4.

STUDIUL STAŢIUNII ŞI AL VEGETAŢIEI FORESTIERE

4.1. Metode şi procedee de culegere şi prelucrare a datelor de teren

Descrierea parcelară a vizat în primul rând descrierea arboretului şi vegetaţiei. Datele culese cu
ocazia parcurgerii terenului au fost determinate prin măsurători şi estimaţii. Descrierea arboretului a
urmărit determinarea şi înregistrarea caracteristicilor de ordin dendrometric, silvobiologic şi fito-
sanitar, precum şi indicarea lucrărilor necesare a se aplica în deceniul următor pentru fiecare unitate
amenajistică separat, ţinându-se seama de starea arboretului la data efectuării descrierii.
Tipurile de staţiune au fost stabilite în funcţie de datele fizico-geografice din teren (climă, alti-
tudine, expoziţie, înclinare), date privind natura rocii de solificare şi caracteristicile solului, potenţialul
natural forestier, tipul de floră şi tipul de pădure natural fundamental. S-a luat în considerare şi cartarea
staţională anterioară.
Tipul de pădure natural fundamental a fost stabilit în corelaţie cu tipul de staţiune şi în funcţie
de datele culese cu privire la arboret (specii, compoziţie, productivitate), şi floră.

Prin corelarea datelor de teren cu vechea cartare staţională s-au stabilit tipurile definitive de sol,
staţiune şi pădure, pentru elaborarea unei scheme eco-tipologice coerente, care să aproximeze cât mai
fidel realitatea.
Volumele pe unităţi amenajistice trecute în “Descrierea parcelară” au fost în parte determinate
prin inventarieri statistice (cercuri cu rază variabilă, de 500 m2), iar majoritatea au fost stabilite cu aju-
torul calculatorului electronic prin metoda de calcul simplificată.

4.2. Elemente privind cadrul natural, specifice unităţii de producţie

4.2.1. Geologie

Substratul litologic existent s-a format într-o perioadă relativ lungă. Cele mai vechi formaţiuni
sunt din permian, fapt relevat prin gresiile şi şisturile argiloase violacee, întrepătrunse de tufuri şi
tufite, existente în tot bazinul Crişului Văratec. În rest se identifică formaţiuni de calcare, dolomite şi
şisturi argiloase formate de-a lungul întregului triasic. Insular apar zone cu substrat mai tânăr – din
cretacicul inferior – cuprinzând calcarite, conglomerate, argile, etc. În apropierea oraşului Vaşcău, în
albia majoră a Crişului Negru s-au identificat substrate de pietrişuri şi nisipuri din ultima parte a
cuaternarului din holocen.

4.2.2. Geomorfologie
După raionarea geomorfologică, teritoriul studiat se află în Provincia Geosinclinalului Alpino-
Carpatic, ţinutul Carpaţilor Occidentali, Subţinutul Munţilor Apuseni, Districtul Munţilor Codru

27
Moma. Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul unităţii de bază este o formă complexă de relief
şi anume: munţi de relief şi anume: munţi de geosinclinal pe structură bloc şi pânze de şariaj. Tipul
morfogenetic se caracterizează prin munţi joşi, dezvoltaţi pe cristalin şi pe cuverturi sedimentare
mezozoice, peneplenizaţi, cu suprafeţe de eroziune în trepte şi cu relief carstic larg dezvoltat.
Unitatea geomorfologică predominantă este versantul cu pante moderate, repezi şi foarte
repezi. Configuraţia terenului este în general ondulată, mai rar plană.

În raport cu expoziţia situaţia este următoarea:

expoziţii însorite 750.2 ha 45%
expoziţii parţial însorite 538.7 ha 32%
expoziţii umbrite 389.9 ha 23%
TOTAL 1678.8 ha 100%

Expoziţia generală a U.B. este sudică.

În raport cu panta suprafeţele se grupează astfel:
16g 42.0 ha 3%
16 - 30g 1397.5 ha 82%
31 - 40g 228.3 ha 14%
TOTAL 1678.8 ha 100%

Altitudinal pădurile din unitatea de bază se întind între 290 m (u.a. 41B) şi 890 m (u.a. 21),
altitudinea medie fiind de 570 m. Repartizarea pe categorii de altitudine este următoarea:
200 – 400 m 37.4 ha 2%
400 – 600 m 1051.1 ha 63%
600 – 800 m 557.3 ha 33%
800 – 1000 m 33.0 ha 2%
TOTAL 1678.8 ha 100%

4.2.3. Hidrologie
Deşi nu traversează teritoriul păduros al unităţii de bază I Vaşcău, Crişul Negru este principalul
emisar al tuturor apelor de pe întinsul ei. Acest râu constituie o limită naturală ce desparte cele două
unităţi de producţie din care provin arboretele primăriei.
Reţeaua hidrografică a unităţii de bază este alcătuită din două văi mai importante şi anume:
- Crişul Văratecului, care are un traseu longitudinal şi direcţia de curgere vest – est, fiind
afluent direct al Crişului Negru. Această vale principală colectează la rândul ei toate văile secundare şi
pâraiele existente în cuprinsul suprafeţei de pădure provenită din U.P. IV Văratec, cu excepţia a două –
trei pâraie ce se scurg direct în Crişul Negru. Mai cunoscute şi însemnate sunt v. Coleşti şi v. Tărăului.
- v. Vărzarilor, care curge de la est la vest, colectând apele ce se scurg de pe teritoriul ce a
aparţinut U.P. II Poiana, fiind de asemenea un afluent direct al Crişului Negru. Cele mai importante

28
văi pe care le primeşte ca afluenţi sunt: v. Rudăreasa, v. Tieşului, v. Băii, v. Bălăneasa, v. Smârdarului,
v. Vilei.
Regimul hidrologic se caracterizează prin debite maxime la începutul primăverii (aprilie - mai)
şi minime iarna (ianuarie - februarie).
Alimentarea cu apă a reţelei hidrografice este predominant pluvială.

4.2.4. Climatologie
Conform clasificării Köppen, zona climatică ce include unitatea de bază are următoarele
caracteristici: climat boreal cu ierni reci, cu strat stabil de zăpadă şi cu păduri (D); precipitaţii
suficiente tot timpul anului (f); temperatura lunii celei mai calde sub 22º C, dar cel puţin timp de patru
luni depăşeşte 10º C (b); maxima pluviometrică la începutul verii, minima spre sfârşitul iernii (x).
Rezultă deci formula climatică Dfbx.
Temperatura lunii celei mai călduroase (iulie) este de 20.3º C, iar a lunii celei mai reci
(ianuarie) este –1.1º C. Temperatura medie anuală este de 9.5º C.
Durata medie a intervalului de zile fără îngheţ este de circa 180 de zile.
Cantitatea medie de precipitaţii căzută într-un an este în jur de 900 mm.
Regimul eolian este caracterizat prin vânturi moderate, umede, intermitente, cu precădere cele
din direcţiile nord-vest şi vest, fără să producă pagube însemnate, numai în cazuri excepţionale, în
general intensitatea lor fiind slabă.

4.3. Soluri

4.3.1. Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor de sol

Tab. 4.3.1.1.
Nr. Tipul şi subtipul Succesiunea Suprafaţa
C l a s a Codul
crt. de sol orizonturilor ha %
1 tipic 2401 Ao-El-Bt-C 367.2 22
2 litic 2405 Ao-El-Bt-R 44.8 3
Argiluvisoluri Sol brun luvic
3 pseudogleizat 2407 Ao-Elw-BtW-C 15.1 1
Total sol brun luvic 427.1 26
T o t a l a r g i l u v i s o l u r i 427.1 26
4 tipic 3101 Ao-Bv-C 846.5 50
5 molic 3102 Am-Bv-C 63.8 4
6 Cambisoluri Sol brun eumezobazic rendzinic 3104 Ao-Bv-Rrz 335.4 20
7 litic 3107 Ao-Bv-R 0.7 -
Total sol brun eumezobazic 1246.4 74
T o t a l c a m b i s o l u r i 1246.4 74
T O T A L U B 1673.5 100

4.3.2. Descrierea tipurilor şi subtipurilor de sol

Sol brun eumezobazic: apare pe substraturi bogate în minerale calcice şi feromagneziene:

29
gresii calcaroase sau alternanţe de gresii cu marne, pe versanţi cu expoziţii şi pante diverse. Este foarte
puternic acid la acid, cu pH=4.2 - 5.7 şi moderat la intens humifer, cu un conţinut de humus de 3.2 –
15.1 % pe grosimea de 5-15 cm. Este oligomezobazic la suprafaţă şi eubazic în profunzime, cu un grad
de saturaţie în baze de 47-78 %. Textura luto-nisipoasă la lutoasă. Bonitate mijlocie pentru fag şi
carpen la un volum edafic util mijlociu.
Subtipul molic, format pe roci eruptive bazice (bazalte, diabaze sau roci metamorfice bogate în
minerale uşor alterabile, piroxenite, amfibolite) bogate în substanţe nutritive (T~ 150 me/100 g sol).
Subtipul rendzinic, format pe calcare cu Rrz în primii 150 cm.
Subtipul litic, în care roca R apare între 20 şi 50 cm.

4.4. Tipuri de staţiune

4.4.1. Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor de staţiune

Tipurile de staţiune au fost determinate ca o totalitate a suprafeţelor cu condiţii identice sau

asemănătoare pentru producţia lemnoasă sau ca un ansamblu de unităţi staţionale elementare identice
sau ecologice şi silvoproductiv echivalente, cu caractere fizico-geografice (situaţie, topoclimat, relief,
substrat litologic, sol, ape supraterane şi subterane) asemănătoare cu soluri apropiate ca tip genetic şi
ca proprietăţi fizico-chimice.
De asemenea, tipurile de staţiuni au asociaţii de plante ce exprimă acelaşi regim de troficitate,
umiditate, aeraţie, consistenţă în sol şi care sunt apte pentru aceeaşi vegetaţie forestieră, reacţionând în
acelaşi mod la intervenţiile silviculturale.
În vederea determinării şi delimitării pe teren a tipurilor de staţiuni, concomitent cu lucrările de
descrieri parcelare s-a efectuat şi studiul staţional, cu luarea în considerare a tuturor factorilor (de
climă, de sol, vegetaţie, relief etc.) permiţând descrierea şi sintetizarea acestora în scopul aplicării
aceloraşi măsuri de gospodărire.
În cadrul U.B. I Vaşcău s-au determinat 12 tipuri de staţiuni, a căror repartizare teritorială se
prezintă astfel:
Tab. 4.4.1.1.
Categoria de bonitate
Tipul de staţiune Suprafaţa Tip şi
Nr. supe- mijlo- inferi-
subtip
crt. rior ciu or
de sol
Cod Diagnoza ha % ha
FD3-Etajul deluros de gorunete, făgete, şi goruneto-făgete
Deluros de gorunete Pi, podzolit edafic mic,
1 5131 43.6 3 - - 43.6 2405
cu Cytisus-Genista
Deluros de gorunete Pm, podzolit edafic
2 5132 365.2 22 - 365.2 - 2401
mijlociu, cu graminee mezoxerofite +/- Luzula
Deluros de gorunete Pm, podzolit
3 5142 15.1 1 - 15.1 - 2407
pseudogleizat, cu Carex pilosa
Deluros de gorunete Pm, brun slab-mediu
4 5152 12.4 1 - 12.4 - 3101
podzolit, edafic mijlociu

30
 Deluros de gorunete Ps, brun edafic mare cu
5 5153 306.4 18 306.4 - - 3101
Asarum-Stellaria
Deluros de făgete Pi, rendzinic edafic mic şi
6 5221 6.1 - - - 6.1 3104
foarte mic
Deluros de făgete Pm, rendzinic edafic 3101
7 5222 275.8 16 - 275.8 -
mijlociu, cu Asperula-Asarum 3104
Deluros de făgete Pm, puternic podzolit edafic
8 5231 1.2 - - 1.2 - 2405
mijlociu - submijlociu cu Luzula albida
Deluros de făgete Pm, mediu podzolit edafic
9 5232 2.0 - - 2.0 - 2401
submijlociu , cu Rubus hirtus
10 5241 Deluros de făgete Pi, brun edafic mic 0.7 - - - 0.7 3107
Deluros de făgete, Pm, brun edafic mijlociu
11 5242 500.6 30 - 500.6 - 3101
cu Asperula-Asarum
3101
Deluros de făgete, Ps, edafic mare cu
12 5243 144.4 9 144.4 - - 3102
Asperula Asarum
3104
Total tipuri de staţiune 1673.5 100 450.8 1172.3 50.4
% 27 70 3

31
 4.4.2. Descrierea tipurilor de staţiuni cu factori limitativi şi măsurile de
gospodărire impuse de aceşti factori
Tab. 4.4.2.1.
Măsuri de gospodărire impuse
Tipul natural de Factori şi de- de factorii ecologici şi riscuri
pădure şi terminanţi
ndicativul de clasificare şi descrierea concisă a Compoziţia optimă
productivitatea ecologici limi-
tipului de staţiune Recomandări Compoziţia de împădurir
acestuia tativi, riscuri
în terenuri goale

de gorunete Pi, puternic podzolit, edafic submijlociu şi

Introducerea
la albida. Se găseşte pe versanţi însoriţi, foarte repezi, cu
5151 Gorunet cu Luzula PI până la 6-7GO+2-3TE,FA,CI,CA,MJ+ 1-2PI,L
ă la suprafaţă. Substratul litologic este format din micaşisturi şi
luzuloides ( i ) 50% din comp 5-6GO+2-3TE,FA,CI,CA,MJ+1-2PI,
brune luvice (podzolite) litice şi soluri feriiluviale cu moder,
şi a speciilor
cheleto-pietroase, slab structurate, sărace în humus, volum 5241 Goruneto-făget cu 5-6FA+3-4GO+1TEP,CI,CA+1MO(
de amestec şi 4-5FA+3-4GO+1TEP,CI,CA+1-2MO(
foarte mic, mai rar submijlociu. Este o staţiune de bonitate Luzula luzuloides ( i ) ajutor (FA,
mportante deficite faţă de exigenţele pădurii de gorun. Factori
PAM, CA, CI)
uperficial cu pietrişuri şi bolovănişuri la suprafaţă.

32
 4.5. Tipuri de pădure
4.5.1. Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor naturale de pădure
Tab. 4.5.1.1.
T i p d e p ă d u r e Suprafaţa Productivitate naturală
Tip
Nr. Superi- Mijlo- Inferi-
de
crt. oară cie oară
staţiune Codul D i a g n o z a ha %
ha
1 5151 Gorunet cu Luzula luzuloides - i 10.8 1 - - 10.8
5131
2 5241 Goruneto-făget cu Luzula luzuloides -i 32.8 2 - - 32.8
3 5131 Gorunet de coastă cu graminee şi Luzula luzuloides -m 248.7 15 - 248.7 -
5132
4 5231 Goruneto-făget cu Festuca drymeia -m 116.5 7 - 116.5 -
5 5142 5141 Gorunet de platou cu sol greu -m 15.1 1 - 15.1 -
6 5113 Gorunet cu floră de mull de prod. mijl. -m 9.2 1 - 9.2 -
5152
7 5314 Şleau de deal cu gorun şi fag de prod. mijl. -m 3.2 - - 3.2 -
8 5153 5111 Gorunet normal cu floră de mull -s 306.4 18 306.4 - -
9 5221 4271 Făget de deal pe soluri rendzinice de prod. inf.-i 6.1 - - - 6.1
10 5222 4272 Făget de deal pe soluri rendzinice de prod. mijl.-m 275.8 16 - 275.8 -
11 5231 4241 Făget de dealuri cu floră acidofilă -m 1.2 - - 1.2 -
12 5232 4281 Făget de deal cu Festuca drymeia -m 2.0 - - 2.0 -
13 5241 4213 Făget de deal pe soluri superficiale cu substrat calcaros -i 0.7 - - - 0.7
14 4212 Făget de deal pe soluri schel. cu floră de mull -m 345.8 21 - 345.8 -
15 5242 4214 Făget de deal cu floră de mull -m 134.8 8 - 134.8 -
16 4312 Făgeto-cărpinet cu floră de mull -m 20.0 1 - 20.0 -
17 5243 4211 Făget de deal cu floră de mull -s 144.4 9 144.4 - -
T o t a l t i p u r i d e p ă d u r e 1678.8 100 450.8 1172.3 50.4
% 27 70 3

Tab. 4.5.1.2.

4.5.3. Formaţii forestiere şi caracterul actual al tipului de pădure

Tab. 4.5.3.1.
Caracterul actual al tipului de pădure
Natural fundamental Artificial de Tere-
Total
de productivitate Parţial productivitate Ned pădure nuri Total
Formaţia forestieră subpro-
superi- inferio- ductiv derivat superioară inferi- efinit goale
mijlocie
oară ară + mijlocie oară
ha %
42 Făgete pure de 132.0 643.5 5.7 1.2 76.6 51.8 - - 910.8 - 910.8
55
dealuri 14 70 1 - 9 6 - - 100 - 100
43 Făgete - 3.2 - - 16.8 - - - 20.0 - 20.0
1
amestecate - 16 - - 84 - - - 100 - 100
306.4 119.3 9.1 6.0 128.1 21.3 - - 590.2 - 590.2
51 Gorunete pure 35
51 20 2 1 22 4 - - 100 - 100
- 42.6 1.4 - 73.9 - 31.4 - 149.3 - 149.3
52 Goruneto-făgete 9
- 29 1 - 49 - 21 - 100 - 100
53 Şleauri de deal - - - - - 3.2 - - 3.2 - 3.2
-
cu gorun - - - - - 100 - - 100 - 100
438.4 808.6 16.2 7.2 295.4 76.3 31.4 - 1673.5 5.3 1678.8
Total 100
26 48 1 - 18 5 2 - 100 - 100

33
 Din analiza tabelelor mai sus prezentate rezultă următoarele:
 procentul de participare a tipurilor de pădure de bonitate mijlocie şi superioară este preponderentă (97%).
 pădurile natural fundamentale reprezintă 75% din suprafaţa UB, iar cele artificiale 6%.
 arborete parţial derivate sunt 15%, iar cele total derivate reprezintă 3%.
 arboretele artificiale au vârste de până la 40 ani, iar speciile principale sunt răşinoasele (molid, pin,
larice, duglas), dar apare şi gorun şi salcâm.

4.6. Structura fondului de producţie şi de protecţie

Tabel 4.6.1.
C l a s e ş i g r u p e d e C l a s e d e
S Grupa Supra- c l a s e d e v â r s t ă p r o d u c ţ i e
U de faţa
VII
P specii -ha- I II III IV V VI I II III IV V

DR 62.0 9.8 52.1 - 0.1 - - - - 7.8 54.2 - -
FA 810.9 98.2 66.1 337.8 128.4 70.1 81.3 29.0 - 151.8 639.9 18.6 0.6
A CV 559.0 26.1 41.0 147.7 23.7 53.6 266.9 - - 314.8 229.4 14.8 -
DT 166.0 24.9 44.6 64.5 17.9 6.9 7.2 - - 3.6 96.9 54.8 10.7
DM 0.2 0.2 - - - - - - - - 0.2 - -
TOTAL 1598.1 159.2 203.8 550.0 170.1 130.6 355.4 29.0 - 478.0 1020.6 88.2 11.3

4.10. Concluzii privind condiţiile staţionale şi de vegetaţie

Sintetizând datele tratate în paragrafele acestui capitol se poate afirma că există o corelaţie
strânsă între condiţiile staţionale şi de vegetaţie.
În ceea ce priveşte tipurile de staţiune şi tipurile de pădure identificate în cadrul unităţii de bază
se constată următoarele:
- majoritatea staţiunilor şi a tipurilor de pădure sunt de productivitate mijlocie (70%);
- comparând potenţialul staţional cu productivitatea arboretelor, se constată că arboretele
actuale realizează productivităţi adecvate acestuia;
- speciile forestiere principale, respectiv fagul (50%) şi gorunul (33%), realizează
interdependenţa dintre potenţialul staţional şi vegetaţia forestieră, corelându-se în acelaşi timp şi cu
rolul polifuncţional al pădurilor din această zonă;
- în cuprinsul U.B. sunt şi arborete cu potenţial scăzut (slab productive şi provizorii), ocupând
54.8 ha.

34
 Potenţialul staţional privit în comparaţie cu productivitatea arboretelor se prezintă astfel:

Tabelul 4.10.1
Bonitatea staţiunilor Productivitatea arboretelor Diferenţe (%)
Felul Suprafaţa % Felul Suprafaţa % + -
superioară 450.8 27 superioară 468.3 28 1 -
mijlocie 1172.3 70 mijlocie 1150.4 69 - 1
inferioară 50.4 3 inferioară 54.8 3 - -
Total 1673.5 100 - 1673.5 - - -

În scopul funcţionării la întreaga capacitate a potenţialului staţional prin actualul amenajament

s-au prevăzut următoarele măsuri de gospodărire:
- reglementarea procesului de producţie forestieră s-a făcut avându-se în vedere principiile
amenajamentului, cu deosebire cel al continuităţii şi al productivităţii;
- aplicarea diferenţiată a tratamentelor şi tehnologiilor de exploatare în raport cu tipurile
naturale de pădure şi cu funcţiile atribuite arboretelor;
- introducerea speciilor principale de amestec (PAM, CI, PA) în completarea regenerărilor
naturale de fag şi gorun, dar şi a răşinoaselor;
- studiul staţional pe bază de cartări staţionale la scară mijlocie, care a permis o identificare cât
mai corectă a tipurilor de sol şi în concordanţă cu aceasta alegerea speciilor dintre cele mai indicate,
pentru zona luată în studiu;
- ameliorarea continuă a arboretelor neexploatabile cu consistenţe reduse;
- intensificarea pazei pădurilor în scopul evitării şi înlăturării pericolului de incendii şi a
păşunatului abuziv în păduri;
- combaterea la timp a tuturor dăunătorilor în păduri.

35