MARC (MURESAN) ADRIANA MARIANA

GPM2

EVALUAREA CALITATIVA A IMPACTULUI ASUPRA BAZINULUI

HIDROGRAFIC LAPUS
 Lăpuşul, cel mai lung râu al judeţului Maramureş, izvorăște de sub vârful Văratec,
traversează Depresiunea Lăpușului și intră apoi într-un defileu cu o lungime de 36 de km, care se
întinde șerpuind între localităţile Răzoare (din Ţara Lăpuşului) şi Roşia-Remecioara (Ţara
Chioarului). Porțiunea cea mai impresionantă și mai sălbatică a defileului, situată între satul
Groape și confluența cu râul Cavnic (locul numit Împreunături), constituie arie protejată de
interes național, fiind declarată rezervatie naturală. În 2007, Defileul Lăpuşului a fost inclus și în
reţeaua europeană de arii protejate, căpătând statutul de Sit Natura 2000, în scopul protecţiei şi
conservării speciilor şi habitatelor naturale de interes comunitar. Lungimea rezervației este de 25
de km iar suprafața sitului este de 1660 ha.

Hidrologic, precipitaţiile au rolul principal în formarea raului Lăpuş, ele având valori ce
oscilează între 950 mm - 1.380 mm.

Scurgerea medie este în jur de 500mm in timp ce debitul mediu la Răzoare este de 10m³/sec.

Cantitatea cea mai mare de apă scursă este primăvara 40-42%, urmează sezonul de iarnă 26-
30%. Toamna apar cele mai mici valori ale debitelor. Apele mari apar frecvent în martie,
debitele maxime putand avea valori de 580m³/sec. Debitele minime de toamnă pot atinge valori
de 0,35m³/sec.

Apele subterane din regiunea studiată sunt ape de adâncime şi freatice. Apele de
adâncime sunt cantonate în rocile sedimentare permeabile. Între acestea se găsesc şi ape
carbogazoase (minerale). În terasele Lăpuşului se găsesc, desigur, ape freatice cantonate în
rocile grosiere la buza acestora. Aceste ape au niveluri hidrostatice destul de ridicate uneori
ajungând la numai 1,5m de suprafaţă, prezentând un uşor caracter ascensional.

Clima este temperat continental de tranziţie, cu diferenţieri între partea estică şi vestică.
În partea estică, regiunea munţilor, se află sub influenţa maselor de aer subpolar, în timp ce în
partea de vest predomină un climat cu caracter continental moderat, cu influenţe oceanice..
Hidrologic, precipitaţiile au rolul principal în formarea raului Lăpuş, ele având valori ce
oscilează între 950 mm - 1.380 mm.Scurgerea medie este în jur de 500mm in timp ce debitul
mediu la Răzoare este de 10m³/sec. Cantitatea cea mai mare de apă scursă este primăvara 40-
42%, urmează sezonul de iarnă 26-30%. Toamna apar cele mai mici valori ale debitelor. Apele
mari apar frecvent în martie, debitele maxime putand avea valori de 580m³/sec. Debitele
minime de toamnă pot atinge valori de 0,35m³/sec. Prima zăpadă cade în depresiune la sfârşitul
lui octombrie. Durata medie a intervalului cu ninsori posibile este de 50¸75 de zile. Grosimea
stratului de zăpadă are în medie 70¸80cm. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă în
depresiunile intramontane este de 80¸120 zile, iar în culoarul văii Lăpuşului este de 70¸80 de
zile. Regimul vânturilor la nivelul teritoriului şi implicit a zonei analizate este determinat de
principala poziţie şi succesiune a diferitelor formaţiuni barice care traversează continentul
European. Temperatura medie multianuală pe Culmea Breaza este de 4 la 6 C, în depresiunea
Lăpuş de 6 ¸ 8 C, pe culoarul văii Lăpuşului 8¸90 C, iar la Târgu Lăpuş este de 7,40 C, în luna
ianuarie temperatura medie are valori pe Culmea Breaza de -4 ¸ -6 C, în depresiune de -4 ¸ -3
C, iar la Târgu Lăpuş este de -3,4 C, în luna iulie media temperaturii este pe Culmea Breaza de
16 ¸18 C, în depresiune este de 18 ¸ 20 C, iar la Târgu Lăpuş este de 19,30 C.
 Din punct de vedere geologic, insula cristalină a Masivului Preluca, formată din roci
dure, prezintă versanți abrupți împăduriți, stânci și abrupturi stâncoase, cascade și repezișuri,

. Climatic, cheile Lăpușului se identifică cu caracteristicile dealurilor înalte, în timp ce

rețeaua hidrografică prezintă caracteristici predominant montane. Solurile prezintă caracteristici
diverse, atât datorită diversității petrografice cât și particularităților micro-climatulu

Șisturile cristaline care alcătuiesc masivul Preluca aparțin seriei de Someș (Dimitrescu,
1963) metamorfozate în condițiile faciesului amfibolitic. Această serie prezintă multe asemănări
cu cristalinul Rodnei și cel de Gilău. Masivul Preluca este constituit din paragnaise micacee și
micașisturi cu biotit, uneori cu granați, cu intercalații de calcare cristaline, de roci cuarțitice cu
muscovit sau biotit și de amfibolite (Giușcă, et al., 1967). Stâncile meta-sedimentare din Munții
Preluca, cunoscute sub numele Pânza de Baia de Arieș, au fost grupate de Rusu et al. (1983) și
Balintoni (1997) în patru unități, din caretreicaracterizează perimetrul ariei naturale protejate,
după cum urmează: (1) formațiunea terigenă superioară a Văii Cavnicului în NV; (2)
formațiunea de amfiboli de cuarțit de la Preluca Nouă în partea central-vestică; (3) formațiunea
de roci carbonatice de Măgureni în partea centrală(Sîrbu et al., 2010).
 Sursa majora de poluare din zona este Perimetrul minier Băiuț este situat la 30 km nord-est
de orașul Târgu Lăpuș și la 80 km sud-est de municipiul Baia Mare, este o zonă specific minieră, comuna
fiind așezată pe o vale delimitată de munți înalți printre care si Varatec de unde izvoraste Raul Lapus si
care mai apoi traverseaza comuna Baiut iar mai apoi spre comuna Lapus ,Orasul Targu Lapus si continua
cu Cheile Lapusulul.

Periodic cand nivelul apelor subterane creste au loc accidente in care apele cu metale grele din
subteranul fostei mine Baiut sparg digul galeriei Breiner si se devarsa in Raul Lapus care mai apoi sunt
transportate in tot bazinul chiar si in cheile Lapusului

Cel mai recent accident a fost in anul2018 cand circa o tona si peste si puiet s-a asfixiat in raul
Lapus

In anul 2020 s-au efectuat masuratori pentru o teza de doctorat si s-au obtinut urmatoarele
rezultate

În urma analizelor fizico-chimice pentru probele de apă de suprafață a rezultat un pH cuprins

între 5.43 și 7.80, indicând un caracter acid spre bazic.

Ph-ul probelor de apă de mină a avut valori cuprinse între 2.84 și 8.05 determinând apei un
caracter foarte acid înspre bazic. - Valorile pH-ului probelor de sol au variat între 5,16 și 7,84 ceea ce
determină reacția solului ca fiind moderat acidă spre slab alcalină.

Valorile pH-ului probelor de sedimente au fost cuprinse între 6,57 și 7,91, majoritatea probelor
putând fi clasificate ca fiind slab alcaline. - În urma determinării concentrației ionilor dizolvați, ordinea
concentrației ionilor majoritari prezenți în probele de apă de suprafață a fost: SO4 2-> Ca2+ > Na+ > Cl- >
Mg2+ > NO3 –

In cazul probelor de apă de mină a fost: SO4 2-> Ca2+> Mg2+> Na+> K+> Cl-> NO3 -> F-> Li+ .
Ionul sulfat a avut cele mai mari valori atât în cazul apelor de suprafață cât și în cazul apelor miniere,
67% dintre probele de apă de suprafață s-au încadrat în clasa I de calitate, 30% în clasa II de calitate și
3% în clasa III de calitate.

În ceea ce privește apele de mină 37,5% au depășit concentrația maximă admisă (H.G.
352/2005). - Din cele șapte metale grele studiate, cinci au fost identificate în probele de apă de
suprafață, ordinea concentrației acestora a fost: Fe > Zn > Cu > Pb > Cr.

Ordinea concentrației metalelor grele în cazul apelor de mină a fost: Zn > Fe > Cu > Ni > Cd > Cr
> Pb.

Ordinea concentrației metalelor grele în probele de sol a fost: Fe > Zn > Pb > Cu > Ni > Cr > Cd.

Ordinea concentrației metalelor grele în probele de sediment a fost după cum urmează: Fe > Zn
> Cu > Pb > Ni > Cr > Cd. - În urma efectuării analizei granulometrice, textura probelor de
sediment este reprezentată, în principal de nisipuri, 70% dintre probe având ca fracție
predominantă nisipul, 12% pietrișul, 11% argila și 7% siltul. Textura probelor de sol este
reprezentată, în principal tot de nisipuri, 70% dintre probe au ca fracție predominantă nisipul,
15% siltul și 15% argila. –

Analiza statistică efectuată pe probele analizate ne indică o împărțire a acestora în 2 clustere

principale și două sub-clustere, grupate în funcție de cantitatea cea mai mare de Zn.

Analiza componentelor principale confirmă separarea probelor pe clustere și sub-clustere.

Componenta 1 generează 94.43% din varianță și grupează doar probe cu valori pozitive pentru
toate metalele analizate, remarcându-se Zn ca element predominant alături de Cu și Pb.
Componenta 2 reține doar 4.09 % din varianță și grupează probele cu valori pozitive pentru Cu și
Pb, Ni, Cd . Componenta 2 ar putea indica faptul că deși Zn se găsește în cantități ridicate în
probele analizate este posibil 39 ca acest element să provină nu doar din activități antropice dar,
într-o măsură relativ redusă, și din surse geogene.

- Prin combinațiile binare a parametrilor specifici distribuției granulometrice: Mz/σ, Mz/Sk, Sk/σ
şi Sk/KG (Friedman, 1961), se poate deosebi o zonă de formare (zona montană), alta de
transport (zona deluroasă) şi cea finală, de depunere a sedimentelor (câmpia aluvionară).
Combinația de perechi a acestor parametri poartă consecințe genetice și indică particularitățile
sedimentării. –

Separarea identificată din zona de munte, zona de dealuri şi câmpia aluvionară, apare şi în
distribuţia metalelor grele şi toxice.

Acest lucru este confirmat prin aplicarea testului Student pentru elementele Cu, Ni, Zn, Cd, Pb,
Cr, Fe. - În urma calculării indicelui de calitate al apei (WQI) pentru apele de suprafață și apele
de mină s-au obținut valori cuprinse în intervalul 10.30 – 2295.54, 13% dintre probele studiate
sunt de o calitate excelentă, 24% au o calitate bună, 42% au o calitate moderată, 7% au o
calitate slabă și 13% sunt foarte poluate. - Indicele de contaminare cu metale grele (MI) a avut
valori cuprinse între 1.60 și 77.95 pentru apele de suprafață și între 0,10 şi 261 pentru apele de
mină.

În afară de două probe de apă de mină restul probelor au depășit pragul de avertizare. - Indicele
de poluare cu metale grele (HPI) a variat între 2.42 și 7.112 în cazul probelor de apă de mină și
între 4.52 și 1998 în cazul probelor de apă de suprafață.

Dintre probele de apă de suprafață 67,5% au depășit valoare critică (100) și 62,5% în cazul
probelor de apă de mină.

- Din punct de vedere ai indicilor determinați pentru evaluarea apei în vederea folosirii acesteia
la irigat: Raportul de absorbție a sodiului (SAR), Conținutul de sodiu (%Na), Procentul de sodiu
solubil (SSP), Potențialul de salinitate (PS), Raportul de magneziu (MH), Rația de magneziu (MR)
și Indicele Kelley (KR), toate probele de apă de suprafață studiate sunt potrivite pentru utilizare
în acest scop. - În urma calculării indicelui de geoacumulare pentru probele de sol Igeo-sol
gradul de poluare al metalelor grele scade în următoarea ordine: Cd > Zn > Pb > Ni > Cu, iar în
cazul Igeo-sed gradul de poluare al metalelor grele scade în următoarea ordine: Cd > Zn > Pb >
Cu.

Cele mai mari valori au fost înregistrate în cazul cadmiului atât în cazul probelor de sol cât și în
cazul probelor de sedimente.

- Valorile indicelui de poluare (PLI) pentru probele de sol a fost cuprinse între 0,61 şi 8,44, 85%
dintre probele de sol au depășit valoare de referință stabilită ca fiind 40 1

. În cazul probelor de sediment valorile PLI au fost cuprinse între 0,31 şi 2,76, 52% din probele de
sediment depășind valoarea de referință.

- Indicele de poluare a sedimentelor (SPI) a variat între 0.91 și 9.20, 33% dintre punctele de
prelevare a sedimentelor sunt necontaminate, 41% sunt puțin contaminate și 26% sunt
contaminate moderat. cadrul factorilor de mediu, modelul indicilor a fost aplicat
 Concluzii

Mina Baiut reprezinta un pericol atat pentru Fauna cat si pentru sol dar mai ales pentru oameni

Autoritatile trebuie sa constientizeze despre pericolul care e in zona si izolarea lui cat mai
efficient.

Bibliografie

http://cheilelapusului-natura2000.ro/proiect/descrierea-proiectului

Oana Rus rezumat Teza de doctorat Dorotan Dora 22.06.2020