Formarea solurilor

Solul se formează din stratul superficial de la suprafaţa litosferei şi din resturile

organice care provin din biosferă.
Solul realizează întrepătrunderea dintre litosferă, atmosferă, hidrosferă şi biosferă.
Datorită factorilor meteorologici t , umiditate, roca-mamă suferă transformări fizice
şi chimice.

Mărunţire
Fizice Afânare
Dezagregare

Oxidări
Chimice Reduceri
Hidrolize

Stratul superficial de la suprafaţa litosferei se transformă în 2 etape:

1. transformarea rocilor tari şi compacte în sedimente detritice moi şi afânate care
vor participa la formarea solului;
2. procese de solificare = transformarea materiei minerale a substratului într-o
masă afânată, permeabilă pentru aer şi apă pe care o poate reţine

Se produc fenomene de stratificare specifică a produselor de dezagregare şi

alterare şi se formează HUMUSUL.
Din materialul mineral originar rezultă substanţe minerale moi = argilă, silice,
hidroxizi, acizi, săruri în stări fizice şi de compoziţii chimice variate – iar din resturile
organice ale plantelor şi microorganismelor rezultă complexul organic numit HUMUS.
Unele produse migrează depunându-se într-o anumită ordine, formând straturi
caracteristice numite ORIZONTURI, a căror totalitate constituie profilul solului (în acest
stadiu stratul superficial al litosferei care a suferit procesele de alternare a devenit sol).
 ORIZONTUL A – în care s-a acumulat humusul şi în care s-a deplasat o deplasare
parţială sau totală a sărurilor uşor şi greu solubile, pierzându-şi astfel principalele
substanţe minerale.

ORIZONTUL B – este caracterizat prin depunere (iluvionare) sau de acumulare de

coloizi care vor forma argila. Sărurile minerale parţial sau total se deplasează spre
orizontul C.

ORIZONTUL C – zona de acumulare a sărurilor, în special CaCO3 şi MgCO3

ORIZONTUL D – roca mamă

Aceste orizonturi nu se găsesc la toate solurile; de exemplu solurile din regiunile cu

precipitaţii reduse nu au orizontul B, iar solurile cu precipitaţii intense nu au orizontul C.
Solul şi profilul său se formează de la apariţia uscatului şi a vieţii pe pământ sub
acţiunea a 2 categorii de factori.

Tipul rocii mamă

Factori pasivi Relieful
Soluri bătrâne
Timpul
Soluri tinere

Apă freatică
Factori activi Clima
Microorgansimele
Flora şi fauna
Lucrări de drenare a solului cu
apă multă
Omul Lucrări de irigare
Defrişări şi împăduriri
Îngrăşăminte chimice
 Multitudinea factorilor care influenţează procesul de formare a solurilor a condus la
apariţia unei diversităţi foarte mari de soluri.
Unitatea de sol dominantă într-o zonă se numeşte tipul genetic al solului.
Tipurile genetice de sol sunt răspândite pe suprafaţa globului în zone, care
corespund zonelor de vegetaţie naturală, de climă şi mai puţin de tipul rocii-mamă.
Datorită influenţelor climei şi vegetaţiei în special, într-o anumită zonă se face o
împărţire în subzone.
Condiţii specifice locale pot conduce la apariţia de varietăţi locale numite soluri
intrazonale.
Principalele tipuri de sol sunt:
- soluri podzolice
- soluri de mlaştină
- soluri de stepă (cernoziomuri)
- soluri de sărătură
- soluri lateritice

În România se întâlnesc:
- soluri podzolice
- soluri de pădure
- soluri de stepă
- soluri de sărătură

Solurile intrazonale:
- sărături
- rendzinale
- broncingul
- lăcoviştele

aluviunile
Solurile azonale
nisipurile solificate
 Argila (Pelit)

9
20 80

Nisip Argila
10 11

50 50
12

3 4 8 7
80
20

2 6
1 5
Nisip (psamit) Praf (aleurit)
20 50 80

Praf

1. Sol nisipos (nisip)

2. Sol nisipos - prafos
3, Sol nisipos argilos
4. Sol nisipos arglo-prafos
5. Sol aleuritic (praf)
6. Sol aleuritic - nisipos
7. Sol aleuritic - argilos
8. Sol aleuritic - argilo - nisipos
9. Sol argilos (argila)
10. Sol argilos - nisipos
11. Sol argilos prafos
12. Sol argilos - aleuritic - nisipos

DIAGRAMA TERNARĂ PENTRU COMPOZIŢIA SOLULUI