Andrei Tufis, XII - B

CONSTITUŢIA DIN 1866:

A fost adoptată în contextul înlăturării lui Alexandru Ioan Cuza şi a aducerii la conducerea țării a
unui prinţ străin în persoana lui Carol.

Legea fundamentală a avut ca model Constituţia belgiană din 1831 şi a a fost adaptată necesităţilor
româneşti.

O caracteristică a constituției este faptul că statul devenea o monarhie constituţională ereditară.

Domnul avea numeroase atribuții precum: dreptul de amnistie, numirea şi confirmarea în funcţii publice,
dreptul de a bate monedă, încheierea de convenţii pentru comerţ şi navigaţie cu statele străine. Domnul
avea drept de veto, dar nu absolut. El îl desemna pe primul ministru, care îşi alegea apoi Cabinetul.

O altă caracteristică este aceea că erau cuprinse principii de bază precum: separarea puterilor în
stat şi suveranitatea naţiunii. Nu se amintea nimic de suzeranitatea otomană şi nici de garanţia colectivă a
Marilor Puteri.

Puterea legislativă era împărţită între domn şi un Parlament compus din două camere (Senat și
Camera Deputaţilor). Inițiativa legislativă era deținută atât de către domn cât și de către parlament. După
ce erau aprobate în Parlament, proiectele de legi erau promulgate de domn. Membrii Adunării aveau
dreptul de a interpela guvernul.

Puterea executivă era încredinţată domnului care o exercită prin miniştri, numiţi şi revocaţi de el.
Principalele atribuţii ale guvernului erau elaborarea proiectelor de lege, care erau trimise spre discuţii în
Parlament şi gestionarea treburilor curente.

Puterea judecătorească se exercită de către curţi şi tribunale, instanţa supremă fiind Înalta Curte de
Justiţie şi Casaţie.

Drepturi si și libertăți: Proprietatea este declarată sacră şi inviolabilă. Legea electorală promova
votul censitar, după criteriul averii și al originii sociale. În anul 1879 articolului 7 din Constituție a fost
modificat, fiind anulată interdicția obținerii cetățeniei române de cei de altă religie (în speță, evreii și
musulmanii);

Consecință: Prin faptul că prevedea dreptul la asociere, Constituția a contribuit la formarea

primelor partide politice (PNL în 1875 și Partidul Conservator în 1880). De asemenea, existența principiului
separarii puterilor în stat a contribuit la consolidarea și modernizarea statului român.

Sarcini de lucru:

1. Precizați o cauză a adoptării Constituției din 1866.

O cauză a adoptării Constituției din 1866 a fost aceea că s-a adus la conducerea țării un prinț
străin, în persoana lui Carol, precum și înlăturarea lui Cuza de la domnie.

2. Prezentati două caracteristici ale legii fundamentale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

O caracteristică ar fi faptul că statul devenea o monarhie constituțională ereditară, adică titlul de

monarh se transmitea de la o generație la alta, de la tată la fiu. Fiind monarhie constituțională, monarhul
avea atribuții precum dreptul de aministie, numirea şi confirmarea în funcţii publice, dreptul de a bate

1
Andrei Tufis, XII - B
monedă, încheierea de convenţii pentru comerţ şi navigaţie cu statele străine. Monarhul avea drept de
veto, dar nu absolut. El îl desemna pe primul ministru, care îşi alegea apoi Cabinetul.

O altă caracteristică este aceea că erau cuprinse principii de bază precum: separarea puterilor în
stat şi suveranitatea naţiunii. Nu se amintea nimic de suzeranitatea otomană şi nici de garanţia colectivă a
Marilor Puteri.

3. Precizați o consecință a adoptării Constituției din 1866.

Prin faptul că prevedea dreptul la asociere, Constituția a contribuit la formarea primelor partide
politice (PNL în 1875 și Partidul Conservator în 1880). De asemenea, existența principiului
separarii puterilor în stat a contribuit la consolidarea și modernizarea statului român.