Testele de antrenament-BACALAUREAT 2021

Testul de antrenament 1

Subiectul I

A. 1. Sensul din text al secvenței este fără încetare, neîntrerupt, fără răgaz.

2. Localitatea aflată la cea mai mică altitudine de pe cursul Dunării este Sulina.

3. Semnificația banului aruncat în bazinul din Donaueschingen se referă la a pune o dorință, așa cum
reiese din secvența: ,, Am aruncat un ban în bazinul cu apă limpede și mi-am pus în gând ca vara viitoare
să merg la Sulina’’.

4. Motivul pentru care ziua de călătorie a dobândit sens este că autorul se afla la izvoarele Dunării și l-a
dominat o emoție puternică.

5. Concepția autorului despre frumusețea lumii așa cum se desprinde din paragraful al doilea este că
aceasta pentru a fi dominată de beatitudine, ar trebui să aparțină oamenilor cu o moralitate inedită. De
asemenea, autorul consideră că frumusețea poate fi dobândită și prin lucrurile săvârșite.

B. Locul vizitat este o parte, care poate schimba viziunea asupra lumii sau starea emoțională și formează
un ansamblu artistic, care este cuprins dintr-o singură privire.

În opinia mea locul vizitat poate schimba starea emoțională a călătorului, deoarece acesta are puterea
de a ne încărca cu diferite emoții și de a ne determina să conștientizăm că merită trăită orice clipă.

În primul rând, locul vizitat are capacitatea de a transforma trăirile călătorilor și are un efect simbolic
asupra acestora, încât, într-un mod rapid, emoțiile nu ezită să apară. De exemplu, călătorul din
fragmentul citat își schimbă starea atunci când ajunge la izvoarele Dunării și trăiește cu intensitate
momentul, mai ales că viața sa era într-o conexiune directă cu acest fluviu.

În al doilea rând, un loc vizitat ne provoacă să ne dăm seama că avem bucuria de a trăi la maximum
clipa, de a ne regăsi pe sine și de a ne relaxa pentru a avea parte de frumusețea înconjurătoare. De pildă,
există persoane, care se pot încărca cu sentimente pozitive, de fericire și de împlinire, în funcție de locul
pe care-l vizitează.

În concluzie, anumite destinații influențează enorm stările afective ale unui călător, datorită încărcăturii
lor simbolice și dorinței de a fi recunoscător pentru cele întâlnite.
Subiectul al II-lea

Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice sau
didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a dramaturgului, făcând
legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca operă destinată reprezentării
scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații suplimentare despre decor, despre
vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.

În textul fragmentar prezentat, selectat din opera ,,Mitică Popescu’’, acestea au rolul de a nota succint
detalii privind decorul: ,,O odăiță, acasă la sora lui Mitică. [...] Două ferestre aproape lipite (…), perdele
albe și figuri geometrice brodate deschise și prinse într-o parte și alta a ferestrei. În mijloc, o masă cu un
picior (…) Pe pereți portrete de familie, făcute după fotografii. (…) Sub fereastră e ca un soi de laviță pe
care se pot pune hainele. În jurul mesei se află, în dreapta, un fotoliu scund, cu brațe groase de tot, așa
că se poate sta comod pe ele. E acoperit cu o velință*. În partea cealaltă e un fotoliu din altă garnitură.
Mai e un scaun obișnuit (…).Tot mobilierul e vechi, ruinat destul, dar foarte curat’’. De asemenea,
acestea au rolul de a caracteriza în mod direct personajul Ana: ,,femeie ca de treizeci de ani, foarte
frumoasă, dar cu fața obosită de griji și necazuri, gospodină harnică, muncită de nevoi’’, evidențiind
vârsta și frumusețea deosebite, dar și faptul că era harnică. Nu în ultimul rând, acestea au rolul de a
surprinde și gestul Anei ,,intră cu un braț de lemne’’.

Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Mitică Popescu’’ este semnificativ pentru prezentarea
acestor notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi
în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

Testul de antrenament 2

Subiectul I

A. 1. Sensul din text al secvenței este de: numaidecât, imediat.

2. Vechea denumire a Pieței Victoriei era Capul Podului.

3. Modul în care era marcat sfârșitul de an școlar în copilăria autorului era sărbătorit cu un concurs de
oină, așa cum reiese din secvența: ,, De mare prestigiu se bucura pe vremea când eram copil frumosul
joc al oinei. Sfârșitul fiecărui an școlar era sărbătorit cu un mare concurs între toate liceele țării.’’

4. Motivul pentru care autorul a început să facă sport este că voia să își îmbunătățească stilul de viață,
acesta era bolnăvicios, slab la trup și simțea că toate bolile se țineau de capul lui.

5. Imaginea iernii păstrate în memoria autorului așa cum reise din textul dat este una aparte, peisajul
este similar unei lumi de basm, deoarece trăsurile sunt frumos împodobite cu dantele, cu pături și cu
zurgălăi, la care erau înhămați caii puternici. De asemenea, această perioadă feerică ținea câteva luni
bune, fiindcă ,,numai soarele primăverii topea zăpada’’.
B. Sportul reprezintă o activitate benefică tuturor oamenilor atât pentru starea psihică, cât și pentru cea
fizică.

În opinia mea decizia de a practica un sport este influențată de riscurile pe care acesta le implică,
deoarece fiecare se gândește la anumite accidente și dorește să își păstreze sănătatea psihică și fizică.

În primul rând, pornind de la dictonul ,,Mens sana in corpore sano’’putem spune faptul că practicarea
unui sport este o activitate esențială, de aceea, în același timp, este important ca fiecare practicant să se
gândească la posibile incidente, care ar putea apărea în timpului practicării unui sport. De pildă, în
textul-suport, sunt evidențiate accidentele care apăreau în timpul jocului de oină ,,mâinile scrântite și
degetele umflate și întoarse’’, dar acestea l-au determinat pe autor să nu renunțe, ci să practice ,,cu
plăcere acest sport’’.

În al doilea rând, sunt anumite jocuri sportive care necesită pregătire și implicare, ele desfășurându-se
pe lungi perioade. În aceste situații, practicanții au nevoie să conștientizeze că există riscuri majore de
accidentare. De exemplu, pot exista persoane care au diverse probleme de sănătate, iar efortul nu
trebuie să le amplifice complicația.

În concluzie, este important a se practica un sport, însă alegerea acestuia este influențată de anumite
riscuri pe care le implică, întrucât sunt utile atenția și conștientizarea pentru a putea evita unele
inconveniente, care pot aduce suferință fizică și mentală.

Subiectul al II-lea

Poezia ,,În parc’’ scrisă de Șt. O. Iosif este un text liric în care se exprimă, în mod direct, idei și
sentimente de melancolie, de tristețe, în legătură cu schimbările observate în natură. Tema poeziei o
constituie trecerea inexorabilă a timpului, așa cum reiese din versul: ,, Flori veștede, flori moarte, flori
iubite!’’

Discursul liric este unul confesiv, reieșit din prezența verbelor la persoana I: ,,am găsit’’, ,,nu vreau’’, să
plâng’’și a pronumelor la persoana I: ,,mi-‘’și ,,-mi’’, dar și adresativ: pronumele:,,v-‘’, ,,vă’’sau
verbele ,,străluceați’’, ,,stați’’. Sentimentele care se degajă din text sunt de nostalgie, de regret și de
melancolie, iar eul liric se află în ipostaza meditativului și a observatorului, așa cum reiese din
versurile ,,Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite!/Nu vreau să plâng... O clipă-i visul vieții...’’.

Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a
imaginilor artistice. Astfel, prin prisma imaginii vizuale: ,,am găsit pe banca solitară/...un biet mănunchi
de flori trecute ’’, care are la bază epitetele ,,solitară’’ , ,,biet’’ și ,,trecute’’,se face trimitere la trecerea
timpului, care a adus cu el schimbări majore în natură. De asemenea, personificarea din ultima strofă
,,Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite!’’amplifică tristețea și resemnarea, dar și faptul că nimeni nu
rezistă transformărilor produse de scurgerea vremii. Ultimul vers: ,,Flori veștede, flori moarte, flori
iubite’’creează atât o repetiție, care devine motivul central al poeziei, cât și o metaforă a efemerului
uman și a ideii că totul este neiertător în viața fiecăruia. Întregul mesaj poetic, cu ajutorul resurselor
expresive, are capacitatea de a exprima încărcătură afectivă și de a transmite elocvent faptul că trecerea
ireversibilă a timpului poate produce metamorfoze majore în natură.

Testul de antrenament 3

Subiectul I

A. 1. Sensul din text al secvenței sugerează potrivirea literară a cuvintelor.

2. Ion Creangă se distinge prin haina lui de șiac și prin pălăria sură și mare.

3. Pasiunea lui Creangă era gramatica, așa cum reiese din secvența: ,,Patima lui era gramatica

[...]. Ținea la scrisul limbei curate românești, după firea ei.’’

4. Învățătorul le povestește snoave și pilde cu scopul de a scoate în evidență într-un mod plăcut
comportamentul neadecvat al tinerilor.

5. Așa cum reiese din ultimele două paragrafe, Ion Creangă era o persoană respectuoasă. El avea har de
profesor, iar elevii deprindeau alături de el tainele studiului. Mereu adopta un comportament demn de
un dascăl, își scotea din cap pălăria și le răspundea voios copiilor la salut.

B. Prestigiul reprezintă autoritarea pe care o persoană o impune prin comportamentul său deosebit, prin
aptitudini și prin atitudini.

În opinia mea prestigiul unei persoane este influențat de respectul câștigat, deoarece comportamentul și
abordarea unor probleme în stiluri diferite ajută enorm la menținerea acestuia.

În primul rând, respectul și prestigiul sunt două concepte care se interferează și care impun un fel aparte
în relație cu semenii și care-i determină să fie mândri. De exemplu, raportat la fragmentul selectat, Ion
Creangă, prin comportamentul său deosebit, a câștigat respectul elevilor săi. Modul în care el se raporta
la tineri, dar și pasiunea lui pentru gramatică, îi aduc prestigiu.

În al doilea rând, respectul se dobândește prin ieșirea din tipar, prin abordarea unor situații în stiluri
inedite. De pildă, un profesor nonconformist, care va încerca o predare alternativă, desigur, va avea
rezultate și va dobândi respect ce se va transforma în prestigiu. În același timp, el va fi stimulat în
păstrarea acestuia.

În concluzie, prestigiul și respectul sunt în relatie de interdependență, însă merită a se impune

seriozitate și devotament pentru a le câștiga.
Subiectul al II-lea

Dinu este protagonistul textului fragmentar, deoarece participă activ la acțiune și este caracterizat direct
atât de către narator, cât și de alte personaje, iar faptele, gesturile, și relațiile cu celelalte personaje
constituie puncte de reper în caracterizarea indirectă.

Încă din incipitul textului, naratorul îl caracterizează direct, modalitate prin care se oferă informații
legate de statutul social și de originea sa: orfan și nu avea frați și surori. Dinu este personajul eponim,
deoarece numele lui apare încă din titlu.

Caracterizat de celelalte personaje, el apare ca fiind compătimit: ,,Vai, săracul Dinu, ce s-alege de
dânsul?’’. Portretul fizic este conturat cu minuțiozitate, iar naratorul îi evidențiază trăsături aparte:
,,avea un cap mare’’, ,,fruntea-îngustă’’, ,,obrajii-mari și lați’’, ,,avea ochii mici, cețoși’’, ,,mustața-i rară’’,
reieșind faptul că este un bărbat matur/inițiat. Portretul moral reiese din caracterizarea indirectă. Astfel,
este un băiat responsabil, deoarece ,,gospodăria de acasă’’ și ,,de pe câmp’’ rămăsese în grija lui. De
asemenea, el a fost capabil să își îngrijească gospodăria și să nu o risipească ,,moșioara a mai crescut’’ .

În concluzie, protagonistul fragmentului operei literare ,,Dinu Natului’’ de Ion Agârbiceanu reprezintă
prototipul omului perseverent, conștient și harnic, care știe să lupte pentru a evolua, oferindu-le celor
din jurul lui un model de comportament demn de urmat.

Testul de antrenament 4

Subiectul I

A. 1. Sensul din text al secvenței ,,din când în când’’ este uneori, câteodată.

2. Anul nașterii lui Barbu Cioculescu este 1927.

3. Atitudinea lui Barbu Cioculescu față de Ion Barbu, în momentul revederii, a fost una respectuoasă, așa
cum reiese din secvența; ,,într-o după-amiază de lapoviță, l-am salutat cu respect’’.

4. Motivul pentru care Tudor Arghezi s-a supărat pe tatăl lui Barbu Cioculescu a fost dat de
nemulțumirea lui în care acesta scrisese despre romanele sale.

5. O trăsătură morală a lui Ion Barbu, așa cum reiese din ultimul paragraf este curiozitatea, deoarece
bătrânul îl poftise pe tânărul Cioculescu alături și l-a întrebat despre disciplinele preferate de la școală.

B. Opiniile celor din jur constituie ideile transmise în ceea ce privește anumite percepții pe care oamenii
le au asupra realității pe baza unor cunoștințe dobândite.

Consider că opiniile celor din jur influențează înțelegerea realității, deoarece sunt moduri diferite de
raportare la un aspect surprins și pot exista percepții diferite ale oamenilor.

În primul rând, o realitate similară poate fi privită din mai multe unghiuri, oamenii raportându-se diferit
la un aspect surprins din realitate. De exemplu, se poate observa că modul în care Barbu Cioculescu
percepea realitatea era influențat de tatăl său, aspect evidențiat de Ion Barbu, care va încerca să îi ofere
o nouă viziune asupra lucrurilor din jurul lui: „Astea ţi le-a spus taică-tu!” izbucni profesorul şi,
apucându-mă strâns, îmi ținu o adevărată lecție asupra măreției epocii’’.

În al doilea rând, oamenii și specialiștii au capacitatea de a furniza anumite informații false fără a se
documenta. De pildă, există rețele sociale sau diferite posturi de televiziune, care transmit noutăți
neverificate, provocând societatea să reacționeze agresiv sau să-i determine să nu mai fie solidari unii cu
alții.

În concluzie, modul în care omul percepe realitatea este influențat de persoanele din jurul lui, însă
merită a se documenta pentru verificarea informațiilor și pentru credibilitatea acestora.

Subiectul al II-lea

Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice sau
didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a dramaturgului, făcând
legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca operă destinată reprezentării
scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații suplimentare despre decor, despre
vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.

În fragmentul extras din ,,Omul care a văzut moartea’’ de Victor Eftimiu acestea au rolul de a oferi
informații despre decor: ,,Decor unic. Birou-salon. Provincie. Zi de mai, în casa domnului Alexandru
Filimon. Mobilă învechită. Pian cu fotografii. Panoplie*. Pe un perete, două fotografii mărite cu
cărbunele, ale doamnei și domnului Filimon,

ceva mai tineri și semnate Alice, tronează în rame de aur, foarte încărcate, oval peste pătrat. Ușa și
ferestrele se vor așeza după fantezia regizorului sau posibilitățile teatrului.’’, însă suprind atât repere
temporale:,,zi de mai’’, cât și spațiale: ,,în casa domnului Alexandru Filimon’’. De asemenea, acestea
notează acțiunea lui Alice ,, care citește un roman’’ sau pe cea a doamnei Filimon, care ,,e în scenă cu
fiica dumisale, Alice, și brodează.’’

Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Omul care a văzut moartea’’, de Victor Eftimiu este
semnificativ pentru prezentarea acestor notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii
preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal
evenimentele şi personajele.

SIMULARE BACALAUREAT 2021

Subiectul I

A. 1. Sensul secvenței este succinct.

2. Titlul lucrării în care Jean Bart evocă atmosfera din familia sa, ca urmare a plecării tatălui în război
este ,,Scrisorile tatii’’.

3. O stare trăită de autor la revenirea în Iași este bucuria, așa cum reiese din secvența: ,,Și astăzi când
mă duc la Iași, când și când, cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului.’’

4. Motivul pentru care scrisoarea tatălui creează bucurie familiei este că aceasta le confirmă faptul că
ființa dragă este în viață.

5. Ion Creangă are o atitudine aparte față de copii, el dă dovadă de empatie, conștientizând importanța
acestei relații cu cei mici. Autorul păstrează cu bucurie în memoria sa acel moment când Creangă îi
saluta pe copii.

B. Implicarea civică constituie devotamentul cetățenilor dintr-o societate, care doresc să dezvolte o
comunitate aparte și funcțională pentru un viitor mult mai bun.

În opinia mea este importantă implicarea civică în perioadele de criză, deoarece se poate susține
societatea pentru depășirea acestora și comunitatea ar avea de câștigat prin gesturile simple inițiate de
către fiecare dintre noi.

În primul rând, implicarea în activitățile civice este utilă pentru depășirea cu ușurință a acestor impasuri
dintr-o societate/comunitate și ar garanta o schimbare în bine. De exemplu, textul-suport prezintă
producerea de scame a celor din familia autorului, încât Crucea Roșie avea nevoie de materiale pentru a
trata răniții, familia lui Bart a dat dovadă de spirit civic, implicându-se benevol pentru a produce
materialele necesare.

În al doilea rând, acest devotament civic are la bază și o serie de gesturi inedite sau chiar simple, care
arată că sunt importante și fiecare societate aflată în criză are nevoie de ele. De pildă, Pandemia
prezentă pe întreg mapamondul constituie o criză, iar datoria fiecăruia dintre noi este de a ne sprijini
prin a ne sfătui a purta măștile de protecție sau prin a ține cont de măsurile esențiale pentru a diminua
răspândirea virusului. Toate acestea ar putea produce la nivel mondial o schimbare în bine și societatea
ar reveni la normal mult mai repede.

În concluzie, implicarea fiecăruia dintre noi în perioadele de criză dintr-o societate poate aduce
schimbări majore, protejare, salvare și dezvoltarea acesteia pentru a evita inconvenientele și pentru a
nu avea de suferit.

Subiectul al II-lea
Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice sau
didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a dramaturgului, făcând
legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca operă destinată reprezentării
scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații suplimentare despre decor, despre
vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.

În textul fragmentar ,,Conu Leonida față cu reacțiunea’’ de I.L.Caragiale acestea au rolul de a oferi
informații despre decor: ,,O odaie modestă de mahala(...) la dreapta, o ușă; la stânga, o fereastră. De-o
parte și de alta a scenei, câte un pat de culcare’’. De asemenea, acestea notează și detalii, care surprind
portretul fizic, vestimentar, al personajelor Leonida și Efimița: ,,Leonida e în halat, în papuci și cu scufia
de noapte. Efimița e în camizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb.’’ Totodată, acestea
prezintă și reperele spațiale: ,,În București’’, ,, în mijlocul odăii’’. Nu în ultimul rând, este evidențiată o
acțiune săvârșită de cele două personaje: ,,Amândoi șed de vorbă la masă’’.

Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Conu Leonida față cu reacțiunea’’, de I.L.Caragiale este
semnificativ pentru prezentarea acestor notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii
preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal
evenimentele şi personajele.

Testul de antrenament 5

Subiectul 1

A. 1. Sensul secvenței din textul dat este uneori.

2. Vârsta pe care o are E. Lovinescu în momentul întâlnirii sale cu Virgiliu Monda este 35 de ani.

3. O trăsătură fizică prin care E. Lovinescu se impune în fața elevilor săi este construcția solidă a corpului
său, așa cum reiese din secvența: ,, Domina clasa cu masivitatea bustului său’’.

4. Motivul pentru care Virgiliu Monda nu se simte confortabil la orele de limba latină este că trebuia să
traducă la prima vedere capitolul nou.

5. Modul în care preda limba latină era unul impunător, deoarece deschidea la nimereală cartea cu
textul latin și îi punea pe fiecare în parte să răspundă, însă aceștia reușeau să-l traducă doar cu ajutorul
profesorului.

B. Școala constituie unitatea, care ajută elevul să își dezvolte abilitățile, inteligența și să se formeze
pentru viitorul profesional.

În opinia mea școala oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta potențialul, deoarece aceasta este
precum un laborator în care copilul este supus unor operații științifice și în urma unor procese de
învățare se presupune că devine deștept, învățat și luminat.

În primul rând, școala este instituția care organizează trăirea unei experiențe de învățare. Ea urmărește
cu ajutorul profesorului atingerea unor obiective cu sprijinul unor metode și a unor mijloace științifice.
De exemplu, textul-suport ,,25 de ani cu E. Lovinescu’’, de Virgiliu Monda evidențiază strădaniile pe care
elevul le face pentru a-și dezvolta potențialul pe care profesorul i-l observase și pentru a-i demonstra
acestuia că va continua să persevereze în ceea ce privește scrisul, care l-ar fi dezvoltat intelectual și mai
mult: ,,După două zile mi-a dat verdictul: un verdict sever, dar nu descurajator – însoțit, dimpotrivă, de
îndemnul de a-mi continua străduințele literare și de a-i arăta tot ce aveam să mai scriu. Nici el și nici eu
nu ne puteam închipui atunci cu câtă fervență o să-i îndeplinesc voia.’’

În al doilea rând, indiferent de situație, nu trebuie să negăm faptul că școala este o instituție educativă
destul de importantă, cu reguli stricte ce trebuie a fi respectate în așa fel încât copilul să beneficieze de
cea mai bună învățare pentru a-și dezvolta potențialul. De pildă, solicitările cadrelor didactice nu fac
altceva decât să îl ajute pe copil să se identifice din punct de vedere profesional în societate,
determinând capacitatea acestuia de învățare și de acumulare a cunoștintelor necesare pentru viață.

În concluzie, școala oferă posibilitatea elevilor de a-și dezvolta potențialul, însă pentru aceasta merită a
se învăța respectul față de reguli și față de autorități pentru a avea o perfectă cooperare în cadrul
unității de formare.

Subiectul al II-lea

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu universul diegetic, viziunea
lui asupra lumii.

În textul ,,Adam și Eva’’, de Liviu Rebreanu perspectiva narativă este una obiectivă, întrucât narațiunea
este heterodiegetică, fiind scrisă la persoana a treia, așa cum reiese din utilizarea verbelor: ,,ședea’’,
,,zăcea’’, ustura’’, văzu’’ și a pronumelor ,,îi’’și ,,își’’. Textul fragmentar o prezintă pe Dafina, care îl
privește pe Toma Novac, ce este bolnav și care se trezește, încercând să-și controleze luciditatea.
Perspectiva obiectivă, din textul dat, presupune un narator obiectiv, care știe mai mult decât personajele
și redă evenimentele fără să se implice afectiv.

Prin urmare, în textul ,,Adam și Eva’’, naratorul este unul omniscient și omniprezent, textul având
focalizare zero și viziune ,,din spate’’.

Testul 6

Subiectul I
A. 1. Sensul din text al secvenței este de ordin.

2. Numele celor doi conferențiari care acceptă invitația lui N. Iorga la Universitatea Populară din Văleni
sunt: George Sofronie și Eugeniu Speranția.

3. Un element arhitectural tradițional al casei lui N.Iorga din Văleni este cerdacul, care pare a fi specific
țării noastre, așa cum reiese din secvența dată: ,,un cerdac tipic românesc, cu intrări la diferitele
încăperi’’.

4. Motivul pentru care N.Iorga a sprijinit funcționarea Facultății de Drept din Oradea este că înțelegea
rolul important pe care-l putea avea în acel colț al țării, luând măsuri potrivite pentru funcționarea
instituției.

5. O trăsătură morală a lui Nicolae Iorga este devotamentul pentru scris, de care dădea dovadă în
momentul în care se afla la masa de lucru și nu întrerupea ceea ce avea de făcut până nu termina.
Această caracteristică îl determina să fie autentic față de cei cu care interactiona.

B. Metodele de lucru constituie abordări sau intrumente care ajută omul să găsească soluții facile în
rezolvarea sarcinilor pe care le au atât în scop profesional, cât și în scop personal.

În opinia mea este important a respecta o metodă de lucru pentru atingerea scopului propus, întrucât
fiecare ajunge să se bucure de munca săvârșită și poate arăta devotamentul în săvârșirea unei activități
prestate.

În primul rând, orice om este pus în situația de a interacționa cu o metodă de lucru pentru a duce la bun
sfârșit munca și efortul cerute fie în scop profesional, fie în scop particular. De exemplu, în textul-suport,
,,Nicolae Iorga’’, autorul prezintă o metodă de lucru pe care Iorga o avea în momentul în care muncea
,,nu se întrerupea pentru nimic în lume până nu sfârșea o pagină începută’’, arătând ambiția pe care o
avea și dorința de a-i ieși perfect scrierile.

În al doilea rând, este esențial a selecta o metodă de lucru pentru a arăta implicarea în prestarea unor
servicii de care depinde omul și care merită a-i face modul de muncă mult mai ușor. De pildă, în
domeniul cercetării, dar și al informaticii, specialiștii aleg metode de lucru autentice, precum analizele
Swot, pentru îmbunătățirea calității serviciului, dar și pentru ușurarea unor aspecte, care ar putea
îngreuna sarcinile.

În concluzie, este firesc a se respecta și a se găsi metodele de lucru inedite pentru atingerea obiectivelor
propuse fie la locul de muncă, fie în viața personală pentru a avea parte de bucuria succesului acestora.

Subiectul al II-lea
Poezia ,,S-aștept’’scrisă de Tudor Arghezi este un text liric în care se exprimă, în mod direct, sentimente
de nostalgie, de speranță, de spulberare a oricărui vis, în legătură cu/generate de scurgerea vremii.
Tema poeziei este trecerea timpului așa cum reiese din motivul literar al amintirii, din repetiția
verbului ,,s-aștept’’, dar și a interogației din finalul poeziei: ,,Când peste mine timpul se prăbușește-
ntreg?’’

Discursul liric este unul confesiv, reieșit din utilizarea verbelor la persoana I ,,s-aștept’’, ,,n-am’’, ,,să
înțeleg’’ și a pronumelor de persoana I ,,-mi’’și ,,mine’’. Sentimentele care se degajă din text sunt de
nostalgie, de regret, de melancolie, eul liric aflându-se în ipostaza însinguratului, așa cum reiese din
versurile: ,,Ce să aștept să vie și ce să înțeleg,/Când peste mine timpul se prăbușește-ntreg?’’

Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a
imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul metaforei ,,viața cu coșurile pline’’se sugerează dorința
poetului de a mai avea parte de momente inedite în viața sa. De asemenea, repetiția verbului ,,s-
aștept’’, care devine laitmotivul poeziei, exprimă tristețea și nerăbdarea descoperirii viitorului.
Personificarea ,,nu mai urcă de-a dreptul niciun drum’’accentuează spulberarea oricărei speranțe de a fi
bine cu sine însuși și imposibilitatea de a ieși din starea de singurătate ce-l domină.

Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima încărcătură afectivă,
cu sentimente de tristețe și de apăsare interioară.

Test de antrenament 7

Subiectul I

A. 1. Sensul din text al secvenței este ,,pe atunci’’.

2. Denumirea străzii unde și-a petrecut copilăria autorul este ,,Clopotarii Noi’’.

3. Meritul institutorului Nicolae Petrescu în formarea lui Șerban Cioculescu este unul inedit, acela de a-l
învăța să se exprime corect în scris și că a reușit să promoveze toate examenele, așa cum reise din
secvența: ,, acorda un preț deosebit ortografiei: de aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie
manevrarea înlesnită a semnului de unire și a apostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție,
dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără incidente toate examenele’’.

4. Șerban Cioculescu era pe punctul de a rata examenul din cauza confuziei pe care a făcut-o tatăl său,
nefiind atent la numele elevilor de pe listă.

5. Șerban Cioculescu este respectuos față de tatăl lui, trăsătură morală reieșită în momentul în care
părintele își dă seama că plecase fără cravată și părea a fi neprezentabil, iar cei din familie fac haz de
necaz de incidentul pe care l-a avut. El conștientizează că nu se cuvenea o asemenea atitudine.

B. Vestimentația constituie un aspect esențial din viața fiecăruia pe care nu este bine a-l ignora, mai ales,
în zilele de azi, încât aceasta arată personalitatea și felul oricui în societate.
În opinia mea respectarea unui cod vestimentar în contexte sociale este importantă, întrucât prin
intermediul acestuia se arată seriozitatea și implicarea fiecăruia, dar și respectul față de sine însuși.

În primul rând, o ținută adecvată arată seriozitate și atrage succesul într-un proiect. Omiterea sau
neatenția pentru acest aspect vestimentar poate lăsa o impresie mai puțin plăcută celor cu care se intră
în contact. De exemplu, așa cum se prezintă și în textul ,,Amintiri’’, tatăl lui Șerban Cioculescu
conștientizează în ultimul moment că nu avea cravată, trebuind să revină acasă pentru a se prezenta la
întâlnirea la care fusese chemat cu o ținută adecvată:,,plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul
moment, calea

întoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil.’’

În al doilea, pentru a transmite respect față de cei cu care se interacționează este util ca fiecare să se
adapteze situației oficiale. De pildă, oamenii cu funcții importante, din sfera politicului sau din cea a
conducerilor anumitor instituții sau multinaționale sunt nevoiți să aibă grijă de aspectul vestimentar în
momentul în care transmit un mesaj pentru a-și câștiga credibilitatea mult mai ușor.

În concluzie, respectarea unui cod vestimentar în contexte oficiale demonstrează faptul că se dă dovadă
de seriozitate și de respect unii față de alții.

Subiectul al II-lea

Stavru este protagonistul textului fragmentar, deoarece participă activ la acțiune și este caracterizat
direct atât de către narator, cât și de alte personaje, iar faptele, vorbele, și relațiile cu celelalte personaje
constituie puncte de reper în caracterizarea indirectă.

Încă din incipitul textului, naratorul îl caracterizează direct, modalitate prin care se oferă informații
legate de statutul social, negustor ambulant – numit „limonagiul’’, deoarece vindea marfă prin bâlci.

Portretul fizic este conturat cu minuțiozitate, iar naratorul îi evidențiază trăsături care-i înfățișează
propria viață: ,, De talie deasupra mijlociei; blond spălăcit; foarte slab şi foarte zbârcit; ochii săi albaştri şi
mari, când deschişi şi sinceri, când ascunşi şi vicleni’’. Portretul moral reiese din caracterizarea indirectă.
Astfel, atitudinea lui stârnește dispreț și apelează la un fel sfios pentru a încerca să îi impresioneze pe cei
din jurul lui ,,Merge prost... Nu e cald și limonada nu se vinde.’’ De asemenea, nu este cinstit/corect față
de Kir Margulis ,,Îmi mănânc economiile mele și zahărul dumitale... Prin urmare, ai înțeles? Nici de data
asta nu plătesc’’.

În concluzie, protagonistul fragmentului operei literare ,,Chira Chiralina’’,de Panait Istrati reprezintă
prototipul omului necinstit, capabil să adopte atitudini prefăcute pentru a-i impresiona pe cei din jurul
lui și pentru a avea el de câștigat, nefiind un model de comportament demn de urmat.
Testul de antrenament 8

Subiectul I

A. 1. Sensul din text al secvenței este în întregime.

2. Denumirea localității în care Alecsandri își petrece iernile este Mircești.

3. Una dintre pasiunile lui Alecsandri este călătoritul, așa cum reiese din secvența: ,,Destul de bogat,
Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața (...)’’.

4. Motivul pentru care Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș este că nu îi
plăcea frigul, simțea oroare atât pentru el, cât și pentru zăpadă.

5. Vasile Alecsandri valorifică poezia populară, așa cum reiese din textul dat pentru a-i îmbogăți limbajul
artistic, prin adăugarea resurselor expresive specifice liricii romantice și pentru a promova sensibilitatea
acesteia în rândul contemporanilor scriitori.

B. Opera unui artist înseamnă emoție, o modalitate de exprimare a acesteia și o formă de redare a
personalității fiecărui creator.

În opinia mea opera unui artist este influențată de firea acestuia, întrucât reprezintă rezultatul fiecărui
gând și viziunea acestuia despre lume, care se află în raport cu reflectarea propriilor emoții.

În primul rând, orice artist exprimă o atitudine, fie pozitivă, fie negativă, pe care cei interesați de
creațiile acestuia o resimt puternic, putând înțelege că este vorba despre firea aparte a lui sau de o
exprimare a unor gânduri. De exemplu, așa cum prezintă textul extras din ,,Istoria literaturii române’’,
poetul Alecsandri simte o neplăcere pentru vremea rece, încât poate să se instaleze o stare neprielnică
asupra firii sale în operele pe care le creează.

În al doilea rând, orice creator din diverse domenii are o viziune amplă asupra lumii, ce îi poate influența
opera într-un mod inedit, astfel, acesta aducând în prim-plan mesaje profunde, cu un caracter
moralizator. De pildă, Liviu Rebreanu, în romanul ,,Ion’’accentuează ideea că trebuie să ținem cont de
valorile morale, întrucât încălcarea acestora duce la pedepsirea fiecăruia dintre noi, fie cu moartea, fie
cu pierderea bunurilor materiale sau chiar cu cea a iubirii, așa cum a fost și cazul lui Ion.

În concluzie, opera unui artist este influențată de firea pe care o are, fiindcă el reușește să-și contureze
actul creației prin intermediul gândurilor, prin experiențele, prin crezul și prin viziunea amplă asupra
lumii pe care le dobândește pe parcursul vieții sale.
Subiectul al II-lea

Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice sau
didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a dramaturgului, făcând
legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca operă destinată reprezentării
scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații suplimentare despre decor, despre
vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.

În fragmentul extras din ,,Idolul și Ion Anapoda’’ de George Mihail-Zamfirescu, notațiile autorului au
rolul de a oferi informații despre decorul și recuzita piesei de teatru: ,, În întuneric crește lumina unui
felinar, pe o stradă liniștită și departe de centrul orașului’’, ,,Un ceasornic de edificiu undeva, în
apropiere sau o pendulă, în casă, anunță ora opt. Ușa din ultimul plan a fost deschisă și în antreu e
aprinsă lumina’’, sugestie a unei atmosfere de mister. De asemenea, se reliefează și gesturile
personajului, ,,Ion lovește, cu patefonul, mescioara de sub panoplie’’și atitudinea acestuia ,,A încremenit
așa, speriat și în egală măsură îndurerat’’, amplificând și o stare de spirit.

Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Idolul și Ion Anapoda’’, de George Mihail-Zamfirescu
este semnificativ pentru prezentarea acestor notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii
preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal
evenimentele şi personajele.

Testul de antrenament 9

Subiectul I

A. 1. Sensul secvenței ,,dăduse viață’’ este de a înființa.

2. Titlurile a două reviste literare, utilizând informațiile din textul dat sunt: ,,Sburătorul’’ și ,,Gazeta
ilustrată’’.

3. Atitudinea lui I. Peltz față de Liviu Rebreanu este una de admirație, așa cum reiese din secvența: ,, și
se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau

întemeiate.’’

4. Tinerii băteau la ușa lui E.Lovinescu pentru a le oferi îndrumări utile în ceea ce privește modul de
îmbunătățire al scrisului.

5. O caracteristică a literaturii lui Ion Minulescu este limbajul aparte, reieșit din exotismul și din imaginile
inedite pe care le folosea și care îmbogățeau limbajul poetic adecvat literaturii de până atunci, de
asemenea, resurse artistice care intrau în contrast cu creațiile rurale ce predominau în acea perioadă.

B. Schimbările societății aduc cu sine mentalități diferite, care pot genera o serie de conflicte între
generații, de aceea, este necesară comunicarea și transmiterea unor mesaje clare.
În opinia mea întâlnirile între oameni din generații diferite generează oportunități de învățare reciprocă,
întrucât pot exista aspecte benefice pentru ambele părți și viziuni, care să ajute la toleranță pentru
fiecare idee.

În primul rând, este important ca fiecare generație să înțeleagă necesitatea întâlnirii dintre membri, fiind
conștienți că pot învăța unii de la alții. De exemplu, în textul-fragmentar ,,La Sburătorul’’ lui E.
Lovinescu’’, autorul evidențiază atitudinea criticului în ceea ce privește vocile tinere ale literaturii, dar și
abordările diferite despre aceasta: ,,Limbajul său era în totală contradicție cu literatura pe care o făcea:
o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul nostru saturat de idilism rural –
imagini citadine.’’

În al doilea rând, viziunile pe care le au generațiile sunt diferite, însă este important a se apela la
ascultarea activă pentru a nu se respinge ideile, dându-se dovadă de înțelegere, de toleranță și de
maturitate. De pildă, sunt tineri talentați, pasionați de a scrie, însă care nu pot să aibă o experiență
literară, de aceea, procesul de evoluție poate avea loc, dacă există reciprocitate în contextul unor idei
ale unor critici sau ale unor scriitori renumiți.

În concluzie, atitudinea oamenilor contează enorm indiferent de perioada din care fac parte, fiindcă
experiența și toleranța pot ajuta la învățarea reciprocă și poate fi utilă pentru fiecare în parte.

Subiectul al II-lea

Poezia ,,Pe-ascuns’’scrisă de Virgil Carianopol este un text liric în care se exprimă, în mod direct,
sentimente de dorință a recuperării iubirii, de melancolie, de dragoste, identificate din raportul dintre
iubire și trecerea inexorabilă a timpului. Temele poeziei sunt trecerea timpului ,,prin anii care zboară’’, și
iubirea ,,Cos frunzele iubirii să nu cadă’’. Discursul liric este unul confesiv, reieșit din utilizarea
pronumelui la persoana I ,,mă’’ și a adjectivului pronominal ,,(iubita) mea’’, dar și a verbului de persoana
I ,,cos’’. Sentimentele care se degajă din text sunt de dorință a reîntâlnirii cu iubirea, de melancolie
pentru scurgerea anilor, eul liric aflându-se în ipostaza contemplativă, așa cum reiese din versurile: ,, Cu
fir de gând, cu bucurii trecute,/Cos frunzele iubirii să nu cadă.’’

Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a
imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul metaforei ,,cos frunzele iubirii’’se sugerează dorința poetului
de a acționa emoțional pentru a menține viu sentimentul de dragoste. De asemenea, personificarea
,,prin anii care zboară’’, eul liric încearcă să se sustragă alături de iubita lui de la efectele devastatoare
ale trecerii timpului, iar epitetul ,,bucurii trecute’’, marchează conștientizarea consecințelor scurgerii
clipelor din trecut.

Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima încărcătură afectivă,
cu sentimente de dorință, de dor pentru clipele din trecut și de nostalgie pentru anii ireversibili.
Testul de antrenament 10

Subiectul I

A. 1. Sensul secvenței ,,cât mai curând’’este de ,,imediat’’, ,,numaidecât’’.

2. Profesia pentru care s-a pregătit Creangă este cea de învățător, așa cum reiese din secvența: ,, Afară
de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo Creangă a
rămas ceea ce fusese.’’

3. O trăsătură morală a lui Ion Creangă este inteligența de care dădea dovadă, cu toate că ale sale
cunoștințe nu erau vaste, așa cum reiese din secvența: ,,Cum că Ion Creangă era un om foarte deștept,
foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; dar cunoștințele lui nu erau întinse’’.

4. Motivul pentru care venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment este că spunea poveștile
întocmai cum ele se ziceau la țară, fiind o noutate la întâlnirile din acel cerc.

5. O caracteristică a poveștilor lui Creangă o reprezintă autenticitatea acestora, fiindcă el reușește prin
intermediul lor să apropie cititorul de limba populară, de asemenea, aveau un aer de țară, cu expresii
plastice, iar dialogul fiind de o sinceritate primitivă; toate acestea făcându-l unic.

B. Calea simplității nu se referă doar la a avea succes, ci se referă la a trăi o viață plină de sens, care să te
bucure în orice clipă.

În opinia mea simplitatea nu este o piedică în calea succesului, întrucât te determină să nu-ți schimbi
atitudinea și se poate observa faptul că viața oferă oportunități care să aducă succese mereu.

În primul rând, fiecare om are în felul lui parte de simplitate și înțelege că nu este cazul să-și schimbe
atitudinea față de cei din jurul lui sau față de contextele, care-l promovează sau îl cinstesc pentru
această calitate. De exemplu, în textul-suport ,,Amintiri de la Junimea din Iași’’, de George Panu se
remarcă simplitatea lui Creangă în poveștile și povestirile pe care le aduce cenaclului, reieșind
naturalețea și limbajul grăit în mediul rural, făcându-l să fie apreciat de ceilalți colegi și să rămână
autentic.

În al doilea rând, viața ne oferă diverse șanse de a ne împlini profesional, însă este important a nu uita
să ne păstrăm simplitatea cu adevărata natură sufletească. De pildă, sportiva Simona Halep are o carieră
de succes, iar în calea acestuia nu stă superficialitatea sau aroganța, ci își arată de fiecare dată
normalitatea și decența desprinse din perioada copilăriei.

În concluzie, este important ca simplitatea să devină un stil de viață și să fie adoptată în unele aspecte
ale vieții noastre, nefiind o piedică în drumul spre succes.
Subiectul al II-lea

Poezia ,,Șoapte’’scrisă de George Topîrceanu este un text liric în care se exprimă, în mod direct,
sentimente de dor față de o iubire pierdută, de melancolie, identificate din tema iubirii stinse ,,E dorul
meu ce vine de departe’’. Discursul liric este unul confesiv, reieșit din utilizarea adjectivului pronominal
la persoana I ,,(dorul) meu’’ și a pronumelui personal ,,ne’’, dar și unul adresativ, prezente fiind
pronumele la persoana a II-a ,,tu’’, adjectivul pronominal posesiv ,,(jurul) tău’’ și verbele la persoana a II-
a ,,simți’’ și ,,ai simțit’’. Sentimentele care se degajă din text sunt de dor față de iubirea pierdută și de
melancolie, eul liric aflându-se în ipostaza de îndrăgostit, așa cum reiese din versurile: ,,E dorul meu ce
vine de departe/Și ostenit adoarme lângă tine.’’

Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a
imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul epitetului metaforic ,, fâlfâiri de aripi și de șoapte’’se
sugerează fragilitatea erosului și, totodată, efemeritatea. Imaginea creată constituie o sinestezie,
osmozând, pe de-o parte, atât stimuli vizuali, cât și pe cei auditivi. De asemenea, personificarea ,,dorul
(...) adoarme lângă tine’’, amplifică durerea interioară și suferința eului, fiind efectele devastatoare ale
pierderii iubitei, iar prin comparația ,,dorul meu(...)/Cuminte ca un fluture de noapte’’ este surprinsă, pe
de o parte, sensibilitatea eului, pe de altă parte, misterul, latura neînțeleasă a erosului. Latura estetică a
fluturelui (o făptură cu conotație estetică) se îmbină oximoronic cu elementul nocturn pentru a
surprinde parodoxul iubirii: satisfacție și suferință.

Întregul mesaj poetic, cu ajutorul acestor resurse expresive, are capacitatea de a exprima încărcătură
afectivă, cu sentimente de dor pentru iubită și de nostalgie pentru pierderea acesteia.

Testul de antrenament 11

Subiectul I

A. 1. Sensul secvenței ,,fără de sfârșit’’este continuu.

2. Două caracteristici ale Balcicului, datorită cărora este considerat de autoare un oraș pitoresc sunt:
dimensiune mică și populație mixtă.

3. Rolul farului din peninsula Caliacra este de a-i ghida pe cei aflați noaptea pe mare, așa cum reiese din
secvența ,,prin grija acelorași mâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflați
noaptea pe mare’’.

4. Balcicul devine o destinație mai accesibilă, deoarece orașul este de puțină vreme teritoriu românesc.

5. O dorință a Reginei Maria, apărută ca urmare a vizitării peninsulei Caliacra este de a se contrui o culă
pe creasta cea mai îndepărtată a țărmului. Acestă aspirație reprezintă consecința viziunii pe care a avut-
o în acel moment.
B. Casa reprezintă mai mult decât o locuință în care omul se adăpostește, ea aflându-se, de cele mai
multe ori, într-o strânsă legătură cu stările acestuia.

În opinia mea omul se poate simți acasă în alte locuri decât în cele natale, întrucât o locuință nu se
raportează strict la locul de baștină și fiecare poate trăi emoțional în largul lui.

În primul rând, un anumit loc generează o trăire lăuntrică, iar omul își caută mereu liniștea, alegând să
evite zbuciumul exterior dat de aglomerație. De exemplu, în textul-suport, Regina Maria simte că
Balcicul și Caliacra sunt aproape de sufletul ei. Aceste meleaguri, în viziunea ei, erau superbe și se
caracterizau prin liniște. Interiorul ei rezona perfect cu frumusețea Caliacrei, fiindcă marea fremăta
necontenit, iar cerul se osmoza cu apa.

În al doilea rând, se întamplă ca locul natal să nu fie pe placul omului, iar casa în care acesta crește nu
este aleasă de către el, ci este o întamplare a destinului. De pildă, o fire poetică va alege un loc retras,
chiar în mijlocul naturii, care ar putea deveni spațiu sacru, fiindcă acesta s-ar simți protejat, iar pentru
interiorul lui, casa are nevoie și de liniște și de împlinire.

În concluzie, casa reprezintă spațiul în care omul merită să se simtă liniștit și împlinit, acolo unde sufletul
își găsește echilibrul și refugiul.

Subiectul al II-lea

Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice sau
didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a dramaturgului, făcând
legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca operă destinată reprezentării
scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații suplimentare despre decor, despre
vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.

În fragmentul extras din ,,Năpasta’’ de I.L.Caragiale, notațiile autorului au rolul de a oferi informații
despre decorul și despre recuzita piesei de teatru: ,, Interiorul unei cârciume, clădite cu grinzi de lemn.
[...] la mijloc, ușa de la intrare; la stânga, fereastră mare și prăvălie cu oblon; lângă fereastră, taraba. La
stânga, planul întâi și al doilea, două uși care dau în două odăi. La dreapta, planul întâi, chepengul*
beciului și o ușă care dă în celar*. La stânga, în față, o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă
pereți.’’, sugestie a unei atmosfere de mister. De asemenea, se reliefează și gesturile personajelor,
,,Gheorghe ține o gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașă.’’, arătând preocupările diferite ale celor
doi. De asemenea indicațiile scenice mai au menirea de a reda un element paraverbal al lui Dragomir,
,,Zâmbind’’, ce accentuează o oarecare disimulare.

Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Năpasta’’, de I.L.Caragiale este semnificativ pentru
prezentarea acestor notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii preţioase nu doar în
jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi
personajele.
Testul de antrenament 12

Subiectul 1

A. 1. Sensul secvenței ,,își petrecuseră viața’’este de a locui.

2. Două sarcini atribuite grădinarului de către noii proprietari ai moșiei sunt: să traseze în grădina lor
câteva alei și să indice amplasarea boschetelor și a arborelor.

3. O stare trăită de autoare în momentul sosirii la Văcărești este de fericire, așa cum reiese din secvența:
,,priveam fericită în jur, copleșită de emoție și de oboseală’’.

4. Motivul pentru care grădinarul își întrerupe uneori activitatea la moșia Văcărești. este pentru că
mergea să se ocupe de terenurile curții, însă nu omitea a reveni pentru a avea grijă de conac.

5. O trăsătură a autoarei la vârsta copilăriei așa cum reiese din ultimul paragraf este mirarea pe care o
avea în fața peisajului încântător, ce părea a fi desprins dintr-o altă lume. Ea se simte uimită de faptul că
munții sunt ,,clari și diafani’’ și nu-i aude ,,slobozind’. Această stare o determină să pătrundă în
frumusețea lucrurilor din cărți.

B. Succesul fiecăruia dintre noi ia naștere în urma efortului depus într-o activitate, însă este nevoie și de
multă pasiune pentru a ajunge pe culmile acestuia.

În opinia mea pasiunea pentru munca depusă este o condiție a succesului, întrucât este nevoie de un
efort mare și de multă conștientizare pentru a reuși să cunoști cu adevărat plăcerea pentru lucrul inițiat.

În primul rând, fiecare om merită să depună un efort aparte pentru a cunoaște pasiunea, iar cel care o
va face va da un randament excepțional în munca pe care o prestează. De exemplu, așa cum se prezintă
și în textul ,,Ani de copilărie’’, scris de Elena Văcărescu, grădinarul dă dovadă de pasiune și de dedicare
în meseria sa, obținând rezultate care o impresionau pe autoare ,,declarând că este grăbit, începe de
îndată să traseze cu nisip pe iarbă linii drepte...grădina deveni un parc în miniatură’’, încât nu uita să
ducă până la capăt tot ceea ce a început să lucreze.

În al doilea rând, este important a se conștientiza faptul că plăcerea de a iniția un lucru duce la bucurie și
la satisfacție personală, pentru că aceasta ia naștere din propriile forțe, dar și din voință. De pildă, există
oameni, care fac parte din categoria scriitorilor și conștientizează faptul că munca îmbinată cu pasiune îi
ajută să devină celebri și să observe cum cresc în viața lor.

În concluzie, munca depusă merită să aibă la bază pasiune și conștientizare pentru a se putea atinge
succesul mult dorit.
Subiectul al II-lea

Poezia ,,Orizonturi’’scrisă de Ion Vinea este un text liric în care se exprimă, în mod direct, sentimente de
tristețe, de angoasă, de neliniște, identificate din tema condiției umane ,,fiorul mi-l măsor fără cuvinte’’.
Discursul liric este unul subiectiv, reieșit din utilizarea pronumelui personal ,,-mi’’, dar și a verbelor la
persoana I ,,citesc’’ și ,,ascult’’, iar eul liric se află în ipostaza de filosof, așa cum reiese din versul: ,,
citesc în urme.’’

Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a
imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul metaforei ,,fiorul mi-l măsor fără cuvinte’’se sugerează
imposibilitatea depășirii propriei condiții umane, efortul zadarnic și continuu, care-i provoacă suferință și
neliniște interioară. De asemenea, epitetul metaforic ,,sufletu-mi cuminte’’, ce creează o imagine
vizuală, amplifică durerea interioară și hipersensibilitatea individului uman, dar și lipsa oricărei forțe de a
face față provocărilor Universului. Nu în ultimul rând, metaforele personificatoare ,,vrăjmaș e cerul,
vitreg mi-i pământul’’ accentuează faptul că omul muritor nu poate rezona cu elementul astral, dar nici
cu cel teluric.

Întregul mesaj poetic, cu ajutorul acestor resurse expresive, are capacitatea de a exprima încărcătură
afectivă, cu sentimente de nostalgie, de incapacitate de a se regăsi pe sine și de angoasă pentru condiția
sa muritoare.