Test de antrenament 3

Subiectul I
A.
1. Sensul din text al secvenței este de potrivirea literară a cuvintelor.
2. Ion Creangă se distinge prin haina lui de șiac și prin pălăria sură și mare.
3. Pasiunea lui Creangă era gramatica, așa cum reiese din secvența: ,,Patima lui era gramatica
[...]. Ținea la scrisul limbei curate românești, după firea ei.’’
4. Învățătorul le povestește snoave și pilde cu scopul de a scoate în evidență într-un mod
plăcut comportamentul neadecvat al tinerilor.
5. Așa cum reiese din ultimele două paragrafe, Ion Creangă era o persoană respectuoasă. El
avea har de profesor, iar elevii deprindeau alături de el tainele studiului. Mereu adopta un
comportament demn de un dascăl, își scotea din cap pălăria și le răspundea voios copiilor la
salut.

B.
Prestigiul reprezintă autoritarea pe care o persoană o impune prin comportamentul său
deosebit, prin aptitudini și prin atitudini.
În opinia mea prestigiul unei persoane este influențat de respectul câștigat, deoarece
comportamentul și abordarea unor probleme în stiluri diferite ajută enorm la menținerea
acestuia.
În primul rând, respectul și prestigiul sunt două concepte care se interferează și care impun
un fel aparte în relație cu semenii și care-i determină să fie mândri. De exemplu, raportat la
fragmentul selectat, Ion Creangă, prin comportamentul său deosebit, a câștigat respectul
elevilor săi. Modul în care el se raporta la tineri, dar și pasiunea lui pentru gramatică, îi aduc
prestigiu.
În al doilea rând, respectul se dobândește prin ieșirea din tipar, prin abordarea unor situații
în stiluri inedite. De pildă, un profesor nonconformist, care va încerca o predare alternativă,
desigur, va avea rezultate și va dobândi respect ce se va transforma în prestigiu. În același
timp, el va fi stimulat în păstrarea acestuia.
În concluzie, prestigiul și respectul sunt în relatie de interdependență, însă merită a se impune
seriozitate și devotament pentru a le câștiga.

Subiectul al II-lea
Dinu este protagonistul textului fragmentar, deoarece participă activ la acțiune și este
caracterizat direct atât de către narator, cât și de alte personaje, iar faptele, gesturile, și relațiile
cu celelalte personaje constituie puncte de reper în caracterizarea indirectă.
Încă din incipitul textului, naratorul îl caracterizează direct, modalitate prin care se oferă
informații legate de statutul social și originea sa: orfan și nu avea frați și surori. Dinu este
personajul eponim, deoarece numele lui apare încă din titlu.
Caracterizat de celelalte personaje, el apare ca fiind compătimit: ,,Vai, săracul Dinu, ce s-
alege de dânsul?’’. Portretul fizic este conturat cu minuțiozitate, iar naratorul îi evidențiază
trăsături aparte: ,,avea un cap mare’’, ,,fruntea-îngustă’’, ,,obrajii-mari și lați’’, ,,avea ochii
mici, cețoși’’, ,,mustața-i rară’’, reieșind faptul că este un bărbat matur/inițiat. Portretul moral
reiese din caracterizarea indirectă. Astfel, este un băiat responsabil, deoarece ,,gospodăria de
acasă’’ și ,,de pe câmp’’ rămăsese în grija lui. De asemenea, el a fost capabil să își îngrijească
gospodăria și să nu o risipească ,,moșioara a mai crescut’’ .
În concluzie, protagonistul fragmentului operei literare ,,Dinu Natului’’ de Ion Agârbiceanu
reprezintă prototipul omului perseverent, conștient și harnic, care știe să lupte pentru a evolua,
oferindu-le celor din jurul lui un model de comportament demn de urmat.