Sunteți pe pagina 1din 1

Test 8 - Stefan ANdreea

S1. A.

1.Sensul din text al secventei ,,de cateva clipe'' ilustreaza o durata scurta de timp referitoare la tacerea
pogorata la auzul zgomotului.

2. Numarul de persoane auzite de copil este de trei.

3.Varsta de la care dateaza prima amintire a lui Liviu Rebreanu este de la varsta de doi ani si jumatate : ,,
Eram de vreo doi ani si jumatate cand ne-am mutat in Maieru. Cea dintai amintire a existentei mele e
chiar de la sosirea noastra aici.''

4. Mama era ingrijorata din cauza faptului ca exista posibilitatea ca oglinda sa se sparga.

5. Fiecare calatorie nocturna il face pe autor sa evoce sentimentele si senzatiile primei sale amintiri din
copilarie. Spaima si placerea, doua sentimente in antiteza, ii sunt reamintite de cantecul cocosului.

B. Amintirile joaca de obicei un rol important in evolutia fiecaruia, mai ales cele formate de-a lungul
traseului initiatic.

In opinia mea, amintirile copilariei noastre au puterea de a se reflecta in experientele viitoare, in


trairile ce ne vor intampina de-a lungul anilor, reusind astfel sa isi transpuna conturul asupra noastra.

In primul rand, amintirile din anii copilariei vor influenta intotdeauna viata de adult. Un moment
important, o intamplare din viata de adult poate invoca imediat o memorie inchisa in cel mai intunecat
colt al copilariei, ajutand-o astfel sa iasa la suprafata. Lucruri de actualitate, prin care oamenii trec in
viata de zi cu zi, pot creea o rezonanta in timpurile trecute precum si vorba care afirma ca ,,istoria se
repeta''. Un prim exemplu este autorul din fragmentul dat din ,,Marturisiri'' scris de Liviu Rebreanu ce
sustine ca fiecare plimbare in solitudine evoca prima sa amintire de la doi ani, sunetul clopoteilor, al
cocosilor ,,de câte ori aud noaptea o căruță (...) și sunetul clopoțeilor, inima mea (...) vibrează fără voia
mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a existenței mele sau poate însăși axa imaterială,
enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi totdeauna spaimă amestecată cu
plăcere...”

In al doilea rand, oamenii se bazeaza de obicei pe ceea ce s-a intamplat deja in loc sa lase frau liber
destinului