Varianta 4 2021

Subiectul 1

1.Sensul scvenței „din când în când” este rare ori.

2.Anul nașterii lui Barbu Cioculescu este 1927.

3.Atitudinea lui Barbu Cioculescu față de Ion Barbu este una respectoasă: „L-am salutat cu respect.”

4.Motivul Tudor Arghezi se supără pe tatăl lui Barbu Cioculescu este că tatăl lui Barbu Cioculescu a
scris despre romanele lui Tudor Arghezi acesta fiind nemulțumit.

5. O trăsătură morală a lui Ion Barbu este curiozitatea, acesta l-a întrebat pe Barbu Cioculescu: în ce
clasă e, daca îi place matematica, care este materia lui preferată. „mă chestionă în ce clasă sunt și
dacă-mi plac matematicile” „Se informă numaidecât”.

Opinia reprezintă o perspectivă subiectivă emisă de un individ. Înțelegerea realității poate fi

filtrată în funcție de opiniile unor persoane avizate.

După părerea mea opiniile celor din jur influențează înțelegerea realității deoarece se pot
deteriora relațiile amicale dintre oameni și realitatea poate fi percepută prin diferite opinii.

În primul rând dezvoltarea unei opinii diferite față de o persoană apropriată poate crea
divergențe ale realității astfel relația dintre două persoane devenind una distantă. Spre exemplu în
textul „Povestind despre atunci” de Monica Pillat și Barbu Cioculescu, tatăl lui Barbu Cioculescu era
prieten cu Tudor Arghezi până când și-a exprimat opinia în scris despre operele lui Tudor Arghezi
acesta fiind nemulțumit de percepția tatălui față de creația sa.

În al doilea rând când oamenii caută soluționarea anumitor probleme prin diferite opinii
realitatea poate căpăta diferite forme. De exemplu oamenii de știință și-au exprimat mai multe opinii
diferite față de proveniența virusului covid. Unii au spus ca este de origine este de la animale alții au
spus că a fost creat în laborator, astfel influențează realitatea și perceperea ei.

În concluzie opiniile celor din jur influențează înțelegerea realității prin argumentele
susținute.

Subiectul 2

În actul 1 din „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu este prezentat un dialog între
cele două personaje: Raluca și Alice. Notațiile dinaintea dialogului au rolul de a descrie locul spațio-
temporal al desfășurării acțiunii: „Decor unic. Birou-salon” „Zi de mai” „Ceasornicul care anunță ora
patru”. Dar totodată au rol și de a descrie elementele necesare pentru realizarea actului pe o scenă
de teatru „Mobilă învechită” „Pian cu fotografii” „Ușa și ferestrele se vor așeza după fantezia
regizorului sau posibilitățile teatrului”.
Subiectul 3

Poezia „Plumb" scrisă de George Bacovia apare în volumul omonim de debut în 1916 și
concentrează datele esențiale ale liricii bacoviene dominată de pesimism aparținând simbolismului.
Simbolismul este curentul literar de circulație universală apărut în Franța în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, ca reacție împotriva retorismului romantic și formalismului parnasian,
promovând emoția și muzicalitatea interioară a ideilor. George Bacovia este considerat de critica
literară românească cel mai însemnat reprezentant al acestui curent în literatura română. Alte repere
din creația sa sunt „Decor”, „Note de primăvară ",„ Lacustră ".

Procedeele artistice simboliste prin care se conturează atmosfera generală a poeziei sunt
simbolul, simetria, sugestia, muzicalitatea versurilor, percepția sinestezică a universului,
corespondența.

În primul rând, folosindu-se tehnica simetriei în secvența a doua a poeziei, corespondentul

„sicrielor de plumb" din planul exterior este amorul, căzut în somn, stare premergătoare a morții prin
poziția nefirească în care se află: „Dormea întors amorul meu de plumb " . Lirismul se interiorizează
aflându-se din ce în ce mai pregnant sub semnul tragismului. Sentimentul cel mai profund uman își
căută dispariția ceea ce echivalează cu „întoarcerea cu fața spre apus", așa cum definea metaforic
Lucian Blaga trecerea într-o altă dimensiune.

În al doilea rând, parcurgând lirica simbolistă bacoviană, cititorul receptează poezia ca pe

arta de a simți prin folosirea sugestiei care să fie exprime fidel corespondența dintre stările sufletești
și elemente naturale. Cu alte cuvinte, universul este perceput sinestezic: vizual „funerar veșmânt",
„Flori de plumb", „coroane de plumb", tactil „era vânt", „era frig", auditiv „scârțâiau", „am început
să-l strig". Creație de factură simbolistă, această operă lirică este o artă poetică în care se dezvăluie
principalele concepții ale artistului despre lume și viață, despre menirea lui în univers, într-un limbaj
literar distinct. Astfel, tema poeziei este condiția creatorului într-o societate care-l desconsideră,
îngrădindu-i aspirațiile, ceea ce generează o stare de neliniște în raport cu două experiențe capitale
ale existenței umane iubirea și moartea. Două imagini poetice referitoare la tema textului sunt
„Dormeau adânc sicriele de plumb / Stau singur în cavou" și „Dormea întors amorul meu de plumb".
Prima imagine poetică exprimă simbolic spațiul închis, sufocant sugerat de simboluri din câmpul
semantic al elementelor funerare „sicriele de plumb", „cavou" trimițând, ca stare, către iminența
morții. A doua imagine definește realitatea interioară; poetul invocă amorul, dar acesta „doarme"
întors cu fața spre moarte și nu mai reprezintă o șansă de salvare.

În concluzie, George Bacovia creionează un univers trist, apăsător, deprimant, a cărui artă
poetică, poezia „Plumb” îl reprezintă pe deplin, constituindu-se ca un crez existențial original.