Subiectul I

A. 1. Sensul din text al secvenței ,,din când în când’’ este uneori, câteodată.

2. Anul nașterii lui Barbu Cioculescu este 1927.

3. Atitudinea lui Barbu Cioculescu față de Ion Barbu, în momentul revederii, a fost una respectuoasă, așa
cum reiese din secvența; ,,într-o după-amiază de lapoviță, l-am salutat cu respect’’.

4. Motivul pentru care Tudor Arghezi s-a supărat pe tatăl lui Barbu Cioculescu a fost dat de nemulțumirea
lui referitoare la aprecierea negativa asupra romanelor sale.

5. O trăsătură morală a lui Ion Barbu, așa cum reiese din ultimul paragraf, este curiozitatea, deoarece
bătrânul îl poftise si il intrebase pe tânărul Cioculescu alături despre disciplinele preferate de la școală.

B. Opiniile celor din jur constituie ideile transmise în ceea ce privește anumite percepții pe care oamenii
le au asupra realității pe baza unor cunoștințe dobândite.

Consider că opiniile celor din jur influențează înțelegerea realității, deoarece sunt moduri diferite de
raportare la un aspect surprins și pot exista percepții diferite ale oamenilor.

În primul rând, o realitate similară poate fi privită din mai multe unghiuri, oamenii raportându-se
diferit la un aspect surprins din realitate. De exemplu, se poate observa că modul în care Barbu
Cioculescu percepea realitatea era influențat de tatăl său, aspect evidențiat de Ion Barbu, care va încerca
să îi ofere o nouă viziune asupra lucrurilor din jurul lui: „Astea ţi le-a spus taică-tu!” izbucni profesorul şi,
apucându-mă strâns, îmi ținu o adevărată lecție asupra măreției epocii’’.

În al doilea rând, oamenii de rand au capacitatea de a furniza anumite informații false fără a se
documenta. De pildă, există rețele sociale sau diferite posturi de televiziune, care transmit noutăți
neverificate, provocând societatea să reacționeze agresiv sau să-i determine să nu mai fie solidari unii cu
alții.

În concluzie, modul în care omul percepe realitatea este influențat de persoanele din jurul lui, însă
merită a se documenta pentru verificarea informațiilor și pentru credibilitatea acestora.

Subiectul al II-lea

Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice
sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a dramaturgului, făcând
legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca operă destinată reprezentării
scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații suplimentare despre decor, despre
vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.

În fragmentul extras din « Omul care a văzut moartea » de Victor Eftimiu acestea au rolul de a
oferi informații despre decor: « Decor unic. Birou-salon. Provincie. Zi de mai, în casa domnului
Alexandru Filimon. Mobilă învechită. Pian cu fotografii. Panoplie*. Pe un perete, două fotografii mărite
cu cărbunele, ale doamnei și domnului Filimon,
ceva mai tineri și semnate Alice, tronează în rame de aur, foarte încărcate, oval peste pătrat. Ușa și
ferestrele se vor așeza după fantezia regizorului sau posibilitățile teatrului », însă suprind atât repere
temporale: « zi de mai », cât și spațiale: ,,în casa domnului Alexandru Filimon’’. De asemenea, acestea
notează acțiunea lui Alice « care citește un roman » sau pe cea a doamnei Filimon, care « e în scenă cu
fiica dumisale, Alice, și brodează. »

Subiectul al III-lea

Poezia „Plumb” deschide volumul omonim, si este considerata o arta poetica simbolista deoarece
in cadrul operei, poetul se defineste si stabileste relatia lui cu lumea care il inconjoara.

Simbolismul este un curent literar aparut in secolul al XIX-lea ca reactie impotriva

parnasianismului si a romantismului retoric, constituind singurul caz de sincronism intre manifestarea
europeana si cea romaneasca. Estetica simbolista este caracterizata prin cultivarea unor sentimente
imprecise, neconturate inca, sugerate prin simboluri, imagini sinestezice, prin tehnica vagului, a sugestiei.
Simbolismul se bazeaza pe principiile corespondentelor, pe care se construieste viziunea poetica, ori pe
muzicalitatea deosebita a versurilor.

In poezia „Plumb”, imaginarul poetic se configureaza pe doua planuri: cel al realitatii exterioare,
obiective si cel al realitatii launtrice, subiective, aflate intr-o relatie de corespondenta definitorie pentru
estetica simbolista. Planurile coincid sub semnul aceluias simbol- plumbul. Plumbul prefigureaza moartea
materiei, este rezultatul unui proces de dezintegrare. Fiind metalul cu cea mai mare densitate, plumbul
sugereaza apasarea, caderea si, prin extensie, esecul uman. In poezia bacoviana lumea de afara se reflecta
ca o stare de spirit corespunzatoare, daca lumea este cenusie, dominata de sicrie, cavouri si flori de
plumb, sufletul nu poate fi decat inert. Caracterul simbolist al operei rezulta si din muzicalitatea interioara
conferita de relatiile de simetrie si de opozitie. Pe langa repetitia cuvantului-cheie „plumb” si a
conjunctiei „si”, la Bacovia se poate remarca o muzicalitate conferita si de rima imbratisata sau inchisa
« vesmant/ vant, strig/ frig ».

Tema specifica curentului simbolist este cea a esecului existential si neputinta in fata mortii.
Moartea este prezenta inca din incipitul discursului poetic, unde verbul la imperfect „dormeau”, alaturi de
epitetul „adanc”, sugereaza ideea unui somn contiuu, echivalent, in cazul lui Bacovia, cu moartea. In
viziunea eului, moartea nu mai este perceputa ca la romantici, un univers compensatoriu. „Cavoul”,
„sicriele” sunt metafore explicite ale mortii, simbolizand vidul existential in care viata este captiva. Intre
eul liric si realitatea impietrita in tiparele mortii se instituie un raport fragil si nesigur: „stam singur in
cavou si era vant”, vantul fiind o entitate enigmatica, semnificand efemerul si inconstienta existentei.

Cele doua catrene sunt caracterizate de paralelism sintactic: „Dormeau adanc”/ „Dormea intors”;
„Stam singur”/ „Stam singur”, dar si de o simetrie in privinta pozitionarii semnelor de punctuatie, prin
prezenta liniei de pauza din cel de-al doilea vers al fiecarei strofe.

Un prim element de structura al textului relevant pentru viziunea lui Bacovia despre lume este
titlul, care aduce in prim-plan simbolul fundamental al liricii bacoviene, anticipand ideea discursului
poetic. Din punct de vedere fonetic, „plumb” este format din 4 consoane care inchid unica vocala „u”,
fiind sugerata ideea de univers inchis, in care fiinta este captiva, condamnata definitiv la o existenta
solitara.
 Motivele literare ce contureaza imaginarul poetic bacovian sunt de natura simbolista. Laitmotivul,
reluarea cuvantului „plumb” intr-un context mereu schimbat („sicriele de plumb”, „aripile de plumb” etc.)
este un procedeu artistic, utilizat de poet spre a da textului densitate, profunzime si muzicalitate. Sicriele,
cavoul, coroanele sunt motive care sugereaza moartea, dovada ca viziunea poetica este dominata de
impresii mortuare. In strofa a doua, se reia motivul somnului, optiunea pentru varianta de singular
accentuand singuratatea.

In concluzie, George Bacovia confera esteticii simboliste originalitatea exprimarii unei stari
poetice pesimiste, una de depresie si de suferinta.