Simbolul ecoului este prezentat ca o metaforă a existenței umane și a luptei pentru identitate.

Ecoul este prezentat ca o voce care răsună din munți și care îi răspunde protagonistului, Iona, în
timp ce acesta strigă disperat în căutarea unei identități și a unui sens al vieții sale. Într-un sens mai larg,
ecoul este o reflectare a propriei sale existențe și a eforturilor sale de a-și găsi un loc în lume.

De asemenea, ecoul reprezintă și lipsa de comunicare dintre oameni, care poate duce la un
sentiment de izolare și neînțelegere. Iona se simte adesea singur și incomplet, iar ecoul este o
manifestare a acestei stări interioare.

Pestele reprezintă adâncurile misterioase ale lumii, ale subconștientului și ale transcendenței.
De asemenea, pestele este adesea asociat cu nașterea, regenerarea și transformarea, deoarece poate
să-și schimbe forma prin metamorfoză.

Când Iona este înghițit de către pestele, acesta simbolizează o întoarcere la starea inițială, la
momentul nașterii și la începutul vieții sale. Prin această transformare, Iona are ocazia de a-și regăsi
identitatea și de a-și găsi sensul în viață, reînnoindu-și astfel existența.

De asemenea, pestele care îl înghite pe Iona poate fi interpretat și ca un simbol al regresiei și al

abandonării responsabilității. În momentul în care este înghițit, Iona se lasă purtat de către curentul
vieții, abandonându-se destinului și acțiunii proprii.

În final, pestele care îl înghite pe Iona poate fi interpretat ca o metaforă a condiției umane, a
luptei noastre pentru identitate și sens, dar și a fragilității și vulnerabilității noastre în fața forței
incontrolabile a vieții și a universului. In plus, ecoul devine o sugestie pentru efemeritatea existentei
umane, viata si trairile noastre avant o anumita eternitate numai prin influenta lor asupra altor oameni
si asupra lumii.