Subiectul I

A. 1. Sensul din text al secvenței este ,,pe atunci’’.

2. Denumirea străzii unde și-a petrecut copilăria autorul este ,,Clopotarii Noi’’.

3. Meritul institutorului Nicolae Petrescu în formarea lui Șerban Cioculescu este unul inedit, acela de a-l
învăța să se exprime corect în scris și că a reușit să promoveze toate examenele, așa cum reise din
secvența: ,, acorda un preț deosebit ortografiei: de aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie
manevrarea înlesnită a semnului de unire și a apostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre
partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără incidente toate examenele’’.

4. Șerban Cioculescu era pe punctul de a rata examenul din cauza confuziei pe care a făcut-o tatăl său,
nefiind atent la numele elevilor de pe listă.

5. Șerban Cioculescu este respectuos față de tatăl lui, trăsătură morală reieșită în momentul în care
părintele își dă seama că plecase fără cravată și părea a fi neprezentabil, iar cei din familie fac haz de
necaz de incidentul pe care l-a avut. El conștientizează că nu se cuvenea o asemenea atitudine.

B. Vestimentația constituie un aspect esențial din viața fiecăruia pe care nu este bine a-l ignora, mai
ales, în zilele de azi, încât aceasta arată personalitatea și felul oricui în societate. În opinia mea
respectarea unui cod vestimentar în contexte sociale este importantă, întrucât prin intermediul acestuia se
arată seriozitatea și implicarea fiecăruia, dar și respectul față de sine însuși.

În primul rând, o ținută adecvată arată seriozitate și atrage succesul într-un proiect. Omiterea sau
neatenția pentru acest aspect vestimentar poate lăsa o impresie mai puțin plăcută celor cu care se intră în
contact. De exemplu, așa cum se prezintă și în textul ,,Amintiri’’, tatăl lui Șerban Cioculescu
conștientizează în ultimul moment că nu avea cravată, trebuind să revină acasă pentru a se prezenta la
întâlnirea la care fusese chemat cu o ținută adecvată:,,plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul
moment, calea întoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil.’’

În al doilea, pentru a transmite respect față de cei cu care se interacționează este util ca fiecare să
se adapteze situației oficiale. De pildă, oamenii cu funcții importante, din sfera politicului sau din cea a
conducerilor anumitor instituții sau multinaționale sunt nevoiți să aibă grijă de aspectul vestimentar în
momentul în care transmit un mesaj pentru a-și câștiga credibilitatea mult mai ușor.

În concluzie, respectarea unui cod vestimentar în contexte oficiale demonstrează faptul că se dă

dovadă de seriozitate și de respect unii față de alții.

Subiectul al II-lea

Stavru este protagonistul textului fragmentar, deoarece participă activ la acțiune și este
caracterizat direct atât de către narator, cât și de alte personaje, iar faptele, vorbele, și relațiile cu celelalte
personaje constituie puncte de reper în caracterizarea indirectă. Încă din incipitul textului, naratorul îl
caracterizează direct, modalitate prin care se oferă informații legate de statutul social, negustor ambulant
– numit „limonagiul’’, deoarece vindea marfă prin bâlci.
 Portretul fizic este conturat cu minuțiozitate, iar naratorul îi evidențiază trăsături care-i înfățișează
propria viață: ,, De talie deasupra mijlociei; blond spălăcit; foarte slab şi foarte zbârcit; ochii săi albaştri şi
mari, când deschişi şi sinceri, când ascunşi şi vicleni’’. Portretul moral reiese din caracterizarea indirectă.
Astfel, atitudinea lui stârnește dispreț și apelează la un fel sfios pentru a încerca să îi impresioneze pe cei
din jurul lui ,,Merge prost... Nu e cald și limonada nu se vinde.’’ De asemenea, nu este cinstit/corect față
de Kir Margulis ,,Îmi mănânc economiile mele și zahărul dumitale... Prin urmare, ai înțeles? Nici de data
asta nu plătesc’’.

În concluzie, protagonistul fragmentului operei literare ,,Chira Chiralina’’,de Panait Istrati

reprezintă prototipul omului necinstit, capabil să adopte atitudini prefăcute pentru a-i impresiona pe cei
din jurul lui și pentru a avea el de câștigat, nefiind un model de comportament demn de urmat.

Subiectul al III-lea

Poezia "Flori de mucigai" scrisă de Tudor Arghezi este una dintre cele mai cunoscute și apreciate
opere ale sale. Această poezie a fost publicată pentru prima dată în volumul "Cuvinte potrivite" în anul
1931 și este considerată a fi una dintre cele mai importante creații ale poeziei românești moderne.

În această poezie, Tudor Arghezi explorează tema suferinței și a izolării umane, surprinzând în
același timp frumusețea ascunsă prin tehnica esteticii uratului. Una dintre particularitățile acestei poezii
este stilul foarte original prin care îmbină cu succes elemente de limbaj popular cu un limbaj artistic
rafinat și sofisticat. Astfel, autorul folosește cuvinte neologice, cuvinte arhaice, regionalisme pentru a crea
o atmosferă unică și misterioasă. De asemenea, Tudor Arghezi utilizează o serie de figuri de stil precum
personificarea, metafora sau hiperbola, pentru a-și exprima ideile și a surprinde sensul profund al poeziei
sale.

Titlul poeziei ilustrează viziunea modernistă asupra lumii, influențată de categoriile negative:
alcătuit dintr-un oximoron, surprinde, în manieră metaforică, această formă de estetizare, poetul asociind
substantivul flori care sugerează frumosul, viaţa, natura, cu substantivul mucigai, exponent al degradării,
titlul având funcția unei metafore inovatoare ce exprimă destinul stihurilor de a ajunge flori, dar trecând
mai întâi prin filtrul banalului.

Un alt aspect important al poeziei "Flori de mucigai" este caracterul sau de arta poetica, ce reda
tema modernista a izolării și a suferinței umane. Autorul explorează această temă prin intermediul unor
imagini puternice și impresionante, precum "în odaia goală, durerea plânge-n perete" sau "trăind cu
mucegaiul în lumină". Aceste imagini reprezintă suferința omului care trăiește într-un mediu ostil, dar în
același timp surprind și frumusețea ascunsă din această experiență. De asemenea, poezia surprinde și tema
iubirii și a speranței, prin intermediul imagini deosebite : "speranța-i un cântec de ciocârlie în zori".
Această temă este exprimată prin intermediul unui limbaj artistic, care ilustrează dorința omului de a-si
găsi iubirea.

Relevantă atât pentru temă, cât și pentru viziunea artistică argheziana este ideea poetica
dezvoltata în a doua secvență, aceea că poezia modernă, stihurile de acum, marchează ruptura de tradiție:
sunt stihuri de groapă, caracterizându-se în egală măsură prin atemporalitate (stihuri fără an), fiind
rezultatul dorinței de cunoaștere, de exprimare (sete de apă) și de combustie creatoare, trăire intensă ce
presupune regenerare artistică, foame de scrum. Atributele stihurilor sunt însă simboluri ale negativizării
creației – fără an, de groapă, de scrum, sugerând ineditul formulei lirice abordate.

În concluzie, poezia "Flori de mucigai" este o operă deosebit de valoroasă a lui Tudor Arghezi,
care surprinde o serie de teme profunde și importante ale vieții umane. Prin intermediul unui limbaj
artistic inovator și sofisticat, autorul reușește să transmită emoția și sensul profund al poeziei sale, iar
această operă rămâne una dintre cele mai importante și apreciate creații ale poeziei românești moderne.