A.

1. Sensul din text al secvenței „în vremea aceea” este acela de „pe atunci”, „pe
vremuri”, „în acea perioadă”.
2. Autorul și-a petrecut copilăria pe strada Clopotarii Noi.
3. Institutorul Nicolae Petrescu acorda o atenție deosebită utilizării corecte a
normelor limbii române și s-a asigurat că elevul lui stăpânea noțiuni
elementare de ortografie, ajutându-l să treacă examenele („am  stăpânit  din
copilărie manevrarea  înlesnită  a  semnului  de  unire  și  a apostrofului, și
acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui,
mi-am trecut fără incidente toate examenele”).
4. Șerban Cioculescu a fost pe punctul de a rata unul dintre examene, fiindcă
tatăl lui, distrat fiind, a făcut o greșeală citind numele elevilor înscriși la
examenele particulare. Astfel, citise din grabă numele Coculescu N. Șerban, în
loc de Cioculescu.
5. Șerban Cioculescu a fost un copil emotiv, trăsătură care se desprinde prin
autocaracterizare, din ultimul paragraf al textului dat. Astfel, chiar și după ce
reușise să fie înscris la examen, acesta se afla sub influența emoțiilor
anterioare, provocate de momentul de neatenție al tatălui (Până la urmă, […]
am dat examenul, nu fără să fi trecut prin toate emoțiile. Nu-mi mai amintesc
dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când pentru
mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de
cel ce a trecut prin ea.”).
B.
În fragmentul extras din lucrarea autobiografică „Amintiri”, de Șerban
Cioculescu, autorul povestește despre tatăl lui, deosebit de preocupat de ținuta
sa. Fiind invitat la o ceremonie, acesta și-a uitat cravata și, refuzând să arate
altfel decât impecabil, s-a întors acasă și a recuperat piesa vestimentară care-i
lipsea. Sunt, însă, normele vestimentare stricte utile în contexte oficiale, sau
pot ele lipsi din viața noastră?
Pe de-o parte, se poate susține faptul că aparențele nu sunt importante, ceea
ce contează cu adevărat fiind comportamentul nostru, pe care trebuie să-l
adaptăm situației în care ne aflăm. De exemplu, vestimentația modestă într-un
context care presupune ținută de gală nu se datorează lipsei de educație, ci
mai degrabă posibilităților materiale reduse.
Pe de altă parte, vestimentația aleasă poate dezvălui multe despre noi, mai
ales în situația în care îmbrăcămintea purtată nu este prea modestă, ci
complet nepotrivită contextului. Astfel, o rochie de seară purtată în plină zi,
fără un motiv bine întemeiat, trădează lipsa bunului gust, precum și pe cea a
bunei cuviințe din partea persoanei care a ales această ținută.
În concluzie, codul vestimentar în contexte oficiale poate fi deosebit de
important. În această situație, ținuta pe care o alegem dezvăluie gradul nostru
de integrare în societate, precum și disponibilitatea noastră de a respecta
anumite norme și de a ne supune lor în vederea apartenenței la o anumită
comunitate.
Subiectul II
În fragmentul extras din „Chira Chiralina”, de Panait Istrati, Stavru este
caracterizat atât în mod direct, cât și în mod indirect. Caracterizarea directă a
personajului este realizată de autor, care-l numește „flecar”, termen care
desemnează o persoană vorbăreață, căreia îi face plăcere să discute chestiuni
lipsite de importanță („trecea drept un flecar pentru toată lumea –și era în
adevăr, voia să fie”).
Stavru este caracterizat și în mod indirect, prin vestimentație. Astfel, ținuta lui
neîngrijită trădează caracterul dezordonat și statutul social modest al
personajului („În costumul său prăpădit și boțit chiar când era nou; cu
înfățișarea sa de țăran orășenit, cu cămașa necălcată, fără guler”). Vânzător de
limonadă, el nu-și permitea nici măcar să plătească pentru zahărul necesar
preparării băuturii, întrucât nu avea mulți cumpărători.