1\NGVSTIA, 1, 1 996, p.

1 87 - 1 90

STEMA MITROPOLITULUI ANDREI BARON DE ŞAGUNA -

ELEMENT DE INSPIRAŢIE PENTRU
HERALDICA SIBIANĂ ACTUALĂ

Constantin Ittu

Pentru ca faptele demne de admirat şi de urmat ale înaintaşi lor să nu fie uitat( s-a
recurs - conştient sau nu - la două categorii de simboluri: verbal şi vizual; în prima categorie
intră limbajul cu poezia ("cea mai nevinovată dintre îndeletniciri" - H6lderlin), cântul ("acea
specie comună" - Socrate) şi legenda ("alocuţiuni frumoase şi gânduri măreţe" - Kirkegaard),
iar în cea dea doua, heraldica. "Ţesătura" (cum ar spune C lement AlexandrinuJ)I de cuvinte
şi imagini reprezintă, istoric vorbind cea mai discretă manifestare de complementaritate din­
tre vizual şi verbal.
Pentru preocupările noastre, strict heraldice, preocupări obiectivate în lucrarea de
faţă, dihotomia dintre vizual şi verbal trebuie privită sub dublul aspect al rapmturilor individ
- societate şi, respectiv, societate - individ. Ne raliem opiniei bergsoniene, confonn căreia
atunci când societatea ocupă zona periferici, individul se află în centru. De la centru spre pe­
riferie sunt dispuse, concentric, diverse grupuri sociale, din ce în ce mai vaste, cărora le
aparţine individul. De la periferie spre centru, pe măsură ce se restrânge cercul, obligaţiile se
adaugă una alteia şi individul se află în cele din urmă pus în faţa unui ansamblu de îndatoriri.
Societatea este cea care schiţează calea; individul nu face altceva decât să o urmeze2. În orice
clipă se impune însă o opţiune; individul alege în mod natural cea ce este conform regulii,
chiar dacă el nu conştientizează acest fapt; acesta are loc pentru că nu depune nici un efort
împlinindu-1. Astfel înţeleasă, datoria se împlineşte de cele mai multe ori automat. Idea con­
form căreia supunerea este o s tare de tensiune, iar datoria însăşi este percepută ca şi ceva dur,
apare în situaţiile în care ascultarea implică un efort asupra sinelui3.
Problema cheie a psihologiei este aceea a tipului specific de relaţii dintre individ şi
societate. (Cazuri şi cel al lui Cioran sunt de excepţie şi - în consecinţă - rare: " Singurătatea
mă împlineşte într-atât, că pînă şi cel mai neînsemnat rendez-vous este pentru mine o cruci­
ficare"4). În relaţiile dintre om şi semenii săi se ajunge Ia nişte fenomene psihologice funda­
mentale cum sunt cele de simhioz!i (dragoste, ură, bunătate5).
Nu este mai puţin adevărat că o bunii parte din reacţiile individului ţin de expe­
rienţele sale timpurii, din familie, care au o influenţă decisivă asupra form!irii structurii sale
caracteriale. Erich Fromm suţine - şi pe bună dreptate - că părinţii apl ică modelele edu­
caţionale ale societăţii în care trăiesc, iar prin propriile personalităţi ei reprezintă caracterul
social al societăţii sau al clasei lor. Părinţii transmit copilului ceea ce Fromm numeşte
"atmosfera psihologică" sau "spiritul unei societăţi". Fam i l ia poate fi considerată drept agen­
tul psihologic al societăţii6. Din acest motiv credem că psihologia individuală este psihologie
socială sau - tot în termenii lui Fromm - "psihologia relaţiilor interpersonale"7. Evităm abor­
darea "psihologistă" nu pentru că este caracteristica lui Freud, ci pentru că psihologia aces­
tuia este una a lipsei; prin aceasta se înţelege că, Ia nivelul primitiv al existenţei umane, există
nevoi imperative care trebuie satisfăcute 8 .
Experienţele timpurii, din familie, cumulate cu cele din viaţă se transmit, de obicei,

www.cimec.ro / www.mncr.ro
1 88 CONSTANTIN ITTU

din generaţie în generaţie. Acest fen omem este doar unul din generatorii istorismului. De fapt,
în filosofia ştiinţei, principiul istorismului - al cărui parinte pare să fi fost Heraclit, iar expo­
nent'de marcă s-a dovedit a fi , cu C(:rtitudine, Platon - reprezintă o importanţă deosebita, apli­
carea lui oferind posibilitatea înţelegerii veridice a evenimentelor sociale şi a fenomenelor
culturii spirituale. Din acest punct ele vedere, instituţiile sociale sunt privite în context istoric
- origine, dezvoltare, semnificaţie prezentă şi viitoare. Atât instituţiile cât şi tradiţiile sunt
explicate pornind de la relaţiile dintre indivizi ce acţionează în situaţii determinate şi de con­
secinţele neintenţionate ale acţiuni lor lor9.
Opusă istorismului este ingineria 5Jcială care nu ţine seama de tendinţele şi
antecedentele istorice. Din acest motiv trebuie create idei noi aşa cum - afirm!l Popper - se
fac utilaje şi case noi. Inginerul sodal concepe drept bază ştiinţifică a politicii sale ceva în
genul unei tehnologii sociale pe care Platon o compara cu baza ştiinţific, . a medicinei 10.
O anumită plasticitate min tală precum şi tradiţia istorică sibiană ne determină. să. ne
apropiem de istorism (fără să-I adoptăm :mră discemământ) atunci când este vorba de
heraldica sibiană actuală. De curând am conceput doua proiecte pentru stema judeţului Sibiu;
primul proiect, care nu face obiectul lucrării de faţă, are - ca şi stema ţării - un caracter ico­
nic. Pentru realizarea celui de-al doilea proiect, cel care ne interesează în acest moment am
recurs la conceptul de empatie (Eifiihlung), de re-creaţie în mintea heraldistului a atmosferei
mentale, a motivaţiilor obiectului să.u de studiu I l . Am avut deci în vedere trihoL 1ia spiritu­
alitate sasească, spiritualitate româneasca, aspiraţii comune, în situaţia în care, de 800 de ani,
n-am trait înfrăţiţi ci separat, dar în pace, respectându-ne reciproc.
Am apelat, pentru concreti.zarea intenţiilor noastre la semiotică, în situaţia în care
chiar punctul de pornire al semioticii constă în distincţia dintre semnificant, semnificat şi
semn. Semnificantul (un obiect, cuvânt ori tablou) este, în heraldică, o stemâ. Semniticatul
este conceptul arâtat de semnificant, iar semnul este asocierea celor două l 2. O stemă (sem­
nificant) poate sugera - de exemplu - ataşament pentru locurile natale (semnificat). Atât stema
cât şi ataşamentul pot exista separat, :mră a se înţelege prin aceasta câ unul este opus, polar,
celuilalt. În momentul în care cele două sunt asociate avem de a face cu un semn specificl 3 .
Vorbind despre ataşamentul pentru locurile natale menţionăm, î n context, că Sibiul
a fost atestat documentar în 20 decembrie 1 1 9 1 , printr-un document al Papei Celestin al III­
lea ( 1 1 9 1 - 1 1 93). În 1 366 a primit statutul de oraş. În 1 292 a fost fondat în Sibiu primul "spi­
tal" din ţârile române, care a servit exclusiv unor scopuri filantropice, dovadă transformarea
acestuia în azil de bâtrâni în zilele noa'itre.·În 1 300 este pomenită acea "bibliotecă a capelei",
prima bibliotecă a oraşului, de fapt. În Sibiu a rezidat Baronul von Brukental, guvernatorul
Marelui Principat al Transilvaniei între 1 777 şi 1 784, fondatorul muzeului care-i poartâ
numele. În 1 86 1 a fost înfiinţată ASTRA, iar în 1 864 a fost (re)înfiinţată Mitropolia Ortodoxă
a Transilvaniei; rolul celui pe care istoria îl cunoaşte drept Mitropolitul Andrei Baron de
Şaguna fiind imens pentru realizarea acestui deziderat; este şi motivul pentru care în proiec­
tul de stemă am introdus o mobilă heraldică din stema sa personală. Anul 1881 a fost mar­
torul apariţiei primei instituţii de credit cu capital exclusiv românesc, Banca ALBINA. Sibiul
a avut un merit deosebit în lupta naţională din perioada Supplex-ului, a revoluţiei de la 1 848,
precum şi în cea memorandistă. În 1918 şi-a avut sediul aici Consiliul Dirigent, veritabil
guvem provizoriu al Transilvaniei.
Fideli ideilor generoase ale generaţiei Unirii cu Patria Mumă, concretizate succint
de Iuliu Maniu- "Să nu devenim din asupriţi as upri tori"- am încercat transpunerea lor în cadru
heraldic. Mai concret, scutul stemei are un câmp albastru, încărc at de vigi lcnţa de argint cio­
cnt11 şi armată cu roşu, ţin:lnd in gheara dreapt11. un glob de argint, aşezată pc un trichetru de
www.cimec.ro / www.mncr.ro
 STEMA MITROPOLITULUI ANDREI BARON DE ŞAGUNA . . 1 89

aur cu vârful în jos cu extremităţile terminate în frunze de tei; câmpul albastru are mai multe
conotaţii : In primul rând face referire la zona muntoasă a judeţului, ulterior Ducatul
Amlaşului,care, în jurul anului 1 506, a devenit "Pe1tinentia" s au Scaunul Sălişte şi ai cărui
locuitori au cunoscut Evul Mediu dar n-au cunoscut iobăgia; în al doilea rând, este o referire
la culoarea tracliţională a caselor româneşti şi - în tine - în, al treilea rând, încearcă să demon­
streze că Transilvania, în general, sud-estul acesteia în particular, au aparţinut Europei
Centrale, fie şi numai prin precizarea unui aspect de coloristică heraldică; anume că "re­
voluţia albastră" pornită din Europa Occidentală în perioada secolelor X l l-XIII I4 a ajuns ş i
pe aceste meleaguri. Anterior secolelor amintite Europa considera albastru!, Ia fel ca şi
verdele, un negru de tip special. Antichitatea clasică a fost - de fapt - aceea care a transmis
Europei Medievale opoziţia bifocală alb/negru şi, respectiv, alb/roşu. Reamintesc că pasărea
( vi-gilenţa) este de argint ( alb heraldic ) şi are ciocul şi ghearele roşii. Genul acesta de con­
strucţii dihotomice a oferit posibilitatea exprimării unui mare număr de contraste, cu alte
cuvinte nu numai luminos/obscur, saturatlinsaturat dar şi vid/plin, frig/cald, clar/spălăcit,
curat/murdar.
Dacă verdele ş i albastru! intrau- în accepţia medievală, în gama negrului, galbenul
(aurul heraldic) era - mai mult ori mai puţin - asimilat cu albul ( argintul heraldic ), rar de tot
cu roşu!. În perioada secolelor XII-XIII, dar cu manifestări de debut încă de la mijlocul celui
de-al XI-lea veac, trihotomia alb-roşu-negru a lăsat locul unui sistem cu o paletă mai bogată
de culori, în care albastru! a devenit o prezenţă nobila. Noi i-am dat, pe stema despre care
vorbim, o semnificaţie nobilă, aceea a idealurilor naţionale.
Acel azur care pentru omul carolingian nu a însemnat nimic, a devenit - peste trei
secole în Franţa şi peste mai multe în zona latinitl'iţii est-europene - o "valoare".
Prima mobilă care încarcă scutul, vigilenta, face aluzie la rolul Mitropoliei
Ortodoxe, cu sediul l a Sibiu, la stimularea luptei pentru emancipare naţională; este ş i motivul
pentru care am selectat-o din stema M itropolitului Ardealului. Cea de a doua mobilâ,
trichetrul, este o piesă veche din zestrea heraldică medievala a Sibiului, fiind întâlnită pe un
sigi liu al oraşului din 1 404.
Când am combinat cele trei e lemente (culoarea câmpului, trichetul şi vigi lenţa ) am
fost fide l i identificării unor câmpuri comune cu heraldica şi ne-am oprit la psihologia rela­
ţiilor sociale unde semnul sugerează o relaţie de unu-la-unu, iar simbolul de unu-la-mai
mul tifmulte 1 5 . Din acest punct de vedere, în munca noastră am operat cu simboluri heraldice,
unde genul proxim este "simbol" iar diferenţa specifică "heraldic". Am gândit stema ca un
document social care să pună în evidenţă existenţa unei societăţi sibiene consociative de tip
central-european 1 6.
Dar atât psihologia cât şi antropologia au ca obiect descrierea diferitelor modalităţi
prin care instituţiile sociale şi tipurile de cultură modelează omulll. Lumea s imbolică ne
apare, in raport cu cea a semnelor, ca fiind mai "umană" şi mai "vie", cel puţin privită prin
prisma antropologiei filosofice. Relaţia parte-!ntreg asigură prezenţa - mediată, e adevărat - a
întregului şi implică aneantizarea lui din conţinutul simbolului. Oricâte semnificaţii ar primi
un simbol, există, totuşi, multe pe care le exclude tocmai datorită prezenţei originare din el.
Ne grăbim să adăugăm - citându-1 pe Jung - că simbolul este infinit mai articulat şi mai
nuanţat decât semnu P S . Acesta din urmă, in schi rnb, este anodin şi, din acest motiv, poate
înlocui orice, fără discernământ. Nu trebuie uitat că asocierea unui simbol cu alte simboluri
(adică exact ceea ce am făcut noi în stemă) este reglată de raporturile pe care fiecare dintre
e le le întreţine cu simbolul fundamental. În schimb, în cadrul sistemelor de semne, nu există nici
o ierarhie , în sensul că toate semnele sunt, în egală măsură, lipsite de semnificaţie proprie i?.
www.cimec.ro / www.mncr.ro
190 CONSTANTIN llTU

Posibil itatea lumii semnelor" este dată numai la nivelul celei simbolice, deoarece
mişcarea generată de ultima - de conservare a sensului, în ciuda fragmentării intregului - nu
este modificată de prima ci numai (con)dusă la extrem20.
Rămânem la convingerea că noi, atenţi la polifonia realului, am conceput acest
proiect de stemă de aşa manieră încât să evităm atât relativizarea pitorească a ştiinţei
heraldice cât şi tratarea suprarealistă a artei acesteia.

NOTE

1 . V. V. Bânciov, Estetica romanităţ1i târzii sec. II-III, Bucureşti, 1 984, p. 74-75.

2. H. Bergson, Cele două surse ale moralei şi religiei, Iaşi, 1 992, p. 34.
3 . Ibidem, p. 34-35.
4 . E. Cioran, Mărturisiri şi anateme, Bucureşti, 1 994, p. 8.
5. E. Fromm, Texte alese, Bucureşti, 1 983, p. 28 1 .
6. Ibidem, p . 3 1 8.
7. Ibidem, p. 320.
8. Ibidem, p. 324.
9. K . R. Popper, Societatea deschisă şi duşmanii ei, voi. 1, B ucure şti , 1 993, p. 37.
1 0. Ibidem.
I l . N. Abercrombie şi alţii, The Penqt!ir Dictiofll'ity for Sociology, Londra, 1 994, p. 373; E. Husserl,
Scrieri filozofice, B ucureşti 1 993, p. 1 7-50.
,

1 2 . N. Abe rc omb ie op. cit., p. 374; v ezi şi R. Barthes Mythologies, Lon dra 1 972 şi T. Hanokcs,
, ,

Struciuralism and Semiotics, Londra 1 977.,

1 3 . Dicţionar dejilozofie, Bucureşti, 1 978, p. 626-628.

14. M. Pastourean, Coeleurs, images, symboles, Paris, 1 986, p.22.
1 5 . Psycology and the Simbol, New Yo rk, 1 965, p. I S.
1 6. V. Neumann, Fiinţarea Europei centrale prin dezbatere, în "Revista română de studii inter­
naţionale", XXVI, 1 -2, 1 993, p. l 1 3- 1 1 !1; V. Neumann, Europa centală; semnificaţia istorică şi politică
a conceptului în "Revista română de studii internaţionale",XXVII, 3-4, 1 993, p.229-232.
1 7. E. Fromm, op. cit. , p. 1 8.
Limba păsărilor, Bucureşti, 1 994, p. 59.
1 8 . A. Pleşu,
1 9. P. Kun, Antropologie filozofică, Timişoara, 1 993, p. 1 00.
20. Ibidem, p. 98.

THE ESCUTCHEON OF THE ARCHBISHOP ANDREI, A BARTON

OF ŞAGUNA- ELEMENT OF INSPIRATION FOR THE PRESENT HERALDICS
FROM SIBIU
(Summary)
In order to achieve the escutch4:on of Sibiu town, we had in mind the tricothomy: Szekler spiritu­
ality, Romanian spirituality and common .1Spirations.
We took into account the attchament for the native area, suggested in the escutcheon, by the role
the Archbishop Andrei, a Baron of Şaguna had in lhe history of Sibiu, a reason why we have introduced a
noble heraldics out of his own escutcheo n. Tl:is noble feature - vigilence - makes allusion to the ro le the
Orthodox Archbishop lnstitution from Sibiu had for stimulating the strugg1e for national emancipation.
We introduced the blue field ·rrom the escutcheon shie1d, which has severa! connotations: the
mountain arca, the traditional colour oftht Romanian houses and the belonging ofthis arca Lo Ccntal Europe.

www.cimec.ro / www.mncr.ro