»,Sacralizarea” textelor folclorice Desvoperirea si popularizarea textelor folclorice de catre romuniici au creat premisele unet comunivari Culturale imperfecte. Izolarea textului in componenta lui verbala, motivata de teama e& literatura populara este in pericol de dispariti, si masiva lui culegere si editare au instalat primul bara) in relatia de comunicare la care aspirau intiatoriiacestei actiuni Consecingele tin ins gi de un alt aspect de ,alteritate”, de care cultura ,,savanta”, instalata intr-o confortabili poritie autoritard, nua tinut cont: actul de comunicare al culturi traditionale este unul sincretic nu numai_ prin Simultaneitatea limbajelor, ci si prin simultaneitatea textului cu contextul in care se performeazs. intre cele dowd componente ale actului de comunicare se produce 0 interactiune speciala, generat, in primul rind, de gradul mare de predictibilitate al contextului folcloric in raport cu orice alt context de comunicare, determinat de functia sa rituald sau ceremoniala, Situatia de comunicare este generatoare de sens sau participa la ,,modelarea” sensului unui enunf. Particularitatea contextelor folclorice consti. in posibilitatea lor de a se constitui in adevarate repertorii care, practic, sint insusite gi detinute de tofi membrii colectivitai Receptarea unui text foleloric presupune _identificarea contextului in presentia al comunicarii, dar si a celui in ‘absentia, cu care textul respectiv poate fi relafionat pentru a ficorect jnfeles. Adesori, mecanismul de generare a substanjei poetice a unui text folcloric const in ,transfigurarea” unui ritual ca semn, ca ,,figura” a unui continut poetic!, Despre textele folelorice s-a vorbit, de multe ori, din winteriorul” lor, ira precautia intertextualitati" lor const tutive, ceea ce nu numai cd a siracit interpretarea, dar, in acelagi timp, @ Impiedicat infelegerea triplei componente orale? care da identitate literatutii populate, Pe de alt& parte, s-a vorbit despre textele folelorice din interiorul altei culturi decét cea care le-a produs. Constiinfa romantica s-a raportat la ele dintr-o Perspectivk ,contrastiva”, in conformitats ou care literatura oral, este identificata cu 0 activitate ,,spontand, ,naturala’”, wcolectiva”, ,.populard”, opust literaturii scrise, presupuse a fi wgandita”, artificiala”, ,,individuala”, savant” (0. Ducrot, J.M, Schaefer, 1996: 392) " ilusirarea modalui in care un text foleloric poetic” poate fi decriptat ca sieroglifi” & unui context ritual se poate’ face prin interpretirile ivi AL. 1. Amaulescu, Nol observatii despre Mlorija-colind” in. Revista de cetnografte si folcor. nt. 1, 1979, pp. 53-62 sl Andrei Oigteana, Motive yi semnificsi) mito-sinboliee in eultura tradiflonala romaveased, Bucurest, Ecicura Minerva, 1989, pp. 139-144, cu privire la versiunile colind ale Miorte. Al, |, Amaulescu consider rextul oglindeste tual de primire fn cea a ucenicului pastor", un scerariy init disparut din practica viet pastorale, iar A. Oigteanw propune raportares la un ritual stavechi, de data aceasta funerar, dela al amorminri la inatime (pe platferme de lem, in arbori ete:) prin are se comunicA doringa gi credinfa unel pestexistente fective. Motivul monica nuntA din varianta Alecsandr a eintecului epic ‘implied si el recursut la contextulrtualic, dar mecanismul poetic const in Sesefigurarea componentelor lui. Daca in eolindele pe tema Mioret, moartea Poste fi whieroglifa” unui rit de iniiere, in variants Aleesandr,ritualul de hunt este ieroglifa” mori urih Finnegan distinge tei eoordanate ale oralitiliterare: compunerea, teansmiterea. $1 performanta. Rurth Finnegan, Oral Poetry, tts Nature Significance and Social Contest, Cambridge, 1977 24 Aceste consideratii reprezinté un preambul pentru ciiteva puncte de vedere privind importanta stabilirii unei bune rel de comunicare cu un text folcloric, in afara c@ireia interpretarea Jui poate fi incomplett sau falsd. Preocuparea pentru acest aspect a fost generat de fenomenal de incomprehensiune, de opacitate sau de respingere care se poate constata in receptarea unor texte folclorice considerate ,reprezentative”, cum este Miorifa. Munca foleloristului, a etnologului sau a antropologului mi presupune comunicarea doar la nivelul grupului de specialist, ci si comunicare mai larg’, cu spatiul cultural in care accasti muned se desfigoars, pent in necesar feed-back Niserepantn dintre punctul de vedere al specialistului, comunicat si circulat fn interioral grupului siu, si perspectiva popular’, de largit circulatie 1 obligl sf caute explicayil pentru acest fenomen, Un text foleloric este un mesaj cultural complex prin care se exprima, se comunicd” un alt tip de cultura decét cea careia 4i apartinem, Dificultatea intrarii in comunicare cu o alta cultura este plastic exprimati de R. Escarpit prin recurs la o imagine consacraté de Huxley: ,,Aldous Huxley compara cultura eu un album de familie fo care numai membrii familiei reeunose dintr-o privire portretul unchiului Vietor saw al varului Honoré, evoca implicit pasiunile, anecdotele si chiar cuvintele lor cele mai semnificative. Striinii sunt exclusi de la acest dialog silentios; ei nu au cultura grupului” (Escarpit, 1980: 451). Aceasti reprezentare ,,plastica” a diferenfei atrage atentia supra unei probleme aparent discrete intr-o comunicare de pe pozitii culturale diferite. Se remarca, in primul rand, non- identitatea dintre destinatarul mesajului si receptorul sau, .Strainul” de care vorbeste Escarpit poate recepfiona un mesaj cultural, dar, pentru a-1 injelege, trebuie si fie disponibil i pregatit in raport cu yalteritatea” destinatarului acelui: mesa} Actiunea sa este dea se apropia cat mai mult de pozitiadestinatarului prin verificarea intersectiei dintre codul acestuia si codul propriu', Cazul unor texte folelorice de tipul Miorita poate fi din nou invocat, Problematica morfii pe care o aduc in discufie atit textele de tip colind, eat si cele de tip cantec epic si interpretarile care i sau dat‘ denoti cit de diferite pot fi demersurile de decodare ale receptorului, Impactul acestei problematici asupra unui receptor nepregitit. st intre in comunicare cu alta cultura poate provoca respingerea unui text care vorbeste despre moarte in termeni atat de putin ,vtali” din perspectiva culturii modeme gi la nivelul codului ci. in acest sen, studii de antropolegia mori, eum ar fi cel al lui Philippe Ariés (1996), pot fi revelatoare pentru a clarifica diferenjele de injelegere generate de structuri culturale diferite. Demonstrarea opoziiei ,.moarte domesticiti"/,moarte silbatica” Pentru a identifica diferenja de atitidine in fata mori dintre societajile arhaice si cele moderne poate fi o parghie pentru instalarea receprorului unui text ca Miorita Intt-o pozitie mai confortabilé. In felul acesta, un fenomen de bruiaj care tine exclusiv de reactia receptorului, ,autobruiajul psihologic” (Dinu, 1997; 36), poate fi preintampinat. Modul lui de ‘manifestare consta in ,filtrarea” mesajelor, adieé 0 forma de opacitate fat de acele componente ale mesajului care nu corespund asteptirilor noastre, care le contrazic sau le > Aspectul intersecfii dint repertorile celor doi poli ai comunicési, ‘migitorul si receptorul,reprezine, in esttica informational, o modalitate de ‘8 misura calitatea comunicSri apart dite originalitatea gi inteligibilitates semneloraflate in cele dou repertoril V. A. Moles (1974: 25-24). “0. Buhosiu (1979: 436445) identified cinci direct principsle in intorpretarea acestor texte: recta plstoreasc8", ,irectia comparatstiea 1 tracicd sau dact-getied”, directa ritualist, diecia exteticolozofied $c ‘eprezentatd de Mircea Eliade; acestainterpreteaza Miorija ca expresie a un proces creator care ,,ntrun timp oarecare a realizat wansigurarea. unui omportament ritual” primitiv. tnt-o capodoperi.poetiet, plind de noi semnifieai si purttoare a unui mesagiu mai implinit $i mai tal” 26 deconcerteaA. Referinduse la distorsiunile care pot mina chiar si 0 receptare avizatd, cu scop hermeneutic, Paul Zumthor (1998: 35) citeaza observatiile unui cercetitor elevetian, C. Ueblinger, cu privire la ,.versiunea cvasiimaginara” a unui text de care sunt interesati unii exegeti, mai mult decit de textul propriu-zis, fapt pentru care ,limbajul nu mai vorbeste decat Pentru a confirma o judecata istorica si morala, preconceputd” Ca acte de comunicare ale culturii tradijionale, textele folelotice sunt mesaje concepute ,sonor”, care insi s ‘rausmis cétre cultura savanta prin canale neadecvate. Fixarea in scris prin tiparire a acestor texte le-a mutat incr-un plan literal” care nu permite percepera caracterului multisemiotic al performantei orale, Modalizarile voeii si ale substanfei sonore ca sare (timbru, inflexiune, elemente sonore. non-verbale), ca gi semnele non-verbale (mimica si gesturi) care in anumite puncte strategice ale performantei verbale pot inlocui mesajul verbal, ‘nu sunt receptate la distanfa pe care o impune litera intr cemititor si receptor. Asupra acestui aspect au atras atentia etnologii, in cSutarea unei metodologii eficiente: ,,transcrierea operelor orale ~ pe care sa bazat mult timp analiza cereetitorilor — nu numai c& fixeaza aceste opere dandu-le o identitate sintacticd pe care nu 0 au, dar si retine din ele numai ce poate fi redus la o opera serist (adica semioza pur verbala)” (O. Dusrot, J. M. Schaeffer, 1996: p. 396). Ca mesaje , sonore”, textele folclorice presupun actiunea de a asculta, adica de a recepta in conditile unui univers acustic, si nu ale unui univers viewal, in care puterea cuvintelor de a-siimpune in mod implaeabil continutul lor este suspendata* * Pentru contradictiaIiterarliteral la nivelul socletti taditonale i moderne, vezi McLuhan, 1975, ® Comentari privind puterea ymagneticn, magic” a cuvintlu roti se pot ws 4a Me, Luhan (1975: 48-62), la Dina (1997: 320-322), la Zumthor (1987). 27