0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
82 vizualizări4 pagini
Profesoară la Facultatea de Istorie și Patrimoniu din cadrul Universității ,,Lucian Blaga” din Sibiu, Mihaela Grancea s-a remarcat în istoriografia românească datorită interesului ei pentru istoria mentalităților colective și istoria culturală. Aria sa de interes științific s-a concretizat prin apariția mai multor titluri cum ar fi spre exemplu Trecutul de astăzi. Tradiţie şi inovaţie în cultura română, Reprezentări ale morţii în România epocii comuniste, Discursuri despre moarte în Transilvania secolelor XVI-XX.
Lucrarea Reprezentări ale morții în Transilvania secolelor XVI – XX reprezintă produsul final al proiectului Religiozitate și atitudini în fața morții în spațiul transilvan din premodernitate până-n secolul XX, activitate ce a implicat mai mulți tineri cercetători din cadrul universităților din Sibiu, Cluj Napoca și Alba Iulia. Tematica volumului de față nu este una dintre cele mai atrăgătoare și mai optimizante dintre subiectele cu priză la publicul cititor de rând. Cu atât mai mult, o atare tematică merită popularizată, pe de-o parte încadrându-se în curentele de vârf practicate de istoricii zilelor noastre, pe de altă parte, oferind o meditație în jurul unui subiect social, omniprezent și-anume fenomenul morții.
În Cuvânt înainte, coordonatoare Mihaela Grancea, prezintă și definește thanatologia ca domeniu al cunoașterii, aflată în plină expansiune, având ca obiect de studiu reprezentările, sensibilitățile și comportamentele (inclusiv de natură patologică) legate de sistemul morții. Domeniul thanatologic este unul reletiv recent apărut, impus în istoriografia și antropologia occidentală după începutul anilor '70 ai secolului trecut, iar în științele umaniste românești a apărut abia în anii '90. Totodată autoare ne explică faptul că odată cu ridicarea cenzurii și cu efortul unora dintre istorici de a-și depășii autocenzurile de viziune istoriografică, s-a oferit posibilitatea de a analiza toate aspectele presupuse de sistemul morții (mântuirea sufletului, practici funerare). Volumul în sine este un studiu istoriografic analitic, dens în informație. Se constată o interdisciplinaritate, thanatologia interferând cu etnografia și etnocentrismul, chiar și cu romantismul cultural. Occidentul, Școala de la Annales au demarat cercetările în acest domeniu, Michel Vovelle propunând un model metodologic de analiză a diferitelor surse istorice pe trei nivele: primul nivel – cel al morții ca fapt brut, cu impact asupra comunităţilor umane; al doilea nivel – al morţii trăite, al sentimentelor, reacţiilor şi atitudinilor faţă de moarte în colectivitate, ceea ce a generat practicile funerare, magice, religioase şi civice; al treilea nivel – al tipurilor de discurs magic, religios, ştiinţific, literar ce ilustrează evoluţia atitudinilor faţă de moarte şi faţă de Lumea de Dincolo.
Titlu original
Grancea Mihaela, Reprezentări ale morții în Transilvania secolelor XVI – XX
Profesoară la Facultatea de Istorie și Patrimoniu din cadrul Universității ,,Lucian Blaga” din Sibiu, Mihaela Grancea s-a remarcat în istoriografia românească datorită interesului ei pentru istoria mentalităților colective și istoria culturală. Aria sa de interes științific s-a concretizat prin apariția mai multor titluri cum ar fi spre exemplu Trecutul de astăzi. Tradiţie şi inovaţie în cultura română, Reprezentări ale morţii în România epocii comuniste, Discursuri despre moarte în Transilvania secolelor XVI-XX.
Lucrarea Reprezentări ale morții în Transilvania secolelor XVI – XX reprezintă produsul final al proiectului Religiozitate și atitudini în fața morții în spațiul transilvan din premodernitate până-n secolul XX, activitate ce a implicat mai mulți tineri cercetători din cadrul universităților din Sibiu, Cluj Napoca și Alba Iulia. Tematica volumului de față nu este una dintre cele mai atrăgătoare și mai optimizante dintre subiectele cu priză la publicul cititor de rând. Cu atât mai mult, o atare tematică merită popularizată, pe de-o parte încadrându-se în curentele de vârf practicate de istoricii zilelor noastre, pe de altă parte, oferind o meditație în jurul unui subiect social, omniprezent și-anume fenomenul morții.
În Cuvânt înainte, coordonatoare Mihaela Grancea, prezintă și definește thanatologia ca domeniu al cunoașterii, aflată în plină expansiune, având ca obiect de studiu reprezentările, sensibilitățile și comportamentele (inclusiv de natură patologică) legate de sistemul morții. Domeniul thanatologic este unul reletiv recent apărut, impus în istoriografia și antropologia occidentală după începutul anilor '70 ai secolului trecut, iar în științele umaniste românești a apărut abia în anii '90. Totodată autoare ne explică faptul că odată cu ridicarea cenzurii și cu efortul unora dintre istorici de a-și depășii autocenzurile de viziune istoriografică, s-a oferit posibilitatea de a analiza toate aspectele presupuse de sistemul morții (mântuirea sufletului, practici funerare). Volumul în sine este un studiu istoriografic analitic, dens în informație. Se constată o interdisciplinaritate, thanatologia interferând cu etnografia și etnocentrismul, chiar și cu romantismul cultural. Occidentul, Școala de la Annales au demarat cercetările în acest domeniu, Michel Vovelle propunând un model metodologic de analiză a diferitelor surse istorice pe trei nivele: primul nivel – cel al morții ca fapt brut, cu impact asupra comunităţilor umane; al doilea nivel – al morţii trăite, al sentimentelor, reacţiilor şi atitudinilor faţă de moarte în colectivitate, ceea ce a generat practicile funerare, magice, religioase şi civice; al treilea nivel – al tipurilor de discurs magic, religios, ştiinţific, literar ce ilustrează evoluţia atitudinilor faţă de moarte şi faţă de Lumea de Dincolo.
Profesoară la Facultatea de Istorie și Patrimoniu din cadrul Universității ,,Lucian Blaga” din Sibiu, Mihaela Grancea s-a remarcat în istoriografia românească datorită interesului ei pentru istoria mentalităților colective și istoria culturală. Aria sa de interes științific s-a concretizat prin apariția mai multor titluri cum ar fi spre exemplu Trecutul de astăzi. Tradiţie şi inovaţie în cultura română, Reprezentări ale morţii în România epocii comuniste, Discursuri despre moarte în Transilvania secolelor XVI-XX.
Lucrarea Reprezentări ale morții în Transilvania secolelor XVI – XX reprezintă produsul final al proiectului Religiozitate și atitudini în fața morții în spațiul transilvan din premodernitate până-n secolul XX, activitate ce a implicat mai mulți tineri cercetători din cadrul universităților din Sibiu, Cluj Napoca și Alba Iulia. Tematica volumului de față nu este una dintre cele mai atrăgătoare și mai optimizante dintre subiectele cu priză la publicul cititor de rând. Cu atât mai mult, o atare tematică merită popularizată, pe de-o parte încadrându-se în curentele de vârf practicate de istoricii zilelor noastre, pe de altă parte, oferind o meditație în jurul unui subiect social, omniprezent și-anume fenomenul morții.
În Cuvânt înainte, coordonatoare Mihaela Grancea, prezintă și definește thanatologia ca domeniu al cunoașterii, aflată în plină expansiune, având ca obiect de studiu reprezentările, sensibilitățile și comportamentele (inclusiv de natură patologică) legate de sistemul morții. Domeniul thanatologic este unul reletiv recent apărut, impus în istoriografia și antropologia occidentală după începutul anilor '70 ai secolului trecut, iar în științele umaniste românești a apărut abia în anii '90. Totodată autoare ne explică faptul că odată cu ridicarea cenzurii și cu efortul unora dintre istorici de a-și depășii autocenzurile de viziune istoriografică, s-a oferit posibilitatea de a analiza toate aspectele presupuse de sistemul morții (mântuirea sufletului, practici funerare). Volumul în sine este un studiu istoriografic analitic, dens în informație. Se constată o interdisciplinaritate, thanatologia interferând cu etnografia și etnocentrismul, chiar și cu romantismul cultural. Occidentul, Școala de la Annales au demarat cercetările în acest domeniu, Michel Vovelle propunând un model metodologic de analiză a diferitelor surse istorice pe trei nivele: primul nivel – cel al morții ca fapt brut, cu impact asupra comunităţilor umane; al doilea nivel – al morţii trăite, al sentimentelor, reacţiilor şi atitudinilor faţă de moarte în colectivitate, ceea ce a generat practicile funerare, magice, religioase şi civice; al treilea nivel – al tipurilor de discurs magic, religios, ştiinţific, literar ce ilustrează evoluţia atitudinilor faţă de moarte şi faţă de Lumea de Dincolo.
Grancea Mihaela, Reprezentri ale morii n Transilvania secolelor
XVI XX, Cluj-Napoca, Editura Casa Crii de tiin, 2005, 345
pag, Addenda 23 fotografii
Profesoar la Facultatea de Istorie i Patrimoniu din cadrul
Universitii ,,Lucian Blaga din Sibiu, Mihaela Grancea s-a remarcat n istoriografia romneasc datorit interesului ei pentru istoria mentalitilor colective i istoria cultural. Aria sa de interes tiinific s-a concretizat prin apariia mai multor titluri cum ar fi spre exemplu Trecutul de astzi. Tradiie i inovaie n cultura romn, Reprezentri ale morii n Romnia epocii comuniste, Discursuri despre moarte n Transilvania secolelor XVIXX. Lucrarea Reprezentri ale morii n Transilvania secolelor XVI XX reprezint produsul final al proiectului Religiozitate i atitudini n faa morii n spaiul transilvan din premodernitate pn-n secolul XX, activitate ce a implicat mai muli tineri cercettori din cadrul universitilor din Sibiu, Cluj Napoca i Alba Iulia. Tematica volumului de fa nu este una dintre cele mai atrgtoare i mai optimizante dintre subiectele cu priz la publicul cititor de rnd. Cu att mai mult, o atare tematic merit popularizat, pe de-o parte ncadrndu-se n curentele de vrf practicate de istoricii zilelor noastre, pe de alt parte, oferind o meditaie n jurul unui subiect social, omniprezent i-anume fenomenul morii. n Cuvnt nainte, coordonatoare Mihaela Grancea, prezint i definete thanatologia ca domeniu al cunoaterii, aflat n plin expansiune, avnd ca obiect de studiu reprezentrile, sensibilitile i comportamentele (inclusiv de natur patologic) legate de sistemul morii. Domeniul thanatologic este unul reletiv recent aprut, impus n istoriografia i antropologia occidental dup nceputul anilor '70 ai secolului trecut, iar n tiinele umaniste romneti a aprut abia n anii '90. Totodat autoare ne explic faptul c odat cu ridicarea cenzurii i cu efortul unora dintre istorici de a-i depii autocenzurile de viziune istoriografic, s-a oferit posibilitatea de a analiza toate aspectele presupuse de sistemul morii (mntuirea sufletului, practici funerare). Volumul n sine este un studiu istoriografic analitic, dens n informaie. Se constat o interdisciplinaritate, thanatologia interfernd cu etnografia i etnocentrismul, chiar i cu romantismul cultural. Occidentul, coala de la Annales au demarat cercetrile n acest domeniu, Michel Vovelle
propunnd un model metodologic de analiz a diferitelor surse istorice pe
trei nivele: primul nivel cel al morii ca fapt brut, cu impact asupra comunitilor umane; al doilea nivel al morii trite, al sentimentelor, reaciilor i atitudinilor fa de moarte n colectivitate, ceea ce a generat practicile funerare, magice, religioase i civice; al treilea nivel al tipurilor de discurs magic, religios, tiinific, literar ce ilustreaz evoluia atitudinilor fa de moarte i fa de Lumea de Dincolo. n spaiul romnesc, etnologii i folcloritii au fost primii culegtori ai practicilor funerare, nc din secolele anterioare. Abia dup 1989 au luat avnt abordrile tiinifice, antropologice (Al. Madgearu, Lucian Boia, tefan Lemny, Simona i Toader Nicoar, Andrei Pippidi, Matei Georgescu .a.). Revenind la volumul aflat n dezbatere, se constat o inevitabil interdisciplinaritate a studiilor, deoarece fenomenul morii implic realiti complementare ce se ntreptrund. De astfel, asupra proteismului abordrilor romneti privind domeniul investigaiilor thanatologice s-a aplecat contiinciozitate mai tnrul cercettor, Marius Rotar. n lucrarea Istoriografia romneasc asupra morii: modele i contra-modele. O lume nc deschis, Marius Rotar ofer o baz teoretic de discuie, o punere a problemei, punctnd cantitativ i calitativ realizrile istoriografiei romneti asupra temei date. O parte din lucrri insist pe complementaritatea unor realiti i fenomene istorice substaniale/eseniale: relaia dintre religiozitatea comunitilor transilvnene i fenomenul muririi, funcionalitatea disciplinei sociale i ecleziastice, a solidaritii citadine premoderne i moderne presupuse de fenomenul muririi, funcionalitatea determinat de spaiul comunitar etno-confesional i de timpul socio-istoric dat. Studiile care ating astfel de probleme sunt prezentate de Carmen Florea n articolul Despre tensiunea unei solidariti n evul mediu trziu: exemplul unor orae transilvnene, ce investigheaz percepia morii de ctre comunitile laice pornind de la cazurile fraternitii Corpus Christi din Sibiu, al fraternitii exulum din Cluj dedicate Sfintei Caterina i al confraternitii dominicane. Concluzia autoarei este c moartea, departe de a suspenda realitile terestre, organizeaz i reorganizeaz spaiul social, n temeiul structurilor anterioare momentului fatal. Edit Szegedi scrie un eseu, ntemeiat documentar pe exemplul reglementrilor privind nmormntarea la evanghelicii sai i pe jurnalul lui Wesselny Istvn (1703-1708), n care analizeaz integrarea morii ca disciplin
ecleziastic i n mediile protestante din Transilvania (sec. XVI-XVIII).
Valeria Sorotineanu se refer la Religiozitate i atitudini n faa muririi la romnii ortodoci din Transilvania. Consideraii generale (1899-1916), lund n discuie schematismele i calendarele editate de Mitropolia sibian. Segmente din discursurile despre moarte ca manifestri ale culturii oficiale i populare, modelatoare ale sensibilitilor specifice sunt abordate de studii consistente sub raport informaional, rigurose metedologic, originale prin investigaia transdisciplinar. Ana Dumitran, n studiul Constante ale discursului n omiletica funebr a romnilor transilvneni din veacul al XVII-lea, i Laura Stanciu, cu Omiletica lui Petru Maior ca oportunitate de armonizare a Reformei catolice cu Iozefinismul, fac hermeneutic de text, pe predicile ortodoxe, ale lui Petru Maior, discernnd laitmotive, principii cluzitoare morale i pedagogice. Testamentele unor locuitori din Arad de la nceputul secolului al XIX-lea i prilejuiesc lui Corneliu Pdurean stabilirea ctorva perpective legate de moarte, mai cu seam prin preocuparea fa de avere, funeralii i viaa venic. Alte studii expuse n volum ncearc s surpind cum substana temelor morii (determinate istoric) intr n structura elementar a mecanismului socio-cultural i instituional prin care comunitatea citadin studiat intr n modernitate. Mihaela Grancea i Emke Csap, n articolul Poarta Marii treceri sau perpective asupra morii reflectate de epitaful maghiar din Cimitirul Hzsongrd n Clujul secolului al XIX-lea, surprind evoluia spre modernitate n baza mutaiilor survenite n practica epitafurilor. Ada Grenner scrie despre Comunitate bisericeasc, religiozitate i atitudini n faa morii n Agnita secolelor XIX-XX, pornind de la surse bibliografice de etno-istorie i de la epitafuri. Analize de antropologie istoric, social, politic i cultural observm n studiile ntreprinse de Andrei Terian care stabilete Modele de reprezentare a morii n poezia ardelean din secolul al XX-lea, grupndule n trei categorii n alternan diacronic: modelul etnic (la Octavian Goga, Ioan Alexandru), modelul metafizic (la Lucian Blaga, tefan Augustin Doina) i modelul corporal (la Ion Murean, Dan Coman). Sultana Anca Avram relev Aspecte privind trupul i moartea n tradiia popular romneasc, din perspectiva riturilor funerare. Mihaela Grancea, n studiul Epitaful romnesc din perioada regimului totalitar, surs pentru investigarea atitudinilor referitoare la moarte, face cteva observaii interesante asupra discursului ateist i a practicii funerare publice, ample
din perioada comunist, care amestec ntr-un amalgam ocant mitologia
marxist cu credine precretine i cretine. Cristina Dogot surprinde Percepii asupra morii soilor Ceauescu n opinia public i presa clujean, ntr-o lucrare convingtoare i bine ntemeiat metodologic. Din simpla enumerare a studiilor rezult varietatea lor de coninut, multitudinea direciilor abordate i a disciplinelor implicate n efortul de sintetizare tiinific, volumul constituindu-se ntr-o valoroas contribuie de antropologie istoric. La finalul crii se adaug o Addenda, cuprinznd 23 de fotografii cu imagini reprezentative temei cimitire, pietre, monumente funerare.