Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu
Naștere 14 ianuarie 1819
Bolintin-Vale
Deces 20 august 1872
București
Profesie Poet
Naționalitate român
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1842-1870
Subiecte poezie
Operă de debut poezia „O fată tânără pe patul
morții”
modifică 

Dimitrie Bolintineanu (n. 14 ianuarie 1819 (sau 1825 după alte surse), Bolintin-Vale —

d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, diplomat, participant
la Revoluția de la 1848.

Cronologie

 1819, februarie – Se naște, în satul Bolintinul din Vale (județul Ilfov), Dimitrie

Bolintineanu, fiul macedoneanului Ienache Cosmad. „Părinții lui nu sunt nici vechi
moldoveni, nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venită din Balcani,
 se pare, așezată de curând în țară, un fel de moșieri de clasa a treia, sau mai curând din
clasa arendașilor“(Nicolae Iorga).[necesită  citare]
 Stabilindu-se peste câțiva ani în București, viitorul poet urmează
cursurile Colegiului Sfântul Sava, având colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne și
pe Al. Crețulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron.
 1842, 15 mai – Debutează în literatură cu poezia O fată tânără pe patul morții,
publicată de I.H. Rădulescu în Curierul de ambe sexe; poezia este scrisă în spiritul epocii,
evocând moartea timpurie a iubitei, cu multe accente melodramatice.
 1845 – Pleacă la studii în străinătate, la Paris, având o bursă oferită de Societatea
literară.
 1847 – Apare, la București, primul volum de versuri, Colecție din poeziile domnului
D. Bolintineanu, cuprinzând elegii, balade istorice și balada fantastică Mihnea și baba.
 1848 –
 Editează revista Poporul suveran, „gazetă politică și literară“, la care
colaborează Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac; articolele publicate aici pregătesc
atmosfera revoluționară a momentului.
 Întrucât revoluția burghezo-democratică a fost înfrântă, Bolintineanu este silit
să părăsească țara împreună cu alți conducători ai mișcării și se stabilește la Paris,
unde va participa la activitățile politice și culturale ale exilului.
 1851 – Poetul părăsește Parisul îndreptându-se spre casă, dar nu i se permite intrarea
în țară; călătorește prin Bulgaria, prin Constantinopol, Palestina, Egipt și Macedonia,
scriind mai târziu un memorial de călătorie de ținută romantică.
 1855 –
 16 iulie/16 octombrie – În România literară a lui Alecsandri apare Manoil.
Roman național.
 Apare, sub îngrijirea lui G. Sion și cu prefața lui Radu Ionescu, volumul Poesii
vechi și nouă, structurat pe următoarele cicluri:
 Elegii
 Balade
 Florile Bosforului
 Epistole
 Cântece
 Poeme
 1858 – Publică volumul Legende sau Basme naționale în versuri; apar Melodii
române și proza memorialistică și de voiaj Călătorii pe Dunăre și în Bulgaria dar
și Cântarea României, în versuri, precum și ziarul unionist „Dâmbovița”, toate tipărite la
Tipografia Națională a lui Iosif Romanov.
 1861 –
 Apare volumul de satire Nemesis.
 Se publică volumul Legende noui; apare romanul Elena. Roman original de
datine politic și filosofic
 1863 –
 Pentru a se întreține, începe să publice seria de „vieți“ romanțate ale unor
personalități istorice:
 Viața lui Vlad Țepeș și Mircea Vodă cel Bătrân
 Viața lui Ștefan Vodă cel Mare
 Viața lui Mihai Viteazul
 Publică volumul Călătorii la românii din Macedonia.
 1864 – Apare în Dâmbovița un fragment din epopeea Traianida (neterminată).
 1865 – Se tipărește în două volume întreaga producție poetică a lui D. Bolintineanu
sub titlul Poesii de D. Bolintineanu atât cunoscute cât și inedite. Primul volum cuprinde
ciclurile Florile Bosforului, Legende istorice, Basme, iar al doilea ciclurileMacedonele,
Reverii, Diverse.
 1866]–
 În traducerea autorului, apare la Paris volumul antologic Brises d'Orient.
 toamna – Publică o nouă culegere de satire intitulată Eumenidele sau Satire
politice.
 1868 – Publică amplul poem de factură byroniană: Conrad: „Adevărat cântec de
lebădă înaintea căderii premature a nopții, poemul «Conrad» regrupează obsesiile și
aprehensiunile autorului, însă decantate, trecute prin filtrul unei lucidăți amare, de om
obosit, pentru care viața s-a despuiat de iluzii (...) Destinul lui Conrad stă sub semnul
nenorocului: e un exilat fără speranță, un bolnav incurabil, un îndrăgostit răpus înainte
de a-și împlini pasiunea, un poet lipsit de satisfacția operei ...“ (Paul Cornea).
 1869 – An fecund, poetul publică multe broșuri de popularizare a istoriei, cu note
cetățenești și politice.
 1870 – Apare volumul Menadele, care conține satire sociale și politice.
 20 august 1872 – Moare, la București, Dimitrie Bolintineanu.
Biografie

Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a

venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său, Ienache, acesta își făcu în Valahia o
situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat
aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l
scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de
timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe
funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul
„pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul
de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții",
prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în
Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o
imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"), de André Chénier, și a fost publicat în
"Curierul de ambe sexe".

La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl
trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a
adoptat rapid mentalitatea de carbonar.

În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan
Golescu care îl trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în
1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar
Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când
aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară.
Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii
din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și,
refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut,
poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...

Participant la revoluția pașoptistă

Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după

izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul
suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar
redactorul șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice
și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.

Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar
Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania,
apoi la Constantinopol și, în sfârșit, la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.

Exilul

Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta
nu i-a permis intrarea în țară, iar atunci a făcut călătorii
prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse, care
cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și devine ministru de externe, culte și
instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale luiCostache Negri și ale lui V. A. Urechia, sunt
înființate primele școli la românii macedoneni. În același an, 1859, primește gradul al treilea
în Loja Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția.[1]

Boala și moartea

În prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu călătorește la Paris. I se reeditează

câteva dintre biografiile istorice. Tipărește culegerea de satire Menadele și volumul de poezii
Plângerile României. Colaborează, până în aprile, la Românul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav,
e silit să-și întrerupă munca. În 1871, boala lui Bolintineanu se agravează. Poetul este sărac.
Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor.
În aprilie este organizată, din inițiativa lui George Sion, o loterie cu obiecte personale ale lui
Bolintineanu. La 28 aprilie are loc un spectacol la Teatrul Național din București, în
beneficiul fostului membru al Comisiei teatrale. La 25 iunie, un grup de deputați (printre care
și Cezar Bolliac) propune Camerei votarea unei recompense naționale „pentru bunul nostru
poet Dimitrie Bolintineanu, carele se află lipsit de existența de toate zilele”. Trimisă spre
studiu la secțiuni, propunerea a rămas îngropată în dosare. Poetul este internat la Spitalul
Pantelimon. În condica de înregistrare a bolnavilor a fost notat: «Dimitrie Bolintineanu, fost
ministru de Culte, intrat fără haine». 1872 În martie are loc tragerea loteriei inițiate în 1871 de
George Sion. Cărțile lui Bolintineanu au fost câștigate de V. Alecsandri, dulapul bibliotecii –
de C. Negri, iar celelalte mobile – de către Catinca Balș. Alecsandri și Negri au cerut ca
obiectele ce le reveneau lor să rămână în continuare ale lui Bolintineanu. În dimineața zilei de
20 august, acesta încetează din viață în spital. Este înmormântat la Bolintinul din Vale.

Opera poetică

Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât și în versuri. Opera sa poetică
cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele și Reveriile.

Legendele istorice

Legendele sunt poezii narative, dar cu un însemnat element liric (în felul baladelor germane
ale lui Uhland). Diferite subiecte istorice, aflate în cronicari (mai ales în Neculce) sau
imaginate, sunt dezvoltate în versuri de o perfectă corectitudine, în care se vede multă simțire
și o mare iubire de țară. Acestea l-au făcut popular și multe din cugetările exprimate într-un
stil sentențios au devenit niște maxime foarte des întrebuințate.

Astfel ne-a arătat patriotismul femeii române dus până la sublim în persoana mumei lui Ștefan
cel Mare; a cântat sentimentul datoriei care ducea pe român până la moarte; ne-a înfățișat
noblețea caracterului lui Mircea cel Bătrân, care nu vrea să pedepsească pe soli, dar nici să
încheie o pace rușinoasă; a veștejit pe cei ce se fac uneltele tiranilor:
Cei ce rabdă jugul și-a trăi mai vor Merită să-l poarte spre rușinea lor;

a lăudat devotamentul și pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-și vinde sculele ca să

termine mănăstirea Argeșului; a scos din nou la iveală testamentul lui Ștefan, care zicea că
mai bine țara s-ar face un mormânt decât neamul să trăiască în robie; în fine, a făcut cea mai
frumoasă urare pentru patria sa:

Viitor de aur țara noastră are Și prevăd prin secoli a ei înălțare.

Andreiu sau luarea Nicopolei de români și Sorin sau tăierea boierilor la Târgoviște sunt două
narațiuni în care nu subiectul istoric formează partea principală, ci un subiect imaginat.

Sorin este o compunere pe jumătate epică, pe jumătate dramatică. Ea se începe printr-un

prolog, în care Herman, medicul curții, dezvoltă ideea neputinței omenești de a pătrunde
tainele firii, idee inspirată după Faust a lui Goethe. Partea de la început are prea multe
descrieri inutile, iar partea de la urmă trece prea repede asupra întâmplărilor. Și Sorin moare,
ducându-se la închisoare, ca să scape pe altul, iar o fată care îl iubea, se aruncă în apă.

Florile Bosforului

Florile Bosforului cuprind poezii lirice și narative, cu subiecte orientale. Ni se descriu

frumusețile naturii la Constantinopol, frumusețea femeilor, intrigile din Serai, nenorocita viață
a cadânelor, amorurile lor descoperite și pedepsite cu cele mai grozave morți, târgurile de
sclave etc. Amorul și gelozia formează fondul mai tuturor acestor poezii, scrise într-o limbă
foarte armonioasă. Vom cita: Mehrube, povestea nenorocirii unei fete din Carpați, Leili,
istoria unei jertfe pentru amor.

Basme

Sub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, în care
miraculosul joacă un rol însemnat, chiar dacă sunt amestecate și personagii istorice. Cele mai
cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - Ielele - Mihnea și Baba, a cărui
dezvoltare nu e destul de lămurită, dar cuprinde versuri frumoase și acel blestem foarte
important în literatura noastră, care - ca și Grui Sânger, de Vasile Alecsandri - se poate pune
alături de modelele de imprecațiuni din literaturile străine, cum e al Camiliei din Horacesș. a.

Macedonele

Macedonele ne descriu frumusețile din țările locuite de macedoneni și ne povestesc întâmplări

din viața lor. În general personajele sunt păstori și păstorițe. Cele mai însemnate: Românele
din Cavala - Samarina.

Reverii[
Sub numele de Reverii a adunat poeziile sale pur lirice și anume elegiile sale, care prin
frumusețea versurilor și prin sentimentele triste ce inspiră au fost foarte prețuite. Din acestea
fac parte: O fată tânără pe patul morții - Plângerile poetului român - Scopul omului - Un
tânăr român mort în străinătate și altele.

Opinia contemporanilor

Aceste diferite grupări sunt cele mai bune lucrări ale lui Bolintineanu. Valoarea lor a fost
privită în mod foarte deosebit de critici. Unii au admirat fără rezervă tot ce a scris el, cum
este Aron Densușianu, care-l crede cel mai mare poet liric al nostru alături de Mureșanu; alții
i-au tăgăduit orice valoare, cum face Nicolae Iorga în Istoria literaturii. E drept că
Bolintineanu se citește din ce în ce mai puțin și impresia ce ne produc legendele sale este
foarte deosebită de cea produsă generației de la 1848. Tablourile sale nu au destul relief, iar
elementul narativ este foarte slab, iar în locu-i sunt discursuri și maxime. S-ar putea zice că
planul tuturor poeziilor de acest fel se poate reduce la un tip: o scurtă descriere, un discurs sau
două . Limba însăși, în care sunt multe neologisme și cuvinte savante, precum și prea multe
diminutive, face ca poeziile acestea să fie în mare parte monotone. Un merit sigur are
Bolintineanu: meșteșugul de a face versuri. Versurile sale sunt mult mai bine reușite, vorbim
în special de ritm, decât ale tuturor poeților anteriori și contemporani. Poate că această
calitate, cum și maximele patriotice din scrierile sale, i-au asigurat succesul în prima parte a
activității sale.

Încercări literare

Epopei
Și-a încercat talentul și în epopee și ne-a dat Traianida, poemă în șapte cânturi în care voiește
să celebreze colonizarea Daciei, dar condițiunile epopeii lipsesc. Cu atât mai mult se vede
lipsa lor în poema Conrad, unde eroul principal e chiar poetul și unde la tot pasul sunt
intercalate poezii lirice. Evident modelul trebuie căutat la lordul Byron.

Dramaturgie
Și-a încercat talentul și în dramaturgie și ne dă o serie de drame istorice, parte în proză, parte
în versuri, în care acțiunea e rău condusă și interesul slab. Astfel: Mihai condamnat la moarte,
- Ștefan Gheorghe Vodă sau voi face doamnei tale ce ai făcut jupânesei mele, - Lăpușneanu,
după nuvela lui Costache Negruzzi, - Mărirea și uciderea lui Mihai etc.

Romane
Și-a încercat talentul și în roman și ne dă Manoil, în scrisori și Elena, inspirat din romane
franceze și plin de declamațiuni și cu caractere nenaturale.

Satire și fabule
Și-a încercat talentul în satiră și fabulă, dar nu izbutește. Lucrările acestea seamănă mai mult
cu articole de ziar decât cu poezii. Mai toate au un ton personal, iar cele generale sunt
abstracte, declamatorii și uneori indecente. Colecțiile se
numesc Eumenidele,Bolintineadele, Nemesis, un fel de ziare sau reviste. Evident acestea satire
îl vor fi influențat pe Mihai Eminescu. Vom cita ca mai bune dintre satire: Două Tombatere în
care ne înfățișează doi boieri vechi nemulțumiți cu starea de lucruri de sub Cuza; Advocații, în
care satirizează pe avocați; Mihai Viteazul în rai, o satiră la adresa societății de atunci; Către
Ion Ghica, contra partidelor politice.

Alte publicații
Viața lui Cuza Vodă, 1869
MANOIL — Roman de D. Bolintineanu - comentariu

 
MANOIL — Roman de D. Bolintineanu, aparut mai intai in revista „Romania literara" din
1855 si, in acelasi an, in volum, la Iasi. Redactat intr-o prima forma in 1851, dupa chiar
marturiile autorului, un fragment a aparut si in unicul numar, interzis de cenzura, al
„Romaniei literare" din 1852, semnat D. Valentin.

In primul numar al reinviatei sale gazete, „Dam-bovita", din 1970, Bolintineanu retipareste o
forma revizuita a inceputului romanului, sub titlul Manuel.

Manoil este unul dintre primele romane complete publicate in limba romana, construit sub
forma epistolara, in maniera romantica, in traditia Afon Eloise, a Suferintelor tanarului
Weriher, a romanelor lui Chateaubriand si ale D-nei de Stael. Forma epistolara, preferata de
romancieri in epoca prcromantismului si in primele perioade ale curentului romantic, era
prielnica prezentarii unui erou sentimental, melancolic, adesea pesimist, predispus la auto-
contemplare si divagatii lirice; era, pe de alta parte, potrivita talentului unor scriitori inca nu
indeajuns de obiectivati si nu suficient de stapani pe uneltele constructiei epice, asa cum era si
Bolintineanu la jumatatea secolului trecut. Scrisorile din care e compus romanul iau repede
alura unor pagini de jurnal, iar actiunea se desfasoara in doua etape, de cate doua luni
aproximativ, separate intre ele printr-un interval de doi ani, pe care eroul principal ii petrece
in strainatate. 

Istoria e aceea a deziluzionarii, decaderii morale si redemptiunii prin dragoste a unui tanar
inzestrai cu reale calitati intelectuale si sufletesti, dar avand un caracter slab, impulsiv si usor
de manevrat de catre cei din jur.

In numeroase secvente din epistolele-jurnal, eroul isi face un autoportret de personaj

romantic: orfan si sarac, insingurat si sentimental, sensibil pana la lacrimi in fata frumusetilor
naturii sau a ingratitudinii omenesti, generos si curajos, in prima parte a romanului, sau,
dimpotriva, cinic si juisor, risipitor si frecventand locurile de perditie, dezabuzal de toti si de
toate, pana la a reflecta cu sange rece la sinucidere, in partea a doua. ii ambele ipostaze
personajul pastreaza totusi doua trasaturi de caracter constante, care fac posibila si plauzibila
legatura dintre parti si permit si finalul fericit: Manoil are un temperament maleabil, care-l
face nu numai vulnerabil la influentele nefaste, ci si usor de redresat de catre cei care-i doresc
binele, si e de o mare si impulsiva generozitate, care-i castiga sufletele celor din jur si-i
procura aparatori in momentele de grea cumpana.

In prima parte, romanul este un fel de „educatie sentimentala" a eroului, savarsita in decorul
vietii de mosie romaneasca la jumatatea secolului trecut; partea a doua, care sufera si influenta
romanului „de mistere", gen E. Suc sau P. Feval, ne introduce in capitala tuturor viciilor si
compromisurilor, care c gata sa-l piarda pe erou, de tentatiile si crimele careia scapa in
extremis, prin devotamentul unei tinere fete pure si curajoase si printr-un favorabil concurs de
imprejurari. Bolintineanu adopta in Manoil formula povestirii la persoana intai cu focalizare
interna constanta, care serveste foarte bine scopurile romanului, ca si posibilitatile si limitele
autorului. 

Combinat cu forma de epistola-jurnal, acest procedeu permite o marc libertate in

dimensionarea si angrenarea secventelor narative, trecerea uneori abrupta de la un moment la
altul al actiunii, intercalarea fireasca a descrierilor si chiar incercarea de autoanaliza
sufleteasca. Procedeul permite insa, inainte de toate, castigarea si pastrarea simpatiei
cititorului fata de erou, in ciuda marilor sale greseli, lucru ce n-ar fi fost posibil daca se adopta
o perspectiva externa, aceea a personajului martor sau a autorului omniscient. Focalizarea
interna contribuie si la realizarea suspansului, mentinand temporar secretul in ceea ce priveste
semnificatia si urmarile posibile ale unor fapte si menajand lovitura de teatru care permite un
deznodamant fericit. Tot prin intermediul personajului, care in aceste momente se identifica in
mod vizibil cu autorul, Bolintineanu ne prezinta scene din viata sociala romaneasca de la
mijlocul veacului trecut, povesteste episoade semnificative (cum ar fi cel al Tudorei, al Anei
sau al calugaririi fortate a surorilor Iui Alexandru C.) sau isi expune punctul de vedere in
legatura cu literatura romana, facand propaganda unor colegi de breasla si de generatie. 

Pledoaria pentru literatura nationala, accentul pus pe creatie si „nascocire" in poezie, imaginea
geniului neinteles de societatea inconjuratoare sau pretuirea folclorului sunt tot atatea puncte
de contact ale conceptiilor eroului cu crezul autorului, pe terenul comun al romantismului
romanesc de formula pasoptista. Interesat de comunicarea unei istorii cu talc in acelasi timp
critic si patriotico-moralizator si de infatisarea unui personaj in mai multe sensuri pilduitor,
Bolintineanu opteaza pentru o tehnica narativa limpede si fara complicatii in ceea ce priveste
manuirea cronologiei. Odata stabilita conventia epistolara, actiunea evolueaza constant prin
insumarea secventelor de marturisiri compuse de personajul narator. Povestirea arc o directie
principala constanta, spre care converg si cele cateva episoade colaterale, si se distinge, pentru
un autor si personaj poet, printr-o marc economie a mijloacelor discursive. 

Pauzele descriptive sau reflexive sunt destul de putine si totdeauna de dimensiuni tolerabile,
iar portretele (cele ale personajelor principale sunt amanuntite insa), desi banale prin
elementele lor componente, nu fac nota discordanta fata de stilul de ansamblu. Mai stangace
sunt dialogurile, mai ales cele care pretind sa dezvaluie viata sufleteasca profunda a
personajelor, si scrisorile intercalate, care sunt departe de spontaneitatea si firescul presupuse
de textul eroului principal. Este si aceasta o marturie a dificultatilor pe care le intampina
autorul cand e vorba sa se distanteze de povestirea istorisita si mai ales de personajele
imaginate, Bolintineanu izbutind mai bine in acele parti ale romanului in care exprimarea
directa e ceruta de insasi desfasurarea lui fireasca. Manoil a fost comentat elogios inca din
1853 de G. Sion (intr-un articol aparut in „Gazeta de Moldavia"; Sion intentiona sa publice
romanul direct in volum, dupa interzicerea „Romaniei literare"), care ii subliniaza in special
caracterul inovator, intr-o literatura careia ii lipsea in momentul respectiv specia romanului,
cititorii trebuind sa-si satisfaca interesul pentru ea doar prin lectura unor traduceri „bune si
rele". 

In posteritatea imediata, insa, el nu s-a bucurat de aprecieri pozitive. Abia Ibraileanu, in cursul
sau de la lasi din 1910-l911, ii face o analiza serioasa. Cu trecerea timpului, valoarea lui apare
mai clar, judecata in contextul istoric al inceputurilor romanului romanesc.
Elena — roman de Dimitrie Bolintineanu

 
ELENA — Roman de Dimitrie Bolintineanu, aparut cu subtitlul „roman original de datine
politic-filosofic" la Bucuresti, in 1862.

Cu o schema epica vadit influentata de Balzac (Le lys dans la valee e, de altfel, lectura
preferata a eroinei principale), Elena este povestea unei iubiri imposibile, nu din cauza
piedicilor exterioare - societatea romaneasca de la mijlocul veacului trecui se arata destul de
permisiva sub acest aspect, pana la a pune pe ganduri autoritatile laice si ecleziastice - ci din
pricina u-nei cenzuri interioare a femeii. Stiindu-se sotie si mama, eroina nu poate accepta sa-
si incalce indatoririle, desi sotul, prin egoismul, materialismul, inferioritatea intelectuala si
lipsa de sentiment, nu e demn de a starni atatea scrupule. 

Sucomband in cele din urma tentatiei, Elena va plati scump putinele clipe de fericire, Fiindca
mustrarile de constiinta o imbolnavesc (suntem intr-o epoca in care, in realitate ca si in
literatura, ftizia sanctioneaza sau rezolva multe dileme sufletesti) si o duc la moarte.

In ciuda mizei principale, care e de natura psihologica, partile cele mai reusite ale romanului
sunt cele de observatie sociala: viata la o mosie in perioada i-mediat urmatoare Unirii
Principatelor, confruntarea opiniilor politice progresiste cu cele retrograde, prezentarea
diferitelor tipuri de parveniti, aspecte ale exploatarii taranilor, scene de salon, cu intrigile lor
nu numai josnice, ci, cateodata, de-a dreptul criminale (o astfel de inscenare triviala, in
conceperea careia se poate insa intrevedea si influenta romanelor de „mistere", va da lovitura
de gratie sanatatii si vietii Elenei). 

Cei doi croi, Elena si Alexandru Eles-cu, sunt niste fiinte pure si perfecte, care se a-propie
sufleteste si in cele din urma se iubesc, tocmai pentru ca se deosebesc radical de cei in
mijlocul carora sunt sortiti sa traiasca. Fericirea nu este insa sortita celor buni, pare sa ne
spuna Bolintineanu: macinata de indoieli si remuscari, Elena moare, iar Alexandru paraseste
tara, pier-zandu-sc undeva, pe meleagurile indepartatului continent american. 

Scriitorul adopta perspectiva autorului omniscient, acordand o mare atentie nu numai

manifestarilor exterioare ale personajelor, ci si, atunci cand e vorba de cei doi eroi principali,
vietii lor sufletesti. Romanul are insa si destul de numeroase personaje secundare, menite sa
reprezinte principalele categorii sociale ale vremii si sa ilustreze conceptiile sociologice,
morale si politice ale autorului, nu numai prin actiune, ci si prin, uneori, interminabile
discutii. 

Daca scenele de gen sunt in cea mai mare parte izbutite si convingatoare, oferindu-ne marturii
interesante cu privire la moravurile, tipurile si decorurile specifice vietii romanesti din primii
ani de dupa Unire, pasajele care ambitioneaza realizarea analizei psihologice sunt mult mai
putin reusite. Bolintineanu face, de fapt, mai mult „teorie" sufleteasca abstracta (si nu foarte
subtila), fara a putea sa patrunda si sa cunoasca realmente hatisurile unui suflet framantat, asa
incat analizele sale dau senzatia unor nesfarsite variatii pe aceeasi tema, care nu imping
inainte nici actiunea, nici cunoasterea personajelor. Acestea par a avea, in ciuda insislentei
autorului, o psihologie sumara si lipsita de nuante si se manifesta in general cu o dezarmanta
naivitate. Trebuie remarcata lotusi intentia lui Bolintineanu , care se concretizeaza in primul
studiu literar al geloziei incercai la noi.

Interesante sunt, deci, mai curand tentativele decat realizarile autorului in acest roman. In
orice caz, el incearca o performanta ce nu va putea fi atinsa decal in romanul secolului al XX-
lea, inaugurand insa, totodata, o noua serie de personaje feminine, sensibile si vulnerabile la
loviturile vietii si la duritatea semenilor, victime sigure penlru cei mai puternici care le
inconjoara, serie din care vor face parte unele dintre eroinele lui D. Zamfirescu si M.
Sadoveanu si care constituie pandantul liniei „foile", reprezentata mai ales de cele create de
Alecsandri, Hasdeu sau Al. Davila.
Profile literare/Dimitrie Bolintineanu

Profile
de  Traian Demetrescu

Dimitrie Bolintineanu
-----
Din depărtarea vremei, împresurată de lumina unei glorii strălucite, figura lui Dimitrie
Bolintineanu, reiese într'o atitudine mai impunătoare dintre toate cele-l'alte figuri literare ale
epocei trecute. Ivit în niște timpuri, când predomnea o muțenie tristă pe strunele poeziei
românești; când mișuia pretutindeni o pleiadă josnică de barzi, cari făceau din fetele de
mahala eroine romantice de poieme; Dimitrie Bolintineanu, înzestrat de un adevărat talent
poetic, desăvîrșit de o cultură superioară, e menit să trezească un popor de inimi la cele dintâi
accente ale inspirațiunilor sale. Debutul său: „O tinără fată pe patul morței”, va rămâne în
istoria literaturei naționale, una din marele triumfuri, pe cari rari poeți le-au avut la începutul
aparițiunei lor.

Cam în acest cadru mi se înfățișează în minte chipul ilustru al poetului, despre care nu mă
înarmez să vorbesc nici cu erudițiunea unui istoric, nici cu adâncimile analizei unui critic; ci
cu simplul, cu familiarul meu mod de a judeca, de a simți, dinaintea unei opere literare. In
vremile din urmă, s'au produs numeroase articole relative la scrierile și viața sea și s'a făcut
puțin zgomot prin presa zilnică asupra unui monument înălțat de curând, prin subscripții
publice, pe solitarul său mormânt din satul Bolitin. Pe cât îmi aduc aminte, d. Lupu Antonescu
a scris în foiletoanele răposatului „Binele Public” un admirabil articol, cu prilejul desvăluirei
bustului poetului, pe scena Theatrulul Național din București. Acea seară fu o neuitată și
impresionabilă sărbătoare pentru toți adoratorii marelui poet. Mai anii trecuți, D. Anghel
Demetrescu, începuse în paginile „Revistei Literare” (direcția St. Vellescu) un serios și lung
studiu, în care se putea intrevede tendința criticului de a studia cu adânc spirit științific viața și
lucrările poetului. Pentru întristarea celor mal mulți, acel studiu s'a întrerupt și pare pentru tot-
d'auna. D. Petre Chițu a rostit de la tribuna Atheneulul din Craiova o frumoasă și entusiastă
conferință despre Bolintineanu, având darul să deștepte o vie admirațiune, pentru memoria
poetului, în inimile unui numeros și inteligent public ce'l audia. Afară de acestea, alte
memorii, critice și studii s'au scris încă, mai toate întâlnindu-se asupra punctului suprem de a
înălța cât mai sus meritele acestui poet. Pe lângă aceste, îți răsar în amintire iarăși, câte-va
evenimenta mari din viața sea. Știi că el a fost unul din măreții luptători de la 48, că a suferit
egzilul, a mâncat pâinea amară a străinătății, a fost ministru sub domnitorul care înfrăți cele
două surori vrăjmașe: România și Moldova, a rămas în viața lui cea rnaî curată ecspresiune a
omu- lui drept șl cinstit, și că, în fine, către asfințitul zilelor, acest titan intelectual, acest sfânt
model de patriot, sfârșește pe scândurile mizeriei, într'un spital. Dar iată-m6 pornit în largul
unor sim- țiri înfiorate de nervozitatea etățel și a- bla reținându-ml condeiul, pentru al readuce
pe drumul mai dinainte hotă- rât. Aceste rîndurl curg sub impresia momentului și poate cu ele
ajung să învederez mal clar maniera intimă cu care încerc să vorbesc asupra poetului nostru.
O poveste sinceră și caldă a i- nimel mele, a cugetărel mele, în călă- toria ce ele au făcut prin
lumea poe- tică a lui Bolintineanu, — iată ce trebuie să urmărească cititorul în șirul acesta de
vorbe. Activitatea literară întreagă a lui Bo- lintineanu este vastă. Condeiul s6u a fost într'o
necontenită fecunditate, pană când I-a căzut din mână. Cu toate acestea, cea mal mare parte
din aceste produc- țiunl au o searbădă importanță și sunt deci cu totul afundate în uitare.
Lucrul e ușor de lămurit: poetul amestecat în viața politică a ț6reî, nu putea a- vea tot-d'auna
liniștea desăvârșită tre- buitoare unul spirit de cugetător. Pe de altă parte, excesul culminant în
munca intelectuală, câte-o dată, slăbește pu- terea de originalitate a unul autor. Poetul a
încercat să scrie și romane. Printre cele cari le-a scris, unul singur a avut soarta să aibă un
succes aproape egal ca cel pe care le-au avut «Werther» de Goethe, sau «Grazziela» de
Lamar- tine. Acel roman îl cunoaștem cu toții. El poartă numele unei femei: ^^ Elena.» Dacă
ne vom aminti că 'n epocalul Bolintineanu, în Franța predomnea în literatură școala romantică
și mal ales acel curent lamartinist, plin de tot ce sentimentalismul are mal egzaltat; și dacă
vom cădea de acord să admitem că spiritul literaturel franceze a avut multă înrîurire asupra
scriitorilor ro- mâni de pe acele timpuri, atunci ne este ușor să înțelegem că romanul «Elena»
năștea mal mult din aceste dou6 cauze.In adevgr, Bolintineanu ar fi putut să scrie un roman de
moravuri sau un roman psihologic, opera aceasta ar fi însutit gloria sea și cred că ar fi deschis
un început bun pentru litera- tura romanului, de care suntem pe deplin săraci. Dar el n'a făcut
de cât un ro- man după toate calapoadele romantis- mului, și încă al unul romantism de- căzut.
Și dacă pe atunci, acea carte de- venise o adevărată evanghelie pentru inimile femeilor, azi el
obosește ochii cititorului de la primele pagini. Subiec- tul romanului e o dramă de amor ne-
firească, idealizată, bolnavă și a cărei eroină moare de oftică. A muri de of- tică e destul de
natural, însă trebuie știut că cel mal multl romantici au a- buzat de această crudă boală pană la
ridicul. Ce romane serioase, documentale, s'ar fi putut scrie în epoca acela! Atâtea tipuri de
zugrăvit, atâtea pasiuni de a- nalizat, atâtea moravuri de studiat! Dar nu, scriitorii noștri, — și
dintre cel mal talentați, — alergau la născocirile imaginațiunei, când ar fi putut să cu- leagă
subiectele de pe drumuri. Ce păcat ! Să nu uităm Insă că Bolintineanu nu e de cât un poet și
vederile noastre cată să le ațintim numai asupra ver- surilor sale. Poeziile toate se coprind în
dou6 mari volume, admirabil editate de Socec et Comp. Genul poeziilor lui Bolintineanu nu
este unul si același. El este când liric, când epic, când pastoral și chiar sati- ric, cum sunt:
«Eumenidele» și «Bolin- tiniadele». Dar în nici o parte, poetul n'a fost mal searbăd ca în
satiră. Și foarte nemerit, D. Lupu Antonescu, com- pară satira subt condeiul lui Bolinti-
neanu, ca un cuțit tăios în mâinile unul copil. Poeziile pastorale poartă titlu de «Ma-
cedonele». In aceste ușoare bucăți, sunt descrise mal mult viața păstorilor, lup- tele lor pentru
frumoasele păstorițe, dul- cea tovăroșie dintre ol și * ciobani, în sfârșit, pădurile, câmpurile și
livezile cu idilele lor tainice și uimitoare. O pro- fusiune de imaginație! Poetul ne arată pe
păst©rî, ca niște tipuri clasice, serai- zel și fețl-frumoșl : iar pe păstorițe, ca pe niște îngeri
adorabili. Eî se iubesc^ se caută unii pe alții, își dau viața pen- tru o sărutare, mor de dor,
plâng după doritele cari I-au uitat etc. etc. Un calei- descop de dragoste! Câte-o dată ești
impresionat de câte un tablou, un pastel simplu, fermecă- tor, virgilian. Cum ar fi:

La Ohrida la fântână,
Sta pe-o stâncă de profir
Și plecase pe-alba '1 mână,
Capul el cu păr de fir.
Ea visa o, dulce seară,
Pentru ce nu am murit!
Ochii săi se ridicară,
Sufletul ml-a 'ntinerit!
Palid, tremurând ca firul,
Vream să-I zic ceva frumos ;
Am roșit, am pierdut șirul,
Și ea lasă ochii *n jos.

Genul acesta place prin coloritul des- cripției, prin alerul curat și sănătos de câmp, de flori, de
naivitate, ce trans- piră din el. In egzil, pe malurile poeticului Bosfor, Dimitrie Bolintineanu
ne cântă voluptoasele frumusețî ale Orientului. Și aci pare a se Întrevedea influența Iul Victor
Hugo, care cu mult înaintea lui publi- case volumul «Orientalelor» și ce tre- buie să fl
impresionat mult pe poetul nostru. «Florile Bosforului*, citite la opt-spre- zece ani, pătrund în
imaginațiune ca un parfum de armonie îmbătător. Ești cu- cerit de un farmec cald, dulce, bine-
^ făcător. Și dacă vel fi un student, din- tre cel înzestrați cu o bunicică doză de lene, de visuri,
apoi domnii profesori pot să aștepte mult și bine pană să te mal prindă cu temele de limba
latină sau greacă. E o feerie de raze, de stele,, de valuri, de reflexe, de lună, de triluri, de
privighetori, de coame ca ebenul, de sînurl, de ochi, de sărutări, de cântece, de plângeri o
magie frumoasă, eterică, răpitoare ! Nici vorbă, la opt-spre-zece ani, așa ți se va pare. O! da,
«Florile Bosforu- lui», sunt cântecile celor ce au opt-spre- zece ani. Fericiții! Fericiți! Dar mal
târziu? Dar când opt-sprezece ani au r6mas departe și aî atins pragul decepțiunilor, al trecut pe
subt barierile unor experiențe triste, aî fost și eștî jocul pasiunilor, mijlocului social în care
trăești, — atunci? Atunci «Flo- rile Bosforului» îți par banalități, fan- tezii ușoare, un foc
bengal de cuvinte! In vîrsta aceasta, deschidem pe marii poeți cugetători, cari nu vorbesc
despre om în mijlocul naturel, societate!, în mijlocul propiel sale lumi. Ce ne spun toate acele
flori ale Bos- forului ? Ași putea să rezum esența lor în următoarele stofe: Gustă dulcea
bucurie, Astă-zl când ea ne-a surîs ! Mâine dorul o să vie Să-șî ia locul luî promis. Cum o
floare e ursită A 'nflori, a se usca, Viața noastă e trăită, De-am iubit pe cine-va. Iată: când
fericirea v6 prinde, n'o lă- sați să scape; dupe ce-ați iubit, nu ve mal plângeți viața!.... Cine
știe! poate că poetul are dreptate. Dar.... fericiții de cel ce nu se îndoiesc! Poeziile lirice sunt
toate elegii, gen în care Bolintineanu, — dupe uniî cri- tici, — a exelat. In ele poetul ne vor-
bește de simțirile sale, fie o sensație de iubire, fie un dor de egzil, fie o tris- tețe de oameni și
viață. Bolintineanu, ca amant, e prea ideal, prea abstract, prea aburos; ca egzilat, plângerile lui
sunt duioase, dar în ele nu găsești ac- cente de durere profundă; ca filosof, nu ne prea spune
multe nici despre om, nici despre viață. Dar acolo unde Bolintineanu e în a-' dev6r mare^ sunt
i Legendele patriotice» Ele strălucesc printr'o orginalitate fără seamăn în literatura
românească. Ele reflectă adeveratul temperament poetic al lui Bolintineanu. Nimeni nu ne-a
zu- grăvit icoana Patriei în culori mal plas- tice, în imagini mal sugestive; nimeni n'a glorificat
mal genial trecutul nostru istoric, de cât Bolintineanu. Încă de mic copil m6 impresionase
adânc acest tablou măreț, simplu și umbrit de o înduioșătoare melancolie: Ca un glob de aur
luna strălucea Și pe-o vale verde, ostile dormîa ; Dar pe-un vîrf de munte stă Michaitl la masă
Și pe dalba-'I mână fruntea lui se lasă ; Stă în capul meseî, între căpitani, Și recheamă dulce
tinerii săi ani. Pasionatele elanuri patriotice din a- ceste legende, au cause și în mijlocul so-
cial în care trăia poetul. In aniî aceia România să găsea în nefericite împre- jurări politice, cari
îl făcea traiul amar, desnădăjduit. Și poate, fără nemuritoarea pleiadă a luptătorilor de la 48, ea
ar fi îndurat încă multă vreme dorul de li- bertate, de independență, de renaștere. In acel timpi.
Patria era cel mal sfânt cuvent pe buzele tutulor. Bolintineanu, cu aspirațiunl, cu idealuri în
viitor, evoca măririle trecutului pentru o mal pro- fundă împuternicire a acelor aspirațiunl, a
acelor idealuri. Voevozil apar în lu- mini de eroism și de virtuți uimitoare. Străbuna vitejie a
românului e titanică, e uriașe. Românul zece brațe are, zece inimi are, Inime de foc ! Iar toată
această iubire de patrie, Bolintineanu 125 o dogmatizează în versuri admirabile. Spre pildă:
Dute la oștire, pentru țara morî, Și 'ți va fi mormântul coronat cu flori ! — Dacă vrei iubire-ml
să o dobândești, Pentru țară, Doamne, să morî, să trăeștl ! Insă-șl femela nu 'șl dă inima de cât
eroilor ! Unde este timpul cel de bărbăție Când murea românul pentr'o datorie ? Viitor de aur
țara noastră are Și prevgz prin secoll a el înălțare! Ce e oare traiul dacă e robit ? Sărbătoare 'n
care nimeni n'a zîmbit ! Viața și robia nu pDt sta 'mpreună, Nu e tot de-odată pace și
furtună ! )^ Subt simplele vesminte s'ascunde câte o-dată O inimă de ură și de trădări curată,
Precum subt manta de-aur a omului bogat S'ascunde câte-un suflet de patimi degradat ! Cel
ce-a sea viață țărel sale 'nchină. Piere ca lumina într'a sea lumină ! S'ar putea culege încă
numeroase versuri de-aceste. 126 Ele sunt ca niște sfărâmăturî din ma- rea inimă a poetului
patriot, iar succe- sul care l-au avut în literatura noastră ar putea fi comparat cu acela pe care
l'a avut în Franța «Cântecile» lui B6- ranger. «Legendele patriotice» vor r6mâne tot d'auna în
literatura națională și ele singure sunt de ajuns să facă din Bo- lintineanu un poet neuitat.
Legende istorice — ciclu de poezii de Dimitrie Bolintineanu

 
LEGENDE ISTORICE — Ciclu de poezii de Dimitrie Bolintineanu, scrise pe parcursul a
doua decenii, aparute unele in presa, altele in culegerile autorului si reunite sub acest titlu
in Poesii de D. Bolintineanu atat cunoscute cat si inedite, voi. I, Bucuresti, 1865.

Numerosi istorici si critici literari l-au considerat pe Bolintineanu poetul exponentional al

generatiei pasoptiste, iar Legendele istorice drept partea cea mai reprezentativa a bogatei si
inegalei sale opere. Mai repede ca alti pasoptisti, el a parcurs drumul de la lirica intimista si
depresiva de factura lamartiniana, la poezia cetateneasca, stimulata de atmosfera epocii agitate
de mari evenimente politice, ca Revolutia de la 1848 si Unirea. 

Iata cum definea chiar poetul cerintele vremii cand a scris: „a se canta eroii, faptele lor
stralucitoare, durerile si aspiratiunile natiunii". Este ceea ce a facut Bolintineanu , intre altele,
in Legende istorice si, alaturi de valoarea intrinseca a unor piese, acest raspuns la orizontul de
asteptare al publicului explica marele lor succes, comentat chiar de autor: „Pentru ca poporul
gasi in ele o vana nationala, rasfrangerea inimii lui nabusite de epocele de tiranie, de
coruptiune si de degradare nationala".

In plina eruptie a interesului pentru istoria nationala, ilustrata de un N. Balcescu, M.

Kogalniceanu s. a., Bolintineanu se indreapta si el spre trecut, mai ales din dorinta de a
extrage din istorie lectii pentru contemporanii sai. Drept surse de inspiratie i-au servit O sama
de cuvinte de I. Neculce si cronicile, fie moldovenesti fie muntenesti, sau chiar scrieri ale
reprezentantilor Scolii Ardelene, tocmai pentru ca el slujeste deliberat una din ideile
directoare ale epocii, unitatea nationala. 

De aici si evocarea eroilor exemplari din diverse provincii medievale: Stefan cel Mare,
Mircea cel Batran, Vlad Tepes sau Mihai Viteazul. Paginilor de cronica Bolintineanu reuseste
adesea sa le confere o dimensiune poetica, manat de convingerea ca: „poetul cand trateaza
sujete istorice, exprima fapte, eroi, el cauta sa adaoge langa realitate o viata noua pentru eroii
sai si sa-i faca a straluci intr-o raza de imagine . Reconstituirea istorica, realizata sub forma
unor balade de o factura speciala, are mai frecvent un caracter liric, prin intermediul
personajelor ilustre ale trecutului Bolintineanu exprimandu-si propriile idei si sentimente.
Exista o supratema a ciclului, patriotismul, careia i se subsumeaza un intreg cod de valori de
mare elevatie, trecut prin istorie si propus contemporanilor. Cand ideea poetica si materialul
istoric fuzioneaza, rezulta unele din poeziile ce motiveaza faima de care s-au bucurat de-a
lungul vremii. De obicei, ele apartin primei perioade de creatie. Exista insa si numeroase piese
ce pot fi validate estetic doar fragmentar. Ciclul se deschide cu poezia Cea de pe urma noapte
a lui Mihai cel Mare, atat de cunoscuta prin versurile introductive ale primei parti, care are un
caracter descriptiv: 

„Ca un glob de aur luna stralucea

Si pe-o vale verde ostile dormea;
Dar pe-un varf de munte sta Mihai la masa
Si pe dalba-i mana fruntea lui se lasa".

Sunt fixate aici cateva repere caracteristice ale cadrului, regasit si in alte balade, ca si unele
preferinte stilistice, cum ar fi comparatia. Timpul este nocturn, cu obisnuita prezenta selenara,
iar eroul, a carui maretie se va dezvalui in partea a doua, prin inaltimea conceptiei sale de
viata exprimata intr-un toast, este prezentat la o mare altitudine geografica, „pe un varf de
munte". Toi asa, in Muma lui Stefan ce Mare, eroina locuieste „pe o stanca neagra, intr-un
vechi castel' iar Tepcs o primeste pe viteaza Fata de la Cozia „sus pe coasta verde', Partea a
doua a poeziei este tot atat de caracteristica, de data aceasta pentru preferinta aratata de
Bolintineanu expresiei retorice. inaintea unei batalii, mai rar dupa victorie sau in momente de
acalmie dintre doua lupte, ca in cazul de fata, eroii, aproape intotdeauna figuri proeminente
ale istoriei nationale, se adreseaza „capitanilor" sau chiar ostirii, propunand o viziune eroica
asupra vietii. La banchetul evocat de Bolintineanu , dupa unii un topos preluat din balada
medievala occidentala, Mihai raspunde urarilor capitanilor printr-un discurs concentrat, ce
debuteaza socant: „Nu va urez viata, capitanii mei!/ Dimpotriva, moarte, iata ce va cei!". 

Urmeaza motivatia. Printr-o suita de imagini si expresii sententioase memorabile, domnitorul

repudiaza ideca sclaviei, facand elogiul libertatii si al mortii eroice pentru apararea patriei, ca
vocatie fundamentala a poporului roman: „Ce e viata noastra in sclavie oare'// Noapte Iara
stele, ziua fara soare./ Cei ce rabda jugul s-a trai mai vor, / Merita sa-l poarte spre rusinea
lor!". Asemanatoare pana la un punct este Mircea cel Mare si solii, in care apare un conflict si
expresia dialogica.

In prima parte se remarca descrierea plastica, prin recurs la comparatii, a figurii batranului,
dar falnicului domn, ce domina de la inaltimea tronului pe tinerii sai capitani: „Astfel dupe
dealuri verzi si numai flori/ Sta batranul munte albit de ninsori". Din obligatoriul moment
discursiv, se retine, de asemenea, expresia metaforica sententioasa: „Cela ce se bate pentru a
lui tara, / Sufletu-i e focul soarelui de vara". Sau: „Viitor de aur tara noastra are/ Si prevad
prin secoli a ei inaltare". E de mentionat prezenta continua a luminii lunare sau solare ce
scalda in Legendele istorice aceasta lume idealizata, mai mult mitica decat istorica. De o
meritata notorietate s-a bucurat Muma lui Stefan cel Mare, sprijinita si de prestigioase
transpuneri muzicale. Si aici compozitia e mai complexa, cu predominarea formei dramatice. 
Marele erou, aflat intr-o situatie limita, pare a ceda fizic si moral, dar se redreseaza gratie
asprei lectii a neanduplccatei sale mame, care-i aminteste adevarata lui menire: „Du-te la
ostire! Pentru tara mori!/ Si-ti va fi mormantul coronat cu flori"! Discursul eroic, evidentiind
o anumita subtilitate psihologica, incredintat aici unui personaj feminin, va fi reluat si de alte
eroine ce populeaza aceste balade, tinere fecioare care, travestite, participa direct la lupta, ca
Fata de la Cozia sau Maria Putoianca. Muma lui Stefan cel Mare se incheie epic, prinlr-unul
dintre acele finaluri precipitate, care, in alte cazuri, sugereaza o anumita superficialitate,
justificand ironia si incercarile de parodiere. 

Daniel Sihastru, o alta balada apreciata, incredinteaza mesajul patriotic unui pustnic, un fel de
intermediar intre cer si pamant, ceea ce-i confera o deosebita autoritate. Ca si mama
voievodului, el mimeaza intai neincrederea in identitatea lui Stefan, aflat in cumpana intre
continuarea luptei si supunere, si in realitatea celor spuse de el: „Ma inseala-auzul ori am eu
un vis?'. Raspunsul ce i-l da este un concentrat de morala patriotica si eroica, nu tocmai
crestineasca, pentru uzul conducatorului: „Capul ce se pleaca sabia nu-l taie, / Dar cu umilinta
lantu-l incovoaic!" etc. etc. Reintalnim, exprimata direct sau metaforic, aceeasi ciocnire a
unor concepte antitetice: libertate - sclavie, vitejie - lasitate, moarte eroica - viata injosita etc.
Mai putin numeroase, dar cateva remarcabile, sunt baladele istorice in care discursul cedeaza
locul desfasurarii epice a unor scene de lupta, evocate cu dinamism si plasticitate. Intre
acestea, Preda Buzescu, Mihai scapand stindardul, Codrul Cosminului. Locul desfasurarii
bataliei e valea, iar regimul luminii e cel al noptii sau al umbririi, prin ascunderea soarelui in
fata grozaviei macelului. Natura este mereu alaturi de luptatorii romani. Uneori acestia sunt
prezentati in actiuni individuale de suprem eroism. 

Astfel, Preda Buzescu, cand „vede cu durere/ Floarea Romaniei ce pe vale piere", il provoaca
la lupta si-l invinge pe nepotul hanului tatar. Episodul pare desprins din basme: 

„Ei se bat la raza stelei cei de foc, 

Flacarile albe pe-a lor zale joc. Vantul racoreste fruntea lor udata
si mania dulce sufletul le-mhata.
Ei se bat in spade - spadele se frang;
Si se iau in brate, se smucesc, se strang".

Tot in plina noapte, Mihai, ramas singurul combatant dintre ai sai, reuseste, urmarii de
dusmani, sa salveze stindardul tarii, in Codrul Cosminului batalia primeste proportii
apocaliptice, falnica oaste poloneza fiind inmormantata de codrii si stancile pravalite peste ea
de moldoveni. Imaginile vizuale se insotesc cu cele auditive, potentate de energia versului
trohaic de 11 silabe creat de poet, sugerand impreuna grozavia luptei. Exista cateva piese in
acest ciclu purtatoare de accente satirice la adresa lasitatii, a lepadarii de neam, a ploconirii in
fata strainilor. Ele se adreseaza mai ales boierilor, ca in Domnul Mavrogheni, unde acestia
raspund cu ironie chemarii la lupta: „Portul nu ne iarta, doamne a ne bate!". La lectia de
patriotism a domnitorului sunt sensibili in schimb cei de jos: „in aceste locuri, desi suferim, /
insa pentru tara mergem sa murim!". 

Inegale sub aspect valoric, Legendele istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu au fost unanim
apreciate ca fapte de cultura, cu remarcabile valente educative, iar unele si ca semnificative
productii estetice originale prin tematica, stil, versificatie, aparute la inceputurile afirmarii mai
viguroase a poeziei noastre moderne sub semnul romantismului, „inainte de a fi un mare poet,
Bolintineanu ramane un mare roman; si daca valoarea estetica a poeziei sale e discutabila,
valoarea nationala si patriotica a Legendelor istorice va imbogati multa vreme inca sufletul
romanesc" (Ion Pillat). Eminescu insusi le numea „sante oglinzi de aur ale trecutului
romanesc".
Dimitrie Bolintineanu
Muma lui Ştefan cel Mare 

I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!"
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"

III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
 Fata de la Cozia
Trâmbiţa răsună sus pe coasta verde;
Armia lui Ţepeş printre brazi se pierde.
- "Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
Ce-a ucis cu mâna-i paşa musulman!"
Domnul îl sărută şi cu bucurie:
- "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soţie?
Dacă vrei avere, da-ţi-voi cât vei vrea;
Dacă vrei soţie, da-ţi-voi fata mea!"
- "Doamne! nu voi aur, nici onori deşarte:
N-am venit în lupte sa-mi trag aşa parte;
Plângerile ţării braţul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
Iar de este vorba să-mi dai soţioară,
Află că eu însumi sunt o fetişoară!"
La aceste vorbe junele frumos
Coiful îşi aruncă, păru-i cade-undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiţă dulce ca o fericire.
Domnul se răpeste de mândreţea ei.
- "Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?"
- " Doamne, zise fata, vrei să fiu soţie
Unui din ostaşii care-mi place mie?
Toţi sunt bravi la luptă, nu ma îndoiesc;
Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc."
Domnul fiu s-aruncă l-ale ei picioare
Şi cu o vorbire dulce rugătoare:
- "Fii a mea domniţă şi îţi jur pe cer
Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!"
La aceste vorbe tânăra fecioară
Rumenind la faţă ca o rozişoară:
- "Dacă vei iubirea-mi să o dobândeşti,
Pentru ţară, doamne, să mori, să trăieşti!"
 Mihnea și Baba
I
Când lampa se stinge la negrul mormânt
Atinsă de aripi, suflată de vânt;
Când buha se plânge prin triste suspine;
Când răii fac planuri cum au a reține
În barbare lanțuri poporul gemând;
Când demoni și spaime pe munți se adună
De urlă la stele, la nori și la lună,
Într-una din peșteri, în munte râpos,
Un om oarecare intră curajos.

II
În peșterea Carpaților
O oară și mai bine
Vezi templul pacinaților
Ce cade în ruine.

Aci se fac misterele

De babe blestemate,
Ce scot la morți arterele
Și hârcele uscate.

Aci se fierb și oasele

În vase aurite,
Aci s-adun frumoasele
Când nu mai sunt dorite.

O flacără misterică
Dă palidă lumină;
Iar stâlpii în biserică
Păreau că se înclină.

Și liliecii nopților
Ce au aicea locul,
Ascunși în hârca morților,
Umblau să stingă focul.
 O babă, ce oroarele
Uscaseră în lume,
Tot răscolea vulvoarele,
Șoptind încet un nume.

III
S-aude un zgomot de pași pe aproape,
Cum calcă strigoiul când va să dezgroape
O tânără fată... Colo... Ascultați!
Să fie satana cu ochii de focuri?
— „Hei! Cine să calce în negrele-mi locuri,
Se-ntreabă bătrâna... aici nechemați!..."
Ea zice, și-n umbră un om se arată
Cu ochii de sânge, cu fruntea uscată,
Teribil ca locul în care intra.
— „Bătrână, el zise, îți fă datoria!"
Și vorba-i, cum geme în zid vijelia,
Din colțuri în colțuri grozav răsuna.

Ascultă-mă, doamne, aveam în oștime

Un fiu oarecare vestit în mulțime
Prin luptele sale; era fiul meu;
Plăcut ca seninul, frumos ca o floare
Și pentru aceasta mai stam eu sub soare.
Era pentru mine al meu Dumnezeu,
Și pentru aceasta m-am dat în pierzare.
Să-l fac între oameni ferice și mare,
Am dat al meu suflet la negrul tartar.
Tu știi mai departe. Ce? gemi de turbare!
Vrei sângele mumei, tu vrei răzbunare,
Lovește! Na sânul, tirane barbar!
Căci viața îmi este acum blestemată.
O! cum nu pot oare să sorb astă dată
Și zilele tale, și sângele tău!
Dar nu pot, căci fiu-meu în ultima-i stare
Opri orice mână a da răzbunare.
Tirane! Vezi prada-ți, vezi cugetul său.
Pe urmă, c-o mână uscată și arsă,
Într-una din hârce un sânge ea varsă,
 Și, dându-l lui Mihnea, îi zise: Să bei!
E sângele fiu-meu, na! soarbe-l mai tare,
E cald și e tânăr, cum vrei tu, barbare;
Na, soarbe, sau eu sorb p-al tău, de nu vrei.

IV
Toți morții din mormânturi,
Cu ghearăle-ncleștate,
Ca frunzele uscate
Ce zbor când suflă vânturi,

Spre Mihnea alerga;

Iar vârcolacii serii,
Ce chiar din lună pișcă
Când frunzele se mișcă
În timpul primăverii,
Țipând, acum zbura.
Șoimanele ce umblă
Ca vijelii turbate,
Colore deșirate
Cu forma ca o turlă,
Din munți în văi călca.

V
Un glas în mulțime teribil gemu
Și ceata infernă îndată tăcu.

VI - Blestemul
Oriunde vei merge să calci, o, tirane,
Să calci p-un cadaver și-n visu-ți să-l vezi,
Să strângi tu în mâna-ți tot mâini diafane
Și orice ți-o spune tu toate să crezi.
Să-ți arză plămânii d-o sete adâncă
Și apă, tirane, să nu poți să bei,
Să simți totd-auna asupră-ți o stâncă,
Să-nclini a ta frunte la cine nu vrei.
Să nu se cunoască ce bine vei face!
Să plângi! însă lacrimi să nu poți vărsa,
Și orice dorință, și orice-ți va place
 Să nu poți, tirane, să nu poți gusta!

Să crezi că ești geniu, să ai zile multe

Și toți ai tăi moară; iar tu să trăiești!
Și vorba ta nimeni să nu o asculte,
Nimic să-ți mai placă, nimic să dorești!

VII
Așa vorbi bătrâna
Și Mihnea tremură.
Iar naiba, ce fântâna
O soarbe într-o clipă
Și tot de sete țipă,
La dreapta lui zbură.

El are cap de taur

Și gheară de strigoi.
Și coada-i de balaur,
Și geme cu turbare
Când baba tristă pare;
Iar coada-i stă vulvoi.

Iar nagodele-urâte
Ca un mistreț la cap,
Cu lungi și strâmbe râte
Cu care de pe stâncă
Râm marea cea adâncă
Și lumea nu le-ncap;

Și șase legioane
De diavoli blestemați
Treceau ca turbilioane
De flăcări infernale,
Călări toți pe cavale
Cu perii vulvoiați.

Și mii de mii de spaime

Veneau din iad râzând
Pe Mihnea să defaime,
 Căci astfel baba are
Mijloc de răzbunare
Pe mort nesupărând.

VIII
Mihnea încalecă, calul său tropotă,
Fuge ca vântul;
Sună pădurile, fâșâie frunzele,
Geme pământul;
Fug legioanele, zbor cu cavalele,
Luna dispare;
Cerul se-ntunecă, munții se clatină,
Mihnea tresare.
Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,
Calul său cade;
Demonii râseră; o, ce de hohote!
Mihnea jos sare.
Însă el repede iară încalecă,
Fuge mai tare;
Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie
În apărare.
Aripi fantastice simte pe umere,
Însă el fuge;
Pare că-l sfâșie guri însetabile,
Hainele-i suge;
Baba p-o cavală iute ca fulgerul
Trece-nainte,
Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie
Pe oseminte;

Barba îi tremură, dinții se clatină,

Muge ca taur;
Geme ca tunetul, bate cavalele
Cu un balaur.

IX
O, ce de hohote! Râseră demonii,
Iadul tot râse!
Însă pe creștetul munților, zorile
Zilei venise.