Sunteți pe pagina 1din 42

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.

Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.


(Romani 12:7)

STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME
LA „Modificări în DOOM 2 faţă de DOOM 1”
Lecţii recapitulative pentru elevii din clasa a VIII-a
Prof. IOAN HAPCA
Reguli de scriere şi de pronunţare literară
• Se pot scrie cu sau fără punct între literele
componente abrevierile compuse din mai multe
iniţiale majuscule (C.E.C./CEC, O.N.U./ONU.
P.F.L./PFL). Actualmente se preferă scrierea fără
puncte despărţitoare: SUA, UNESCO, HIV, SIDA.
• Se scrie şi se citeşte cu „s” în cvasi~(cvasitotalitate,
cvasiunanim), dar cu „z” în concluziv şi coroziv.
• Unele împrumuturi terminale în „-a” accentuat şi-au
creat (şi) o formă nearticulată [cariocă, levă,
nutrie].
o singură accentuare sau două
• Normele literare actuale recomandă o singură accentuare la
cuvintele: adică, anatemă, aripă, avarie, caracter,
călugăriţă, calcar, cobalt, doctoriţă, duminică, fenomen,
infim, prier, regizor, simpozion. La unele cuvinte mai vechi
sau mai noi se admit variante accentuate literare libere, cu
unele deosebiri faţă de DOOM 1: acatist/acatist,
anost/anost, antic/antic, asfixie/asfixie candid/candid,
firav/firav, gingaş/gingaş, hatman/hatman, jilav/jilav,
manager/manager, mijloc/mijloc(talie), penurie/penurie,
precaut/precaut, puber/puber, trafic/trafic.
• Se recomandă o singură accentuare la formele verbului a fi:
suntem, sunteţi.
numele proprii străine
• Numele proprii străine se scriu cu ortografia
limbilor respective (atunci când este folosit alfabetul
latin) şi se pronunţă ca în limba de provenienţă.
• Exemple : Baudelaire (Bodler), Biedermeier
(Bidărmaier), Bordeaux (Bordo), Bruxelles (Brüsel),
Cagliari (Caliari), Chateaubriand (şatobriă), Chicago
(Şicago), Chippendale (Cipăndel), Diesel (Dizăl),
Eiffel (Efel), Einstein (Einştain), München
(Miunhen), Newton (Niutăn), New York (Niu Iork),
Racine (Rasin), Shakespeare (Şekspir) , Stendhal
(Standal), Yale (Iel), Wall Street (Uăl Strit).
numele proprii străine
• Numele statelor trebuie scrise în
forma oficială recomandată de
acestea: Belarus, Cambodgia, Côte
d’Ivoire, Myanmar.
• În cazul numelor proprii latineşti şi
vechi greceşti, normele actuale
recomandă formele: Damocles,
Menelaos, Oedip/Oedipus, Procust.
un număr mare de substantive comune
• În ultimul timp; un număr mare de substantive comune au intrat în limbă, cea mai
mare parte dintre ele fiind scrise şi pronunţate ca în limba de origine. Dăm în
continuare câteva exemple dintre aceste cuvinte uzuale, cea mai mare parte
provenite din limba engleză, adăugând, acolo unde este cazul, şi pronunţarea (în
paranteză).
• Advertising (advertaising), aftershave, - babysitter (bebisităr), bitter (bităr), body
building (badibilding), bodyguard (pronunţare: bodigard / badigard), box - office
(box-ofis), brandy (brendi), break (brec, referitor la automobile sau la meciurile de
tenis), breakfast (brecfast), bypass (baipas), bayte, plural bayţi (pronunţare: bait,
baiţi), cappuccino, cash (cheş), CD player (sidipleiăr), CD writer (sidiraităr),
cheesburger (cizburgăr), cow-boy (cow-boy), design (design), discount (discaunt),
manager (cu ambele accentuări acceptate: manager / manager), management
(meniğment/ manağment), mozzarella (moţarela), mass-media, one - man show,
(uanmenşou), pointillism (poantiism), pub (pab), punkist (pankist), puzzle (pazăl),
pampers (pempărs), party, rugbi / rugby (ragbi), science-fiction (saiăns ficşăn),
supermarket, talk-show (tokşou), training (treining -pregătire), wagon-lit (vagoli).
Un număr mare de cuvinte
• adesea sunt pronunţate (şi scrise) greşit: abia (nu abea, adverb), abţibild (nu
acţibild), a adăuga (nu adăoga), agheasmă (nu aghiasmă), aievea (nu aivea), a
asambla (nu ansambla), asterisc (nu asterics), basorelief.(nu bazorelief), bezmetic
(nu besmetic), cabinier/ cabinieră, chiftea (nu piftea), chintesenţă (nu quintesenţă),
clovn (nu clown), conjuncţie (nu conjucţie), deseară (nu diseară), disertaţie (nu
dizertaţie), disident (nu dizident), dizenterie (nu dezinterie), elicopter (nu
helicopter), escatologic (nu eshatologic), eteroclit (nu heteroclit), eterogen (nu
heterogen), ezoteric (nu esoteric), fascicul (nu fascicol), filigran (nu filigram),
gheabă = ciupercă (nu ghebă), hebdomadar (nu heptomadar), ie (nu iie), incrustaţie
(nu încrustaţie), incriminare (nu încriminare), insera (nu însera), itinerar (nu
itinerariu), izbândă (nu isbândă), izlaz (nu islaz), leoarcă (nu lioarcă), magazioner/
magazioneră; maiou (nu maieu), maseur/ maseuză, (nu masor/ maseză), mesadă (nu
misadă), milieu (nu mileu), năprasnic (nu năpraznic), neapărat (nu neaparat,
adverb), paliativ (nu paleativ), pate de ficat (nu pateu), pătlăgea (nu pătlăgea), pătrat
(nu patrat), peruchier/ peruchieră (nu perucher), plăsele (nu prăsele), praznic (nu
prasnic), premisă (nu premiză), prerie (nu preerie), pricomigdală (nu picromigdală),
ralanti (nu ralenti), repaus (nu repaos), repercusiune, seringă (nu siringă), şotron
( nu şodron), talasoterapie (nu talazoterapie), a trăsni (nu trăzni), trotuar (nu
trotoar), zvâcneală (nu svâcneală), a zvânta (nu svânta).
Un număr mic de cuvinte
• Sunt considerate corecte ambele:
• acont/aconto, anteturi/antete, amanete/amaneturi,
bulgăr/bulgăre, cartilaj/ cartilagiu, căpşune/căpşuni,
cireşe/cireşi (fructe), cearşaf/ cearceaf, chestiune/chestie,
clovn/claun, coperte/coperţi, Corijent (!)/ corigent,
decofeiniza / decafeniza, derby/ derbi, a se dumeri/
dumiri(!), fierăstrău (!)/ ferăstrău; filosofie/ filozofie,
fricţiona/ frecţiona, halo/ halou, lăcaş/locaş, ligheane/
lighene, luminescenţă/luminiscenţă, muschetar/ muşchetar,
niveluri/nivele, pampas/ pampa, pântece/ pântec,
percheziţie/perchiziţie, pieptăn/pieptene, piuneză/pioneză,
poliloghie/ polologhie, pricopseală / procopseală, sandvici/
sendviş, topogan/ tobogan, tract/tractus, tumoare/tumoră,
vodcă/ votcă, zi/ziuă, etc.
Un număr mic de cuvinte
• Sunt considerate corecte ambele:
• Pentru formele de plural:
• cicatrice/cicatrici, debuşee/debuşeuri,
evuri/evi, jersee/jerseuri, poncifuri/poncife,
regaluri/regale, sloganuri/slogane,
torenţi/torente, vopsele/vopseluri etc.
• Pentru formele de genitiv-dativ:
• îmbrăcămintei/îmbrăcăminţii,
savoarei/savorii etc.
Un număr mic de cuvinte
• Sunt considerate corecte ambele:
• Pentru infinitiv:
• cementa/cimenta (dinţii), datora/datori, decofeiniza/
decafeiniza, frecţiona/fricţiona, incarna/încarna,
încorpora/incorpora, pricopsi/procopsi, rabata/rabate,
zbârli/ zbârli
• Pentru indicativ:
• anticipează/anticipă, biciuieşte/biciuie, biruieşte/
biruie, cheltuieşte/ cheltuie, chinuieşte/chinuie,
demarchează/ demarcă, se destăinuie/se destăinuieşte,
inventează/ inventă, se îngâmfează/se îngâmfă,
înveşmântează/ înveşmântă, învolburează/învolbură,
învie/înviază, mântuieşte/mântuie, reanimă/ reanimează,
se străduieşte/ se străduie, şchioapătă/şchiopătează…
Un număr mic de cuvinte
• Diferenţieri semantice
• extensie (med. şi tehn.)/extensiune (lingv.)
• ocluzie (med. şi tehn.)/ocluziune (închidere a unui
orificiu) posesie (deţinere)/posesiune (teritoriu)
• prospecţie (cercetare ec.)/prospecţiune (cercetare geol.)
• radioemisie (producere de unde electromagnetice)/
radioemisiune (emisiune radio)
• reconversie (profesională)/reconversiune (ec. sau tehn.)
• variaţie (modificare, diversificare)/variaţiune (piesă muz.)
• vise (imagini în somn)/visuri (aspiraţii)
• înseamnă (constituie)/însemnează (notează)
• frecţie (masaj)/fricţiune (frecare)
• pate (de ficat)/pateu (produs de patiserie)
Principiul minimului efort
• Una dintre tendinţele actuale ale uzului
marchează preferinţa vorbitorilor pentru un
efort minim de pronunţare. Astfel DOOM 2
renunţă la formele lungi, normându-le pe
cele scurte (dăinuie, desfată, dezagregă,
evaporă, ignoră, molfăie, perturbă, secretă,
secretă, ţuguie, zuruie…) sau adăugând pe
lângă formele vechi şi variante scurte
(biciuie/biciuieşte, cheltuie/ cheltuieşte,
inventă/inventează, şchioapătă/
şchiopătează… ).
Scrierea cu literă mică sau mare
• Se scriu, de regulă, cu litere mici, substantivele care
desemnează fiinţe mitice multiple: ciclop, elf, gigant,
muză, sirenă, titan.
• Elementele iniţiale (cel de-)al, (cea de-)a din numărul de
ordine al unor manifestări periodice se scriu cu literă mică:
Participanţii la cel de-al X-lea Congres...
• Se pot scrie, ocazional, cu litră mică, unele cuvinte care, în
mod obişnuit se scriu cu literă mare, pentru a realiza un
anumit efect stilistic (ceauşescu, pcr) sau grafic (univers
enciclopedic).
• Se scriu cu literă iniţială mare numele proprii ce denumesc
epoci istorice şi evenimentele istorice majore (Antichitatea,
Evul Mediu, Renaşterea, Reforma), sărbători laice sau
religioase ( Anul Nou, 1Decembrie, Patruzeci de Sfinţi),
precum şi toate componentele locuţiunilor pronominale de
politeţe: Alteţa Sa Regulă, Domnia Sa, Excelenţa Voastră,
Scrierea derivatelor, prefixelor şi sufixelor
• Se scriu într-un cuvânt majoritatea
cuvintelor derivate cu prefixe:
preaderare, a exînscrie şi majoritatea
derivatelor cu sufixe, chiar dacă sunt
formate de la cuvinte scrise cu cratimă
(albaiulian, negruvodean) (srilankez).
• Se scriu separat prefixele folosite cu rol
de cuvinte (devenite adjective invariabile)
extra, super, ultra.
Scrierea cuvintelor compuse
• Se scriu legat adjectivele neologice care au în
componenţă elemente de compunere:
aeroportuar, autocopiativ, cronofag,
electrocasnic, neoliberal, sociocultural.
• Se scriu cu cratimă compusele: bine-crescut
„cuviincios”, bine-cunoscut „celebru”, bine-
venit „oportun”, spre deosebire de grupurile de
cuvinte care îşi păstrează sensul (bine crescut
„dezvoltat bine”).
Scrierea cuvintelor compuse
• Se scriu legat adverbele compuse: odată,
orişicât, diseară/deseară, dar cu cratimă
formele alaltăieri-noapte, azi-mâine, mâine-
dimineaţă şi separat grupurile de cuvinte cu o
structură asemănătoare, în care componentele
îşi păstrează înţelesul o dată, nici o dată, după
amiaza, etc.
• Se scriu în cuvinte separate unele numerale
ordinale mai puţin sudate al (o) mielea, al (un)
milionulea..., precum şi prepoziţia compusă á
Scrierea cuvintelor compuse
• Se revine la scrierea într-un cuvânt a tuturor
formelor pronumelui negativ niciunul şi ale
adjectivului pronominal corespunzător niciun
(niciuna, nicio, etc.) — la fel ca a lui vreunul, vreun
—, prin aplicarea consecventă a principiului
conform căruia compusele trebuie distinse şi grafic
de îmbinările libere asemănătoare: nici un adverb +
articol (Nu e nici un om prost, nici un incult.),
adverb+numeral (Mă confundaţi, eu nu am nici un
frate, nici mai mulţi. ), nici unul adverb + pronume
nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt.).
Scrierea cuvintelor compuse
• Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu
articulare şi flexiune numai la ultimul element, formate din
sau cu elemente neologice: acvaplanare, aeroarnbulanţă,
duroflex, gastroenterolog, metaloplastic, neocomunism,
policalificare, teleconferinţă.
• Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate
semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-
un cuvânt (şi, eventual, cu articulare şi flexiune şi la primul
element), după cum urmează: bună-credinţă, bună-creştere,
bună-cuviinţă, bună-dimineaţa, bun-rămas, dublu-
casetofon, prim-balerin, prim-procuror, prim-solist, cuvânt-
înainte, mai-mult-ca-perfect.
Scrierea cuvintelor compuse
• Se generalizează scrierea cu
cratimă a compuselor nesudate
care denumesc substanţe chimice
şi specii de plante şi de animale:
cinci-degete , viţă-de-vie, bună-
dimineaţa (plante) peşte-auriu,
peşte-cu spada , peşte-ciocan
(peşti).
Scrierea cuvintelor compuse
• În general, se scriu în cuvinte separate locuţiunile:
– adverbiale: altă dată „în altă împrejurare”, cu bună
ştiinţă, de bunăvoie, în jur de „aproximativ”;
– conjuncţionale: chit că, odată ce, până ce, până să;
– interjecţionale : Doamne fereşte,
– prepoziţionale: de jur împrejurul, în ciuda, în jurul, în
locul, odată cu;
– pronominale: Domnia Lui, Excelenţa Sa, Măria Ta;
– substantivale: băgare de seamă;
Despărţirea în silabe şi la capăt de rând
• Pentru păstrarea unităţii lor, nu se despart la sfârşit de
rând, ci se trec integral pe rândul următor numele proprii de
persoane: Popescu, Abd-el-Kader (nu Po-pescu/Popes-cu,
Abd-el-|Kader/Abd-el-Ka-|der)
• Se tolerează plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor
pentru nume generice şi a numelor proprii din denumirile
unor instituţii, indiferent de ordine: Roman |SA, F.C. |
Argeş. RA | Monitorul Oficial.
• Regula generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la
capăt de rând în limba română, (valabilă şi pentru
despărţirea pe baza pronunţării şi pentru cea pe baza
structurii morfologice), este interdicţia de a lăsa la sfârşit
sau la început de rând o secvenţă care nu este silabă.
Excepţie: grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|
un, într-|însa), la care se recomandă însă, pe cât posibil,
evitarea despărţirii.
Despărţirea în silabe şi la capăt de rând
• Normele actuale prevăd despărţirea după
pronunţare. Este acceptată şi despărţirea după
structură, însă cu unde restricţii faţă de
recomandările din DOOM 1.
• Despărţirea după structură este acceptată atunci
când capătul rândului coincide cu limita dintre
componentele cuvintelor formate. Ea coincide, în
multe cazuri, cu despărţirea după pronunţare.
Elementelor componente ale cuvintelor formate şi se
poate aplica, dacă este necesar, despărţirea după
pronunţare.
Despărţirea în silabe şi la capăt de rând
• Se pot despărţi şi după structură cuvintele
(semi)analizabile (formate în limba română sau
împrumutate):
• compuse: arterios-cleroză / arterio|scleroză, al-
tundeva/alt|undeva, des-pre de|spre, drep-tunghi/
drept|unghi, por-tavion/port-avion, etc.
• Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse
numai despărţirii după structura din limba de
origine: buck-hand.
• derivate cu prefixe: a-nor-ganic/an|organic, de-
zechilibru/dez|echilibru, ine-gal/in|egal, nes-
prijinit/ne|sprijinit, su-blinia/sub|linia.
Despărţirea în silabe şi la capăt de rând
• Nu se despart prefixele care s-au redus la o singură
consoană : ra-lia, spul-bera.
• dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe
care încep cu o consoană de la teme, terminate în grupuri
de consoane: sa-vant-lâc, vârst-nic.
– Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar
conduce la secvenţe care nu sunt silabe (ca în într|ajutorare, nevr|
algic) sau ar contraveni pronunţării, ca în apendic|ectomie
[apendicectomie], laring|ectomie [laringectomie].
– Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece
elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba
română, normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după
pronunţare (ab-stract, su-biect) sau evitarea despărţirii, dacă
aceasta ar contraveni regulilor : a-broga, o-biect.
Despărţirea în silabe şi la capăt de rând
– La cuvintele scrise cu cratimă sau cu linie de
pauză se admite —atunci când spaţiul nu permite
evitarea ei ― şi despărţirea la locul cratimei/liniei
de pauză. Este vorba de:
• cuvinte compuse sau derivate şi locuţiuni: aducere-
aminte, aide-|mémoire, bun-|gust, ex-|ministru,
shakespeare -|ian.
• împrumuturi la care articolul şi desinenţele se leagă
prin cratimă, flash-ul, flash-uri.
• grupuri ortografice scrise cu cratimă: ducându-se, du-
te. fir-ar, văzându-mă, chiar când rezultă secvenţe care
nu sunt silabe: dintr-un, într-însa (caz în care se
recomandă evitarea despărţirii).
Câteva norme ortografice
Adjectivul
La unele adjective neologice, norma
actuală, reflectând tonul persoanelor
cultivate, admite la feminin forme cu şi
fără alternanţa „o” (accentuat) - oa, în
ordinea de preferinţă
analoagă/analogă, omoloagă/omologă,
în timp ce la altele nu admite forme cu
oa (barocă, echivocă).
Câteva norme ortografice
– Adjective invariabile
– bleu, gri, kaki, oranj, sadea, vernil, video,
alto, anticorupţie, antimafia, antiradar, cool,
country, disco, flu, horror, latino, nonprofit,
open, retro, second-hand, single, tehno,
unisex…
– eficace, atroce, ferice, feroce, locvace,
motrice, perspicace, precoce, propice,
vivace.
– Fac excepţie: rapace, sagace, tenace, vorace.
Câteva norme ortografice
Adjectivul
La unele adjective neologice, norma actuală,
reflectând tonul persoanelor cultivate, admite la
feminin forme cu şi fără alternanţa „o”
(accentuat) - oa, în ordinea de preferinţă
analoagă/analogă, omoloagă/omologă, în timp ce
la altele nu admite forme cu oa (barocă,
echivocă).
Adverbul
Locuţiunile adverbiale nu cunosc categoria
numărului astfel, locuţiunea altă dată nu are
plural.
Câteva norme ortografice
– Articolul La unele substantive provenite din
abrevieri există în prezent tendinţa de a se folosi nearticulat,
ca nume proprii O.N.U./ONU a decis … (nu ONU-ul...).
Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu
cratimă :
» în împrumuturile a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi
pronunţare: ocquis-ul [achiul], bleu-ul [blöul], show-ul [şoul].
» în împrumuturile care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi
din limba română: dandy-ul, dandy-i, gay-ul, hippy-ul, hippy-i, playboy-
ul, story-ul.
– Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la
împrumuturile ― chiar neadaptate sub alte aspecte — care
se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca
în limba română: boardul [bordul], clickul [clicul],
godgetul/ghegetul], itemul [itemul], week-endul [uikendul].
Câteva norme ortografice
– Numeralul Normele actuale acceptă
la femininul nearticulat al numeralului
ordinal întâi postpus substantivului şi forma
întâia: clasa întâi/ clasa întâia .
– Pronumele În construcţia cu
prepoziţia de (care şi-a pierdut sensul
partitiv, dobândind sensul „de felul” )
+pronume posesiv, norma actuală admite
atât pluralul, cât şi singularul: un prieten de-
ai mei/un prieten de-al meu, o prietenă de-
Câteva norme ortografice
– Substantivul Substantivele la care există
ezitare în ce priveşte apartenenţa la genul feminin sau
neutru, respectiv masculin sau neutru (cu implicaţii
asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele
situaţii :
• cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite, regionale
sau populare) sunt specializate pentru sensuri sau domenii
diferite a (litera) s.m./s.n., a (sunet) s.m.; basc/bască „beretă”,
basc „adaos la bluză sau jachetă”, bască „albie, lâna tunsă de
pe o oaie, bluză, vestă”, bască „limbă”, colind „colindat”,
colind/colindă „cântec”; zăloagă „semn de carte, capitol”,
zălog „arbust”, zălog „garanţie“;
• ambele sunt admise ca variante literare libere basc/bască
(beretă), colind/colindă (cântec);
Câteva norme ortografice
• Norma actuală a optat pentru un singur gen, şi anume astru
masculin, cleşte masculin, foarfecă feminin ;
• Conform tendinţei de specializare, la unii termeni, a
masculinului pentru limbajul tehnic, norma actuală admite şi
genul masculin (şi deci pluralul în -i) la substantive ca element
(de calorifer) s.m., pl. elemenţi, faţă de element „fenomen,
componentă”s.n., pl. elemente; robinet s.n./s.m., pl.
robinete/robineţi; virus „program de calculator” s.m., pl. viruşi,
virus .,agent patogen” s.n. , pl. virusuri.
• La substantivul împrumutat din engleză: mass-media s-a admis
(în acord, cu forma şi în conformitate cu trecerea unor plurale
neutre latineşti la origine la feminin singular) folosirea lui ca
feminin singular (mass-media actuală), cu
genitiv-dativul articulat muss-mediei.
Câteva norme ortografice
• Sunt admise noile forme de singular pe care unele
substantive feminine şi le-au creat după modelul: sofa,
sofale, cafea, cafele, bretea, sanda. (nu sandală).
• Tendinţa distingerii între forma de singular şi cea de
plural se concretizează prin acceptarea unui nou
singular precum cârnat (nu cârnaţ).
• Unele substantive feminine omonime la nominativ-
acuzativ au genitiv-dativul singular diferit: maică
„călugăriţă, g.-d.. art. maicii, maică „mamă” g.-d. art.
maicei/maicii/maichii ; soră „grad de rudenie”, g.-d.
art. surorii, sora „infirmieră”, g.-d. art sorei.
Câteva norme ortografice
• La unele nume proprii, normele actuale permit variante
de flexiune: Ilenei/Ileanei.
• Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural la
unele substantive feminine cu pluralul (şi g.-d. sg.
nearticulat) în -e sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau
-e; la aceste substantive, opţiunea normei actuale este
una dintre următoarele :
• ambele forme sunt admise ca variante literare libere, cu
preferinţă pentru prima: căpşuni/căpşune, cireşe/cireşi,
corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, niveluri;
• se admite o singură formă la unele substantive
feminine (monede, dar gagici, poieni, ţigănci) şi neutre
precum chibrituri, dar seminare ;
Câteva norme ortografice
• La împrumuturile recente, în curs de adaptare, norma actuală a
adoptat soluţii diferite, şi anume :
• folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular
şi la plural dandy, gay, hippy, peso, playboy.
• încadrarea în modelul substantivelor româneşti, prin formarea
pluralului :
• la cele masculine cu desinenţa -i, cu alternantele fonetice
corespunzătoare adidaşi, bodguarzi/bodiguarzi, brokeri,
dealeri, rackeţi.
la cele neutre, în general cu desinenţa -uri, legată ori direct
la cuvintele care se termină în litere din alfabetul limbii române
pronunţate ca în limba română boarduri [borduri], clickuri
[clicuri], itemuri, etc., ori prin cratimă la cuvintele a căror
finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (bleu-uri
[blöuri), show-uri [şouri) sau care au finale grafice neobişnuite
la cuvintele vechi din limba română_pariy-uri, story-uri.
Câteva norme ortografice
• Verbul Verbele sunt, suntem, sunteţi se pronunţă cu „u”;
nu cu „î”
• ([suntem], nu [sîntem])
• Formele fără „-ră” la indicativ mai-mult-ca-perfect plural sunt
învechite/populare.
• Verbul a continua are, conform normei actuale, la indicativ şi
conjunctiv prezent, persoana I singular, forma (eu) (să)
continui (nu continuu).
• Verbul a decerna trebuie conjugat cu -ez (eu) (să) decernez (un
decern)
• Verbul a absolvi, inclusiv pentru sensul „a termina un an/ o
formă de învăţământ”, trebuie conjugat fără „–esc” (eu) (să)
absolv (nu absolvesc)
• Verbul a mirosi are la indicativ prezent, persoana a III-a plural,
forma (ei) miros (nu miroase).
Câteva norme ortografice
• Forme verbale noi
• La infinitiv:
• decotoşmăna, dispera,
pietrifica, sfârteca…
• La indicativ:
• (eu) continui, enumăr, (el)
defalcă, se decotoşmănează,
exhibă, irigă, să freamăte…
Câteva norme ortografice
• Abrevieri
• Se păstrează din D.O.O.M. 1 prescurtările
uzuale:
• Cuvinte simple:
• bd. (bulevard), d./dl. (domnul), dna.
(doamna), dra. (domnişoara), dlui.
(domnului), dnei. (doamnei), drei.
(domnişoarei)
• Cuvinte compuse:
• d-ta (dumneata), d-voastră/dv./dvs.
(dumneavoastră), d-lui (dumnealui)
Câteva norme ortografice
• Denumirile teritorial-administrative:
• Formele nominativ-acuzativ se scriu cu
cratimă:
• Alba-Iulia, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin,
Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu-Severin
• Formele nominativ-genitiv, cu prepoziţie, cu
adjectiv se scriu fără cratimă:
• Gura Teghii, Prundul Bârgăului, Vatra
Dornei, Bolintinul din Deal, Curtea de Argeş,
Filipeştii de Pădure, Vişeu de Jos, Baia Mare,
Copşa Mică, Piatra Arsă, Valea Seacă.
Câteva norme ortografice
• Forme noi de cuvinte-titlu
• Se înlocuiesc forme ieşite din uz cu: angină, clinci, container,
corozivitate, crenvurst, crevete, detenţie, escatologie, expulzie,
foarfecă (pl. foarfeci), fotoemisie, hagialâc, hogeac, machieur,
machieuză, magazioner, marfar, marochiner, maseuză, muchie
pietrificare, porthartă, posomoreală, pudibonderie, sanda,
saună, screamăt, secreter, sfârtecare, suzetă, şutor, trailer,
verzitură, ziler…
• Forme noi de plural
• anacoluturi, algoritmuri, aragaze, arboreturi, betoane, canale,
feşe, fundaluri, gradene, habitacluri, infanticide, jobene,
lipoame, luntri, monologuri, pandişpane, paradoxuri, pardesie,
paricide, recamiere, recensăminte, regicide, remarci,
zbucuimuri, intermezzouri…
DESPRE LECŢIILE CUPRINZÂND
„Modificări în DOOM 2 faţă de DOOM 1”
Concept original şi realizare:
Numai pentru UZ INTERN la
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail: ihapca2002@yahoo.com

Autor > Prof. IOAN HAPCA