LA PRIMA LEZIONE D’ITALIANO

L’ALFABETO ITALIANO (21 de litere)

A (a) D (di) G (gi) L (elle) O (o) R (erre) U (u)

B (bi) E (e) H (acca) M (emme) P (pi) S (esse) V

(vu/vi)

C (ci) F (effe) I (i) N (enne) Q (cu) T (ti) Z

(zeta)

(cele 5 litere cu ajutorul cãrora se scriu cuvintele ce provin din greacã sau din latinã, sau
cuvintele strãine)

J (i lunga) K (kappa) W (doppia vu) X (ics, iccasse, ichese) Y (i greca)

Esempio: Jacopo, Ojetti, Jabot, Jazz, Kefir, Nuova York, kantiano, Wagner, xilofono,
yogurt, yoga.

LE VOCALI E LA LORO PRONUNZIA A, E, I, O, U .

Dintre acestea, trei se pronuntã ca in limba românã:
a , i , u : màdre (mama), àmico (prieten), rumòre (zgomot)
I final se pronuntã dublat, asemeni unor doi i in limba românã: lùpi [lupii], amìci
[amicii].
Vocala A este intotdeauna deschisa: àvo (stramos), ànno (an), àmore (iubire); vocalele I si U
sunt intotdeauna inchise: ìnno (imn), impiànto (instalatie), ùno (unul), umàno (uman).
Vocala E situata la inceputul unui cuvant se pronuntã ca in
cuvântul românesc “etapa”: elementàre (elementar), educàto (educat)

Vocalele E si O pot sa fie atât închise cât şi deschise, în functie de silaba cu sau fãra accent:
Deschise: bène (bine), vènto (vânt), ruòta (roatã), còsa (lucru).

Inchise: séra (searã), létto (pat), fióre (floare), colóre (culoare).

DITTONGHI E TRITTONGHI
Diftongii şi triftongii sunt rezultatul contopirii a doua sau trei vocale care se pronuntã
intr-o singura silaba: ia, ie, io, ua, ue, uo, au, uoi, uai

Diftongi: cuoco (bucãtar), uomo (om, bãrbat), fiore (floare), cuore (inimã).

Trittonghi: buoi (boi), guai (necazuri). Cand vocalele contopite sunt pronuntate în silabe
diferite nu mai avem de-a face cu diftongul ci cu hiatul (Iato) : idea (idee) – i-de-a, inviare (a
trimite) – in-vi-a-re, maestro (invãtator) – ma-e-stro, poema (poem) – po-e-ma.

LE CONSONANTI E LA LORO PRONUNZIA

In alfabetul italian sunt 16 consoane: b c d f g h l m n p q r s t v z .

Consoanele b d f l m n p r t v se pronuntã ca în limba românã: bastone (bãt, baston), data

(data), fontana (fântânã), lavoro (muncã), madre (mamã), nipote (nepot), padre (tatã), riga
(rând), tasca (buzunar), vaso (vas).
 Consoanele c, g urmate de vocale si de l, m, r se pronuntã ca în limba românã: camera
(camerã), comune ( comun), caldo (cald), calmo (calm), cielo (cer), caro (drag), cortile (curte),
clima (climã), critico (critic), gamba (picior), gomma (gumã, cauciuc), gallina (gainã), gelato
(înghetatã), giorno (zi), gloria (glorie), grande (mare).
Grupurile che, chi, ghe, ghi (I Trigrammi) se pronuntã ca în limba românã: barche (bãrci),
parchi (parcuri), chirurgo (chirurgi), spaghetti (spaghete), ghirlanda (ghirlandã).
Litera H se intâlneşte în interiorul grupurilor che, chi, ghe, ghi şi în interjectiile ah [a], oh

[o], ahi [ai], ahime [aime]. În rest litera H este mutã, servind doar ca semn grafic: Hegel, herz,
himalaiano, hocheista, hitlerismo.
Litera Q [cu] este mereu urmatã de vocala U şi de altã vocalã accentuatã (în diftong): ua,

ue, uo, ui : questo (acesta), questa (aceasta), quadro (tablou), cinque (cinci), liquido (lichid),

quaderno (caiet), quasi (aproape), quieto (linistit). Nota: Un singur cuvânt se scrie cu qq :
soqquadro, în expresia “mettere a soqquadro” (a da peste cap)
Litera S se pronuntã diferit în functie de pozitia sa in cuvânt:
1. ca în limba românã, la începutul unui cuvânt şi înaintea unei vocale: Sicilia, seta
(mãtase),
superiore (superior);

2. ca în limba românã, înaintea consoanelor c, f, q, p, t : studio (birou, studio, cabinet,

atelier), scambio (schimb), sforzo (efort), squadra (echipã), spalle (spate);
Nota: Consoana S urmatã de consoane reprezintã un fenomen specific limbii italiene şi care
este cunoscut sub denumirea de “S impura” .

3. în interiorul unui cuvânt, între douã vocale s dubla (doppia S) se pronuntã surd, ca în
limba românã: essenziale (esential), essere (a fi), riassunto (rezumat), rosso (roşu);

4. în fata consoanelor b, d, g, l, m, n, r, v , litera s se pronuntã asemeni literei romaneşti Z :

sbarco (debarcare), sdraiato (întins, culcat), sgarbo (mojicie), sgabello (taburet), smarrito
(rãtãcit), snello (elan, avânt), svenuto (leşinat);
 5. litera S intervocalicã se pronuntã, de asemenea, ca litera româneascã Z : rosa (trandafir),
paese (tarã, sat), luminoso (luminos), riposo (odihnã), ventesimo (al douãzecilea).

Litera Z se pronuntã în douã moduri indiferent de pozitia ocupatã în cuvânt:

1. asemeni literei Ţ , la începutul şi la sfârşitul cuvintelor: zio (unchi), lezione (lectie),

democrazia (democratie), giustizia (justitie, dreptate), pronunzia (pronuntie), grazie
(multumesc), prezzo (pret), pazzo (nebun), pozzo (put), carozza (trãsurã, vagon), fazzoletto
(batic, batistã), speranza (sperantã), danza (dans), clemenza (iertare);

2. asemeni unui Dz la începutul cuvintelor ca: zolla (brazdã), zanzara (tântar), zaino
(rucsac,
ranitã), azzuro (albastru), mezzo (mijloc), zoo (gradina zoologicã), organizzatore (organizator);
precum şi în cazul cuvintelor de provenientã strãinã: zero (zero), zodiaco (zodiac), zibellino
(zibelinã).

Nota: În pozitie intervocalicã litera Z se dubleazã: prezzo (pret), sbozzo (schitã).

TRIGRAMMI E DIGRAMMI
1. Trigramma sca-, sco-, scu- se pronuntã ca în limba românã: scalla
(scarã), scopo (scop), scusa (scuzã), scoiattolo (veveritã).

2. Trigramma sce-, sci- se pronuntã şe, şi : scena (scenã), pesce (peşte),

scenografia (scenografie), ruscello (pârâu), scendere ( a coborî), sci (schi), scimmia (maimutã),
scintilla (flacãrã), piscina (piscinã), sciroppo (sirop), fascia (bandaj, faşã, banderolã), fascismo
(fascism).

Nota: Trigramma sci- , în cuvintele scienza (ştiintã), uscio (uşã), sciopero (grevã), se pronuntã

sce .

3. Trigramma gli se pronuntã slab, palatalizat lli : figlio (fiu), moglie (sotie), famiglia
(familie), bottiglia (sticlã), battaglia (bãtãlie), sbaglio (greşealã), ciclio (geanã), giglio (crin).
Gli se pronuntã gutural [gli] în câteva cuvinte savant, în neologisme: anglicano (anglican),
ganglio (ganglion), glicine (glicinã), glicerina (glicerinã), geroglifico (hieroglific), negligente
(neglijent).

4. Trigrammele gla, gle, glo, glu se pronuntã ca în limba românã: glandola (glandã),
inglese
(englez), gloria (glorie), globo (glob), glutine (gluten), glauco (verde marin), glucosio
(glucozã).

5. Digramma gn se pronuntã slab, nazal, palatalizat nni : spugna (burete), compagno

(camarad, tovarãş), lavagna (tablã), bisognare (a trebui). De obicei gn nu este urmat de i , cu

unele exceptii: grugnire (a grohãi), compagnia (companie, tovãrãşie).

LE DOPPIE
Consoanele duble se pronuntã puternic, apãsat: labbro (buzã, gurã), molle (moale),
sotto (sub), appello (apel), eccesso (esces), mamma (mãmicã), oggi (astãzi), astuccio (penar),
stemma (stemã), occorrere (a trebui), attore (actor), fossa (groapã).
Uneori acelaşi cuvânt îşi schimbã continutul dacã consoana e simplã sau dublã:

penna (penitã) pena (pedeapsã) palla (minge) pala (lopatã)

bella (frumoasã) bela (behãie) barra (barã) bara (coşciug)

carro (car, cãrutã) caro (drag) vanno (merg) vano (van, gol)

écco (iatã) éco (ecou) tonno (ton-peşte) tono (ton-voce)

sette (şapte) sete (sete) colla (clei, frânghie) cola (strecurãtoare,

sitã, teasc)

LA DIVISIONE DELLE PAROLE IN SILLABE

- O consoanã formeazã o silabã cu vocala ce o urmeazã: ma-dre (mamã), pa-dre (tatã),

a-ma-re (a iubi), ra-pi-do (rapid), su-bi-to (repede);
 - O consoanã + l, r formeazã o silabã: co-pri-re (a acoperi), a-pri-re (a deschide), glo-
ria (glorie), glu-ti-ne (gluten);
- Consoanele m, l, n, r + o altã consoanã se despart în douã silabe diferite: al-to (înalt),
col-to (scurt), sim-pa-ti-co (simpatic), ar-gen-to (argint), in-ge-gne-re (inginer), im-
pos-si-bi-le (imposibil), in-dus-tria (industrie);
- S+consoanã nu se desparte niciodatã: sta-vo (stãteam), scar-pa (pantof), sde-gno
(dispret), sgra-de-vo-le (neplãcut), spiag-gia (plajã), stru-men-to (instrument), svol-ge-
re (a desfãşura);
- Consoanele duble şi digramma cq se despart întotdeauna: don-na (femeie), lat-te
(lapte), sot-to (sub), ac-qua (apã), pen-na (penitã);
- Nu se separ grupurile de consoane (digramme şi trigramme) care reprezintã un singur
sunet: fi-glia (fiicã), sci-a-re (a schia), o-gnu-no (fiecare), i-gno-rante (ignorant), ogni
(orice);
- Nu se despart niciodatã diftongii şi triftongii: chia-ro (clar), cuo-re (inimã), uo-mo (om,
bãrbat), buoi (boi), suoi (ai sãi), miei (ai mei).

ESPRESSIONI COMUNI

Come stai? // Come state? Ce mai faci? // Ce mai faceti – Voi?

- Grazie, bene. Non c’è male. Multumesc, bine.

Come sta Lei, Signore, Signora? Ce mai faceti Dumneavoastrã, Domnule, Doamnã?
Come stanno loro, Signori, Signore? Ce mai faceti Dumneavostrã, Domnilor, Doamnelor?

Dialogo

- Buon giorno a tutti!

- Buon giorno signora!

- Io mi chiamo Alina e sono la vostra professoressa d’italiano, a partire da quest’anno. L’italiano

è una lingua romanza, nata dal latino, come il romeno. L’italiano è una bella lingua dolce e molto
musicale. Infatti si dice che l’italiano „si canta, non si parla”. Ma, per primo, voglio che faciamo
conoscienza. Per esempio come si chiama Lei?

- Io mi chiamo Simona.

- Piacere di conoscerLa Simona. E Lei come si chiama signore?

- Io mi chiamo Giuseppe. Piacere di conoscerLa signora professoressa.

- Per dare l’inizio alla nostra prima lezione d’italiano io vi propongo di vedere che tipo di cose
osserviamo in questa aula. Dunque, che cosa vedete in questa classe?

- Io vedo una cáttedra e dietro a questa vedo la lavagna. Davanti alla cáttedra si trovano i banchi
degli studenti.

- Con che cosa si scrive e si cancella sulla lavagna?

- Sulla lavagna si scrive con il gesso e si cancella con la spugna o con il cancellino, mentre nei
quaderni si scrive con la matita (il lapis), con la penna stilografica, o con la biro e si cancella con
la gomma o con il raschino.

- Che cosa osservate sulle pareti?

- Sulle pareti ci sono bei quadri., la carta geografica d’Italia ed il mapamondo celeste.
- Come è la nostra classe?

- La nostra classe è grande e piena di luce perche ha delle finestre grandi e i muri sono dipinti in
colori giocondi.

- Che cosa c’ è in più in questa classe.

- Sotto le finestre ci sono i termosifoni e vicino alla porta c’ è un attacapanni.

- Che fanno gli studenti durante le lezioni d’italiano?

- Durante le lezioni gli studenti e le studentesse ascoltano le spiegazioni della professoressa,

leggono e scrivono nei quaderni e rispondono alle domande.

- Questa e una buona risposta e con questa la nostra prima lezione d’italiano è finita. Ci vediamo
la prossima volta! Arrivederci!

Lo-
0