Fonetica limbii italiene

Proiect realizat de:

Rus Alexandra

Alfabetul italian este compus din 21 de

litere.
A (a), B (bi), C (ci), D (di), E (e), F (effe),
G (gi), H (acca), I (i), L (elle) , M (emme),
N (enne), O (o), P (pi), Q (qu),R (erre),
S (esse), T (ti), U (u), V (vu sau vi), Z (zeta)

In afara de acestea, pentru transcrierea

unor litere de origine straina se mai
folosesc:
J j(i lunga) pronuntat ca isau ca in limbile
de origine:Ojetti, pronuntat [Oietti], jazz,
pronuntat [gets], jabot, pronuntat [jabo]
K k(kappa): kantiano, pronuntat
[kantiano], koin, pronuntat [koin]
W w(vu doppia saudoppia vu): wolframio,
pronuntat [vol-framio], walzer, pronuntat
[valtser]

Dintre cele 5 vocale, a, e,i,o,u(carora

le corespund 5 litere), a,i,use pronunta
identic ca in limba romana. La sfarsitul unui
cuvant, dupa o consoana, iare aceeasi
lungime ca in mijlocul cuvantului si
formeaza silaba: lupise pronunta ca in
limba romana lupii.
Vocala e la inceputul unui cuvant nu se
pronunta diftongata in ieca in limba romana
in cuvinte ca el,este.In italiana se pronunta
ca einitial din neologismele examen,
excursie:egli,esame.

Esi oin silaba accentuata se pronunta fie

deschis, ceea ce se noteaza cu accent grav , ,
fie inchis ceea ce se noteaza cu accent ascutit ,
. In silaba neaccentuata e si o se pronunta
numai cu sunet inchis. Se poate spune deci ca
limba italiana prezinta 7 vocale in pozitie
accentuata: a,,,i,,,u si 5 vocale in pozitie
neaccentuata a, e,i,o,u:

ptto(piept), glso(dud), fivole(slab), ltto(pat)

; cra(ceara), rte(plasa), sme(samanta), sga
(fierastrau); sglia(prag), strto(stramb,
rasucit), piggia(ploaie), n(nu); sgno(vis), pl
vere(praf), piovso(ploios), nn(nu).

Consoanele pot fi simple (amicoprieten) sau duble (letto-pat) si in acest

caz pronuntarea este mai puternica si mai
lunga. Dublele pot diferentia sensul unor
cuvinte: penna(pana;toc), pena(pedeapsa;
chin), leggo(citesc), lego(leg). Cu unele
exceptii (v. 9) toate consoanele limbii
italiene pot fi duble.
Consoanele duble apar numai in mijlocul
cuvintelor, precedate de vocale si urmate
fie de vocale, fie de lsau r:
quattro(patru), repubblica(republica).

Consoanele c si gse pronunta gutural

[k], [g] inainte de vocalele a, o,usi de
consoanele rsi l:
cuore(inima), incanto(farmec), raccontare(a
povesti), classe(clasa), crusca(tarate); rig
a(rand), gomito(cot), guarire(a se
vindeca), grande(mare), gleba(brazda,
pamant).

I si use numesc semivocale atunci cand

formeaza impreuna cu o alta vocala diftongi.
Diftongii caracteristici limbii italiene sunt:
1. ia,ie,io, iu;ua,ue,uo(in care semivocala are
primul loc):
piano(incet), siedo(sed), chiosco(chiosc), chiu
di(inchizi), guardia(paza), consueto(obisnuit), ru
olo(rol)
2. ai,ei,oi,ui;au,eu(in care semivocala are al
doilea loc):
mai(niciodata), Lei(dumneavoastra), lui(el), noi
(noi), austriaco(austriac), europeo(european), n
eutro(neutru).

Diftongii iesi uosunt considerati mobili atunci

cand in timpul flexiunii cuvintelor sunt inlocuiti cu
vocalele simpleesi o:
vieni(vii), veniamo(venim), mimuovo(ma
misc), ci moviamo(ne miscam)
Triftongii sunt formati din doua semivocale si
o vocala: iuo,uoi,iei,uai,iai:
giuoco(joc), suoi(sai), miei(mei),guai(vai), studi
ai(am studiat).
Triftongul iuose evita in limba moderna, inlocuinduse cu io:giocoin loc de giuoco.

Accentul tonic,care indica silaba

pronuntata mai intens dintr-un cuvant, nu
se noteaza grafic decat atunci cand el
cade pe ultima silaba si in alte cateva
cazuri. In functie de accentul tonic
cuvintele limbii italiene se impart in:
1. cuvinte oxitone (paroletronche)in care
accentul cade pe ultima silaba si se
noteaza grafic:
virt(virtute), citt(oras), giovent(tineret
)

2. cuvinte paroxitone (parolepiane)in care

accentul cade pe penultima silaba si nu se
noteaza grafic.
Majoritatea cuvintelor limbii italiene sunt
paroxitone: matita(creion), padre(tata), ac
canto(alaturi), paragone(comparatie);
cuvinte proparoxitone (parolesdrucciole)in
care accentul cade pe antepenultima silaba
si nu se noteaza grafic:
gmito(cot), satllite(satelit), plpebra(ple
oapa), lbero(copac)

Accentul grafic.Limba italiana foloseste doua

accente grafice: grav (`)si ascutit ('). Accentul grav
se foloseste pentru vocalele a,i,u si e,o cand
acestea sunt deschise; accentul ascutit pentru
vocalele esiocand sunt inchise.
Accentulgrafic se foloseste:
in cuvinte oxitone (paroletronche):
felicit(fericire),
bench(desi), caff(cafea; cafenea), dir(voi
spune), trib(trib), part(pleca);
in cateva cuvinte monosilabice terminate in
diftong: pu(poate, de la potere),
pi(mai), ci(aceasta), gi(deja). Quisi quase
scriu insa fara accent.

BIBLIOGRAFIE:
http
://www.scritub.com/literatura-romana/gram
atica/Notiuni-de-fonetica-si-ortogra51881
.php

VA MULTUMESC
PENTRU ATENTIE!