Tema: ,,Moarte căprioarei”

de Nicolae Labiş
OBIECTIVELE OREI:
1.Să releve sentimentul dominant şi stările sufleteşti ale
eului liric;
2.Să determine şi să argumenteze tonul şi intonaţiile
poeziei;
3.Să exprime argumentat opinii vizavi de problemele
abordate;
4.Să comenteze rolul elementelor de sintaxă poetică;
Prin ce se implică mesajul umanist al
textului?Selectaţi.Concluzionaţi.
 Prin atitudinea copilului şi îndoielile lui;
 Prin mijloacele artistice,opunând un
univers dur unei lumi nevinovate;
 Prin întregul mesaj care poate fi
interpretat ca o explicare nevinovată;
 Prin neîțelegerea şi regretul ca viaţa e mai
dură decât ne-o dorim;
 Prin simpla constatare că nu trebuie să ne
amăgim cu basme/idile.
 Verificarea temei de acasă
 Explicaţi şocul provocat de apariţiaunui
univers ostil.

 Comentaţi starea personajului liric,

provocată de sete;

 Explicaţi criza de conştiinţă prin care

trece copilul;
 Completaţi tabelul.
Lucraţi în perechi.
Stări ale naturii Stări similare ale eului liric
Identificaţi ,pe text,elementele
primordiale(din vechile mitologii):
 Apa__________________________
 Focul_________________________
 Aerul_________________________
 Pamântul_______________________
 Pădurea________________________

 Cunoasteţi semnificaţia lor la nivel de mit?

 Simbolul apei
 În mitologie, apa este un element
primordial, simbol al vieții, al
regenerării și al purității. Lumea
apelor, a mărilor este diferită de cea a
uscatului, a oamenilor, având tărâmuri
și adâncimi necunoscute și mistice.
Așa se explică mulțimea creaturilor
fabuloase, considerate a trăi în ape.
 Simbolul focului
 În mitologie, focul este un element primordial,
la fel ca apa cu care se află într-o permanentă
opoziție. Este un element complex, care a
generat multe întrebări, dar și un element
schimbător, având trei ipostaze complet diferite:
 1. Focul sacru sau focul purificator; această
flacără are origine celestă, fiind un simbol al
puterii zeilor, o manifestare a acestora. În multe
temple existau torțe cu ajutorul cărora se celebra
cultul zeilor. În Grecia Antică, flacăra olimpică
avea o semnificație importantă. Se spunea că nu
se stinge niciodată, iar în timpul Jocurilor
Olimpice se organizau curse cu torțe aprinse cu
acea flacără, închinate Atenei.
 Simbolul aerului
 În mitologie, aerul este un element
primordial al vieții, din care este
constituită lumea, alături
de foc, apă și pământ. El este un
element de o complexitate deosebită,
ocupând în natură, diferite înfățișări.
Este complementar pământului, opusul
acestuia. Dacă pământul este al omului,
bine cunoscut și controlat de acesta,
aerul este al divinității, la fel ca cerul.
Simbolul pamântului
 În mitologie, pământul este un element
primordial, al genezei și al creației omului.
Face parte din cele patru elemente care
formează lumea înconjurătoare, alături
deapă, foc și aer. În multe mitologii,
pământul devine prin personificare, pereche
a cerului, între care se stabilește o relație
armonioasă, de iubire eternă. Pământul și
cerul sunt elemente contrastante, opuse, la
fel ca bărbatul și femeia și se completează
unul pe celălalt. Astfel au apărut în diferite
mitologii cupluri de zei, dintre care unul
reprezintă cerul, iar celălalt pământul.

 Simbolul pădurii, un simbol larg răspândit, altfel
decât arborele ca entitate, al unui univers care, ca
spaţiu exterior, se opune micului univers al
ţinutului desţelenit. În legende şi basme pădurea
este locuită de făpturi misterioase, cel mai adesea
ameninţătoare care întruchipează toate acele
pericole cu care omul tânăr trebuie să se
confrunte atunci când, în perioada iniţierii sale,
vrea să devină un om pe deplin responsabil.
Pădurea întunecată simbolizează o fază a
dezorientării, zona inconştientului, în care omul
conştient poate pătrunde doar şovăind.
 Identificaţi versurile unde dispare legenda
şi apare realitatea dura a vieţii :
________________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________

Ce înţelegeţi prin pragmatism existenţial?


PRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic
care proclamă drept unic criteriu al
adevărului ceea ce este util şi
avantajos din punct de vedere practic.
♦ P. gener. Atitudine a celui care se
adaptează la orice situaţie, care ia în
consideraţie (numai) eficacitatea,
utilitatea practică. – Din
fr. pragmatisme.
 Exerciţiul 15/59
Realizati o comunicare , în
3 minute:

 Ce aţi inţeles cel mai bine?

 Unde aţi întâlnit dificultăţi?
 Ce vreţi să mai sa aflaţi?
Tema propusa pentru acasa
 Exerciţiul 1/2/3 pagina 60-61