Opera literara Plumb scrisa de George Bacovia si publicata in 1916 in
volumul cu titlu omonim reprezinta expresia concentrata a creatiei bacoviene si a originalitatii lirismului celui mai important poet sombolist roman. Ilustrand lirica subiectiva prin caracterul confesiv care imbraca forma monologului liric aceasta creatie este reprezntativa simbolismului. Simbolismul bacovian se realizeaza printr-o retorica specifica, marcata de stilizare, cu ajutorul unui vocabular restrans, prin care cuvintele cheie devin motive literare caracteristice universului artistic. Un prim argument in sustinerea caracterului simbolistic al operei este abordarea temei conditiei umane tragice aflata sub semnul solitudinii si al mortii. In viziunea autorului toate incercarile omului de a depasi limitele realului sunt inutile, astfel prezentandu-se expresia esecului existential. eul liric este prins intr o societate artificiala si ostila in care instrainarea, impietrirea si izolarea sunt starile sufletesti dominante. In al doilea rand, valorificarea simbolurilor reprezinta o alta caracteristica acestui curent literar. Laitmotivul plumbului reprezinta simbolul central al poeziei, acesta concentrand semnificatiile intregului imaginar poetic. El sugereaza greutatea sufocanta, cenusiul existential, monotonia universului si inchiderea in planul spatial. Motivul apare in diferite combinatii lexicale, fie alaturi de un substantiv abstract: amor de plumb, aripi de plumb , fie alaturi de unul concret flori de plumb, coroanele de plumb conferind versurilor sensurile unei meditatii profunde asupra conditiei umane constranse de limitele contingentului si dezvaluind o realitate coplesitoare si austera. Poezia este construita prin tehnica paralelismului sintactic, fiind formata din doua catrene simetrice in care realitatea exterioara este prefigurata de motivele cimitirului si al cavoului. Prin intermediul analogiilor si a corespondentelor datele lumii reale se afla in simbioza cu viata sufleteasca. Pretextul sentimentului elegiar apartine exteriorului si este moartea, idee sustinuta la nivel lexical prin selectarea cuvintelor din aria semantica a acestei notiuni: sicrie, funerar, coroane. Incipitul este constituit de verbul la timpul imperfect dormeau ce sugereaza efectul distructiv al somnului mortii dormeau adanc sicriele. Strofa intai prefigureaza cadrul spatial inchis, apasator prin elemente ale decorului funerar: sicriele de plumb, vestmant funerar, flori de plumb, coroane de plumb. Prin tehnica repetitiei, prezenta epitetului de plumb sugereaza prin fizic si cromatic existenta mohorata, anosta a unei lumi marcate de impietrire. Factorul dinamic, vantul, evidentiaza efectele reci ale mortii: scartaiau coroanele de plumb. Cea de-a doua strofa accentueaza sentimentele de instrainare, de izolare, de solitudine, ilustrand disparitia afectivitatii si incercarea de salvare iluzorie a eului de la cadere, moartea, fapt evidentiat de sintagmele aripile de plumb, si- am inceput sa-l strig, stam singur. Un ultim argument este reprezentat de prezenta aliteratiilor mb, pl, v, r: si a asonantelor in litera u: dormea [...] amorul meu de plumb care poarta marca unei melodii funebre, atmosfera macabra fiind amplificata de repetitia conjunctiei si. In concluzie, poezia Plumb se incadreaza in estetica simbolista prin abordarea temei singuratatii, valorificarea simbolurilor multisemnificative, valorificarea corespondentelor si analogiei si a sugestiei si muzicalitatea prozodica.