Plumb

Opera literara Plumb scrisa de George Bacovia si publicata in 1916 in

volumul cu titlu omonim reprezinta expresia concentrata a creatiei bacoviene si
a originalitatii lirismului celui mai important poet sombolist roman. Ilustrand lirica
subiectiva prin caracterul confesiv care imbraca forma monologului liric aceasta
creatie este reprezntativa simbolismului. Simbolismul bacovian se realizeaza
printr-o retorica specifica, marcata de stilizare, cu ajutorul unui vocabular
restrans, prin care cuvintele cheie devin motive literare caracteristice universului
artistic.
Un prim argument in sustinerea caracterului simbolistic al operei este
abordarea temei conditiei umane tragice aflata sub semnul solitudinii si al mortii.
In viziunea autorului toate incercarile omului de a depasi limitele realului sunt
inutile, astfel prezentandu-se expresia esecului existential. eul liric este prins intr
o societate artificiala si ostila in care instrainarea, impietrirea si izolarea sunt
starile sufletesti dominante.
In al doilea rand, valorificarea simbolurilor reprezinta o alta caracteristica
acestui curent literar. Laitmotivul plumbului reprezinta simbolul central al poeziei,
acesta concentrand semnificatiile intregului imaginar poetic. El sugereaza
greutatea sufocanta, cenusiul existential, monotonia universului si inchiderea in
planul spatial. Motivul apare in diferite combinatii lexicale, fie alaturi de un
substantiv abstract: amor de plumb, aripi de plumb , fie alaturi de unul
concret flori de plumb, coroanele de plumb conferind versurilor sensurile
unei meditatii profunde asupra conditiei umane constranse de limitele
contingentului si dezvaluind o realitate coplesitoare si austera.
Poezia este construita prin tehnica paralelismului sintactic, fiind formata
din doua catrene simetrice in care realitatea exterioara este prefigurata de
motivele cimitirului si al cavoului. Prin intermediul analogiilor si a
corespondentelor datele lumii reale se afla in simbioza cu viata sufleteasca.
Pretextul sentimentului elegiar apartine exteriorului si este moartea, idee
sustinuta la nivel lexical prin selectarea cuvintelor din aria semantica a acestei
notiuni: sicrie, funerar, coroane.
 Incipitul este constituit de verbul la timpul imperfect dormeau ce
sugereaza efectul distructiv al somnului mortii dormeau adanc sicriele.
Strofa intai prefigureaza cadrul spatial inchis, apasator prin elemente ale
decorului funerar: sicriele de plumb, vestmant funerar, flori de plumb,
coroane de plumb. Prin tehnica repetitiei, prezenta epitetului de plumb
sugereaza prin fizic si cromatic existenta mohorata, anosta a unei lumi marcate de
impietrire. Factorul dinamic, vantul, evidentiaza efectele reci ale mortii: scartaiau
coroanele de plumb.
Cea de-a doua strofa accentueaza sentimentele de instrainare, de izolare,
de solitudine, ilustrand disparitia afectivitatii si incercarea de salvare iluzorie a
eului de la cadere, moartea, fapt evidentiat de sintagmele aripile de plumb, si-
am inceput sa-l strig, stam singur.
Un ultim argument este reprezentat de prezenta aliteratiilor mb, pl,
v, r: si a asonantelor in litera u: dormea [...] amorul meu de plumb care
poarta marca unei melodii funebre, atmosfera macabra fiind amplificata de
repetitia conjunctiei si.
In concluzie, poezia Plumb se incadreaza in estetica simbolista prin
abordarea temei singuratatii, valorificarea simbolurilor multisemnificative,
valorificarea corespondentelor si analogiei si a sugestiei si muzicalitatea
prozodica.