Plumb – tema și viziunea

de G. Bacovia

George Bacovia, autorul poeziei ,,Plumb’’, face parte din epoca interbelica, iar
curentul valorificat de creatiile acestuia este simbolismul. ,,Plumb’’ este o arta
poetica ce deschide volumul de debut omonim. Printre creatiile acestuia se mai
numara si ,,Scantei galbene’’, ,,Cu voi’’, ,,Stanțe burgheze’’, etc. Aspectul
tematic central al poeziei este conditia omului superior, iar viziunea despre lume
ce se desprinde din text este sumbra, apasatoare, fiinta percepand lumea
inconjuratoare ca pe o inchisoare.

O prima trasatura care face posibila incadrarea poeziei in simbolism este

prezenta simbolurilor. Inca din titlu putem observa prezenta simbolului central:
plumb, devenind element de recurenta prin reluarea in structuri precum: ,,sicrie
de plumb’’, ,,flori de plumb’’, ,,amor de plumb’’, si asa mai departe. Plumbul
sugereaza greutatea, apasarea existentiala dar si singuratatea, moartea, lipsa
comunicarii, lipsa iubirii. Alte simboluri prezente in text sunt sicriele, cavoul,
cimitirul, facand parte din sfera semantica a mortii si contribuind la conturarea
unei atmosfere sumbre.

Cea de a doua trasatura este muzicalitatea versurilor, specifica

simbolismului. Aceasta trasatura este evidentiata de elementele de versificatie:
rima imbratisata, ritmul iambic, masura de 10 silabe dar totodata si de repetitia
substantivului ,,plumb’’ ce devine laitmotivul poeziei. De asemenea, prezenta
verbelor la imperfect ,,dormeam’’, ,,stam’’, ,,scartaiau’’ confera muzicalitate
versurilor alaturi de imagini auditive precum ,, scartaiau coroanele de plumb’’.

Tema si viziunea despre lume mai este conturata si de cele patru elemente
de structura si de compozitie: semnificatia titlului, motive poetice, incipitul si
finalul si relatiile de opozitie si simetrie.

Titlul textului este in direct relatie cu continutul acestuia, anticipand

aspectul tematic central, conditia omului de geniu care se simte captiv intr-o
lume ostila, incapabila sa ii inteleaga aspiratiile. Din punct de vedere
morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv comun nearticulat, care din punct
de vedere denotativ face trimitere la metalul greu, de culoare gri cenusie, ai
carui compusi chimici sunt de toxicitate mare. Conotativ, evidentiaza starea de
apasare, angoasa, solitudine, dar si nelinistea mortii si a decaderii. Mai mult
decat atat, la nivel fonetic, putem observa prezenta unei vocale ,,u’’, prinsa intre
patru consoane grele, aspect ce accentueaza ideea de captivitate, de
imposibilitatea evadarii.

In text apar numeroase motive poetice precum: cavoul, sicriul, aripele

care sugereaza pe de-o parte ideea mortii iar pe de o alta parte ideea unei lumi
artificiale, care nu intelege aspiratiile omului superior, tinandu-l captiv intr-un
univers al racelii.

Incipitul textului sta sub semnul mortii pe de-o parte prin prezenta
termenilor din campul semnatic al mortii: sicrie, flori de plumb, funerar
vesmânt, insa, pe de alta parte prin verbele la imperfect: ,,dormeau’’ insotit de
epitetul ,, adanc’’, care accentueaza ideea somnului etern al mortii. Finalul
poeziei este conturat de ideea zborului frant deoarece ,,aripele’’, care in mod
consacrat sugereaza inaltarea evidentiaza in acest context caderea, prabusirea in
gol: ,,Si-i atarnau aripile de plumb’’.

Tema si viziunea despre lume este conturata si cu ajutorul relatiilor de

opozitie si simetrie. Poezia este structurata pe doua planuri ce evidențiază
opozitia dintre cadrul exterior si cel interior, insa in realitate cele doua planuri
se afla intr-o relatie de simetrie datorita starii de moarte pe tot parcursul poeziei,
dar si a paralelismului sintactic. De asemenea, intre cele doua planuri putem
evidentia prezenta corespondentelor – atat lumea exterioara, cat si cea interioara
sta sub semnul mortii.

O prima idee poetica ce se desprinde inca din incipitul textului este aceea
ca lumea exterioara ia infatisarea unui spatiu al captivitatii, in care totul pare a fi
cuprins de un somn al mortii. Mai mult decat atat, este accentuata singuratatea
fiintei care se simte parasita intr-o lume grea, rece, idee accentuata de repetarea
substantivului ,, Plumb’’. Nu in ultimul rand, se accentueaza ideea de claustrare,
de captivitate. Pana si florile - simbol al frumusetii, devin un simbol al mortii, al
artificialului. Stilistic, aceasta idee este evidentiata si prin oximoronul ,,flori de
plumb’’, ce accentueaza raceala si moartea. Ideea obsedanta a mortii este
accentuata prin imaginile vizuale (cavou, sicrie), auditive (scartaiau, strig),
tactile (,,era frig’’), sugerand si imposibilitatea comunicarii autentice in ,,lumea
vie’’, singurele manifestari cu care are tangenta fiinta fiind lumea de dincolo.

Cea de a doua idee poetica ce reiese din a doua strofa a poeziei este
accentuarea starii de disperare, de neputinta a fiintei care se simte parasita si
incapabila de a comunica. Metafora ,,amorul meu intors’’ sugereaza moartea
iubitei, dar si moartea iubirii, iar epitetul ,,intors’’ trimite inca o data cu gandul
la moarte – luand in considerare vorbele lui Lucian Blaga ,,Intors cu fata la
apus, egal mort’’. Interpretand sensul din dictionar, ,,intors’’ reprezinta o
moarte violenta, dar si refuzul comunicarii. Starea de solitudine este accentuata
prin intermediul unei imagini auditive: ,,S-am inceput sa-l strig’’, ce sugereaza
un tipat de disperare, singura reactie umana in acel cadru al mortii.

In opinia mea, tema poeziei, conditia omului superior care se simte captiv
intr-o lume ostila, reflecta viziunea specifica asupra realitatii sumbre si
apasatoare, fiinta percepand lumea inconjuratoare ca pe o inchisoare.

In primul rand, analizand prima strofa putem observa ca se contureaza

imaginea unei lumi lipsite de viata in care pluteste obsesia mortii: Fiinta se
simte captiva intr-o lume asociata cavoului, incapabil de a comunica autentic.
Spre exemplu, ,,Dormeau adanc sicriele de plumb’’; ,,stam singur in cavou si
era vant’’.

In al doilea rand, nu doar lumea exterioara este claustranta, cat si starea

fiintei este sumbra, apasatoare, singura reactie umana fiind strigatul de
disperare. Un exemplu in acest sens sunt versurile din a doua strofa: ,,pe flori de
plumb, si-am inceput sa-l strig/ si-i atarnau aripile de plumb’’, realizand ca nici
moartea nu mai e o evadare.

Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a

corespondentelor, prin prezentarea starilor sufletesti de angoasa, de singuratate,
de vid sufletesc, poezia ,,Plumb’’ se incadreaza in estetica simbolista. In acelasi
timp, poezia bacoviana depaseste cadrul simbolismului si realizeaza trecerea la
modernitate, dupa cum afirma si Rodica Zafiu: ,,Bacovia apartine unei faze mai
tarzii a simbolismului, in care […] se presimte un modernism mai acut,
scindat’’.

In concluzie, avand in vedere lumea lipsita de viata, cuprinsa de un somn

al mortii, si disperarea fiintei superioare, pot spune ca tema este conditia omului
superior, iar viziunea este una sumbra si apasatoare.