Sunteți pe pagina 1din 22

MIŞCAREA

Se realizează cu ajutorul sistemului - osteoarticular – partea pasivă


- muscular – partea activă
OASELE / ţesutul osos (compact + spongios)
- substanţa fundamentală este formată din lamele osoase cu oseină si saruri
fosfocalcice care precipită de-a lungul fibrelor sub formă de cristale de
hidroxiapatită => rezistenţă
- au multe fibre de colagen
- celule sunt : osteoblaste ( tinere), osteocitele, osteoclastele multinucleare
- măduva roşie - se găseşte la nou-nascut in toate oasele ,
- în adolescenta in oasele scheletului axial se inlocuieste cu maduva
galbena mai putin activa (cenuşie la bătrâni)
- oasele sunt inconjurate de periost..
- sunt - lungi - predomină lungimea; au epifize şi diafiză
- au structură adaptată la torsiune
- ex: humerus, radius, cubitus, falange,
tibie, fibulă, femur
- late - predomină lăţimea şi înălţimea
- au la periferie un manşon de os compact ce-l acoperă pe cel spongios
- ex : parietal, frontal, occipital, omoplat, stern, coxal
- scurte - cu cele 3 dimensiuni aproximativ egale
- au periferic un manşon de os compact ce-l acoperă pe cel spongios
- ex : carpiene, tarsiene, rotula,
- sesamoide - din grosimea unui tendon
- ex: rotula – în tendonul cvadricepsului
- alungite - predomină lungimea, dar nu au epifize şi diafiză
- ex: coastele, clavicula
- pneumatice - contin cavitati cu aer
- osul frontal / sinusurile frontale, oasele maxilare, sfenoid .
- neregulate – etmoid, sfenoid, vertebre, mandibulă
- sunt în concordanţă cu direcţia forţelor de presiune şi tracţiune care se exercită
asupra oaselor:
 forma tubulară a oaselor lungi ale membrelor
 dispoziţia după anumite curbe a lamelelor din osul spongios al epifizelor
 poziţia osului compact în diafiză
 dispoziţia sistemelor haversiene
Ţesutul osos este haversian / compact şi spongios / trabecular

1
♦ Tesutul haversian / compact
...- se gaseşte - in oasele lungi – în diafiză şi la suprafaţa epifizelor
. - la suprafaţa ( lama externă) oaselor late şi scurte,
...- este alcătuit din - sisteme haversiene = osteoane
. - sisteme interhaversiene = lame osoase între osteoane
...- unitatea anatomo-functională = osteonul, cu canal Hawers cu ţesut lax, vase, .
. nervi.şi 5 -30 lamele osoase concentrice canalului, cu osteocite in osteoplaste.
♦ Tesutul spongios / trabecular
...- se găseşte in oasele late si scurte, in epifizele oaselor lungi
...- are - areole (cavităţi) cu maduvă roie, ce comunică între ele fără a avea
continuitate
. - lame osoase sub formă de trabecule (arcuri) ce se întretaie, delimitând
areolele.
Osteogeneza
- reprezintă procesul de formare şi dezvoltare a oaselor
- incepe din a 4 a săptămână intrauterină/ luna a 2-a (inițial, scheletul este constituit
din membrane conjunctive și țesut cartilaginos hialin)
- este influenţată de - fosfataze – enzime cu rol de calcifiere
- hormonii hipofizari, tiroidieni, paratiroidiene, sexuali
- vitaminele A,C,D
- are 2 etape - primară = formarea osului primar, brut, nefuncţional
- predomină procesele constructive
- secundară – cu formarea osului secundar, funcţional
- cu procese constructive simultane cu cele distructive (de
modelare)
- constă în transformarea ţesutului cartilaginos sau conjunctiv fibros al embrionului
în scheletul osos al adultului
- substituirea nu este completă la mamifere (rămân şi părţi cartilaginoase – la nas,
pavilionul urechii, laringe, trahee, articulaţii),
- este endoconjunctivă ( de membrană , desmală) şi endocondrală ( de cartilaj )
desmală – pentru - bolta cutiei craniene,
- clavicule şi mandibulă – parţial
- omoplatul
- creşterea în grosime pe seama periostului
2
- reparaţia osoasă în fracturi
-fontanela posteriară se osifică la 6 luni, iar cea anteriară la 2 ani
- are fazele :
* proteică - formarea unor centre de osificare în membrana conjunctivă,
- transformarea fibroblastelor (celulele conjunctive ale membranei) în osteoblaste
ce secretă colagen şi substanţa preosoasă, oseina
* minerală - sărurile fosfocalcice impregnează oseina,
- osteoblastele se transformă în osteocite ce vor fi înconjurate de
substanţă osoasă
- centrele de osificare fuzionează, formându-se osul primar,
- osul este acoperit de periost
* de remaniere - modelarea osului primar de osteoclastele din periost => os
secundar adaptat funcţiei sale
endocondrală - pentru - oasele membrelor, oasele scurte, baza craniului
- creşterea osului lung prin cartilajul diafizo - epifizar
faze :
* de distrugere a cartilajului- diviziunea, hipertrofierea şi apoptoza condrocitelor.
apoptoza (moartea celulară programată genetic) constă în dezintegrarea
celulelor, fără eliberare de substanţe dăunătoare în mediul intern.
- cavităţile lăsate de condrocite sunt invadate de ţesut
conjunctivo-vascular din pericondru => canale în care apar osteoblaste
- pricondrul se va transforma în periost
* de osificare - osteoblastele secretă oseină,
- prin mineralizare =>osul brut, primar
* de remaniere - cu osteogeneză secundară
- prin modelare de către osteoclaste => osul secundar funcţional
- osul secundar mai păstrează structura cartilaginoasă la suprafaţa epifizelor şi la
nivelul cartilajului de creştere, situat între epifiză şi diafiză.
- centrii de osificare apar iniţial în diafiză, apoi în epifize ca puncte de osificare
primară
- osificarea epifizelor începe mai târziu, după ce au ajuns aproape de dimensiunile
definitive
- cartilajele de creştere metafizare se păstrează până la 20 - 25 de ani, apoi sunt
înlocuite cu ţesut osos şi epifizele se sudează cu diafiza.
- creşterea osului prin cartilajul metafizar => prin proliferarea celulelor spre diafiză
- toate oasele cresc în grosime, prin faţa internă a periostului
- după osificare, epifizele se acoperă cu strat subţire de cartilaj hialin – articular
- după definitivarea creşterii, activitatea ţesutului osos rămâne dinamică:
* zilnic 0,5 g de Ca*2 intră şi ies din scheletul unui adult.
3
* săptămânal, este reciclată 5 - 7% din masa osoasă
 La adult, în două luni se reciclează 30% din calciul epifizar și 10% din cel
diafizar
* ţesutul osos spongios este înlocuit la 3-4 ani,
* ţesutul osos compact este înlocuit o dată la 10 ani => remodelarea realizată
de osteoblaste şi osteoclaste din periost şi endoost (membrana conjunctivă ce
căptuşeşte cavităţile oaselor)
- echilibrul dinamic poate fi perturbat:
 În sarcină: o parte din calciul din corpul mamei este mobilizat în scheletul
fătului
 În paralizii: paralel cu atrofia mușchilor, are loc și o demineralizare osoasă
datorită încetinirii metabolismului
 La bătrâni: precesele de demineralizare sunt mai active decât cele de
mineralizare
- remodelare = formare + reabsorbţie de ţesut osos
- formarea de ţesut osos este dependentă de dietă bogată în proteine, vitamine (C, A)
şi minerale (calciu, fosfor, magneziu).
- remodelarea oaselor este reglată prin două mecanisme:
* hormonal care menţine calcemia la valori optime,
* răspunsul osului la acţiunea forţelor mecanice şi gravitaţionale.
– formarea şi resorbţia de ţesut osos au loc şi consecutiv unei fracturi:
* în osul fracturat sunt activate osteoblastele din periost şi endoost, care se divid
…intens şi depun între capetele rupte un calus osos (matrice organică).
* acesta se va mineraliza şi, ulterior, va fi modelată de osteoclaste
- cresc in lungime oasele lungi (în diafiză şi în epifize) pe baza cartilajelor metafizare
- cresc în grosime toate oasele pe seama periostului, prin zona lui internă, osteogenă.
– metabolismul oaselor = totalitatea proceselor de formare sau distrugere osoasă sub
… acţiune enzimatică
- mineralizarea = formarea sărurilor minerale şi depunerea în oase
- demineralizarea = descompunerea sărurilor cu formare de substanţe simple,
. solubile ce trec în sânge
- periostul încetează activitatea la maturitate
- în caz de fracturi se reactivează => sudarea oaselor, prin formarea calusului de
.. fractură intern şi extern
- grefe osoase = transplanturi de periost
Scheletul – are 300 oase la nou – născut, 206 la adult
- diferenţa apare prin sudarea unor oase
4
- asigură poziţia erectă
Scheletul capului (22 de oase)
- se observă o creștere mai intensă a oaselor feței comparativ cu oasele craniului
neurocraniul - oase pereche – temporale şi parietale
(8 oase) - oase nepereche – etmoid, sfenoid, occipital, frontal
- la nou-născut există membrane conjunctive între oasele craniene numite
fontanele (moalele capului)
viscerocraniul – oase pereche – nazale, palatine, cornete nazale,
(14 oase) zigomatice, lacrimale, maxilare
- oase nepereche – mandibula şi vomerul
- adăposteşte primele segmente ale – unor organe de simţ
- digestivului şi respiratorului
Scheletul trunchiului
– coloana vertebrală = schelet axial median posterior, cu 5 regiuni:
C – 7, T – 12, L – 5 , S – 5(sudate => sacrum), Cc- 4-5(sudate => coccis)
- are 70 cm, 33-34 vertebre articulate relativ flexibil între ele
- are o formă de dublu S datorită stațiunii bipede
- are curburi – sagitale – lordoze – cu concavitate posterioară ; în C şi L
- cifoze – cu concavitate anterioară – în T şi S
- frontale – scolioze – cu convexitate spre stânga sau dreapta
- patologice
- la nou-născut are o cubură continuă
- curburile sagitale – dau elasticitate şi rezistenţă;
- dacă se accentuează devin patologice
- vertebra tipică are – corp ventral
- arc dorsal – cu prelungiri osoase = procese
pe care se fixează – ligamentele ce solidarizează coloana
- muşchii scheletici ce asigură
mişcarea coloanei
- orificiu vertebral între arc şi corp
- 2 pediculi de legătură arc – corp
- apofize: spinoasă, transverse, articulare
- orificii intervertebrale, de conjugare, pt ieşirea nervilor spinali
- cele mai proeminente procese vertebrale sunt:
* procesul spinos, ce poate fi palpat pe linia mediană a spatelui,
* procesele transverse.
- primele 2 vertebre, atlas şi axis, au morfologie diferită reflectând adaptarea lor
funcţională
* atlasul nu are corp vertebral şi proces spinos,
5
* axisul prezintă un dinte osos cu rol de pivot în mişcarea de rotaţie a capului.
- osul sacrum – nepereche, triunghiular cu. Baza în sus => din vertebrele L sudate;
are pe laterale suprafeţe de articulare pt oasele coxale
- articulează inferior coccisul, format prin sudarea vertebrelor
coccigiene
- coccisul – este triunghiular cu vârful în jos
- sternul - median, lat, impar, cu manubriu, corp şi apendice xifoid
- pe laturi prezintă şanţuri în care se ataşează cartilajele claviculare şi costale
- articulează lateral claviculele şi primele 7 perechi de coaste
- apendicele xifoid este cartilaj hialin ; se osifică după 40 de ani
- coastele – sunt arcuri osteocartilaginoase , cu cartilaj spre stern
- sunt - 7 adevărate – articulate pe coloana vertebrală şi pe stern
- 3 false – articulate pe coloana vertebrală şi pe coasta 7
- 2 flotante – articulate doar pe coloană
Schletul membrului superior
- centura scapulară are oasele – claviculă - alungit, formă de S, anterior
- articulat pe manubriu şi omoplat(lateral)
- omoplat / scapulă – lat triunghiular, cu baza în sus,
- posterior
- articulează lateral humerusul
- este centură incompletă pt că are o singură articulaţie cu scheletul axial – pe stern
- membrul propriu-zis – scheletul – braţului = humerus
- antebraţului = radius + ulnă / cubitus, cu
membrană interosoasă
- mâinii = carpiene (8), metacarpiene (5), falange
(14 / 2 pe police)
Scheletul membrului inferior
- centura – pelviană – are oasele coxale articulate anterior prin simfiza pubiană
posterior pe sacrum
- împreună cu sacrumul formează bazinul / pelvisul osos
- coxalele sunt formate fiecare din ilion, ischion şi pubis, sudate
- osul coxal prezintă cele mai multe inserții ale mușchilor
- sudarea asigură staţiunea bipedă şi susţinerea greutăţii corpului
în locomoţie
- la femei este mai lată decât la bărbați
- membrul propriu-zis – scheletul – coapsei = femur, cel mai lung os
- gambei = tibie + fibulă / peroneu (cele mai lungi oase, după femur),
cu membrană interosoasă
- piciorului = tarsiene (7) + metatarsiene (5) + falange
6
(14 – 2 pe haluce)
-piciorul prezintă pe partea interioară o boltă longitudinală şi
una transversală (ambele susţinute de tendoane, susţinute de muşchi)
- rotula / patela – se află în tendonul cvadricepsului
- este triunghiular cu vârful în jos
- se articulează posterior cu epifiza distală a
femurului
- este fixată prin ligamente
- conferă mai multă rezistenţă articulaţiei.
- tibia se articulează proximal pe femur şi distal pe talus / astragal
- fibula se articulează proximal pe tibie şi distal pe talus / astragal
ARTICULAŢIILE
- sunt organe ce realizează legături între oase = sediul mişcărilor
- sunt – fixe – sinartroze – permit mişcări foarte reduse
- nu au cavitate articulară
- sunt - sindesmoze – cu membrană între oase
- ex:- suturile craniene
* scuamoase/ solzoase
Ex: între parietal și temporal
* dinţate ex: între parietale
- gonfozele – articulaţiile dinţilor
- sincondroze - cu cartilaj – ex: simfiza pubiană
- sinostoze la bătrâni
- diartroze = cu mobilitate variabilă (semimobile şi mobile)
* amfiartroze – cu suprafeţe plane sau uşor concave
- la - coloana vertebrală
- oasele tarsometatarsiene
- simfize
- între temporal și mandibulă

* artrodii = articulaţii sinoviale foarte mobile – la membre


- cu - suprafeţe articulare + capsulă articulară
(= manşon fibros, prelungire a periostului)
- ligamente intraarticulare ( ex: la genunchi 2
ligamente intracapsulare dispuse în X)
- ligamente laterale periferice
- membrană sinovială (ţ. conj. lax cu elastină)
- cavitate articulară + lichid sinovial (are aspectul
albuşului de ou, devine mai fluid când mobilitatea creşte, lubrifică şi hrăneşt cartilajele articulare, conţne celule
fagocitare care înlătură resturile rezultate din eroziunea articulaţei)
7
- menisc ( la unele art.) → direcţionează lichidul sinovial
spre locul unde frecarea este mai mare
- în capsulă există o presiune negativă → oasele rămân în articulaţii chiar şi după
secţionarea ligamentelor
- între tipul mişcării efectuate şi forma suprafeţei articulare = interdependenţă
- după forma suprafeţei articulare artrodiile sunt:
* plană – intre carpiene, tarsiene – permit alunecări
* trohleară – un os are suprafaţă în scripete (trohlee/balama), celălalt în creastă
cu 2 povârnişuri laterale
- ex: între metacarpiene, ar. ulnă-humerus, ar. tibio-tarsiană,
genunchi (cea mai complexă articulație)
- pt flexie – extensie şi lateralitate(redus)
* trohoidă/pivot – cilindru osos în inel osteofibros – pt rotaţii
- ex: atlas în axis
* în şa / elipsoide/condilare – concave într-un sens şi convexe în celălalt
- ex: * metacarpienele (metatarsienele) pe carpiene(tarsiene)
* metacarpienele (metatarsienele) pe falange
* degetul mare cu încheietura mâinii
- pt flexie-extensie, abducţie-adducţie, circumducţie
* cotilică/ bielă-manivelă – cap ce pătrunde într-o cupă
ex: * femurul pe ilion (coxofemurală)
* scapulo-humerurală (în sus, mișcarea este
limitată de omoplat)
- pt flexie-extensie, abducţie-adducţie, circumducţie, rotaţie
adducţie-abducţie = apropiere-depărtare
* sferoidală – capătul de articulare a osului se rotește într-o cavitate
- ex: ar. ulnă-radius

circumducţie = flexie + extensie + abducţie + adducţie + rotaţie


pronaţie = rotaţie cu police medial, palma în jos/spate; planta priveşte lateral
supinaţie = rotaţie cu police spre lateral, palma sus/faţă; planta priveşte medial
protracţie – retracţie , ridicare – coborâre = pt mandibulă
- suprafeţele articulare corespund ca formă şi dimensiuni pt a realiza îmbinări
perfecte
8
- când suprafeţele articulare nu se potrivesc ca formă, se interpun formaţiuni
fibrocartilaginoase: meniscuri, discuri şi corectează nepotrivirile
- articulaţiile afectate de uzură, unde cantitatea de lichid sinovial este insuficientă, la
persoanele în vârstă, pot fi înlocuite cu proteze articulare
- protezele pot fi confecţionate din metal (oţel inoxidabil), materiale ceramice sau
teflon aplicate pe suprafaţa de frecare
Rolurile scheletului
- asigurarea taliei şi formei generale a corpului
- protecţia organelor vitale
- pârghii în realizarea mişcării:
 de ordinul I:
 legate mai ales de păstrarea echilibrului
 ex: articulaţia craniului cu coloana vertebrală, art. coxofemurală, art. dintre
tibie şi tarsiene
 de ordinul II:
 sunt mai rare
 ex: art. dintre oasele gambei şi picior
 de ordinul III:
 sunt cele mai frecvente
 ex: art. dintre humerus şi oasele antebraţului, art. dintre femur şi oasele
gambei

- antitoxic, acumulând Hg, Pb (metale grele),As, F pe care corpul le elimină ulterior


lent; stronţiul acumulat este radioactiv şi produce anemii grave
- hematogen prin măduva roşie a oaselor
- rezervă de săruri fosfo - calcice

MUŞCHIUL STRIAT
- are celule - cilindrice (prismatice) lungi, L = 1mm → 15 cm; diametru = 20 – 100Å
. - cu capete rotunjite sau poligonale; majoritatea neramificate.
.. . … - multinucleate (de tip sinciţial), cu striaţii evidente ;
- contracţia e rapidă, puternică, voluntară in majoritatea cazurilor
- muschiul scheletic are fibre musculare grupate în pachete (fascicule) si tesut conjunctiv
…………….endomisium - in jurul fiecarui fascicul primar (ce are 20-30 fibre);
- cu fibre reticulare, de colagen, capilare de sange, nervi
perimisium - in jurul fasciculelor secundare (cu 4-5 fasc. primare);
- mai gros ca endomisiumul, cu fibre colagene, elastice,
arteriole, venule
9
capilare limfatice, nervi
…………..epimisium - in jurul fasciculelor tertiare şi cuaternare;
- ancoreaza muschiul de fascie
- tesutul conjunctiv adiacent = fascia, tendonul, aponevroza
- tendoanele au ţesut similar ligamentelor, dar sunt mai elastice şi mai extensibile
- aponevrozele = tendoane lăţite
- fascia = membrană conjunctivă ce acoperă corpul şi capetele muşchiului
Structura celulei musculare striate - este de tip sinciţial (citoplasmă cu mulţi nuclei)
sarcolema - are expansiuni - tubii T - care invagineaza pana aproape de RE;
sarcoplasma –cu - mitocondrii – numeroase, in şiruri printre si paralel cu miofibrilele
- AG - reprezentat de complexe numeroase dar mici lângă nuclei;
- lizozomii
- RE - elibereaza si capteaza Ca2+ in contractia si relaxarea muschi;
- miofibrile striate - cu sarcomere;
- cu prot.- contractile (actina + miozina) şi
- reglatoare (troponina, tropomiozina)
- mioglobina
- miogenul
- incluziuni de glicogen si lipide
miofibrilele:
- ocupă 80% din volumul celulei musculare striate
- sunt înconjurate de tuburi fine transversale
- au discuri/benzi alternante - intunecate (cu membrana H centrală)
- clare (cu membr. Z centrală);
- membrana Z - trece prin toate miofibrilele solidarizându-le;
- se fixează pe faţa internă a sarcolemei
- sarcomerul = structura dintre 2 benzi Z succesive = u.m.f.unitatea morfo - funcţională
are discul întunecat în centru şi 2 jumătăţi de disc clar
- benzile sunt alcătuite din microfilamente:
▪ subtiri = actina + troponina + tropomiozina / axul este din actină
actina - este ancorată de Z cu un capat; diametru 50Å
- capătul ce pătrunde printre miozină are o regiune activă, unde se produce
legarea actinei de miozină în timpul contracţiei musculare
troponina + tropomiozina împiedică cuplarea în repaus = reglatoare
▪ groase = miozină ( pe suprafaţă are punti transversale = capete ale miozinei)
- miozina - este fibrilară; diametru 100 Å
- are - reactivitate mare faţă de ioni
- puternice proprietăţi catalitice => hidroliza ATP
- intervine în reglarea cantităţii de energie necesară contracţiei musculare
10
- proprietăţile enzimatice îi sunt activate de ionii de Ca2+ şi Mg 2+
- miozina – este fibrilară, cu proprietăţi enzimatice => hidroliza ATP
- mioglobina - are structură asemănătoare hemoglobinei
- fixează temporar oxigen => oximioglobina 8rezerva locală de oxigen)
- miogenul = amestec de enzime ce intervin în procesele biochimice ale contracţiei
- sunt 1500 miofilamente de miozină şi 3000 de actină/miofibrilă
- fiecare filament de miozină este flancat de 6 de actină
- fiecare filament de actină este flancat de 3 de miozină.
nucleii - ocupa 1% din volum; sunt sute: 20-40/cm,
- are - corp central, volumnos, format din fibre striate, invelit de fascie
- extremităţi alb – sidefii = tendoane, cu ţesut fibros
- origine = tendonul aplicat pe osul fix
- inserţie = tendonul aplicat pe osul mobil
- tipuri de muschi scheletici
- dupa formă - in evantai – pectorali
- cupola - diafragm
- fuziformi - biceps, triceps;
- circulari - orbicularii;
- triunghiulari - piramidali ai abdomenului
- trapezi
- patrulateri - dreptii abdomenului
- dupǎ capete fixate pe os (după origine)
- pieloşi ( 1 cap),
- bicepşi ( 2 capete)
- tricepşi ( 3 capete)
- cvadricepşi ( 4 capete)
- dupǎ dimensiuni - lungi , laţi, scurţi ( ex. ai palmei )
- după rol – flexori, estensori, adductori, abductori, pronatori, supinatori,
circulari (sfinctere)
Sistemul muscular cuprinde peste 600 de muşchi scheletici.
Muşchii ce deplasează oasele formează perechi: flexor – extensor, antagonici.
(contribuie la realizatea tonusului muscular => niciunii nu sunt complet relaxaţi)
Muşchii capului
ai mimicii/ cutanaţi
- determina expresia fetei - sunt inervaţi de nervul VII;
- contribuie la exprimarea atenţiei
- sunt pieloşi - au originea pe oasele capului şi inserţia pe tegument
- sunt situaţi - pe oasele capului – occipital, sprâncenos;
- sub pielea frunţii = frontal (încrețește pielea frunții),
11
- in jurul unor orificii(orbiculari) - închid aceste orificii;
sunt - orbicularul – pleoapelor, buzelor; constrictori
- dilatatori ai narinelor;
- la nivelul - obrazului - zigomatic, risorius,
- buccinatorul - dezvoltat la suflatori;
- barbiei - mental;
masticatori - au originea pe oasele bazei craniului si insertia pe mandibula;
- sunt inervaţi de nervul V
- asigura mişcări - de lateralitate,
- ridicare / coborâre a mandibulei,
- inainte/inapoi;
- sunt: temporali, (ridică mandibula şi o proiectează anterior)
maseteri şi pterigoidieni, (ridică mandibula, o proiectează înainte, lateral
sau o coboară)
suprahioidieni
Muschii gâtului
superficiali
- pielosul gatului (platisma) - este inervat de nervul VII; increteste pielea gatului;
- scaleni - anterior, mijlociu, posterior;
- plasati intre vertebrele cervicale şi primele 2 coaste
- inclina coloana vertebrala de aceeasi parte;
- ridica toracele in inspiratii fortate;
- sternocleidomastoidieni - sunt inervati de nervul XI , localizaţi sub pielos;
- în contracţie unilaterală rotesc, înclină capul spre
partea opusă
- în contracţie bilaterală → îl apleacă
- hioidieni ( subhioidieni) - intervin in inspiratia fortata;
profunzi - prevertebrali
Muschii trunchiului
ai spatelui si cefei
.- trapezi - superficiali, superiori, inervati de nervul XI;
- mentin pozitia verticala a capului si ridica si apropie omoplatii
- participă la înclinarea capului de partea opusă
- în contracţia ambilor trag capul pe spate
- marii dorsali: - cei mai laţi muşchi ai corpului
- superficiali, localizati sub trapezi, inervati din plexul brahial ;
- realizeaza adducţia bratului si ajuta la căţărare
- rotesc braţul înăuntru
- romboid - in plan secundar; apropie scapulele de coloana vertebrală
12
- ridicator al omoplatului - in plan secundar, ridică umărul, înclină coloana
vertebrală de aceeaşi parte
- dintati – profunzi, unii - coboară coastele – muşchi expiratori,
- le ridică – muşchi inspiratori
- ai jgheaburilor vertebrale - profunzi, inervati de ramuri ale nervilor spinali
- mentin coloana in pozitie verticala si permit extensia
antero-laterali ai toracelui
- pectoralii – superficiali, sunt marele si micul pectoral
* mari: - rotesc medial braţele când acestea atârnă pe lângă corp
- când braţul este ridicat, îl coboară la orizontală
- realizează flexia braţelor, încrucişându-le pe piept
* mici – trag scapulele înainte şi înapoi
- ridică coastele – muşchi inspiratori auxiliari
- marele dintat - localizat in plan secundar, lateral,
- intervine in respiratia fortata;
- realizeaza adductia bratului + rotirea mediala a bratului;
- dinţaţii anteriori/serratus – execută mişcări ale scapulei
- ridică braţele la verticală – inspiratori auxiliari
- intercostalii - sunt interni si externi, localizati in spatiile dintre coaste
- intervin in respiratiile fortate (micul pectoral);
- subclavicularul - localizat in plan secundar, între claviculă şi prima coastă pe care
o ridică → inspiratori auxiliari
- diafragmul - cel mai puternic muschi inspirator, boltit in repaus spre torace
(cupolă), plat in contractie
- e inervat de 2 nervi frenici cu origine in plexul cervical (C3-C5);
- separa toracele de abdomen;
- e strabatut de - esofag, aorta, 2 nervi vagi, lanturile gg simpatice ↓
- VCI, canalul toracic limfatic (ascendent)
ai abdomenului
- sunt muschi lati; mentin pozitia coloanei;
- formeaza presa abdominala cu rol în expiraţie, vomă, defecaţie, naştere, micţiune;
- fixarea organelor abdominale (datorita tonicitatii );
- sunt - 2 drepti abdominali -localizati lateral de linia mediana;
- participa in formarea peretelui abdominal;
- flexează toracele sau bazinul pe torace
- piramidal - anterior dreptilor;
- oblici - extern si intern, localizati lateral de drepti;
* externi: - flexează bazinul pe torace
- coboară coastele → m. expiratori accesori
13
- în contracţie unilaterală rotesc toracele de partea opusă
* interni: - flexează bazinul pe torace
- rotesc toracele de aceeaşi parte
- transvers al abdomenului - lateral de drepti = centura contractila pt. abdomen
- trag coastele spre linia mediană şi le coboară →
muşchi expiratori accesori
- psoas - posterior al abdomenului;
- patratul lombar - posterior al abdomenului;
Muschii membrelor:
superior - inervati de nervi din plexul brahial;
ai centurii - leaga umarul de trunchi:
ai umarului - deltoidul - localizat sub tegument;
- ridica membrul superior pana la orizontala
- rol în abductia bratului
- proiectează braţul înainte şi înapoi
ai bratului - anteriori - biceps brahial - realizeaza flexia antebratului pe braţ;
- brahial - realizeaza flexia antebratului pe brat;
- coracobrahial - duce bratul inainte
- posteriori - triceps brahial - realizeaza extensia antebratului,
adducţi, rotaţia braţului
- este antagonic bicepsului.
ai antebratului - anteriori - flexori ai antebratului + mainii;
- pronatori ai mainii
- flexori ai degetelor;
- posteriori - extensori ai antebratului, mainii, degetelor;
- laterali - extensori ai antebratului, mainii, degetelor;
ai mâinii - localizati - pe faţa palmara + in spatiile interosoase;
inferior
ai centurii pelviene = fesierii - mare + mijlociu
- localizati in jurul articulatiei coxo-femurale
- asigură menţinerea verticală a corpului
- fac extensia coapsei pe bazin şi rotaţia ei laterală
ai coapsei
anteriori - croitor - lung, cu pozitie diagonala;
- realizeaza flexia coapsei pe bazin + gambei pe coapsa;
- cvadriceps - localizati sub croitor; contine rotula in tendon= tendonul
rotulian
- este extensor al gambei (cel mai puternic);
- pectineu - flexor al coapsei pe bazin;
14
mediali - adductori: mare, lung, scurt (profunzi) - apropie coapsele;
- drept medial - apropie coapsele;
- vast medial
laterali - tensor al fasciei lata
posteriori - biceps femural+ semitendinos + semimembranos = flexori ai gambei
ai gambei
anteriori - tibial anterior (supinator al piciorului), extensori ai degetelor,
- fibular (flexor al piciorului)
- realizează flexia dorsala a piciorului si extensia degetelor,
laterali - peronieri – scurt si lung;
posteriori - triceps sural - superficial ,
- alcătuit din - muşchii gemeni / gastrocnemieni(lateral)
- muşchiul solear(medial)
- se continua cu tendonul lui Achile (inserat pe calcaneu)
- fac extensia piciorului pe gambă şi ridicea în vârful
picioarelor
- tibial posterior , profund , realizeaza, extensia labei si flexia degetelor;
- flexori ai degetelor - realizeaza extensia labei + flexia degetelor;
- supinatori ai piciorului ( ridică marginea internă a plantei şi o coboară pe cea externă)
ai piciorului - pe faţa dorsală şi pe faţa plantară;
- realizează flexia sau extensia degetelor
- apropie sau îndepărtează degetele
Compoziţie chimică
-75% - 80% apă
- 20 - 25% substanţă uscată - proteine - contractile şi reglatoare
- miozina – depozit de oxigen
- glucide - glucoză şi glicogen
- lipide
- subst. energetice = ATP, CP, trigliceride, creatină, glicogen
- 1% substanţe minerale (Ca2+, Mg2+, Na+, K+, Cl-)

15
Fiziologia muşchilor striaţi
- muşchii striaţi - reprezintă 40 % din masa organismului
- asigură - tonusul, postura, echilibrul, mimica, mişcările voluntare
- au inervaţie dublă, senzitivo – motorie, somatică şi vegetativă
- proprietăţi - excitabilitatea, - contractibilitatea
- extensibilitatea, - elasticitatea - tonusul muscular
Excitabilitatea
- ţesutul muscular, după SN, este cel mai excitabil
- legată de proprietăţile sarcolemei: semipermeabilitate, polarizare, conductanţă ionică
- constă în formarea PA în placa motorie (PR = - 80; - 100 mV, PA = +35mV)
- sarcolema este cutată în placă şi are mulţi receptori pt acetilcolină
- mediatorul, după cuplarea cu receptorii, determină deschiderea canalelor de Na +
- concomitent se deschid şi canale de calciu, care intră în sarcoplasmă
- Pa - este scurt şi se termină înainte de a fi evidentă contracţia (latenţa contracţiei)
- determină la nivelul sarcomerului cuplajul excitaţie – contracţie, ca rezultat al
unui lanţ de procese fizico – chimice
- parametrii excitabilităţii musculare = reobaza, timpul util, cronaxia)
- cronaxia = timpul corespunzător unui curent electric cu intensitate 2 I prag
16
= 0,1 – 0,5 ms - mai mare în muşchii roşiica în cei albi
- mai mică la flexori ca la extensori
- reobaza = intensitate 2 I prag a curentului electric
“in situ (in corp) numai PA poate produce depolarizarea
- experimental pot fi folosiţi factori fizici, chimici, electrici
- durata de prorpagare a depolarizării este de 2-5ms la 12m/s (fibra este în perioadă
refractară absolută)
- în muşchiul visceral - excitantul nu e PA, ci depolarizarea spontană a unor fibre;
- lipsesc plăcile motorii
Contractibilitatea
= proprietate specifică muşchiului, datorată prezenţei miofibrilelor
- constă în capacitatea de a dezvolta tensiune între capetele sale / a se scurta
- baza anatomică = sarcomerul;
- baza moleculară = prezenţa proteinelor contractile miofibrilare
- suportul nutritiv al contracţiei = prezenţa multor vase de sânge
- în timpul contracţiei se schimbă forma muşchiului, nu şi volumul
- stimulul natural = PA
- stimularea electrică a unui muşchi, distal faţă de inserţia nervoasă, produce o
contracţie egală, dar mai lentă decât stimularea nervoasă
mecanism:
- generarea PA de către motoneuron şi transmiterea prin axon la placa motorie
- eliberarea Ach( acetilcolină) în placa motorie
- fixarea Ach pe receptorul acetilcolinic al sarcolemei
- creşterea conductanşei membranare pentru Na şi K la nivelul plăcii motorii
- generarea potenţialului de placă (PL = PTLP)
- generarea PA în fibra musculară
- propagarea curentului de depolarizare de -a lungul tubulilor T la RE
- eliberarea Ca din RE şi difuziunea spre miofilamente
- fixarea Ca de troponină => dezvelirea situsului de legare A/M (actină /miozină)
- formarea legăturilor A/M => actomiozina ATP – azică (hidrolizează un ATP-
proces catalizat de enzima miozin – ATP – ază, în prezenţa calciului)
=> energie pt contracţie (care durează 10 – 40ms)
- alunecarea filamentelor, scurtarea sarcomerului (mecanism glisant)
- după încetarea acţiunii stimulului, RE absoarbe Ca2+, se decuplează actina de
miozină şi muşchiul revine la lungimea iniţială, folosind energie din ATP
- retragerea calciului - inactivează miozin – ATP - aza
- reface blocajul proteinelor contractile prin interpunerea celor
reglatoare între ele
- relaxarea muşchiului somatic presupune încetarea PA, faţă de muşchiul neted,
17
care are inervaţie vegetativă dublă, antagonică
- formarea actomiozinei = momentul fundamental al cuplării excitaţiei cu
contracţia, al cuplării fenomenelor electrice cu cele mecanice
- scurtarea fibrei e rezultatul fiecărui sarcomer în parte
- stimularea muşchiului se face pe unităţi motorii
- unitate motorie = un motoneuron α + fibrele musculare inervate de el
are - 1 – 10 fibre în muşchii ce execută mişcări fine (buze,
mâini, ochi)
- 100 – 150 de fibre în muşchii pentru mişcări grosiere
(coapse, braţe)

PA ale unei plăci motorii se însumează => PA de placă motorie


se înregistrează cu electromiograful => electromiograma
- contracţia nu are loc într-un mediu – excesiv de rece (rigiditate de degradare)
- excesiv de cald (se pot degrada ireversibil
proteinele elastice)
biochimia contracţiei musculare:
- transformarea ATP în ADP => 12 000 cal/mol (în prezenţa miozinei)
- resinteza ATP din ADP şi CP : ADP + CP ↔ ATP + creatină
- degradarea glicogenului şi glucozei => ATP + energie
glicogen → glucoză →(aerob) →CO2 + H2O
→ (anaerob) → acid lactic
- refacerea glicogenului
manifestări ale contracţiei:
mecanice = contracţiile - se studiază cu miograful => miograma
= modificări de tonus muscular şi de formă
- un muşchi dezvoltă diverse tensiuni, în funcţie de numărul de unităţi motorii
stimulate
tipuri de contracţii– după modificările din muşchi:
izometrice izotonice auxoto
-nice
- cu lungime constantă, - variază lungimea (muşchiul se variază
- creşte tensiunea scurtează sub tensiune pasivă) şi
- tensiunea este constantă
18
- nu se realizează lucru mecanic lungi-
extern - se realizează lucru mecanic
- se produce căldură şi lucru extern mea şi
mecanic intern - tensiunea dezvoltată între tensiu
- sunt caracteristice muşchilor capetele lui este mai mare ca nea
posturali greutatea de deplasat
- sunt caracteristice majorităţii
muşchilor scheletici
- în timpul unei activităţi normale se succedă cele 3 tipuri
- iniţierea este de obicei izometrică
- după frecvenţa stimulilor
secuse tetanosuri incomplete tetanosuri complete
- se aplică stimul prag unic - stimulii au frecvenţă - stimulii au frecvenţă
redusă – 10 – 20 /s mare – 50 – 100 /s
- are fazele – latenţă – 0,01 s - cu platou zimţat, prin - cu platou neted, prin
- contracţie – 0,04 s sumarea incompletă a completă a sumarea
- relaxare – 0,05 s secuselor secuselor
- durează 0,01 s;
- este izometrică sau izotonică - sunt caracteristice pt
- rare - ex: frisonul, sistola contracţiile voluntare
cardiacă, contracţia din
reflexul miotatic

- latenţa = intervalul de la aplicarea stimulului la cuplarea excitaţiei cu contracţia


creşte tensiunea în muşchi, dar nu apar modificări miografice
- contracţia - este activată legătura dintre actină şi miozină
- tensiunea musculaă creşte până la valoarea maximă
- pe miogramă apare curba ascendentă
- contracţia apare inainte de finalizarea dispariţiei PA şi se propagă cu
3 – 5 m/s
- durează - 7,5ms în muşchii ce execută mişcări fine şi rapide
- 100ms în muşchii ce realizează mişcări prelungite, puternice
- relaxarea - corespunde reintrării calciului în RE
- tensiunea în fibre scade până la 0
19
- muşchiul revine la lungimea iniţială.
- pe miogramă (miografie) acestei perioade îi corespunde curba
descendentă, mai lungă, pentru că durează mai mult timp
- în mod normal, muşchii striaţi sunt stimulaţi prin impulsuri rapide, repetate,
succesive şi de durată, care sunt însumate şi contracţia este de tip tetanos
electrice = formarea şi vehiculare a PA cu viteză de 30 m /s
(înregistrate cu electromiograful)
chimice - sunt iniţiate de cuplarea excitaţie contracţie
- asigură energia necesară proceselor mecanice
- glicoliza este anaerobă primele 45 – 90 s în efort moderat sau intens
- după 2 min necesităţile energetice se satisfac aerob
termice - se datorează fenomenelor biochimice din fibra musculară
- randamentul contracţiei = 30%- 50% =>50% - 70 % din energia chimică
se transformă în căldură => muşchii = furnizorii principali de căldură
- în mediu rece termogeneza creşte prin creşterea tonusului muscular
- dacă temp. corpului nu poate fi menţinută apare frisonul => căldură
- căldura e distribuită in corp prin sânge => vasodilataţie şi sudoraţie
- deosebim - căldura de repaus – componentă a termogenezei
- căldura de activitate, produsă în timpul contracţiei
- muşchii = principalii furnizori de căldură prin tonus şi frisoane
(declanşate reflex de expunerea la frig)
proprietăţile contracţiei musculare
- tonusul - este stare de contracţie permanentă, dar parţială a muşchiului
- produs prin mecanism neuroreflex, menţinut prin PA de la SNC
- este necesar realizării proceselor tonico – posturale
- creşte când temperatura este scăzută = termoreglare
- contribuie la expresia feţei, asociată cu stări afective
- forţa musculară = tensiunea dezvoltatăîn contracţie
- depinde de - intensitatea stimulilor
- proprietăţile morfofuncţionale ale muşchilor
- oboseala musculară – se manifestă prin - scăderea forţei şi preciziei mişcărilor
- apariţia febrei musculare datorită
acumulării acidului lactic în muşchi
- scade cantitatea de ATP, CP, glucoză
- descompunerea ATP e mult mai rapidă ca sinteza lui
- scade amplitudinea contracţiilor musculare
- se înregistrează prin curba de oboseală, caracteristică fiecărei
persoane (cu ajutorul ergografului)
- in cazul irigaţiei sanguine slabe, oboseala se instalează mai
20
rapid
Surse energetice ale contracţiei
-ATP este singura sursă de energie utilizată direct de fibrele musculare susţinerea
în timpul contracţiilor =>ATP se reface mereu prin:
* fosforilarea directă, pe baza energiei eliberate de descompunerea CP;
* glicoliza anaerobă, cu formare de acid piruvic şi, ulterior, acid lactic;
* glicoliza aerobă în ciclul Krebs (o succesiune de reacţii, în urma cărora, dintr-o moleculă de
glucoza, se refac 38 de molecule de ATP)
- descompunerea creatinfosfatului (CP) - nu necesită oxigen
-produce o moleculă de ATP, la o moleculă de creatinfosfat descompusă
- CP se acumulează în celulă stochează energie pentru sinteza ATP .
- rezervele celulare de CP scad rapid în eforturi musculare intense
- susţine contracţii de maxim 1 sec.
- glicoliza anaerobă - nu necesită oxigen
- descompunerea unei molecule de glucoza produce două molecule de ATP şi
acid lactic
- mai puţin eficientă ca glicoliza aerobă, dar asigură producerea rapidă a ATP
- folosită în scurte perioade de efort muscular intens
- asigură 3 minute de contracţie maximă
- glicoliza aerobă - necesită oxigen
- descompunerea unei molecule de glucoza produce 38 de molecule de ATP
- poate folosi ca surse de energie şi acizi graşi, proteine
- asigură energie pentru exerciţii lungi, de rutină.
- în eforturi mari, ce depăşesc capacitatea de alimentare cu oxigen a muşchiului
ATP se reface din CP, iar acesta din glicoliza anaerobă până la acid lactic.
- acidul lactic – rămas în celulă împiedică contracţia
- cea mai mare parte ajunge prin sânge la ficat şi e folosit în sinteza
de glucoză
- e metabolizat după încetarea efortului în muşchiul în repaus, care
consumă mult oxigen pt. acest metabolism
(concomitent se refac rezervele de ATP şi CP)
- în eforturile de mare intensitate se instalează hipoxia ( deficienţa de oxigen)
Extensibilitatea = proprietatea de a se alungi pasiv sub acţiunea forţelor exterioare
- anatomic se bazează pe prezenţa fibrelor conjunctive şi elastice in
muşchi
Elasticitatea = proprietatea de a reveni la forma iniţială după activitate
- anatomic se bazează pe prezenţa fibrelor elastice in perimisium
Tonusul muscular = tensiune de relaxare
21
- se bazează pe integritatea inervaţiei senzitivo – motorii a muşchiului
- este de natură reflexă / dispare după denervare
Forţa musculară
- este dependentă de - numărul unităţilor motoare inervate (cu cât sunt mai multe, cu
atât muşchiul dezvoltă o forţă de contracţie mai mare),
- volumul muşchiului (cu cât aria secţiunii transversale prin muşchi este mai
mare, cu atât forţa contracţiilor este mai mare),
- frecvenţa stimulărilor motorii (frecvenţa mare produce tetanosuri)
- gradul de întindere a fibrelor musculare (forţa este mai mare dacă
muşchiul este mai întins, adică, în sarcomere, miofilamentele de actină se
suprapun doar prin capetele lor pe miofilamentele de miozină).
- dependenţa forţei musculare de frecvenţa stimulilor motori explică de ce forţa
musculară este afectată de oboseala musculară.
- forţa de contracţie este maximă când toate fibrele muşchiului sunt în activitate;
este aprox. 3,6 – 10 kg / cm 2
- muşchiul „in situ” (în corp) se contractă gradat, prin creşterea nr de unităţi active,
legat de intensitatea si frecvenţa stimulilor
Oboseala musculară – este detertminată de contracţii prelungite
- apare datorită epuizării glicogenulu din muşchi
- în muşchi se acumulează acid lactic, ce intoxică fibrele şi decuplează
actina de miozină
- scade viteza de transmitere a PA la miofibrile
- uneori poate apărea contractura dureroasă / febra musculară - se
atenuează prin continuarea activităţii, la mivel moderat
- se previne prin: efort gradat, regulat, alimentaţie corespunzătoare
Contracţia excesivă poate duce la ruptură musculară sau a ţ. conjunctiv adiacent
Distrofiile musculare / miopatiile
- sunt ereditare, progresive, degenerative, x – linkate
- ţesutul muscular este înlocuit cu ţesut sclero – adipos
- prin retracţia tendoanelor se pot deforma oasele trunchiului sau membrelor
- apar la anumite vârste: preşcolară, pubertate, 20 de ani ( rar după 30 de ani)

22