Sunteți pe pagina 1din 2

Variante de antrenament

(Testul 1)

Subiectul I
A.

1. Sensul din text al secventei “incepu a fierbe” este acela ca marea a inceput sa fie tumultoasa.
Folosindu-se de imaginea arhicunoscuta a fenomenului fizic prin care apa, ajunsa la 100 de grade
Celsius isi schimba starea de agregare, autorul construieste o metafora de o puternica forta sugestiva. In
contextul de fata, expresia face referire la “agitatia” specifica procesului de evaporare. Sensul de
tulburare a marii este sustinut atat de metafora precedenta (“marea[…] se increti”) cat si de fraza
“Valurile se ridicară, se spumară”.
2. Doua destinatii a celor care calatoresc cu vaporul sunt orasele Galati si Braila.
3. Calatoria maritima descrisa de D. Bolintineanu, este plasat din punct de vedere temporal la inceputul
toamnei, asa cum reiese din precizarea din incipitul textului(“La 20 sept[...]”). Tabloul tomnatic este
sustinut si de schimbarile meteorologice semnalate in text(“Cu vântul începu o ploaie repede[...]”).
4. Decizia capitanului de a ordona mutarea femeilor cu copii este justificata de inrautatirea vremii.
“Asprimea timpului” se refera la furtuna care se iscase pe mare. Femeile si copii aflate pe “podul
vaporului” erau cei mai expusi, astfel se motiveaza alegerea capitanului de a proteja calatorii.
5.Nu este nevoie sa fi trait o furtuna pe mare pentru a intelege frica calatorilor prinsi intr-un asemenea
eveniment. Lovit de valurile marii, pe timp de furtuna, vaporul se clatina in incercarea de intoarcere la
echilibru. “Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu” reprezinta o balansare a corpului navei,
ce creeaza pasagerilor, indeosebi celor ce sufera de rau de mare, neplaceri. Intr-o astfel de situatie,
echipajul trebuie sa se asigure ca este pregatit sa faca fata oricarui eveniment, fapt reliefat si de
secventa: “Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor”.

B.

O calatorie, indiferent daca este facuta din placere sau cu scopul de a ajunge intr-un anumit loc,
are fara indoiala un efect asupra sentimentelor calatorului. Este binecunoscut faptul ca arta este o forma
de comunicare. Artistul, incearca intotdeauna sa transmita prin creatiile sale, anumite sentimente celui
ce ii admira arta. Indiferent ca privim opera unui arhitect sau pur si simplu frumusetea naturii, nu poate
fi contestat faptul ca peisajul, poate fi vazut ca o opera de arta. Astfel, calatoria, prin inlantuirea mai
multor peisaje, poate fi asemanata expunerii unor diapozitive, rasfoirii unui volum de poezii sau
plimbarii printr-un muzeu, efectul unei calatorii asupra sentimentelor fiind indiscutabil.
Un prim argument in sustinerea acestei idei il reprezinta analiza fragmentului din “Calatorii in
Moldova” de Dimitrie Bolintineanu. Comparatia dintre variatia culorilor cadrului si “un vis desfatator”
tradeaza efectul pe care frumusetea Bosforului o are asupra autorului, care ajunge sa afirme, ca in ciuda
faptului ca ochiul omenesc se satura la un moment dat de orice frumusete, “Bosforul singur poate face
excepție, vederea lui niciodată nu satură”. Calatorul admira atat frumusetile naturale(“Malurile, când
înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori[...]”) cat si cele create de
om(“casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri”)
si concluzioneaza, marcat de toate aceste imagini ce ii delecteaza privirea: “Malurile și cerul se îngână
în sânul undelor. [...] ”.
Un al doilea argument in sustinerea aceste idei il reprezinta scena calatoriei cu trasura pe mosia
lui Pascalopol din romanul “Enigma Otiliei” de George Calinescu. Invitati de Pascalopol la proprietatea
sa din mediul rural, dupa calatoria cu trenul, cei doi tineri burghezi sunt plimbati cu trasura pe
pamanturile mosierului. Eternitatea campiei ii rupe pe cei doi tineri de realitatea bucuresteana si
trezeste in ei setea de viata si aventura. Pascalopol le prezinta tinerilor domeniile sale, invintandu-i sa
se simta ca si acasa. Peisajul rural induce atat personajelor cat si lectorului care citeste descrierea un
sentiment aparte, o dragoste de viata.
In concluzie, pe baza celor doua argumente aduse, consider ca, unele peisaje, asemenea unor
tablouri sau unor alte forme de creatii artistice, influenteaza in mod cert sentimentele privitorului,
respectiv a calatorului, indiferent daca scopul calatoriei este admirarea in sine a peisajelor sau
ajungerea la o anumita destinatie.

Subiectul II

Perspectiva narativa din “Oras patriarhal” de Cezar Petrescu este una obiectiva. Naratorul
relateaza intamplarile la persoana a III-a(“Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită”, “Tudor
Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire[...]” ) fara a isi dezvalui punctul de vedere propriu. Prin
redarea informatiilor punctuale, a detaliilor referitoare la trairile personajelor(”Cu mâinile cuminte
așezate pe genunchi, Iordăchel Păun o privea cu milă.”) si a proceselor cognitive ale acestora(“Pentru
Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu cerneală palidă, nu avea nicio însemnătate”),
“vocea” pare sa cunoasca tot ceea ce li se intampla personajelor. Naratorul omniscient ii ofera
cititorului o perspectiva de ansamblu asupra intamplarilor, cunoscand mai mult decat personajele sale si
ghidand evolutia intamplarilor asemenea unui regizor universal.