ROMANUL SUBIECTIV "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, NTIA NOAPTE DE RAZBOI" roman subiectiv de analiza psihologica de Camil Petrescu In perioada

interbelica, Eugen Lovinescu initiaza curentul literar numit moderni sm, al carui program traseaza noi directii pentru dezvoltarea literaturii romne, printre care: trecerea de la tema rurala, la tema urbana, de la personajele tara nesti la cele intelectuale, precum si crearea romanului de analiza psihologica. Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu (1894-1957), este cel care, p rin opera lui, fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romne cu literatura europeana (europenizarea literat urii romne), prin aducerea unor noi principii esteticeca autenticitatea, substant ialitatea, relativismul, si prin crearea personajului intelectual lucid si anali tic, n opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duz ina de eroi plngareti". Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustrez e "probleme de constiinta", pentru care este neaparata nevoie de un mediu social n cadrul caruia acestea sa se poata manifesta. Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata n propria constiinta: "Sa nu descriu dect ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce nregistreaza simturile mele, ceea ce gndesc eu... Aceasta-i s ingura realitate pe care o pot povesti... Din mine nsumi, eu nu pot iesi... Orice as face eu nu pot descrie dect propriile mele senzatii, propriile mele imagini E u nu pot vorbi onest dect la persoana nti...". n "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi" (1930) , Camil Petrescu surpri nde drama intelectualului lucid, nsetat de absolutul sentimentului de iubire, dom inat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai pute rnice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd, vazut ca imine nta a mortii. Structura romanului: Romanul este structurat n doua parti, cu titluri semnificative, surprinznd doua ip ostaze existentiale: "Ultima noapte de dragoste", care exprima aspiratia catre s entimentul de iubire absoluta si "ntia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte este o fict iune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pn a la scrierea romanului, partea a doua este nsa o experienta traita, scriitorul f iind ofiter al armatei romne, n timpul primului razboi mondial. Compozitia romanul ui Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificndu-se n partea a doua cu autorul. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezentamarcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pna l a substituirea lui de catre personaj. Perspectiva temporala este discontinua, ba zata pe alternanta temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flash-ba ck si feed-back. Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, frontul, Bucurest i, Odobesti, Cmpulung, dar mai ales un spatiu imaginar nchis, al framntarilor, chin urilor si zbuciumului din constiinta personajului. Romanul este un monolog liric, deoarece eroul se destainuie, se analizeaza cu lu ciditate, zbuciumndu-se ntre certitudine si incertitudine, att n plan erotic, ct si n planul tragediei razboiului, cnd omenirea se afla ntre viata si moarte. Eroul, Ste fan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, nsetat de absolut, dornic de cunoaster e, de autenticitate, dominat de incertitudinisi care se confeseaza introspectnd c ele mai adnci zone ale constiintei, n cautarea permanenta a iubirii absolute, ca s entiment al existentei umane superioare. Romanul este alcatuit pe baza unui jurn al de campanie, n care timpul obiectiv (cronologic)evolueaza paralel cu timpul su biectiv (discontinuu), acestea fiind cele doua planuri compozitionale ce-1 motiv eaza pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului romnesc. n plan subiec tiv, memoria involuntaraaduce n timpul obiectiv experienta interioara a eroului, aflat n permanenta n cautare de certitudini privind sentimentul profund de iubire,

care se dilueaza n fata unei drame mai complexe, aceea a razboiului. Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul Stefan Gheorghidiu l ncepe o data cu experienta frontului, consemneaza drama iubirii adusa n memoria eroului de o dis cutie pe aceasta tema, purtata de ofiteri la popota regimentului. In jurnalul ce consemneaza evenimentele traitede erou n timp obiectiv (imaginea frontului), sun t rememorate (prin memorie involuntara) episoadele casniciei lui cu Ela, aduse n timp subiectiv, deoarece ele se petrecusera cu doi ani nainte de a fi consemnate n jurnal. Ideea literara este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel P roust, iar conferinta sa despre "Noua structura si opera lui Marcel Proust" cons tituie un adevarat mani/est literar de credinta. O apropiere vizibila este si ntr e eroii lui Stendhalsi aceia ai lui Camil Petrescu, n special n nzestrarea lor cu e nergie, forta interioara si loialitate. La ambii scriitori eroii sfrsesc tragic, fiind nvinsi de propria pasiune, de propriul ideal. nsa personajele lui Camil Petr escu dobndesc energii uriase declansate de pasiuni devoratoare, fiind impresionan te prin capacitatea lor de a trai idei. Semnificatia titlului: Cuvntul "noapte" repetat n titlu reda simbolic incertitudinea, ndoiala, irationalul , nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "nopti " din titlu sugereaza si doua etape din evolutia personajului principal, dar nu si ultimele, ntruct - n final - Stefan Gheorghidiu este disponibil sufleteste pentr u o noua experienta existentiala. Constructia subiectului: Incipitul romanului l constituie prezentarea lui Stefan Gheorghidiu, potrivit jur nalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist n primavara anu lui 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dmbovicioarei. Scris la persoana I, naratorul-personaj incrimineaza cu ironie usturatoareincomp etenta sistemului de aparare militara a tarii, n preajma primului razboi mondial. Desi frontul se ntindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontiera, armata romn a "fortificase" trei sute de metri cu "niste santulete ca pentru scurgere de apa ", pe care "zece porci tiganesti, cu boturi puternice" le-ar fi rmat ntr-o jumatat e de zi. Discutia ofiterilor la popota se poarta n jurul unui fapt divers comentat de pres a privind achitarea - de catre tribunal - a unui barbat care si ucisese sotia sur prinsa n flagrant de adulter. Prin dialog, fiecare opinie este corelata cu trasaturile fizice si moraleale sus tinatorului, ceea ce demonstreaza ca autorul stapneste cu maiestrie arta portreti stica, ilustrnd relativismulca modalitate estetica moderna a prozei romnesti. De p ilda, capitanul Dimiu, asezat n rosturi gospodaresti traditionale, considera ca " nevasta trebuie sa fie nevasta si casa, casa [...] daca-i arde de altele sa nu s e marite". Capitanul Corabu, "tnar si crunt ofiter", este - n mod surprinzator - a deptul liberei exprimari a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasa tocmai pent ru ca nu cunoaste nici o silnicie." Floroiu, un capitan fin, delicat si visator, considera ca "dreptul la dragoste e sfnt [...] unei femei trebuie sa-i fie ngadui t sa-si caute fericirea." Interventia Iui Stefan Gheorghidiu este exploziva, agr esiva si surprinzatoare pentru ceilalti, confirmnd principiul esteticca poti vorb i sincer numai despre tine, despre trairile si perceptiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt". Discutiile strnite minimalizeaza superioritatea sentimentului de dragoste n concep tia eroului si-i declanseaza acestuia prima experienta a cunoasterii, iubirea, s imtita cu forta si dominata de incertitudini. Memoria involuntara, declansata de discutia de la popota, Gheorghidiu aduce n pre zent (timpul subiectiv), prin retrospectiesi discontinuitatea temporala afeed-ba ck-ului, experienta erotica, pe care o noteaza n jurnalul de campanie: "Eram nsura t de doi ani si jumatate cu. o colega de la Universitate si banuiam ca ma nsala". Iubirea lor fusese alimentata si de orgoliul tnarului, ntruct Ela era cea mai frum oasa studenta de la litere si Stefan, student la filozofie, era "magulit de admi

ratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, pentru ca eram att de patimas i ubit de una dintre cele mai frumoase studente". Casatoria lor este linistita o v reme, mai ales ca duc o existenta modesta, aproape de saracie, iubirea fiind sin gura lor avere. Fiind invitati la masa Ia unchiul Tache, Stefan i nfrunta pe batrnu l avar si pe Nae Gheorghidiu, scena capatnd accente balzaciene att prin descrierea casei ("casa veche mare ct o cazarma"), ct si prin construirea tipului de avar ur suz si dificil care, desi bogat, locuia ntr-o singura camera ce ndeplinea toate fu nctiunile, fiind n acelasi timp sufragerie, birou si dormitor. Tot un personaj ba lzacian este si Vasilescu-Lumnararu, milionarul analfabet, personaj mai putin con turat n acest roman. Moartea unchiului Tache i aduce lui Stefan Gheorghidiu o mostenire substantiala, fapt care surprinde pe toata lumea si schimba radical viata tnarului cuplu, socie tatea mondena capatnd pentru Ela importanta primordiala. Stefan descopera ca soti a sa este subjugata de problemele pragmatice, amestecndu-se n certurile iscate de testament, n afaceri, desi el ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare". Gheorghidiu este incapabil sa se descurce n paienjenisul afacerilor, si da seama c a nu face parte din aceasta lume si se rentoarce cu sete nepotolita la studiul fi lozofiei si la cursurile de la Universitate. Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, aparuta nu se stie de unde, Ela este atrasa ntr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preo cupata numai de moda, de distractii nocturne sau escapade, urne n care ea se simt ea uimitor de bine. n casa Anisoarei, cunoscusera un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei", domnul G., si Ela pare oarte fericita n preajma lui, ba mai mu lt, se straduia sa se afle mereu alaturi de el. Fire reflexiva si pasionala, Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu lucidita te noua comportare a Elei, acumulnd progresiv nelinisti si ndoieli interioare, car e devin sfsietoare, pe care Ie exprima prin monolog interior, "nu mai puteam citi nici o carte, parasisem Universitatea". Stefan se chinuie ngrozitor Ia petreceri le mondene, cntarind fiecare vorba, fiecare gest al Elei: "trageam cu urechea, ne rvos, sa prind crmpeie din convorbirile pe care nevasta-mea Ie avea cu domnul ele gant de alaturi de ea", atitudine care-i face pe ceilalti sa-1 considere gelos. El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei, considernd-o neconforma cu normal ul si realitatea: "Nu, n-am fost nici o secunda gelos, desi am suferit atta din c auza iubirii". Excursia la Odobesti declanseaza criza de gelozie a personajului, care pune sub semnul ndoielii fidelitatea sotiei, orice element exterior provoaca n sufletul sau catastrofe chinuitoare. Compania insistenta a domnului G., asezarea Elei la mas a lnga el, gesturile familiare (mannca din farfuria lui) sunt tot attea prilejuri d e observatie atenta si framntare interioara care provoaca eroului o chinuitoare s uferinta, nu numai din orgoliu, deziluzie si neputinta, dar si pentru ca se sile ste sa-si ascunda chinurile, se dedubleaza: "Ma chinuiam launtric ca sa par vese l [...] Si eu ma simteam imbecil si ridicul". ntre cei doi soti intervine o tensi une stnjenitoare, cu scurte perioade de mpacare, la petrecerile mondene dl.G era m ai rezervat fata de sotia lui Gheorghidiu, dar acesta continua sa-i spioneze. Sosind pe neasteptate ntr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de doua sa ptamni, nu-si gaseste sotia acasa, drama se amplifica, iar casa goala i se pare " ca un mormnt fara nevasta-mea". Servitoarea nu poate oferi nici o informatie, el o cauta cu disperare pe la rude, este nnebunit de deznadejde, iar cnd Ela soseste acasa pe la opt dimineata, o goneste fara sa-i asculte explicatiile, convins ca "niciodata femeia aceasta nu ma iubise", propunndu-i sa divorteze "fara formalita ti, fara explicatii multe". Suferinta Iul este mistuitoare, fiind framntat de inc ertitudini, deoarece gaseste ntmplator un bilet de la Anisoara, care purta data no ptii respective si prin care-i cerea sa petreaca noaptea la ea, deoarece sotul p lecase la mosie. Gheorghidiu interpreteaza faptul ca pe o ticluire pusa la cale de ele pentru a-i adormi banuielile, apoi se ndoieste de motivul pentru care ar f i recurs ea la o astfel de stratagema, analiznd si disecnd toate eventualitatile. Fiind concentrat n armata ca sublocotenent, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara Ia Cmpulung, aproape de regimentul sau. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragos te" ncheie "cartea nti" a romanului, Stefan

Gheorghidiu consemnnd ntlnirea cu Ela, care se arata ngrijorata ca ar niitea ramne sa raca n caz ca el va muri n razboi si i cere sa treaca pe numele ei "o parte din lir ele englezesti de la Banca Generala". Totul se ntuneca definitiv cnd l vede n oras p e domnul G. si, din acest moment, Stefan nu se mai ndoieste ca "venise pentru ea aici, i era deci sigur amant". Planuieste sa-i omoare de amndoi, dar se ntlneste cu locotenent-colonelul care l sileste sa mearga n aceeasi zi la regiment, nedndu-i as tfel posibilitatea sa-si duca Ia ndeplinire planul de razbunare mpotriva celor doi presupusi amanti. "Cartea a doua" a romanului ncepe cu capitolul "ntia noapte de razboi", care ilustr eaza o imagine de groazaa frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompet enti si ostasi cu totul dezorientati. Adevarata desprindere din drama torturanta a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Gheorg hidiu participa efectiv, luptnd pentru eliberarea Ardealului de sub ocupatia trup elor austro-ungare. Ofiterul Stefan Gheorghidiu descopera o realitate dramatica, nu atacuri vitejesti, nu strigate nenfricate si entuziaste de eroism, ci ordine date anapoda de catre conducatorii militari, marsuri istovitoare, foamete si mai ales iminenta permanenta a mortiicu care oamenii se afla fata n fata n fiecare cl ipa. Notatiile din jurnalul de campanie reflecta acum o experienta traita direct , n timpul obiectival petrecerii faptelor. Starea de confuzie totala, ordinele co ntradictorii, deruta ofiterilor sunt ilustrate prin episoade cutremuratoare, dub late de o ironie subtila. Un ordin de retragere este dat n sens invers si, cnd un ofiter i sare de gt lui Gheo rghidiu si striga "Prizonier, prizonier", si dau seama ca sunt amndoi romni, ca fac parte din aceeasi armata si "ne pufneste pe toti un rs ca de morti". Autenticita teaspecifica naratorului-personaj reda momente reale din razboi, episodul surori lor Maria si Ana Manciulea, n capitolul intitulat "ntmplari pe apa Oltului", fiind sugestiv. Dupa ce sunt arestate sub acuzatia de spionaj, Maria Manciulea este de corata cu "Virtutea militara", deoarece calauzise armata romna sa treaca Oltul si sa nvinga inamicul. Camil Petrescu creeaza pagini antologice prin imaginile de apocalips, ca acelea din capitolul "Ne-a acoperit pamntul lui Dumnezeu". Un soldat, Marin Tuchei, sopt este ntruna: "Ne-a acoperit pamntul lui Dumnezeu..."; altul este socat pentru ca a vazut cum un obuz i-a retezat capul lui A Mariei, care "fugea, asa fara cap, du pa dumneavoastra, domnule locotenent. A mers cam la vreo patru-cinci pasi si pe urma a ngenuncheat si a cazut. " In conditiile frontului, timpul exterior (obiectiv) si cel interior (subiectiv)c oincid, razboiul ocupa definitiv planul constiintei eroului, care se simte acum detasat parca de sine si de tot ce a fost ntre el si Ela. Ranit si spitalizat, Stefan Gheorghidiu se ntoarce n Bucuresti si este primit de E la cu dragalasenie, dar el o simte ca pe o straina si-i propune sa se desparta, gndind nepasator: "sunt obosit, mi-e indiferent chiar daca e nevinovata", desi cnd va "as fi putut ucide pentru femeia asta [...] as fi fost nchis din cauza ei, pen tru crima". si da seama, cu luciditate, ca oricnd ar fi putut "gasi alta la fel". El i daruieste Elei casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce e n casa, de la obiecte de pret la carti... de la lucruri personale, la amintiri Adica tot trecu tul". Ca toate personajele camilpetresciene, Stefan Gheorghidiu este intelectualul ina daptat superior, care nu se potriveste n nici un fel cu societatea mediocra, neci nstita la care ncearca sa se adapteze, fara succes, deoarece nu se aseamana cu fi rea lui onesta, inflexibila, hipersensibila, fiind impresionabil numai de bine, frumos si adevar. Stefan Gheorghidiu traieste drama singuratatii intelectualului lucid, analitic s i reflexiv, care devine constient ca "o iubire mare e mai curnd un proces de auto sugestie". El traieste, asadar, n lumea ideilor pure, caci vede idei. Principalele modalitatile de caracterizare sunt proprii analizei psihologice si evidentiaza autenticitatea personajului-narator: monologulinterior, dialogul, in trospectia starilor sufletesti, autoanaliza si autointrospectia, precum si noile elementele ale esteticii romanului, timpul obiectiv si subiectiv, memoria invol untara, jurnalul.

Stilul lui Camil Petrescu: Se caracterizeaza prin claritate, sobrietate, fraza scurta si nervoasa, este ana litic si intelectualizat. Stilul este anticalofil, iar autorul considera ca ntr-o opera literara relatarea subiectului trebuie sa fie precisa si concisa, "ca ntrun proces verbal". Caracterizarea personajelor: Stefan Gheorghidiu - drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi ", Stefan Gheorghidiu identificandu-se n totalitate cu autorul Camil Petrescu, es te un personaj-narator, deoarece relateaza la persoana I si analizeaza cu lucidi tate toate evenimentele si starile interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. Eroul traieste n doua realitati temporale, cea a timpului cronologic (obiectiv), n care povesteste ntmplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiv), drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate n jurnalul d e front, n care Gheorghidiu analizeaza cu luciditate att experienta subiectiva a i ubirii, ct si cea obiectiva, traita, a razboiului. Student la filozofie, intelectual lucid, Stefan traieste n lumea cartilor si nu s e poate adapta lumii afacerilor, reprezentata de unchiul Tache, Nae Gheorghidiu si Tanase Lumnararu, cu care eroul nu are nici o legatura spirituala. Dialogulde la popota despre iubire provoaca o reactie violenta a eroului, care c onsidera ca "cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra cel uilalt". Astfel, prin memorie involuntara, se declanseaza amintirea propriei pov esti de dragoste, pe care o consemneaza n jurnalul defront: "Eram nsurat de doi an i si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma nsala". Eroul este o natura reflexiva, care analizeaza n amanunt, cu luciditate starile interioare, cu o constiinta unica, nsetat de certitudini si adevar. Prima experienta de cunoastere, iubirea, e traita sub semnul incertitudinii, a u nui zbucium permanent n cautarea absolutului. Stefan primeste pe neasteptate o mo stenire de la unchiul sau, Tache si, ca urmare, sotia sa, Ela, se lasa n voia ten tatiilor mondene, devenind din ce n ce mai preocupata de lux, petreceri si escapa de, fapt ce intra n totala contradictie cu idealul sau de feminitate. Plimbarea l a Odobesti ntr-un grup mai mare declanseaza criza de gelozie, de incertitudine a iubirii, punnd sub semnul ndoielii fidelitatea Elei. Faptele, gesturile, privirile si cuvintele Elei se reflecta n constiinta eroului (autenticitatea) care sufera la modul sublim drama iubirii. Mici incidente, gesturi fara importanta, priviri schimbate de ea cu domnul G., flirtul nevinovat se hipertrofiau, se amplificau, capatnd dimensiuni catastrofale n constiinta eroului: "era o suferinta de nenchipui t". Principala modalitate de caracterizarepentru a ilustra zbuciumul sau interio r este introspectia prin monolog interior. Fire pasionala, puternic reflexiva, constient de chinul sau launtric, Stefan Ghe orghidiu aduna progresiv semne ale nelinistii, ale incertitudinii, ale ndoielilor sale interioare, pe care le diseca minutios. Atentia insistenta acordata Elei d e domnul G., avocat obscur dar barbat monden, sporeste suspiciunile, personajulnarator, care, autoanalizndu-se, i observa pe cei doi cu luciditate, despicnd firul n patru: "Nevasta-mea avea o voce usor emotionata". Incertitudinea iubirii devine n curnd "o tortura", nu mai putea citi "nici o carte ", asa ca Stefan se desparte de sotia sa, desi respinge ideea geloziei: "Nu, n-a m fost nici o secunda gelos, desi am suferit atta din cauza iubirii." Vazuse n Ela idealul sau de iubire si de feminitate catre care aspira cu toata fiinta Iui si a carui prabusire i provoaca ntreaga drama. Hipersensibil si orgolios, personajul si amplifica suferinta, ridicnd-o la proport ii cosmice, ceea ce semnifica nevoia eroului de absolut. Venit pe neasteptate ac asa ntr-o noapte, dupa o absenta mai lunga, incertitudinea lui se accentueaza si casa i pare "goala ca un mormnt, fara nevasta-mea". Eroul traieste n lumea ideilor pure, aspirnd la dragostea absoluta, cautnd n permanenta certitudini care sa-i conf irme profunzimea sentimentului de iubire, dar se simte obosit si hotaraste sa se

desparta definitiv de Ela, pe care o priveste acum cu indiferenta "cu care priv esti un tablou" si careia i lasa o buna parte din averea Ia care ea tinea, se par e, n mod deosebit: "i-am scris ca-i las absolut tot ce e n casa, de Ia obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul". A doua experienta de viata fundamentala n planul cunoasterii existentiale este ra zboiul, frontul, o experienta traita direct, care constituie polul terminus al d ramei intelectuale. Imaginea razboiuluieste demitizata, nimic eroic, nimic naltat or, razboiul este tragic si absurd, nseamna noroi, arsita, frig, foame, umezeala, paduchi, murdarie, diaree si mai ales frica, spaima, disperare, moarte. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristica a jurnalului de front, fiind nregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. Spiritul polemical personajului-narator eviden tiaza discutiile demagogice din Parlament, inconstienta si cinismul politicienil or, falsul patriotism si iresponsabilitatea celor raspunzatori de soarta tarii. Capitolul "Ne-a acoperit pamntul lui Dumnezeu" dezvaluie tragismul confruntarii c u moartea, eroul nsusi privindu-se din exterior ca pe un obiect, avnd sentimentul ca "e ca la nceputul lumii." Notatiile personajului despre razboi sunt de o mare autenticitate si luciditate, viata oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cadem cu sufletele rupte n genunc hi". Ca un blestem, unul dintre soldati silabiseste ntruna, obsesiv: "Ne-a acoper it pamntul lui Dumnezeu". Tragediile razboiului sunt de un realism zguduitor: un ostas a vazut cum un obuz a retezat capul lui A Mariei si el "fugea asa, fara ca p. Unii critici literari considera ca Stefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un n vins, deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care ameninta sa-1 dezumanizeze. E l se nalta deasupra societatii meschine, traind o experienta morala superioara, a ceea a dramei omenirii, silita sa ndure un razboi tragic si absurd. Este, de altf el, singurul supravietuitor ntre toate personajele camilpetresciene. Ela este personajul feminin al romanului, simboliznd idealul de iubire catre care aspira cu atta sete Stefan Gheorghidiu. Femeia este construita numai prin ochii barbatului nsetat de absolutul iubirii, al carui crez nu facea concesii sentiment ului: "Cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt ." Iubirea lor se nascuse din orgoliullui Stefan Gheorghidiu, ntruct Ela, era cea mai frumoasa studenta de la litere. Trasaturile fizice sunt putine, dar sugestiv e pentru frumusetea tinerei: "ochii mari, albastri, vii ca niste ntrebari de cles tar". Averea mostenita de sotul ei da la iveala firea pragmatica a Elei, pasiune a ei pentru viata mondena, ceea ce-1 uimeste pe Stefan, care ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare". Trasaturile morale reies, indirect, din referirile lui Stefan, care diseca si an alizeaza cu luciditate fiecare vorba, fiecare gest, dorind sa aiba certitudinea iubirii Elei, care flirta evident cu domnul G.: "trageam cu urechea, nervos, sa prind crmpeie din convorbirile pe care nevasta-mea le avea cu domnul elegant de a laturi de ea". n plimbarea la Odobesti, Ela se comporta ca o cocheta, devenind di n ce n ce mai superficiala. Fidelitatea Elei este pusa sub semnul ntrebarii, Stefa n observnd mimica si gesturile femeii care gusta cu familiaritate din farfuria lu i G., are o expresie deznadajduita atunci cnd acesta sta de vorba cu alta femeie. ntre cei doi soti intervine o tensiune stnjenitoare care se amplifica, Ela acceptn d sa divorteze desi se considera nevinovata si jignita de banuielile lui. Stefan Gheorghidiu vede n Ela idealul de femeie, n care el poate gasi iubirea reci proca perfecta. n sustinerea acestei conceptii sugestiv este si faptul ca el i spu ne pe nume o singura data, prilej cu care cititorul si afla numele femeii, n rest ul romanului o numeste: "femeia mea", "nevasta-mea", "fata asta", "ea" n constiin ta lui Stefan Gheorghidiu, Ela se transforma dintr-un ideal de femeie ntr-o femei e oarecare, semannd cu oricare alta. El i daruieste Elei casele de la Constanta, b ani, "absolut tot ce e n casa, de la obiecte de pret la carti... de la lucruri pe rsonale, la amintiri. Adica tot trecutuF. Registrul stilistic al romanului se caracterizeaza prin claritate, sobrietate, f raza scurta si nervoasa, este analitic si intelectualizat. Stilul este anticalof il, iar autorul considera ca ntr-o opera literara relatarea subiectului trebuie s a fie precisa si concisa, "ca ntr-un proces verbal". Originalitatea romanului e data de subtilitatea analitica a propriei constiinte,

de declansarea prin memorie involuntaraa dramei suferite din iubire, de identif icarea deplina a timpului subiectiv cu cel obiectiv, de faptul ca scriitorul est e n acelasi timp personaj si narator. Principalele modalitatile de analiza psihol ogica utilizate de Camil Petrescu n roman constituie tehnici specifice creatiilor literare psihologice, pe care le mbina, cu maiestrie si talent: monologul interior, dialogul, introspecti a constiintei si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si autointrospectia.car e scot n evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de aspiratia spre ab solut. n conceptia lui George Calinescu, Stefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clo cotitor de idei si pasiuni, un om inteligent [...], plin de subtilitate, de patr undere psihologica [...] si din acest monolog nervos se desprinde [...] o viata sufleteasca [...], un soi de simfonie intelectuala".