Stendhal

(1783-1842)
Un roman este o oglinda pe care o plimbi de-a
lungul unui drum.

Pe numele sau adevarat, Henrie-Marie Beyle a fost

scriitor francez, un intelectual curios si cercetator,
rece si lucid, stabilind raporturi intre faptele observate,
construind ipoteze si explicari. ( T. Vianu)
Pseudonimul sau literar este considerat a fi un omagiu
adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul
arheologiei moderne, nascut in localitatea Stendal,
Saxonia-Anhait(Germania).
Stendhal aduce in literatura un spirit militand,
considerand, ca scriitorii veacului luminilor , ca arta
este un fenomen social, o arma ideologica. Ca atare,
scriitorul subliniaza necesitatea inegrarii in societate.
Eu nu insemn nimic daca actionez singur ,
recunoaste el. Scriitorul trebuie sa reflecte in opera sa
schimbarile din societate, iar valoarea lui e in raport
direct cu rolul sau activ in procesul de transformare a
vietii timpului sau.
Realismul sau specific provine din dorinta de a crea un
roman-oglinda, deci o simpla reflexive a realitatii
sociale si politice a epocii dure pe care o traversa.
Asadar, vointa sa de a prezenta evenimente si fapte
care ii intereseaza pe contemporani (Monarhia din Iulie
n Lucien leuwen, Restauraia n Rou i Negru,
nfrngerea i retragerea austriecilor n Mnstirea din

Parma) reprezinta pentru el realismul. Totusi, asta nu-l

impiedica sa redea sentimentele personajelor centrale
cu exactitudine, alcatuind cu rigurozitate o descriere a
pasiunilor si aventurilor amoroase : D-na de RenalJulien, Julien- Mathilde de la Mole , Fabricio-Clelia etc.

Romanul Rosu si Negru , subintitulat Cronica anului

1830 este istoria lui Julien Sorel, fiu de taran, ajuns
preceptor in casa domnului de Renal. Umilinta indurata
in casa parinteasca, continuata acum, ca si mai tarziu,
cand se vede in pozitia de subaltern din cauza originii
sociale, ii declanseaza toate resorturile ambitiei,
imaginatiei si dorintei de a parveni cu orice pret.
Semnificatia simbolica a titlului romanului a fost
interpretata in diferite roluri, printre care si ca rosu si
negru ar reprezenta doua posibilitati de afirmare a lui
Julien Sorel : culoarea rosie( a uniformelor din acea
vreme), simbolizand cariera militara, iar cea neagra ( a
sutanelor), deci cariera ecleziastica.
Inteligent si bun cunoscator al limbii latine, Julien este
ales preceptorul copiilor infumuratului domn de Renal.
Tanarul o face pe doamna de Renal sa se
indragosteasca de el, cei doi devenind amanti. Cand isi
da seama de consecinte, el pleaca si isi petrece o
perioada la un seminar, unde castiga simpatia unui
abate ce intervine pentru el, dobandindu-i serviciul de
secretar al marchizului de Mole. Ambitios si dornic de asi face un loc in sanul aristocratiei pe care o detesta,
Julien cucereste nu numai bunavointa si increderea
marchizului, ci si inima fiicei acestuia, Mathilde. O

scrisoare de la doamna de Renal, scrisa la insistenta

confesorului ei, il denunta ca pe un arivist fara
scrupule. Tanjind razbunarea, Julien isi raneste cu un
pistol fosta amanta. Este arestat si condamnat la
moarte. Respinge incercarile celor doua femei de a-l
salva si urca pe esafod curajos.
Mai degraba decat istoria unei parveniri ratate, Rosu si
Negru este romanul unei energii, al carei cult este
caracteristic pentru intreaga conceptie de viata a lui
Stendhal. Ea da sens insasi vietii : A trai inseamna a
simti ca traiesti, inseamna a incerca senzatii
puternice.- scrie romancierul. Nimic nu este mai
deplorabil pentru individ si pentru societate decat
stagnarea, inertia, vegetarea.
Julien Sorel este un om care desfasoara o energie
teribila. Nu este o figura de arivist ordinar, de felul
arivistilor lui Balzac, ci un om ambitios, frumos, dotat
cu multa vointa si inteligenta. Este o figura prin care
parca Stendhal da un raspuns problemei tineretului,
caruia i se spunea ca numai pe baza calitatilor
personale poate ajunge lao situatie sociala superioara,
dar in realitate, aceasta situatie este rezervata tinerilor
care au protectori sau bani, incat celor care traiesc in
lipsa oricaror averinu le ramane decat sa lupte
curajos, tenace, dispretuind prejudcatile. Cu astfel de
calitati, ei ar putea invinge. Totusi, aranjamentele
oridinii sociale stabilite aranjeaza totul in asa fel incat
tinerii de genul lui Julien termina pe esafod. In felul
acesta, Rosu si Negru devine un tablou al Frantei
Restauratiei. Sub Imperiu, Julein ar fi putut parveni
imbracand uniforma rosie a armatei. Sub Restauratie,

nu se poate parveni decat prin Biserica, de aceea el

imbraca sutana neagra.