Sunteți pe pagina 1din 3

Rosu si negru

Stendhal

Volumul I - Fisa de lectura

Verrieres este un mic oras frantuzesc situat in munti . Primarul


acestuia , instaritul domn de Renal , locuieste impreuna cu sotia sa si cei trei copii
ai sai intr-o minunata casa imprejmuita de gradini . Dorind sa iasa in evidenta si sa
fie mai presus de cincurentul sau , Valenod , domnul de Renl se hotaraste sa
angajeze un perceptor pentru copii . Il alege pe Julien , fiul unui tzaran . "E un
tanar teolog , sau asa ceva , bun latinist , si copiii au sa faca progrese cu el ; are o
fire energica , asa spune preotul ." Julien , un baiat de nouasprezece ani , admirator
lui Napoleon Bonaparte , este pe placul stapanei lui . "In salon , oricat de umila i-ar
fi fost tinuta , ea ii gasea o mare superioritate intelectuala fata de toti ce veneau in
casa ." La inceput ii este greu in noua locuinta , se acomodeaza cu dificultate , nu-i
iubeste pe copii , este invidiat de servitori si simte o profunda repulsie fata de cei
bogati . Cand afla ca Elisa , camerista , este indragostita de el , respinge imediat
ideea casatoriei . "El ii marturisi preotului , cu multa sovaiala in glas , ca din pricini
pe care nu le putea spune , ca sa nu dauneze altcuiva , respinsese de la inceput
casatoria planuita .
Doamna de Renal este curinsa de fericire la aflarea vestii . "Ea
ceru sa-i repete de mai multe ori ca Julien refuzase de-a binelea si ca refuzul lui nu-
i ingaduia sa revina la o hotarare mai inteleapta ." Totusi , fericirea asta o determina
sa stea pe ganduri. "<< Nu cumva sunt indragostita de Julien ? >> se intreba ea in
sfarsit ."
Venind primavara , familia de Renal se muta la resedinta de vara
din Vergy . Incetul cu incetul intre Julien si doamna de Renal se infiripa o aventura
de dragoste . Singura care isi da seama de ceva este doamna de Derville , o prietena
de-a casei . Pentru doamna de Renal , sentimentele de iubire sunt ceva cu totul
nou . "Sa fiu oare indragostita ? Eu , femeie maritata , sa fiu indragostita ? Dar
pentru sotul meu n-am simtit niciodata nebunia asta intunecata care ma face sa nu-
mi pot dezlipi gandul de la Julien ." Totusi dupa scurt timp incepe sa o chinuie
ideea pacatului . "Cand se temea ca nu-i iubita , cand o tortura ideea infioratoare a
pacatului , ca si cum a doua zi avea sa fie legata de stalpul infamiei , in piata
publica din Verrieres , cu o tablita explicand lumii adulterul savarsit ."
Julien isi lua un concediu de trei zile pentru a-l vizita pe prietenul
sau Foque . Acesta ii propune sa faca negot impreuna , Julien insa rezfuza oferta .
Intors la Vergy , isi continua periculoasa escapada cu stapana casei . Intr-una din
nopti se furiseaza la iubita sa in camera . Aceasta se simte vinovata de ceea ce face
si totusi nu se poate opri . "Si , chiar cand nu mai avu ce sa-i refuze , ea il impingea
departe de ea, cu sincera indignare , si apoi i se arunca in brate ."
Cand in toamna trecu regele prin Verriers , ea reuseste sa-l
numeasca pe Julien in garda de onoare , daruindu-i un costum nou . Concetatenii
sunt indignati de aceasta fapta . "Cum , pentru ca lucratorul asta marunt , deghizat
in popa , era perceptorul tancilor lui , primarul avea indrazneala sa-l numeasca in
garda de onoare , spre paguba domnilor cutare si cutare , fabricanti cu dare de
mana ?" In aceiasi zi , tanarul il cunoaste pe episcopul de Agde , un barbat cu doar
sapte sau opt ani mai in varsta ca el .
Elisa observand ca se petrece ceva intre stapana casei si Julien ,
se duce la domnul de Valenod si-i destainuie totul . Acesta nu asteapta mult si
trimite o scrisoare anonima domnului de Renal , in care povesteste la randul lui
cele aflate . Cei doi amanti , banuind primejdia , uneltesc un plan pentru a iesi din
impas , plan care le reuseste . Julien este nevoit sa plece pentru un timp la Verrieres
, unde isi petreece timpul printre plictisitorii bogatasi ai orasului . "Ce adunatura !
isi spuse Julien , chiar daca mi-ar da jumatate din tot ce fura , tot n-as vrea sa
traiesc laolalta cu ei . Intr-o buna zi m-as da de gol ; n-as fi in stare sa-mi stpanesc
dispretul pe care mi-l inspira ." Intre timp doamna de Renal reusi sa-l convinga cu
desavarsire pe sotul ei ca este nevinovata in toata intamplarea . Planul insa trebuie
dus la sfarsit . "Dar nu mai era femeia nepriceputa si sfioasa de acum un an ;
patima ei fata si remuscarile ii luminasera mintea ." Asadar , hotaraste sa se
desparta de Julien pentru o vreme , trimitand-ul la un seminar la Besancon .
Scrisoarea de recomandare i-o face parintele Chelan , prietenul tanarului si om de
seama in ochii parintelui Pirard , directorul seminarului . Julien nu-si face prieteni
in rastimpul sederii lui acolo , este insa luat sub ocrotirea parintelui Pirard , care cu
timpul il indrageste . Scrisorile doamnei de Renal nu le primeste , acestea fiind arse
. "<< Sa ma fi uitat oare toata lumea ? >> , se gandea el , nestiind ca parintele
Pirard primise si zvarlise in foc cateva scrisori trimise din Dijon [...] ." Colegii lui ii
poreclesc "Martin Luther" , "mai ales , ziceau ei , din pricina logicii aceleia dracesti
care il face sa fie atat de infmurat ." Desi se straduieste , Julien nu reuseste sa se
faca iubit . Spre norocul lui , dupa ce il destituie din functie , parintele Pirard il
recomanda marchizului de La Mole . Marchizul este incantat de ideea de a-l lua pe
tanar ca secretar , lucru pe care il si face numaidecat . Inainte de plecarea spre
resedinta de La Mole din Paris , Julien trece pe la iubita sa pentru a o vedea ultima
oara inainte de lunga despartire . Face acest lucru pe furis , noaptea , plecand
dimineata ca un fugar , cu domnul de Renal pe urmele lui .