Andrei Tufiș – XII-B

Temă
SARCINI DE LUCRU:

1. Menționarea a două epoci istorice în care a fost studiată ideea romanității românilor;
Ideea romanității românilor a fost studiată în epocile medievală și modernă.

2. Precizarea a două izvoare istorice ce oferă informații privind romanitatea românilor;

Izvoare istorice ce conferă informații privind romanitatea românilor: Tratatul militar (Strategikon) scris de către
împăratul bizantin Mauricius, Cronica lui Anonymus.

3. Numirea unui istoric și a unei cauze pentru care acesta a abordat ideea romanității românilor;
Istoricul Petru Maior, reprezentant al Şcolii Ardelene, a urmărit să obţină drepturi egale pentru românii din
Transilvania cu celelalte naţionalităţi (maghiari, sași, secui) şi au utilizat ca argumente originea nobilă romană a
poporului român şi vechimea sa în Transilvania.

4. Prezentarea a două argumente utilizate de istorici pentru a susține romanitatea românilor;

Argumentele utilizate de istorici pentru a susține romanitatea românilor ar fi, pe o parte, caracterul sedentar al
românilor, dovedit de terminologia agricolă de origine latină (a ara, câmp, a culege, grâu, a semăna etc.). Pe altă
parte, ar fi descoperirile arheologice (vase, unelte, arme, podoabe) ce atestă continuitatea de locuire a populației după
Retragerea Aureliană.

5. Menționarea unei consecințe a abordării temei romanității românilor de către istorici;

O consecință a abordării temei romanității românilor de către istorici ar fi aceea că ea a devenit în sec. XVIII o
armă politică.

6. Prezentarea a două teorii istoriografice ce abordează ideea romanității românilor și a unei deosebiri între ideile
acestora;
Prima este teoria autohtoniei, conform căreia vatra de formare a poporului român corespunde spaţiului carpato-
dunubiano-pontic, urmând acelaşi proces ca şi în cazul popoarelor neolatine occidentale. Această teorie este
susţinută de majoritatea istoricilor şi lingviştilor români şi străini. A doua este teoria imigraţionistă sau
roesleriană, după numele celui care a susţinut-o „ştiinţific”, Robert Roesler. Aceasta, lipsită de temei ştiinţific, ce
1
 Andrei Tufiș – XII-B

susţine faptul că poporul român s-a constituit undeva în Peninsula Balcanică, de unde a migrat la nord de Dunăre
în secolele XII-XIII, fiind o teză care urmăreşte scopuri politice. În concluzie, deosebirea dintre cele două este
una clară, aceea că prima este susținută de “n” argumente, dovezi și izvoare istorice, iar cea de-a doua este una
lipsită de orice argument, lipsită de orice temei științific.

7. Formularea unui punct de vedere referitor la semnificația studierii romanității românilor și susținerea acestuia
printr-un argument istoric;
În opinia mea, studierea formării poporului român constituie un important demers întrucât contribuie la
dezvoltarea cercetării istorice. Un elocvent exemplu în acest sens este lucrarea „ Istorie şi mit în conştiinţa
românească” scrisă de Lucian Boia, acesta afirmând că „singura raportare incontestabilă la origini este oferită
până la urmă de limbă”.
Noi dovezi din sec. XX, precum descoperirirle arheologice recente, confirmă continuitatea daco-romană pe
teritoriul Daciei, infirmând așadar argumentele susținătorilor teoriei imigraționiste.
Având în vedere elementele prezentate, romanitatea românilor a fost și este un subiect controversat, studierea sa
fiind în măsură să aducă noi contribuții la rezolvarea disputelor ca re îl privesc.