conformitatea contabilităţii româneşti cu directivele europene, în special Directiva a IV-a şi

Directiva a VII-a.1
Dispoziţiile Directivei a patra (78/660/CEE) au fost transpuse gradual în legislaţia
internă, prin Legea contabilităţii nr. 82/1991, Regulamentul de aplicare a acesteia (Hotărârea
Guvernului nr. 704/1993), Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea
reglementărilor contabile armonizate cu Directivele europene şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, care a fost în 2009 înlocuit cu
OMFP nr. 3055/2009, care poartă aceeaşi titulatură. Pe ansamblu, aplicarea acestei directive
vizează coordonarea garanţiilor solicitate statelor membre şi României implicit cu privire la
structura, conţinutul şi publicarea conturilor anuale (denumire utilizată pentru situaţiile
financiare în Directiva a IV-a).
Directiva a şaptea (83/349/CEE) a fost preluată în legislaţia românească prin elaborarea
Normelor metodologice privind conturile consolidate, norme aprobate prin Ordinul ministrului
finanţelor nr. 772/2.06.2000, pentru ca ulterior să fie inclusă în OMFP nr.1752/2005, respectiv
OMFP nr. 3055/2009 privind Reglementările conforme cu Directivele europene, cu modificările
şi completările ulterioare (OMFP nr. 2869/2010). Întocmirea conturilor consolidate este
condiţionată, conform prevederilor acestei directive, de îndeplinirea unor criterii de către
societatea-mamă, criterii care se referă la: deţinerea majorităţii drepturilor de vot ale acţionarilor
şi asociaţilor în cadrul filialei, dreptul de a numi şi revoca majoritatea membrilor organului de
administraţie, de conducere şi control a filialei, dreptul de a exercita o influenţă dominantă
asupra unei filiale pentru care este acţionar sau asociat etc.
Cât priveşte aplicarea IAS/IFRS în România, în MOR nr. 597/11.07.2005 a fost publicat
OMF nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de persoane juridice care aplică reglementări
contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, respectiv reglementări
contabile conforme cu directivele europene.
Astfel, începând cu exerciţiul financiar al anului 2006, persoanele juridice prevăzute la
art. 1 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, aplică reglementările contabile
conforme cu directivele europene. Prevederile de mai sus se aplică şi sediilor permanente din
România care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate.
Instituţiile de credit trebuie în plus să întocmească un set de situaţii financiare conforme
cu IFRS, pentru necesităţi proprii de informare ale utilizatorilor. Entităţile de interes public pot şi
ele de asemenea întocmi un astfel de set de situaţii financiare, pentru necesităţi proprii de
informare a utilizatorilor.
Prin entităţi de interes public se înţelege:
a. instituţiile de credit;
b. societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare;
c. societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de administrare a investiţiilor
şi organismele de plasament colectiv, autorizate/avizate de Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare;
d. societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o
piaţă reglementată;
e. companiile şi societăţile naţionale;

1 Popescu, L., Contabilitatea românească între standardele internaţionale şi directivele

europene, în revista Contabilitatea şi Gestiunea firmei, nr.2/2007.