Conform aceluiaşi ordin, începând cu situaţiile financiare încheiate pentru exerciţiul

financiar 2005, IAS/IFRS se aplică de următoarele categorii de persoane juridice:

a) persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV a
a Comunităţilor Economice Europene si cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, aprobate
prin OMFP nr. 94/2001, cu modificările ulterioare;
b) instituţiile reglementate si supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
c) instituţiile de credit;
d) societăţile de asigurare, asigurare/reasigurare si de reasigurare si brokerii de asigurare;
e) companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome şi alte persoane juridice de interes
public nominalizate de Ministerul Finanţelor;
f) persoanele juridice care aparţin unui grup de societăţi şi intră în perimetrul de
consolidare de către o societate mamă care aplică IAS/IFRS;
g) persoanele juridice care la sfîrsitul anului precedent depăsesc două din următoarele trei
criterii:
o cifra de afaceri - peste 7,30 milioane euro;
o total active - peste 3,65 milioane euro;
o număr mediu de salariaţi - peste 50;
h) persoanele juridice, altele decît cele de mai sus, pe baza aprobării date de Ministerul
Finanţelor, ca urmare a opţiunii acestora de aplicare a IFRS.
Excepţie a acestor reglementări erau întreprinderile care nu se încadrau în aria de aplicare
a ordinului nr. 94/2001. În practica acestor întreprinderi s-a utilizat ca reglementare OMFP nr.
306/2002, care aproba Reglementările contabile simplificate armonizate cu directivele europene,
preluând însă suficiente elemente din IAS.
2005-2009. În varianta Legii contabilităţii, republicată în 2008, persoanele obligate să
ţină contabilitate sunt societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome,
institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste, instituţiile publice,
asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum si persoanele fizice
care desfasoara activitati producatoare de venituri.
Conform aceleiaşi legi, contabilitatea se organizează în compartimente distincte,
conduse de un director economic, contabil şef sau altă persoană îndreptăţită să îndeplinească
această funcţie, cu obligativitatea ca aceste persoane să aibă studii economice superioare. În
cazul în care organizarea şi conducerea contabilităţii se realizează de către persoane fizice sau
juridice autorizate prin baza unui contract de prestări de servicii, acestea trebuie să fie membre
ale Corpului Experţilor Contabili şi a Contabililor Autorizaţi din România (Capitolul II, art. 10).
Persoanele anterior menţionate au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi
să întocmească situaţii financiare anuale. Obligativitatea raportării financiare, din care se disting
în primul rând situaţiile financiare anuale, a condus şi a determinat evoluţia reglementărilor
contabile din România.
În această perioadă, una din normele româneşti care a generat schimbări semnificative în
domeniul contabilităţii a fost OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene.
Acest ordin a făcut şi face parte integrantă din procesul de acceptare a acquis-ului
comunitar. Prin OMFP nr.1752/2005, adoptat în condiţiile în care aderarea României la Uniunea
Europeană era iminentă (1 ianuarie 2007), normalizatorii români au adus pe primul plan