Sunteți pe pagina 1din 42

GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

CERINȚE CAIET DE PRACTICA


DREPTUL AFACERILOR/DREPTUL MUNCII

Inserati raspunsul dupa fiecare enunt.

Aplicația 1

La 1 ianuarie 2018, în societatea “Alfa” S.R.L. s-a încheiat un contract colectiv de muncă, semnat
de către manager şi reprezentanţii salariaţilor care erau încadraţi în societate în acel moment.
Potrivit acestui contract, salariul minim în societate a fost stabilit la 2.000 lei.
Managerul societăţii “Alfa” S.R.L. decide angajarea a trei tineri proiectanţi. În acest scop, publică
în ziarul local un anunţ în care menţionează oferta de locuri de muncă, solicitând depunerea de
C.V. –uri din partea candidaţilor şi precizând condiţiile de angajare:
- studii de specialitate;
- vârsta maximă: 35 de ani;
- cunoştinţe operare computer.
Cu prilejul interviului, managerul selectează trei dintre candidaţi, care corespund în cea mai bună
măsură standardelor cerute. Aceştia sunt angajaţi cu perioadă de probă pentru perioada 1 iunie
2018 – 30 septembrie 2017, contractul individual de muncă definitiv urmând a fi încheiat cu data
de 31 octombrie 2018. Pe parcursul perioadei de probă, în funcţie de performanţele obţinute de
aceştia, managerul va decide salariul cuvenit la încheierea contractului individual de muncă
definitiv.
Managerul decide ca salariaţilor nou angajaţi pe perioada de probă să le plătească un salariu de
1.900 lei. Raţionamentul său este următorul:
- este astfel respectat salariul minim brut pe țară, de 1.900 lei, stabilit prin Hotărârea
Guvernului nr. 846/2017;
- salariaţii respectivi nu sunt definitivi, ci sunt angajaţi doar cu perioadă de probă;
- la data la care s-a negociat contractul colectiv, ei nici nu erau angajaţi în unitate, deci
contractul colectiv nu le este opozabil.
Ulterior, managerul trece la angajarea efectivă a celor trei. Fiind vorba doar despre o perioadă de
probă, contractele individuale de muncă nu sunt redactate în scris, dar ele vor fi scrise şi
înregistrate când vor deveni definitive.

Cerințe:
1. Menționați cel puțin 5 greșeli ale managerului. Arătați care dintre acestea constituie
contravenție și cum ar putea fi sancționate.
2. Menţionaţi dacă managerul ar putea fi obligat la despăgubiri, de către cine şi de ce.

Raspuns:

1. a) condiţiile de angajare: vârsta maximă: 35 de ani; - oferta de munca nu poate avea


un caracter discriminatoriu;
Cea mai semnificativa interdictie in ceea ce priveste oferta de munca publica
vizeaza impunerea de conditii discriminatorii. Conform OG 137/2000, art. 2, alin. 1,
privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, cu
modificaril ulterioare, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie
sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala,

1
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare
HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop
sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de
egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute
de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii
publice.
Mai mult, constituie contraventie, conform prezentei ordonante, conditionarea
ocuparii unui post prin anunt sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul
acestuia, de apartenenta la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau
la o categorie defavorizata, de varsta, de sexul sau orientarea sexuala, respectiv de
convingerile candidatilor, cu exceptia situatiei prevazute la art. 2, alin. (9). Aceasta se
sanctioneaza cu amenda de la 1 000 lei la 30000 lei. Persoana care se considera
discriminata poate formula in fata instantei de judecata o cerere pentru acordarea de
despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create
prin discriminare, potrivit dreptului comun.

b) managerul nu informeaza candidatii despre conditiile aplicabile contractului


(identitatea partilor, locul de munca, sediul, functia conform COR, criteriile de evaluarea
ale activitatii profesionale aplicabile la nivelul angajatorului, riscurile specifice postului,
durata contractului, durata concediului de odihna, conditiile de acordare a preavizului si
durata acestuia, salariul si alte venituri, durata normala a muncii, indicarea contractului de
munca, durata perioadei de proba); conform art. 19 din Codul Muncii, in situaţia în care
angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută la art. 17 şi 18, persoana
selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze, în termen de
30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi
să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a
neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.

c) perioadă de probă pentru 1 iunie 2018 – 30 septembrie 2017 este mult prea mare;
Potrivit Art. 31. din Codul Muncii perioada de proba, alin (1), pentru verificarea
aptitudinilor salariatului, la incheierea contractului individual de munca se poate stabili o
perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de
cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere.

d) fiind vorba doar despre o perioadă de probă, contractele individuale de muncă nu


sunt redactate în scris - gresit si reprezinta contraventie si se sanctioneaza cu amenda de
20.000 lei pentru fiecare persoana identificata.;
Pe durata perioadei de proba salariatul beneficiaza de toate drepturile si are toate
obligatiile prevazute in legislatia muncii, in contractul colectiv de munca aplicabil, in
regulamentul intern, precum si in contractul individual de munca. Diferenta este ca CIM
poate inceta in orice moment, fara preaviz si fara motivare.
CIM verbal este un contract valabil, dar se aplica sanctiuni in cazul neincheierii in
scris al acestuia. Asadar, potrivit Art. 260. din Codul Muncii contraventii: enumerare,
constatare si sanctionare alin. (1), constituie contraventie si se sanctioneaza astfel
urmatoarele fapte:
e') primirea la munca a uneia sau a mai multor persoane fara incheierea in scris a unui
contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de 20.000 lei pentru
fiecare persoana astfel identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei;

2
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

e1’) primirea la munca a uneia sau a mai multor persoane fara transmiterea elementelor
contractului individual de munca in registrul general de evidenta a salariatilor cel tarziu in
ziua anterioara inceperii activitatii, cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana astfel
identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei;

e) să le plătească un salariu de 1.900 lei – rationament gresit


Salariul platit nu trebuie sa fie mai mic decat cel prevazut in contractul colectiv de
munca; nerespectarea clauzelor contractului colectiv de munca reprezinta contraventie si
se pedepseste cu amenda de la 300 la 2000 lei.

f) la data la care s-a negociat contractul colectiv, ei nici nu erau angajaţi în unitate
- gresit, Contractul Colectiv de Munca le este opozabil pentru ca, la nivel de unitate, un
contract colectiv de munca are efecte nu numai pentru salariatii membri ai sindicatului
care l-a negociat, dar si pentru salariatii nemembri. El este obligatoriu chiar si pentru
salariatii care s-au angajat ulterior, deci care nici nu lucrau in unitatea respectiva atunci
cand s-a negociat contractul. Aceasta atrage nulitatea contractului individual de munca.

g)

2. Managerul ar putea fi obligat la despagubiri. In toate cazurile de discriminare


prevazute de O.G. nr.137/2000 persoanele indreptatite au dreptul sa pretinda despagubiri
proportional cu prejudiciul suferit.
Salariatii pot cere despagubiri reprezentând salariile lunare pentru perioada de
proba (diferenta intre 2.000 lei si 1.900 lei) şi daune morale. Art. 253 din Codul Muncii
indica faptul ca angajatorul este obligat sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care
acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul
indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Daca acesta refuza, angajatorul are dreptul de a se adresa instantei judecatoresti.

3
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 2

Părţile contractului individual de muncă au convenit inserarea unei clauze de neconcurenţă.


Potrivit acesteia, salariatul nu va putea desfăşura activităţi concurente cu ale societății nici pe
parcursul executării contractului, şi nici după încetarea acestuia. Se consideră “activitate
concurentă” activitatea prestată în folosul oricărei societăți cu un obiect de activitate identic sau
similar cu al angajatorului.
În schimb, angajatorul se obligă la plata unei indemnizaţii egale cu 25% din salariul de bază, pe
toată durata contractului de muncă. Dacă salariatul încalcă obligaţia de neconcurenţă, acesta se
obligă la plata de penalităţi într-un cuantum reprezentând echivalentul în lei al sumei de 5000 €,
stabilit potrivit cursului BNR leu/euro din data efectuării plăţii.

Cerințe:
1. Arătați dacă înțelegerea de mai sus poate produce efecte juridice.
2. Reformulați prevederile de mai sus, pentru a le aduce în concordanță cu normele legale

Raspuns:

1. Art. 21. din Codul Muncii clauza de neconcurenţă, prevede ca:


(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării
acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care
salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau
al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în
schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o
plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul
contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt
interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de
neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă,
terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde
salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură
salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale
salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă
sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din
media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Asadar, rolul unei astfel de clauze de neconcurenta este de a prelungi aceasta
interdictie si dincolo de finele contractului de munca dar nu mai mult de maxim 2 ani.(Art.
22 din Codul Muncii clauza de neconcurenta isi poate produce efectele pentru o perioada
de maximum 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca.)
Concluzionand, intelegerea de mai sus nu poate produce efecte juridice deoarece
nu sunt respectate toate conditiile prevazute de Codul Muncii pentru clauza de
neconcurenta.

2. Părţile contractului individual de muncă au convenit inserarea unei clauze de


neconcurenţă potrivit careia, salariatul se obliga ca după încetarea contractului să nu
presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea

4
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

prestată la angajatorul său. In cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în


mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului,
cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele
clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi
aria geografică.
In schimbul, angajatorul se obligă la plata unei indemnizaţii lunare pe toată
perioada de neconcurenţă in cuantum de cel puţin 50% din media veniturilor salariale
brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de
muncă.

5
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 3

Medicul de medicina muncii eliberează un certificat potrivit căruia dl. Anton, salariat al societății
“Alfa” SRL, este declarat inapt pentru ocuparea locului de muncă în care este încadrat. Cu toate
acestea, managerul societății „Alfa” SRL nu decide concedierea, iar contractul de muncă dintre
cei doi continuă. După două luni, în societate se eliberează un post într-un alt departament, iar dl.
Anton îi solicită managerului trecerea pe acest post. Managerul refuză, iar refuzul acestuia este
contestat în instanţă de dl. Anton, care susține că societatea avea obligaţia de a-i pune la dispoziţie
postul vacant, în temeiul art. 64 alin. (1) din Codul muncii.
Managerul se apără arătând că angajatorul are obligaţia de a oferi salariatului un alt post vacant
compatibil cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii, or în cazul de faţă
nu există nicio dovadă a acestei compatibilităţi, deoarece certificatul eliberat de medic nu priveşte
decât incompatibilitatea cu primul post, iar nu şi compatibilitatea cu cel de al doilea (care nici nu
era vacant la data eliberării certificatului).

Cerințe:
1. Arătați dacă dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Codul muncii sunt aplicabile în situaţia
descrisă mai sus.
2. Precizați care ar fi fost conduita corectă din punct de vedere legal a managerului societății.
3. Dl. Anton mai poate fi concediat în prezent?

Raspuns:

1. Conform Art. 61. din Codul Muncii cazurile concedierii pentru motive subiective,
angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in
urmatoarele situatii:
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata
inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi
indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;
Conform Art. 64 .alin (1) obligativitatea ofertei de redistribuire in munca, in cazul
in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c), angajatorul are
obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu
pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de
medicina a muncii. Avand in vedere faptul ca la data eliberarii certificatului medical in
societatea „Alfa” SRL nu exista nici un post corespunzator pregatirii profesionale a d-lui
Anton si/sau, dupa caz, a capacitatii sale de munca stabilite de medicul de medicina a
muncii iar managerul nu a dispus concedierea salariatului declarat inapt pentru ocuparea
locului de muncă în care este încadrat conform art. 61 lit. c) si d), la momentul contestarii
in instanta dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Codul muncii nu sunt aplicabile în situaţia
descrisă mai sus.

2. Conduita corecta: In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca


vacante potrivit Art. 64 .alin (1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale
de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii
profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.

6
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea


angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-si manifesta in scris consimtamantul
cu privire la noul loc de munca oferit.
In cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul in termenul prevazut la
alin. (3), precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de
munca conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

3. Dl. Anton poate fi concediat în prezent, deoarece inaptitudinea fizica si/sau psihica
a salariatului s-a pastrat.

7
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 4

Între dl. Anton şi dl. Bucur se încheie un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un inel.
Cumpărătorul, dl. Anton, achiziţionează inelul crezând că are în montura un diamant, când în
realitate era zirconiu. Ca urmare, introduce acţiune în instanţă împotriva d-lui Bucur. Vânzătorul,
dl. Bucur - se apără arătând că şi el crezuse că ar fi vorba un despre diamant.

Cerințe:
1. Care sunt viciile de consimţământ care pot afecta un act juridic?
2. Precizați dacă un contract încheiat sub imperiul unui viciu de consimţământ poate fi:
- anulat;
- reziliat;
- revocat;
- supus rezoluţiunii.
3. Explicați când începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă a dreptului la acţiune al d-lui
Anton.
4. Arătați care sunt obligaţiile vânzătorului, într-un contract de vânzare-cumpărare.
5. Identificați momentul transferului dreptului de proprietate asupra inelului de la dl. Bucur la dl.
Anton.

Raspuns:

1. Exprimarea liberă a consimțământului, ca și condiție de valabilitate a acestuia, este


afectată de
următoarele vicii: eroare, dol, violență și leziune (art. 1.206 alin. (1) și (2) din Codul civil).
Eroarea este falsa reprezentare a realității din mintea unei părți, la încheierea contractului
(actului juridic)1. Partea care se află în eroare la încheierea contractului poate cere anularea
acestuia, „care, sub aspect terminologic, trebuie înțeleasă ca atrăgând nulitatea relativă”. Nu
orice falsă reprezentare a realității constituie însă viciu de consimțământ, ci numai eroarea
esențială. Partea care, la momentul încheierii contractului, se află într-o eroare esențială (într-
una dintre condițiile de mai sus) poate cere anularea acestuia dacă cealaltă parte știa sau,
după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea
contractului (art. 1.207 alin. (1) din Codul civil).
Codul civil consideră că eroarea este esențială, potrivit art. 1.207 alin. (2) când poartă
asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori asupra unei alte
împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat
(error in substantia); calitățile obiectului sunt tocmai cele care au determinat încheierea
contractului, ceea ce înseamnă că în lipsa acestor calități – asupra cărora poartă eroarea –
contractul nu s-ar fi încheiat.

2. Un contract încheiat sub imperiul unui viciu de consimţământ poate fi anulat. Astfel,
Partea care se află în eroare la încheierea contractului poate cere anularea acestuia, „care, sub
aspect terminologic, trebuie înțeleasă ca atrăgând nulitatea relativă” (art. 1.207 alin. (1) din
Codul civil).

8
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

3. Termenul de prescripție extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia
trebuie exercitat dreptul la acțiune în sens material, sub sancțiunea pierderii acestui drept.
Acesta are caracter legal, pornind de la art. 2.515 alin. (1) din Codul civil, care prevede că
„prescripția extinctivă este reglementată de lege”. In acest caz termenul de prescriptie incepe
sa curga din momentul in care d-l Anton si-a dat seama ca inelul achizitionat are in montura
zirconiu si nu un diamant cum crezuse initial dar nu mai tarziu de 18 luni din momentul
incheierii contractului.

4. Referitor la conduita subiectului pasiv, exemplificăm contractul de vânzare-cumpărare din


perspectiva vânzătorului debitor în privinţa obligaţiilor:
– de a transfera proprietatea asupra lucrului vândut,
– de a preda bunul în materialitatea lui,
– a-l garanta pe cumpărător în privinţa acestui bun (pentru vicii şi pentru evicţiune
(denumită şi folosinţa paşnică a acestuia))

5. Transferul dreptului de proprietate asupra inelului de la dl. Bucur la dl. Anton are loc in
momentul in care domnului Anton i se inmaneaza obiectul (inelul).

9
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 5

Reclamanta - Societatea „Alfa” S.R.L. - a solicitat în instanță obligarea fostului său salariat, dl.
Anton, la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune-interese pentru acoperirea
prejudiciului cauzat de neacordarea preavizului de către pârât, la data prezentării demisiei de către
acesta. În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că pârâtul îndeplinea funcția de
director de vânzări, iar încetarea intempestivă a contractului de muncă al pârâtului a atras
neperfectarea de către societate a unui contract de furnizare de echipamente cu un partener extern.
Dl. Anton a formulat întâmpinare, arătând ca demisia sa a fost determinată de fapta reclamantei
de a divulga date cu caracter personal pe care acesta i le-a încredințat.

Cerințe:
1. Arătați dacă sunt aplicabile în acest caz prevederile art. 81 alin. (7) din Codul muncii
privind demisia fără preaviz.
2. Care credeți că va fi soluția instanței?

Raspuns:

1. Contractul de muncă individual își produce toate efectele pe tot parcursul


desfășurării preavizului, obligațiile angajatorului, cât și ale angajatului vor rămâne
aceleași, prevăzute în contract. Astfel, angajatul trebuie să se prezinte la locul de muncă și
să își îndeplinească sarcinile în mod obișnuit.
Dacă acest lucru nu este respectat, angajatorul are dreptul de a sancționa angajatul
în cauză, prin:
- pontarea salariatului cu absențe nemotivate, ceea ce poate conduce la desfacerea
disciplinară a contractului de muncă individual;
- atragerea răspunderii angajatului prin deschiderea unui proces în cazul în care, prin
nerespectarea preavizului, acesta a adus daune materiale sau a afectat activitatea
angajatorului.
Totusi, in conformitate cu Art. 81 alin (8) din Codul Muncii, definitia legala,
procedura si efectele demisiei, salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu
isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca. De exemplu, nu
plăteşte salariul, nu ia măsuri pe linia asigurării sănătăţii ori securităţii în muncă, nu
creează condiţii optime pentru îndeplinirea normelor de muncă etc.
In acest caz prevederile Art. 81 alin. (8) din Codul Muncii privind demisia fără
preaviz nu sunt aplicabile.

- sustin totusi ca, in conformitate cu <<Articolul 6,UE Regulamentul general privind


protecția datelor "Legalitatea prelucrării" alin (1) - Prelucrarea este legală numai dacă și în
măsura în care se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții:
(a) persoana vizată și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu
caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice;
(b) prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care persoana
vizată este parte sau pentru a face demersuri la cererea persoanei vizate înainte de
încheierea unui contract;>> angajatorul nu si-a respectat obligatiile contractuale legate de
GDPR si in acest caz, prevederile Art. 81 alin. (8) din Codul Muncii privind demisia fără
preaviz sunt aplicabile.

10
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

2. Dl. Anton va fi obligat sa plateasca daunele de interese solicitate de reclamanta.

11
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 6

Art. 24 din Regulamentul intern adoptat în SC “Alfa” S.A. prevede: “În cazul în care un
salariat este surprins în flagrant la săvârşirea unei abateri disciplinare, aplicarea sancţiunii
disciplinare corespunzătoare se va putea realiza fără audierea acestuia”.

Sindicatul constituit în societate consideră că textul încalcă prevederile imperative ale art. 251
alin. (1) din Codul muncii, potrivit căruia sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu
excepția avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare
prealabile. Ca urmare, decide declanşarea unui conflict colectiv de muncă. Sesizează angajatorul
cu declanşarea conflictului colectiv şi îl convoacă la conciliere, comunicându-i că, dacă va fi
necesar, va decide chiar declanşarea unei greve.
Angajatorul se prezintă la conciliere şi comunică delegaţiei sindicale că declanşarea unei greve ar
fi oricum nelegală. Motivul acestei susţineri îl constituie faptul că sindicatul a fost consultat cu
prilejul adoptării Regulamentului intern, în temeiul art. 241 din Codul muncii, apoi a fost afişat
pentru 2 luni la avizier. În tot acest timp, salariaţii nu au avut nici o obiecţie.

Cerințe:
1. Ce efecte juridice poate produce textul citat din Regulamentul intern?
2. Cum apreciați susținerile angajatorului formulate cu prilejul concilierii?
3. Menționați dacă Sindicatul poate declanșa conflictul colectiv. Dacă nu, consiliați Sindicatul cu
privire la mijloacele de acțiune.

Raspuns:

1. Conform Art. 251 . din Codul Muncii [cercetarea disciplinara ] Sub sanctiunea
nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), adica
a avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari
disciplinare prealabile. In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul
va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea,
precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
Dacă există neconcordanță între contractul individual de muncă, contractul
colectiv de muncă și actul normativ, prioritate are actul normativ.
Regulile generale ale procedurii in baza careia este antrenata raspunderea
disciplinara a salariatului sunt stabilite de articolul Art. 251 si, eventual, detaliate sau
completate prin regulamentul intern sau alte proceduri interne ale angajatorului.
Referitor la cercetarea prealabila este necesar a se mentiona faptul ca efectuarea
cercetarii este o conditie imperativa a legii, intrucat ea reprezinta singura concretizare a
garantiei de respectare a dreptului de aparare pe toata durata desfasurarii actiunii
disciplinare de catre cei investiti cu dreptul de a aplica sanctiunea. O decizie de
sanctionare trebuie sa indeplineasca simultan si cumulativ atat conditiile de legalitate, cat
si cele de temeinicie, iar analizarea cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la
temeinicia masurii.
Asadar, textul citat din Regulamentul intern nu produce efecte juridice (este nul
absolut).

2. Susținerile angajatorului formulate cu prilejul concilierii sunt partial indreptatite.


Astfel, in conceptia noii legi, Legea dialogului social (legea 62/2011), conflictele pot avea

12
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

caracter colectiv daca se declanseaza cu prilejul negocierii contractului colectiv de munca


sau caracter individual, daca se declanseaza cu privire la nerespectarea unui drept prevazut
de lege, contract colectiv ori individual de munca.
Singurul moment in care se poate declansa un conflict colectiv de munca urmat de
declanşarea unei greve este cel al negocierii contractului colectiv de munca. Dupa aceea se
mai pot declansa doar conflicte individuale.
De asemenea, niciun angajat sau reprezentant sindical nu au avut nici o obiecţie in
momentul consultarii cu prilejul adoptării Regulamentului intern, în temeiul art. 241 din
Codul Muncii.

3. Sindicatul nu mai poate declansa conflictul colectiv deoarece situatia nu reprezinta


un motiv pentru declansarea unui conflict colectiv de munca iar greva este ilegala. Astfel,
in conceptia noii legi, Legea dialogului social (legea 62/2011), conflictele pot avea
caracter colectiv daca se declanseaza cu prilejul negocierii contractului colectiv de munca
sau caracter individual, daca se declanseaza cu privire la nerespectarea unui drept prevazut
de lege, contract colectiv ori individual de munca.
In cazul in care salariatul apreciaza ca decizia de sanctionare disciplinara nu
respecta conditiile de forma sau/si de fond impuse de Codul Muncii, in termen de 30 zile
calendaristice de la data comunicarii acesteia se poate adresa Tribunalului cu o contestatie
prin care poate solicita anularea deciziei de sanctionare disciplinara ca fiind nelegala
sau/si netemeinica.
In consecinta anularii deciziei se poate solicita obligarea angajatorului la plata unei
despagubiri banesti egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte
drepturi de care salariatul ar fi beneficiat de la data aplicarii sanctiunii disciplinare si pana
la data platii efective. La solicitarea salariatului instanta de judecata poate dispune si
reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior aplicarii sanctiunii disciplinare . De
asemenea, in masura in care s-a cauzat si un prejudiciu moral, se poate solicita instantei si
acordarea de daune morale , precum si plata cheltuielilor de judecata .
Sindicatul poate constata de asemenea nulitatea acelui articol din Regulamentul
intern adoptat în SC “Alfa” S.A.

13
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 7

Între dl. Anton şi dl. Bucur intervine următoarea comunicare:


- Dl. Anton formulează ofertă de vânzare către dl. Bucur a unei cantităţi de marfă pentru
suma de 100 lei/kg.
- Dl. Bucur este de acord să cumpere cantitatea de marfă respectivă, dar pentru suma de 90
de lei/kg.
- Dl. Anton refuză preţul de 90 lei.
- Dl. Bucur revine şi acceptă preţul iniţial de 100 lei.

Cerințe:
1. Arătați dacă dl. Anton mai poate respinge încheierea contractului, sau contractul este deja
încheiat. Argumentați
2. Arătați în ce constă diferența dintre „ofertă” și „invitația de a contracta”
3. Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acceptarea, pentru a conduce la
încheierea unui contract?

Raspuns:

1. Contractul este acordul de voință între două sau mai multe persoane cu intenția de a
constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic. Contractul negociat este rezultatul
discuțiilor, al negocierilor dintre părțile eventualului contract cu privire la clauzele acestuia,
fără a li se impune nimic din exterior.
Formarea contractului necesită analiza următoarelor aspecte: încheierea contractului,
momentul și locul încheierii contractului, momentul și locul încheierii contractului la distanță,
momentul și locul încheierii contractului prin mijloace electronice, oferta de a contracta,
acceptarea ofertei, forma ofertei și a acceptării.
Încheierea contractului se realizează prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea
fără rezerve a unei oferte de a contracta (art. 1.182 alin. (1) din Codul civil). Negocierea
presupune ca părțile să se pună de acord asupra elementelor esențiale ale contractului.
Conform Codului civil „orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă
indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată,
şi ajunge în termen la autorul ofertei”.
In cazul de fata, d-l. Anton formulează ofertă de vânzare către dl. Bucur a unei cantităţi de
marfă pentru suma de 100 lei/kg pe care acesta din urma o refuza initial formuland la randul
sau o contraoferta pe care d-l Anton o refuza la randul sau. Ulterior d-l Bucur revine si accepta
oferta initiala. Data fiind aceste fapte cei doi se afla inca in faza de negociere contractuala, un
eventual contract intre cei doi nefiind inca încheiat.

2. Oferta de a contracta este o propunere făcută de ofertant în vederea încheierii unui


contract. Aceasta se mai numește și policitațiune și este un act juridic unilateral, fiind rezultatul
unei singure voințe, a ofertantului sau a unei persoane care are inițiativa încheierii contractului
(în condițiile art. 1.188 alin. (2) din Codul civil. Pentru a produce efecte, oferta trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:

14
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

– să cuprindă o propunere de încheiere a unui contract (art. 1.188 alin. (1) din Codul civil,
prima teză);
– să fie fermă și neechivocă, adică să exprime intenția ofertantului de a se obliga în cazul
acceptării ei de către destinatar (art. 1.188 alin. (1) din Codul civil, a treia teză); prin urmare,
oferta trebuie să fie o manifestare de voință reală, serioasă, conștientă și cu intenția de a angaja
din punct de vedere juridic (spre exemplu, o marfă expusă în vitrină fără preț nu are valoarea
unei oferte în scop de vânzare, ci reprezintă reclamă a mărfii respective în scop de publicitate);
– să fie precisă și completă; să conțină suficiente elemente pentru formarea contractului, adică
oferta trebuie să fie precisă și completă în privința elementelor ce formează conținutul ofertei
(art. 1.188 alin. (1) din Codul civil, a doua teză).
Oferta trebuie să fie fermă , căci în caz contrar nu constituie un angajament propriu-zis, ci
constituie doar o invitaţie de a contracta (spre exemplu : trimiterea către o societate comercială a
unor prospecte, cataloage, mostre, tarife etc. ).

3. Acceptarea ofertei reprezintă consimțământul destinatarului ofertei de a încheia contractul.


Pentru a produce efecte, acceptarea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să fie concordantă cu oferta. Răspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci
când: a) cuprinde modificări sau completări care nu corespund ofertei primite; b) nu
respectă forma cerută anume de ofertant; c) ajunge la ofertant după ce oferta a devenit
caducă. Răspunsul destinatarului care nu concordă cu oferta este considerat contraofertă
(art. 1.197 din Codul civil);
b) să fie neîndoielnică. Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în
mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată (art.
1.196 alin. (1) din Codul civil, prima teză);

c) să ajungă în termen la autorul ofertei (art. 1.196 alin. (1) din Codul civil, a doua teză).
Acceptarea trebuie să intervină în termenul stabilit de ofertant sau, dacă oferta a fost
făcută fără termen, înainte de a deveni caducă sau înainte de revocare (cu excepția art.
1.186 alin. (2) coroborat cu art. 1.193 alin. (2) din Codul civil)1.

d) trebuie să fie comunicată ofertantului. Oferta, acceptarea, precum și revocarea acestora


produc efecte numai din momentul în care ajung la destinatar, chiar dacă acesta nu ia
cunoștință de ele din motive care nu îi sunt imputabile. Comunicarea trebuie făcută prin
mijloace cel puțin la fel de rapide ca cele folosite de ofertant, dacă din lege, din acordul
părților, din practicile stabilite între acestea sau din alte împrejurări nu rezultă contrariul
(art. 1.200 alin. (1) și (2) din Codul civil). Atât oferta, cât și acceptarea pot fi retrase dacă
retragerea ajunge la destinatar anterior sau concomitent cu oferta sau, după caz, cu
acceptarea (art. 1.199 din Codul civil).

Acceptarea trebuie sa fie pura si simpla fara a include elemente de conditionare a


ofertei. Daca acceptarea cuprinde un alt pret, cazul spetei prezentate mai sus, aceasta se
transforma in contraoferta.

15
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Conform art. 1187 noul Cod Civil, „Oferta şi acceptarea trebuie emise în forma
cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului.” Dacă, de exemplu, forma cerută
de lege pentru contractul proiectat este autentică, sub sancţiunea nulităţii, oferta de a
contracta şi acceptarea acesteia trebuie încheiate şi ele în formă autentică.

16
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 8

Societatea „Alfa” SA a întârziat plata salariilor cu 4 luni. Salariații se strâng pentru a discuta ce
este de făcut în această situație.
Dl. Anton propune declanșarea unui conflict colectiv de muncă. O grevă generală va determina
angajatorul la plata salariilor.
Dl. Bucur susține că fără să se organizeze într-un sindicat nu pot să-și apere drepturile, deoarece
legea prevede că salariații pot fi reprezentați la negocieri prin sindicat.
Dl. Constantin susține că singura soluție este să îl dea în judecată pe angajator. Dar, dacă nu vor
semna toți cererea de chemare în judecată, aceasta va fi respinsă.
Dl. Dan propune să se meargă în grup la ministerul de resort, solicitând plata salariilor restante.
Dl. Enache propune ca salariații să vină la fabrică, dar să lucreze lent/superficial și să producă mai
multe rebuturi. Nimeni nu poate fi obligat să lucreze bine, dacă nu i se plătește salariul.

Cerință:
Sunteți invitat la Adunarea generală a salariaților și ascultați punctele de vedere prezentate mai
sus. Cine are dreptate? Ce îi sfătuiți pe salariați?

Raspuns:

1. Ipoteza unui conflict colectiv nu este posibila deoarece situatia nu reprezinta un


motiv pentru declansarea unui conflict colectiv de munca iar greva este ilegala. Astfel, in
conceptia noii legi, Legea dialogului social (legea 62/2011), conflictele pot avea caracter
colectiv daca se declanseaza cu prilejul negocierii contractului colectiv de munca sau
caracter individual, daca se declanseaza cu privire la nerespectarea unui drept prevazut de
lege, contract colectiv ori individual de munca.
Astfel, propunerea D-lui. Anton nu se sustine. Mai mult, in dreptul romanesc,
greva nu poate fi declansata in ipoteza unui conflict individual, cum avem in situatia
prezentata mai sus, ci numai in cazul unui conflict colectiv, din etapa precontractuala, de
negociere a contractului colectiv. Aceasta inseamna ca, daca angajatorul nu si-a indeplinit
obligatiile contractuale(prevazute in contractele individuale sau colective de munca),
salariatii vor putea introduceactiune in instanta, dar nuvor putea inceta lucrul.
Nici Dl. Bucur nu are dreptate pentru ca salariatii pot fi reprezentati si isi pot apara
drepturile, daca nu sunt organizati in sindicat, prin reprezentantii acestora.
Dl. Constantin are dreptate in mare parte. Greseste cand spune ca cererea va fi
respinsa daca nu vor semna toti.
Dl. Dan nu are dreptate atunci cand propune să se meargă în grup la ministerul de
resort, solicitând plata salariilor restante, acesta neavand nicio competenta.
Dl. Enache nu are dreptate, propunerile acestuia nerezolvand situatia salariatilor.

Sfatul meu este sa se duca in instanta si sa dea in judecata angajatorul pentru


neplata la termen a salariilor.

17
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 9

Între dl. Anton şi dl. Bucur a intervenit un contract de vânzare – cumpărare a unui teren.
Cumpărătorul, dl. Bucur, solicită predarea actelor de proprietate a terenului. Vânzătorul, dl.
Anton, refuză să efectueze o astfel de predare, arătând că contractul nu a fost încheiat în formă
scrisă, autentificată la notariat.
Ca urmare, dl. Bucur solicită rezoluţiunea contractului.

Cerințe:
1. Arătați dacă instanţa poate pronunţa rezoluţiunea. Motivaţi.
2. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre reziliere, rezoluţiune şi nulitatea unui contract?
Arătați care dintre acestea poate interveni în speță.
3. Precizați care sunt condiţiile de validitate ale unui contract, precum şi dacă vreuna dintre
acestea este neîndeplinită în speţă.
4. Identificați elementele raportului juridic prezentat în speţă.

Raspuns:

1. După modul de executare, contractele pot fi cu executare dintr-o dată (uno ictu) și cu
executare succesivă.
 Cu executare dintr-o dată este contractul a cărui executare implică o singură
prestație din partea celui care se obligă (a debitorului). Acest tip de contract se mai
numește și cu executare instantanee. Spre exemplu, darul manual, ca varietate a
donației.
 Cu executare succesivă este contractul a cărui executare implică mai multe
prestații eșalonate în timp (spre exemplu, contractul de locațiune, donația cu sarcină
de întreținere).
Consecințele neexecutării culpabile sunt: pentru contractele sinalagmatice cu executare
dintr-o dată se aplică rezoluțiunea (ca modalitate prin care se desființează contractul;
rezoluțiunea își produce efecte și pentru trecut (ex tunc) și pentru viitor (ex nunc)), pentru
contractele cu executare succesivă se aplică rezilierea (care desființează contractul producând
efecte numai pentru viitor (ex nunc)).
In speță, instanţa nu poate pronunţa rezoluţiunea deoarece obiectul contractului de vanzare
cumparare reprezinta transferul proprietatii de la dl. Anton la dl. Bucur, nu transferul actelor de
proprietate. Contractul se considera neincheiat fiind unul solemn. Contractul este solemn atunci
când validitatea sa este supusă îndeplinirii unor formalități prevăzute de lege (art. 1.174 alin. (3)
din Codul civil). Contractul solemn reprezintă o excepție de la regula consensualismului. Pentru
încheierea valabilă a contractului solemn este necesară, pe lângă manifestarea de voință, și
respectarea unor cerințe de formă, prevăzute de lege. Forma solemnă pentru astfel de contracte
este o condiție de validitate.

2. Asemănările dintre nulitate, rezoluţiune si reziliere sunt următoarele:

18
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

- sunt cauze care atrag ineficacitatea actului juridic civil;


- pot interveni în temeiul unei hotărâri a organului de jurisdicţie

Principalele deosebiri:

- nulitatea presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiţii de validitate, pe


când rezoluţiunea presupune un act juridic valabil încheiat;
- nulitatea se aplică oricărui act juridic civil, în vreme ce rezoluţiunea intervine numai în cazul
contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o data iar rezilierea intervine în cazul contractelor
sinalagmatice cu executari succesive,
- cauza de nulitate există în momentul încheierii actului juridic şi constă în nerespectarea unei
dispoziţii legale referitoare la încheierea valabilă a actului, însă cauza rezoluţiunii si a rezilierii
apare ulterior momentului încheierii şi constă în neexecutarea culpabilă a obligaţiei de către
una dintre părţi;
In speta poate interveni nulitatea deoarece contractul de vanzare-cumparare nu este
incheiat in forma scrisa, autentificata la un notariat.
Importanța clasificării presupune mai multe aspecte:
– consecințele neexecutării culpabile sunt: pentru contractele sinalagmatice cu executare
dintr-o dată se aplică rezoluțiunea (ca modalitate prin care se desființează contractul;
rezoluțiunea își produce efecte și pentru trecut (ex tunc) și pentru viitor (ex nunc)), pentru
contractele cu executare succesivă se aplică rezilierea (care desființează contractul
producând efecte numai pentru viitor (ex nunc));
– efectele nulității; nulitatea contractului cu executare dintr-o dată produce efecte și pentru
trecut (ex tunc), considerându-se că acesta n-a fost încheiat niciodată; nulitatea contractului
cu executare succesivă produce efecte numai pentru viitor (exnunc).

3. In art. 1.179 a Codului civil sunt enumerate „conditiile esentiale necesare pentru validitatea
unui contract :
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul partilor;
3. un obiect determinat si licit;
4. o cauza licita si morala.
In masura in care legea prevede o anumita forma a contractului, aceasta trebuie respectata,
sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile legale aplicabile.”
In speta nu s-au inceplinit conditiile referitoare la forma contractului (contractul de vanzare-
cumparare nu este incheiat in forma scrisa, autentificata la un notariat).

4. Elementele constitutive ale raportului juridic prezentat in speta sunt:


(1) părţile – Vanzatorul (dl. Anton) si cumparatorul (dl.Bucur).
(2) cauza – Intentia de a cumpara si a vinde.
(3) obiectul – Transferul dreptului de proprietate

19
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 10

Dl. Anton, agent de vânzări al societății “Alfa” SRL, îi trimite un e-mail d-lui Bucur, întrebându-l
dacă dorește să achiziționeze:
- 300 componente de tipul T231, la prețul de 200 lei/buc;
- maximum 300 componente de tipul T 232, la prețul 200 lei/buc;
- 300 de componente T 233, la prețul cu care a mai achiziționat în trecut astfel de componente de
la societate.
Dl. Bucur răspunde că este interesat să achiziționeze toate cele trei categorii de componente, și că
solicită livrarea până pe 15 decembrie.
La dat de 15 decembrie societatea “Alfa” SRL livrează cele trei categorii de componente, pe care
dl. Bucur refuză însă să le accepte, deoarece achiziționase între timp de la un alt furnizor.

Cerințe:
1. Arătați dacă între dl. Anton, ca reprezentant al societății “Alfa” SRL și dl. Bucur s-a încheiat
un contract de vânzare-cumpărare cu privire la componentele:
- T 231
- T 232
- T 233
2. Arătați care sunt consecințele refuzului d-lui Bucur în fiecare caz și dacă acesta poate fi
obligat la plata de despăgubiri.

Raspuns:
1. Arătați dacă între dl. Anton, ca reprezentant al societății “Alfa” SRL și dl. Bucur s-a
încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la componentele:
- T 231 - 300 componente de tipul T231, la prețul de 200 lei/buc; contractul este incheiat
prin acordul partilor; Intre cele doua parti s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare
pentru ca s-a intalnit cererea cu oferta, iar oferta este completa, serioasa si determinata
- T 232 - maximum 300 componente de tipul T 232, la prețul 200 lei/buc; contractul nu este
incheiat
- T 233 - 300 de componente T 233, la prețul cu care a mai achiziționat în trecut astfel de
componente de la societate; contractul este incheiat in masura in care este determinabil
Contractul poate fi incheiat daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul
poate fi determinat ulterior dar nu mia tarziu de data platii. Acest lucru nu trebuie sa mai
necesite un acord de vointa din partea partilor.
2. In ipoteza in care contractul a fost deja incheiat, refuzul de accepta piesele reprezinta
nerespectarea contractului si raspunderea contractuala a d-lui Bucur ce atrage dupa sine plata
unor despagubiri, daune de interese, pentru prejudiciul produs cu exceptia componentelor
T232 pentru care nu exista contract incheiat.
Consecințele refuzului d-lui Bucur sunt: rezoluţiunea contractului ( sancţiune ce constă în
desfiinţarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu executare dintr-o data, în cazul
neexecutării culpabile a obligaţiilor de către una dintre părţi) si plata de despagubiri (daune de
interese combinatorii) pentru neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract (T231, T233).

20
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 11

Între societatea “Alfa” SRL și dl. Anton a intervenit un contract de leasing, prin care societatea
“Alfa” SRL, în calitate de locator-finanțator îi transmite pentru o perioadă de un an d-lui Anton,
în calitate de locator-utilizator, dreptul de folosință asupra unui autoturism. În schimb, dl. Anton
are obligația de efectua plăți periodice (rate de leasing), al căror cuantum va fi stabilit ulterior, în
raport de posibilitățile financiare ale d-lui Anton.
Contractul de leasing urmează să fie operațional sau financiar, în funcție de opțiunea d-lui Anton
la sfârșitul perioadei de leasing.
La sfârșitul perioadei de 1 an dl. Anton va putea opta între:
- cumpărarea bunului, în măsura în care societatea „Alfa” SRL își va da acordul,
- prelungirea contractului de leasing cu încă un an. În acest caz, la finele noului termen dreptul de
proprietate asupra autoturismului se va transfera automat în patrimoniul d-lui Anton,
- încetarea raporturilor contractuale.
Menținând calitatea de proprietar, societatea „Alfa” SRL răspunde faţă de terţi pentru prejudiciile
provocate prin folosinţa bunului, fapta sau omisiunea d-lui Anton.
Potrivit contractului, dacă în timpul derulării contractului de leasing societatea “Alfa” SRL
înstrăinează bunul, dreptul de opțiune al d-lui Anton ia sfârșit cu efect imediat.

Cerințe:
1. Menționați 5 greșeli cuprinse în înțelegerea intervenită între societatea „Alfa” SRL și dl.
Anton.
2. Arătați care este diferența între leasing operațional și leasing financiar

Raspuns:

1. Contractul de leasing trebuie sa cuprinda de la inceput clauza de leasing financiar sau


operational, utilizatorul neputand opta pentru una din cele doua variante la sfarsitul
contractului.
Cuantumul ratelor de leasing se va stabili de la inceput dupa un anumit grafic.
Din momentul incheierii contractului de leasing si pana la expirarea acestuia si reintrarea
in posesia bunului, societatea “Alfa” SRL, în calitate de locator-finanțator este exonerat faţă de
terţi pentru prejudiciile provocate prin folosinţa bunului, fapta sau omisiunea d-lui Anton.
La sfarsitul perioadei, daca d-l Anton opteaza pentru cumpararea autoturismului, nu mai
este necesar acordul societatii Alfa.
In timpul derulării contractului de leasing societatea “Alfa” SRL nu poate înstrăina bunul.

2. Conform legii, la finalul unui contract de leasing operational unde rata reprezinta chiria
pentru bunul folosit, clientul/utilizatorul masinii nu poate achizitiona masina de la finantator si
trebuie sa o returneze. La finalul unui contract de leasing financiar, unde rata de leasing
reprezinta cota din valoarea de intrare a bunului iar dobanda de leasing se stabileste prin
acordul partilor , in urma achitarii valorii reziduale, clientul devine proprietar al vehiculului.

21
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 12
La data de 1 martie 2018 a dobândit personalitate juridică societatea “Alfa” SRL cu sediul în
Strada Florilor nr. 1 din Bacău. Societatea a încheiat un contract de încheiere a echipamentelor
necesare desfășurării activității de la dl. Anton, pentru intervalul 1 aprilie 2018 – 31 martie 2019.
Societatea “Alfa” SRL efectuează plata chiriei conform contractului, dar la data de 1 iulie 2018,
dl. Anton solicită restituirea echipamentelor, deoarece tocmai a constatat că la același sediu din
Strada Florilor nr. 1 funcționează și o altă societate, “Beta” SRL, având același obiect de
activitate. Imobilul, prin structura lui și suprafața sa utilă, nu permite funcționarea mai multor
societăți în încăperi diferite sau în spații distinct partajate. Dl. Anton se teme că echipamentele
puse la dispoziție potrivit contractului de închiriere vor fi utilizate și de către cealaltă societate
situată la același sediu.
Dl. Anton solicită în instanță anularea contractului de închiriere.

Cerințe:
1. Arătați dacă dl. Anton va obține în instanță anularea contractului de închiriere și dacă, în
condițiile în care chiria a fost plătită, va putea solicita restituirea echipamentelor
2. Arătați ce probe trebuie să facă dl. Anton.
3. Arătați dacă în cauză este vorba despre anularea contractului de închiriere sau de rezilierea
acestuia. Explicați.

Raspuns:

1. In situatia data consimţământul este viciat prin dol deoarece Societatea “Alfa” SRL a
omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant ca la același sediu din Strada Florilor nr.
1 funcționează și o altă societate, “Beta” SRL, având același obiect de activitate, iar dl. Anton
suspecteaza ca echipamentele pe care acesta le-a inchiriat societatii Alfa vor fi folosite si de
cealalta firma.
In aceasta situatie partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol (dl. Anton) poate
cere anularea contractului si restituirea echipamentelor chiar daca chiria a fost platita.

2. Pentru a proba existenta viciului de consimtamant, dl. Anton trebuie sa aduca un extras de
la ORC din care sa rezulte ca cele doua societati au acelsi obiect de activitate, acelsi sediu si
acelasi patronat.

3. În cauză este vorba despre anularea contractului de închiriere deoarece avem un viciu de
consimtamant (dol). Rezilierea contractului poate fi ceruta in cazul in care una dintre parti nu
isi respecta obligatiile stabilite in contract. In plus, rezilierea (care desființează contractul
producând efecte numai pentru viitor (ex nunc));
Dolul este fapta unei părți a unui eventual contract fie de a induce în eroare cealaltă parte
prin manopere viclene, dolosive, pentru a o determina să încheie contractul, fie a omite, în mod
fraudulos, de a o informa asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie (art.
1.214 alin. (1) din Codul civil). Dolul este prin urmare o eroare provocată, spre deosebire de
eroarea menționată anterior, care este spontană. Dolul, ca fapt delictual, presupune că provine
din partea unei persoane care urmărește să încheie un contract, astfel:
– acțiunea de a induce în eroare, de a se folosi de mijloace viclene, ca faptă delictuală
22
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

comisivă;
– omisiunea, cu intenție frauduloasă, de a nu informa anumite împrejurări, despre care, în
cunoștință de cauză, cealaltă parte n-ar fi încheiat contractul.
Dolul poate proveni de la o parte contractantă, de la reprezentantul, prepusul ori
gerantul afacerilor celeilalte părți, dar și de la un terț.
Anularea contractului poate fi cerută în toate cazurile, indiferent de la cine provine
dolul

23
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 13

Extras din Contractul colectiv de muncă al Societății “Alfa” SRL:


(…) “Prin derogare de la prevederile art. 31 alin. (1) din Codul muncii, la încheierea contractului
individual de muncă se poate prevedea o perioadă de probă de maximum 90 de zile, atât la
funcțiile de execuție cât și de conducere”.
(…) „Prin derogare de la prevederile art. 75 din Codul muncii, persoanele concediate pentru
necorespundere profesională beneficiază de un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile
lucrătoare”.
(…) „Prin derogare de la prevederile art. 81 alin. (4) din Codul muncii, termenul de preaviz în
cazul demisiei este de 45 de zile atât în cazul funcțiilor de execuție, cât și în cazul funcțiilor de
conducere”.

Cerințe:
1. Arătați dacă se poate deroga prin contractul colectiv de muncă de la prevederile legale. În ce
condiții?
2. Care dintre prevederile de mai sus produc efecte juridice și care sunt lovite de nulitate?
Explicați.

Raspuns:

1. Dacă există neconcordanță între contractul individual de muncă, contractul


colectiv de muncă și actul normativ, prioritate are actul normativ.
Asadar, extras din Contractul colectiv de muncă al Societății “Alfa” SRL:
(…) “Prin derogare de la prevederile art. 31 alin. (1) din Codul muncii, la încheierea
contractului individual de muncă se poate prevedea o perioadă de probă de maximum 90
de zile, atât la funcțiile de execuție cât și de conducere”. Se poate, perioada maxima
stipulata in actul normativ este de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de
executie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere.
(…) „Prin derogare de la prevederile art. 75 din Codul muncii, persoanele concediate
pentru necorespundere profesională beneficiază de un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15
zile lucrătoare”. Nu se poate, perioada minima stipulata in actul normativ pentru
persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul
la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.
(…) „Prin derogare de la prevederile art. 81 alin. (4) din Codul muncii, termenul de
preaviz în cazul demisiei este de 45 de zile atât în cazul funcțiilor de execuție, cât și în
cazul funcțiilor de conducere”. Nu se poate, perioada maxima stipulata in actul normativ
nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie,
respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de
conducere.

2. Dintre prevederile de mai sus prima produce efecte juridice, restul fiind lovite de
nulitate in conditiile in care legea nu prevede nulitatea absoluta.

24
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 14

Managerul societății “Alfa” SRL a dispus concedierea d-lui Anton, pentru necorespundere
profesională, în baza art. 61 lit. d) din Codul muncii.
În motivarea deciziei de concediere, se prevede că necorespunderea profesională s-a ilustrat cu
prilejul verificării realizată la şi pentru încheierea contractului individual de muncă.
După comunicarea deciziei de concediere, angajatorul, constatând că nu a acționat corespunzător
prevederilor legale, decide revocarea acesteia.

Cerințe:
1. Arătaţi dacă angajatorul a procedat în mod corect; în caz contrar, identificaţi mecanismul
corect al aplicării măsurii concedierii pentru necorespundere profesională.
2. Arătați dacă o concediere pentru necorespundere profesională este considerată imputabilă sau
neimputabilă. Precizați consecințele.
3. Arătați care sunt consecințele revocării deciziei de concediere.

Raspuns:

1. Angajatorul nu a procedat in mod corect. In conformitate cu Art. 61. [cazurile


concedierii pentru motive subiective] lit d) din Codul Muncii, angajatorul poate dispune
concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care salariatul nu
corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.
Desi concedierea pentru necorespundere profesionala constituie motivul cel mai
uzual invocat pentru concediere, aceasta este conditionata de obtinerea de catre salariat a
calificativului “nesatisfacator” sau “insuficient” ori, dupa caz, a unui punctaj inferior celui
minim, cu prilejul evaluarii periodice a salariatilor.
Întrucât este o procedură delicată, a cărei nerespectare duce la pierderea litigului în
cazul în care fostul salariat decide să conteste decizia de concediere, evaluarea trebuie
raportata la:
- criteriile de evaluare constituie un element al contractului individual de munca;
- ele sunt cuprinse in Regulament Intern făcut în care sunt stabilite, în mod clar,
criteriile de evaluare a salariaților, procedura de evaluare și sancțiunile în cazul unei
evaluări nesatisfăcătoare;
- criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului trebuie aduse la
cunoștința salariatului prin însăși informarea angajatorului cu privire la viitorul loc de
muncă în conformitate cu Art. 17 alin. 3 lit. (e) din Codul Muncii;
- criteriile de evaluare vor fi stabilite prin raportare la fisa postului fiecarui
salariat(anexa obligatorie a CIM);
- Regulamentul intern care conține referiri la toate elementele prevăzute la Art. 242
din Codul Muncii trebuie adus la cunoștința salariatului, încă din prima zi de muncă,
întrucât doar din momentul în care este adus la cunoștință regulamentul își va produce
efectele. Luarea la cunoștință a salariatului cu privire la prevederile regulamentului intern
va fi dovedită prin semnarea pe un exemplar din regulament și prin scrierea mențiunii
”Am citit și am luat la cunoștință”. Acest exemplar este indicat să stea la dosarul de
personal al salariatului împreună cu celelalte documente relevante.
Mecanismul corect al aplicării măsurii concedierii pentru necorespundere
profesională

25
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Atunci când este vorba despre o concediere pentru necorespundere profesională,


angajatorul are obligația de a propune salariatului în cauză alte locuri de muncă vacante în
unitate compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă
stabilită de medicul de medicina muncii.
Atunci când angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante care corespund
pregătirii profesionale sau capacității de muncă a salariatului, acesta va avea obligația
solicitării sprijinului agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă pentru a putea
distribui salariatul.
Totuși, în cazul în care angajatorul dispune de astfel de locuri vacante, salariatul va
avea la dispoziție 3 (trei) zile lucrătoare să își exprime, în scris, opțiunea cu privire la
locurile de muncă comunicate. Dacă salariatul nu își exprimă opțiunea în termenul legal de
3 (trei) zile lucrătoare, precum și după notificarea cazului către agenția teritorială privind
ocuparea locurilor de muncă, abia atunci angajatorul poate dispune concedierea
salariatului pentru necorespundere profesională.
Atunci când concedierea intervine pentru necorespunderea profesională a
salariatului, angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de
zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii (respectiv de la data evaluării
profesionale a salariatului).
Această decizie trebuie să fie în scris, să curpindă motivația în fapt și în drept, să
cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și indicarea instanței
judecătorești competente. Dacă aceste elemente nu sunt respectate, decizia de concediere
va fi lovită de nulitate.

2. O concediere pentru necorespundere profesională este considerată neimputabilă,


motiv pentru care salariatul beneficiaza in acest caz de urmatoarele drepturi:
- Dreptul la preaviz. Durata termenului de preaviz este de 20 de zile lucratoare.
- Dreptul de a i se oferi un post inferior
- Dreptul de a obtine indemnizatie de somaj
Salariatul concediat in temeiul Art. 61 lit. (d) din Codul Muncii republicat, poate
beneficia de indemnizatie de somaj conform prevederilor Art. 17 alin. 1, lit. (a) din Legea
76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca,
coroborat cu Art. 5, lit. (a) din normele de aplicare a Legii 76/2002 , aprobate prin HG
174/2002.

3. În interpretarea Art. 55 lit. c) și Art. 77 din Codul Muncii, decizia de concediere


poate fi revocată până la data comunicării acesteia către salariat, actul de revocare fiind
supus exigențelor de comunicare corespunzătoare actului pe care îl revocă (decizia de
concediere).
Efectele practice ale deciziei sunt ample, inclusiv în plan procedural. Părțile pot
utiliza instituția nulității convenționale. „Revocarea” deciziei de concediere, după
contestarea acesteia de către salariat, nu mai este posibilă, rămânând angajatorului calea
recunoașterii exprese a pretențiilor reclamantului în acord cu art. 436 Cod procedură
civilă.

26
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 15

La data de 1 iulie 2017, dl. Anton avea, potrivit contractului individual de muncă, un salariu brut
de 1.800 lei.
La data de 1 ianuarie 2018 a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 846/2017, prevăzând un
salariu minim de 1.900 lei.
Contractul colectiv de muncă aplicabil în unitate nu este modificat, el fiind menținut în forma în
care a fost înregistrat.

Cerințe:
1. Arătați care este salariul minim la care este îndreptățit dl. Anton în prezent
2. Precizați ce are prioritate, dacă există neconcordanță între contractul individual de muncă,
contractul colectiv de muncă și actul normativ.

Raspuns:

1. Salariul minim la care este îndreptățit dl. Anton în prezent este 1.900 lei.

2. Prevederea din contractul colectiv de munca privin salariul minim nu mai este aplicabila
odata cu intrarea în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 846/2017 la data de 1 ianuarie 2018.
Dacă există neconcordanță între contractul individual de muncă, contractul colectiv de
muncă și actul normativ, prioritate are actul normativ

27
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 16
AB și AC, persoane fizice, au hotărât să constituie un SRL, și în acest sens au redactat, chiar ei,
un contract de societate, obținând, în termenul prevăzut de lege, de la registrul comerțului,
disponibilitatea firmei. AB și AC au adus fiecare, ca aport la capitalul social, un teren în
valoare de 10.000 euro, iar AB a adus și un autoturism în valoare de 15.000 euro.
Contractul încheiat sub semnătură privată a fost depus la registrul comerțului în vederea
înmatriculării/înregistrării.

Cerințe:
Registrul comerțului a respins cererea de înmatriculare. Care au fost motivele respingerii cererii?
Explicați.

Raspuns:

1. Motivele respingerii de catre Registrul comerțului a cererii de înmatriculare sunt:


i) Lipsa aporturilor in numerar. Luand in calcul condițiile de fond speciale ale
contractului de societate
Acestea sunt:
a) aportul asociaților la formarea capitalului social;
b) intenția asociaților de a coopera (affectio societatis) pentru desfășurarea unei
activități economice, cu scop lucrativ;
c) realizarea și împărțirea profitului.
Aportul asociaților la formarea capitalului social:
În sens juridic, prin aport se înțelege obligația pe care și-o asumă fiecare asociat de
a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. Operațiunea este analizată
în doctrină ca fiind un contract încheiat între asociați și viitoarea societate, numit și
contract de aport.
În sens etimologic, aportul înseamnă bunul adus în societate de către asociat.
Potrivit
Art. 1.881 alin. (1) din Codul civil, fiecare asociat trebuie să contribuie la aceasta prin
aporturi bănești, în bunuri sau în cunoștințe specifice sau prestații.
Aportul este o valoare economică exprimată în numerar, în natură, în creanțe și în
muncă (prestații, cunoștințe specifice).
Aportul în numerar are ca obiect o sumă de bani. Potrivit Art. 16 alin. (1) din
Legea
societăților, aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme
de societate. Aportul asociatului la capitalul social nu este purtător de dobânzi (Art. 68
din Legea societăților)

ii) Lipsa formei autentice obligatorii . Conform condițiilor de formă ale contractului de
societate, actul constitutiv al societății se încheie în formă scrisă sub semnătură
privată, se
semnează de toți asociații, iar în cazul SA și SCA care se constituie prin subscripție
publică, de fondatori (Art. 5 alin. (6) din Legea societăților).
Actul constitutiv îmbracă formă autentică obligatorie, potrivit Art. 5 alin. (6) din
Legea
societăților, dacă:
– printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil;

28
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

– se constituie o SNC sau o SCS;


– se constituie o SA (sau o SCA) prin subscripție publică.
Prin depunerea la oficiul registrului comerțului sau, după caz, prin autentificare, actul
constitutiv dobândește dată certă (Art. 5 alin. (7) coroborat cu art. 17 alin. (1) din
Legea
societăților, 31/1990 ).

29
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 17
AB exercită concomitent 8 mandate de administrator la 8 societăți pe acțiuni, care au optat de la
constituire să fie administrate în sistem unitar. 6 dintre societățile cu care AB are mandat au sediul
pe teritoriul României, celelalte două au sediul stabilit în Bulgaria. AB deține în proprietate la
fiecare din cele 6 societăți cu sediul în România ¼ din totalul acțiunilor societății, la cele cu sediul
în Bulgaria AB deține ½ din totalul acțiunilor.
AB este dat în judecată de către AC, acționar/administrator la una din societățile cu sediul în
România, pentru motivul că o persoană fizică nu poate exercita concomitent decât 5 mandate de
administrator, or AB este administrator în 8 societăți.
Instanța a respins acțiunea lui AC.

Cerințe:
Care sunt motivele respingerii acțiunii? Motivați răspunsul.

Raspuns:

1. Motivul respingerii acțiunii lui AC de catre instanță este in conformitate cu


dispozitiile Legii 31/1990 Art. 15316 alin. (1), Legea societatilor care stipuleaza ca, pe de o
parte o persoană fizică poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de administrator
şi/sau de membru al consiliului de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror sediu se află
pe teritoriul României. Această prevedere se aplică în aceeaşi măsură persoanei fizice
administrator sau membru al consiliului de supraveghere, cât şi persoanei fizice
reprezentant permanent al unei persoane juridice administrator ori membru al consiliului de
supraveghere.
Totodata insa, Art. 15316 alin. (2) prevede ca interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se
referă la cazurile când cel ales în consiliul de administraţie sau în consiliul de
supraveghere este proprietar a cel puţin o pătrime din totalul acţiunilor societăţii sau este
membru în consiliul de administraţie ori în consiliul de supraveghere al unei societăţi pe
acţiuni ce deţine pătrimea arătată.

30
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 18

AB, AC și AD, persoane fizice, hotărăsc să constituie un SRL. Fiecare dintre aceștia vor contribui
la constituirea SRL, după cum urmează:
AB contribuie cu un aport de capital de 10.000 lei.
AC aportează obligațiuni în valoarea de 3.000 lei.
AD se obligă să contribuie cu activitate de marketing, în vederea atragerii clientelei stabile
societății. Contribuția sa este apreciată la valoarea de 5.000 lei.
Cerințe:
1. Precizați natura juridică a fiecărui tip de aport?
2. Sunt permise cele 3 tipuri de aport menționate pentru SRL?
3. În situația dată, societatea se poate constitui?
4. În cazul în care identificați că un tip de aport nu este permis pentru constituirea SRL, acesta
poate intra ulterior în societate ca element al patrimoniului acesteia? Explicați.

Raspuns:

1. Aportul asociaților la formarea capitalului social:


În sens juridic, prin aport se înțelege obligația pe care și-o asumă fiecare asociat de
a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. Operațiunea este analizată în
doctrină ca fiind un contract încheiat între asociați și viitoarea societate, numit și contract
de aport.
În sens etimologic, aportul înseamnă bunul adus în societate de către asociat.
Potrivit
Art. 1.881 alin. (1) din Codul civil, fiecare asociat trebuie să contribuie la aceasta prin
aporturi bănești, în bunuri sau în cunoștințe specifice sau prestații.
Aportul este o valoare economică exprimată în numerar, în natură, în creanțe și în
muncă (prestații, cunoștințe specifice).
a) Astfel, AB contribuie cu un aport ce constituie aport în numerar si are ca
obiect o sumă de bani. Potrivit Art. 16 alin. (1) din Legea societăților, aporturile în
numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate. Aportul asociatului la
capitalul social nu este purtător de dobânzi (Art. 68 din Legea societăților).
b) AC aportează obligațiuni ceea ce constituie aporturi in creante care au
regimul juridic al aporturilor in natura. Aportul în creanțe se consideră vărsat (liberat)
numai după ce societatea a obținut plata sumei de bani care face obiectul creanței. Dacă
plata nu s-a putut obține prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune,
răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenței creanțelor (art. 84 alin.
(1) și (2) din Legea societăților).
Raporturile dintre asociat, în calitate de cedent, și societate, în calitate de cesionar,
sunt cârmuite de regulile cesiunii de creanță din dreptul comun (Codul civil). Spre
deosebire însă de dreptul comun, potrivit art. 84 din Legea societăților, asociatul cedent
(care a adus ca aport creanța) răspunde de solvabilitatea debitorului.
c) AD se obligă să contribuie cu activitate de marketing ceea ce reprezinta
prestații în muncă sau servicii nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea
capitalului social (Art. 16 alin. (4) din Legea societăților). Acestea au ca obiect munca sau
activitatea pe care asociatul promite să o efectueze pentru societate potrivit competenței și
calificării profesionale.

31
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

2. Majorarea capitalului social, la fel ca și formarea capitalului social la societatea cu


răspundere limitată (SRL) se poate face în numerar (adică în bani) sau în natură (adică
bunuri mobile și/sau imobile).
Aporturile în creanțe la formarea capitalului social precum și la majorarea
capitalului social la S.R.L. nu pot fi creanțele, această formă de aport fiind specifică
formelor de societăți de persoane, adică societatea în nume colectiv și societatea în
comandită simplă.
Actul normativ care reglementează acest domeniu, este Legea nr. 31/1990 privind
societățile, republicată, cu modificările ulterioare. Astfel, Art. 16 din Legea nr. 31/1990
dispune:
(1) Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate. (sunt
permise)
(2) Aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic. Ele sunt
admise la toate formele de societate şi sunt vărsate prin transferarea drepturilor
corespunzătoare şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de
utilizare.
(3) Aporturile în creanţe au regimul juridic al aporturilor în natură, nefiind admise la
societăţile pe acţiuni care se constituie prin subscripţie publică şi nici la societăţile în
comandită pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată. Aporturile în creanţe sunt
liberate, potrivit art. 84. (nu sunt permise)
(4) Prestaţiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea
capitalului social. Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot
obliga la prestaţii în muncă cu titlu de aport social, dar care nu pot constitui aport la
formarea sau la majorarea capitalului social. În schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul
să participe, potrivit actului constitutiv, la împărţirea beneficiilor şi a activului social,
rămânând, totodată, obligaţi să participe la pierderi.
Prestațiile în muncă sunt permise, cu titlu de aport, fără a putea constitui aport la
formarea sau majorarea capitalului social, numai asociaților în SNC și asociaților
comanditați,
deci asociaților cu răspundere nelimitată. (nu sunt permise)

3. Art. 5 din Legea societăților prevede că societatea pe acțiuni, în comandită pe acțiuni


sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate și statut. Contractul de
societate și statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv sau
act de înființare. Denumirea act constitutiv, potrivit Legii societăților, desemnează atât
înscrisul unic, cât și contractul de societate și/sau statutul societății.
Contractul de societate trebuie să îndeplinească condițiile de fond, generale,
esențiale,
de valabilitate ale oricărei convenții, condiții impuse de dispozițiile Art. 1.179 coroborat
cu Art. 1.882 din Codul civil,referitoare la:
– capacitatea părților (a asociaților);
– consimțământul părților (hotărârea acestora de a se angaja din punct de vedere
juridic). Poate fi asociat orice persoană fizică sau juridică, în afară de cazul în care prin
lege se dispune altfel. Un soț nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune
decât cu consimțământul celuilalt soț (art. 1.882 alin. (1) din Codul civil);
– faptul că obiectul trebuie să fie determinat și licit, în acord cu ordinea publică și
bunele moravuri;
– cauza sau scopul încheierii contractului de societate.

32
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

La aceste condiții generale de validitate se adaugă elemente specifice care


particularizează contractul de societate de celelalte contracte, acestea fiind:
– aporturile pe care trebuie să le aducă asociații pentru constituirea capitalului, și
anume: bani, bunuri, prestații sau cunoștințe specifice;
– intenția de a desfășura o activitate economică comună, denumită affectio
societatis;
– realizarea și împărțirea beneficiilor.
Conform Art. 11 alin (1) din Legea societatilor minimul de capital social la
constituire, este de 200 lei, mult sub contributia de capital de 10.000 lei aportata de AB.
Asadar, consider ca atata timp cat condițiile de validitate (de valabilitate) ale
contractului de societate sunt indeplinite, atunci societatea se poate constitui.

4. Aporturile în creanţe au regimul juridic al aporturilor în natură, nefiind admise la


societăţile cu răspundere limitată. Acestea pot intra ulterior în societate ca element al
patrimoniului sub forma investitiilor financiare.
Prestaţiile în muncă sau servicii nu pot intra ulterior în societate ca element al
patrimoniului.

33
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 19

AB, AC și AD - persoane fizice constituie o SA prin subscriere integrală și simultană a capitalului


social. Data înmatriculării este 2 aprilie 2018.
AB se obligă să aducă aport de capital în numerar în valoare de 10 000 euro.
AC, de asemenea, va aporta tot numerar în valoare de 10 000 euro
AD va contribui cu obligațiuni în valoare de 5.000 euro, emise de o societate la data de 1 martie
2018, cu termen de rambursare a acestora la 2 aprilie 2022.
AB, AC, AD au vărsat la constituire 30% din capitalul subscris.
Cerințe:
1. Aporturile aduse de cei 3 acționari sunt permise de lege pentru constituirea unei SA prin
subscriere integrală și simultană? Explicați.
2. Explicați motivul pentru care apreciați că Registrul comerțului ar putea respinge înmatricularea
societății.
3. Cum se poate acoperi neregularitatea constatată de registrul comerțului.

Raspuns:

1. Aporturile în creanțe, potrivit art. 16 alin. (3) din Legea societăților, au regimul juridic
al aporturilor în natură. Ele nu sunt admise:
– la SA care se constituie prin subscripție publică;
– la SCA;
– la SRL.
Aportul în creanțe se consideră vărsat (liberat) numai după ce societatea a obținut plata
sumei de bani care face obiectul creanței. Dacă plata nu s-a putut obține prin urmărirea
debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din
ziua scadenței creanțelor (art. 84 alin. (1) și (2) din Legea societăților).
Raporturile dintre asociat, în calitate de cedent, și societate, în calitate de cesionar, sunt
cârmuite de regulile cesiunii de creanță din dreptul comun (Codul civil). Spre deosebire însă de
dreptul comun, potrivit art. 84 din Legea societăților, asociatul cedent (care a adus ca aport
creanța) răspunde de solvabilitatea debitorului.
Potrivit Legii societăților, pentru a se constitui prin subscriere simultană a capitalului,
viitoarea societate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
Numărul acționarilor nu poate fi mai mic de doi (art. 10 alin. (3)). După constituirea
acesteia, dacă societatea are mai puțin de doi acționari pe o perioadă mai lungă de nouă luni, orice
persoană interesată poate solicita instanței dizolvarea societății. Aceasta nu va fi dizolvată dacă,
până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de dizolvare, numărul minim de acționari
prevăzut de Legea societăților este reconstituit.
Capitalul social vărsat la constituire nu poate fi mai mic de 30% din cel subscris.
Diferența de capital social subscris va fi vărsată:
– pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data
înmatriculării societății;
– pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult doi ani de
la data înmatriculării. (art. 9 alin. (2))

34
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Prin această modalitate capitalul social se formează prin aporturile asociaților care
înființează societatea. Capitalul social al SA și SCA nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Guvernul
va putea modifica, cel mult o dată la doi ani, valoarea minimă a capitalului social, ținând seama
de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei a sumei de 25.000
euro (art. 10 alin. (1)).
In speta, fiind vorba despre constituirea unei SA prin subscriere integrală și simultană a
capitalului social, aporturile aduse de cei 3 acționari sunt permise de lege pentru constituirea
unei SA, acestea facandu-se in numerar si in create care au regimul juridic al aporturilor in natura.

2. Capitalul social se formează prin aporturile asociaților care înființează societatea.


Capitalul social al SA și SCA nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel
mult o dată la doi ani, valoarea minimă a capitalului social, ținând seama de rata de schimb, astfel
încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei a sumei de 25.000 euro (art. 10 alin. (1)).
Aceasta conditie este indeplinita dar varsarea capitalului subscris in creante(obligatiuni) nu va
putea fi varsat mai repede de 4 ani, fapt ce incalca una dintre conditiile constituirea unei SA
prin subscriere integrală și simultană a capitalului social si anume aceea prin care se
stipuleaza faptul ca pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, diferența de capital
social subscris va fi vărsată în termen de cel mult doi ani de la data înmatriculării. (art. 9
alin. (2)).

3. Aportul în creanțe se consideră vărsat (liberat) numai după ce societatea a obținut plata
sumei de bani care face obiectul creanței. Asadar, neregularitatea constatată de registrul
comerțului se poate acoperi prin liberarea aportului in termen de 2 ani.

35
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 20

Începând cu data de 9 ianuarie 2015 (aceasta fiind data înmatriculării în registrul comerțului) s-a
constituit „Globus”, SA prin subscripție publică, cu trei acționari:
- AB și AC - persoane fizice și
- „LINEX” - SRL cu doi asociați, persoană juridică.
Cei trei au și calitatea de membri fondatori.
Societatea s-a constituit cu un capital de 30 000 euro. După 2 ani de la constituire, societatea și-a
majorat capitalul social, începând cu 9 ianuarie 2017.
AC și AB solicită cota corespunzătoare profitului net, începând cu 1 ianuarie 2017, dată de la care
s-a înregistrat majorarea capitalului social.
De asemenea, la doi ani de la constituire, respectiv începând cu data de 9 ianuarie, Popa Ion
reprezentatul societății „LINEX” SRL, solicită o cotă corespunzătoare din profitul net, în valoare
de 6% din acesta, atât pentru primii doi ani de la constituirea societății, cât și de la 9 ianuarie
2017, corespunzător capitalului majorat.

Cerințe:
Sunt întemeiate pretențiile fondatorilor AB și AC și a reprezentantului persoană fizică a societății
,,LINEX”, SRL? Explicați.

Raspuns:

Daca intr-un an societatea „Globus” SA inregistreaza profit si in cadrul adunarii generale a


actionarilor se decide ca acesta sa ramana nerepartzat ca dividende, urmand ca aceasta sa se faca
in exercitiile financiare viitoare, atunci puteti fi in situatia in care acum in 2018 sa inregistrati sold
la contul corespunzator din balanta.
Daca in aceasta luna, ianuarie 2017, se doreste repartizarea profitului din anii precedenti, la
adunarea generala in care urmeaza sa se adopte aceasta hotarare vor fi convocati si vor participa
actionarii cu procentul din capitalul social detinut in actiuni de la data convocarii adunarii
generale.
Daca majoritatea decide sa se imparta dividende, atunci fiecare va incasa dividende raportat la
procentul din capitalul social detinut in actiuni de la data convocarii adunarii generale.
Adunarea generala poate decide sa se repatizeze tot profitul din anii precedenti sau numai o parte.
In cadrul adunarii generale vor fi discutate si votate toate propunerile de repatizare a intregului
profit adunat in timp, propuneri care pot veni in scris de la actionari ca si completare a ordinei de
zi care este trecuta in convocator.
In cadrul SA si deci si in timpul adunarii generale, actionari persoane fizice si juridice au
aceleasi drepturi si obligatii.

36
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 21

Directoratul societății „Globus” SA cu sediul în Ploiești a hotărât în unanimitate de voturi


mutarea sediului social în București.
Acționarii societății au solicitat instanței de judecată anularea deciziei directoratului, considerând
că numai adunarea generală extraordinară a acționarilor are dreptul să decidă mutarea sediului
societății. Președintele directoratului a invocat în apărare prevederile actului constitutiv, în care
acționarii au prevăzut delegarea atribuțiilor adunării generale extraordinare a acționarilor,
directoratului, acesta acționând ca atare (potrivit actului constitutiv).

Cerințe:
1. Hotărârea directoratului este legală? Motivați.
2. Care sunt atribuțiile adunării generale extraordinare ce pot face obiectul delegării
directoratului, respectiv consiliului de administrație, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a
adunării generale extraordinare a acționarilor?

Raspuns:
1. Adunarea generală extraordinară se întrunește ori de câte ori este necesar să se ia o
hotărâre pentru:
a) schimbarea formei juridice a societății;
b) mutarea sediului societății;
c) schimbarea obiectului de activitate al societății;
d) înființarea sau desființarea unor sedii secundare: sucursale, agenții, reprezentanțe sau
alte asemenea unități fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede
altfel;
e) prelungirea duratei societății;
f ) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acțiuni;
h) fuziunea cu alte societăți sau divizarea societății;
i) dizolvarea anticipată a societății;
j) conversia acțiunilor nominative în acțiuni la purtător și invers;
k) conversia acțiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
l) conversia unei categorii de obligațiuni în altă categorie sau în acțiuni;
m) emisiunea de obligațiuni;
n) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este
cerută aprobarea adunării generale extraordinare. (art. 113)
2. parte dintre atribuțiile adunării generale extraordinare referitoare la mutarea sediului,
schimbarea obiectului de activitate, majorarea capitalului social va putea fi exercitată prin
delegație și de către consiliul de administrație, respectiv directorat, dacă s-a prevăzut
acest lucru în actul constitutiv, dacă există o hotărâre a adunării generale extraordinare
în acest sens (art. 114 alin. (2)).
Prin urmare, hotărârea directoratului este legală.

37
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 22

Societatea „Globus”, SA are 4 acționari, respectiv AB, AC, AD, AF, fiecare participând la
capitalul social cu un aport în numerar de 25% din capitalul vărsat. În clauza referitoare la „modul
de distribuire a beneficiilor și de suportare a pierderilor” acționarii au prevăzut ca lui AB și lui
AC să li se distribuie beneficii (și să suporte pierderi) în proporție de 30% fiecare, iar lui AD și
AF să li se distribuie beneficii (și să suporte pierderi) în proporție de 20% fiecare.

Cerințe:
1. Este legală clauza inserată în actul constitutiv referitoare la „modul de distribuire a beneficiilor
și de suportare a pierderilor” societății? Motivați răspunsul.
2. Dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților/acționarilor sau,
după caz, prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situațiilor financiare
anuale aferente exercițiului financiar aprobat. După acest termen societatea este de drept în
întârziere. Ce obligații are societatea în situația menționată?

Raspuns:

1. Clauze cu privire la modalitatea de participare la profit și pierderi concretizate în drepturi


și obligații ale asociaților/acționarilor (art. 7 lit. f ), art. 8 lit. k) din Legea societăților):
- SNC, SCS și SRL trebuie să precizeze partea fiecărui asociat la beneficii și la pierderi;
- SA și SCA trebuie să prevadă modul de distribuire a beneficiilor și de suportare a
pierderilor.
Cauza contractului de societate trebuie să fie, la fel ca și în cazul oricărui act juridic, licită
și morală. În materie societară, cauza este imorală și atunci când îmbracă forma clauzei
leonine. Conform definiției de art. 1902 alin. (3), (4) și (5) C. civ., clauza leonină este acea
stipulație statutară care stabilește partea de câștig altfel decât proporțional cu contribuția la
pierderi, iar această disproporție este nerezonabilă în raport cu împrejurările. Așadar clauza
leonină presupune fie o împărțire vădit disproporționată a profitului sau chiar o preluare
integrală, fie o neparticipare sau o participare vădit disproporționată la pierderi, fie ambele
împreună. O astfel de clauză nu duce la nulitatea societății ci pur și simplu este considerată
nescrisă (art. 1902 alin. (5) C. civ.)
Prin urmare clauza inserată în actul constitutiv referitoare la „modul de distribuire a
beneficiilor și de suportare a pierderilor” societății este legală.

2. Dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după


caz, prin legile speciale, dar nu mai târziu de șase luni de la data aprobării situațiilor
financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat1. În caz contrar, societatea
datorează, după acest termen, dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare
pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în
domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, dacă prin actul constitutiv sau prin
hotărârea adunării generale a acționarilor care a aprobat situația financiară aferentă
exercițiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare (art. 67 alin. (2) din Legea
societăților). Dreptul la acțiunea de restituire a dividendelor plătite contrar legii se prescrie în
termen de trei ani de la data distribuirii lor (art. 67 alin. (5) din Legea societăților).

38
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 23
Trei frați, AB, AC și AD achiziționează, prin cesiune, 50 de acțiuni la purtător de la societatea
„Globus” SA. În contractul de cesiune nu s-a precizat câte acțiuni are fiecare.

Cerințe:
Cum se va proceda la plata prețului? Motivați.

Raspuns:

Pe lângă drepturile reale (altele decât drepturile de proprietate), distingem trei categorii de
bunuri incorporale:
– proprietăţile incorporale (fondul de comerţ, drepturile de proprietate industrială, drepturile
de autor);
– titlurile de valoare (valorile mobiliare, acţiunile, obligaţiunile);
– creanţele.
Clasificarea are importanţă în ceea ce priveşte modul de transmitere a dreptului de
proprietate cu privire la aceste bunuri. Astfel, titlurile la purtător se transmit prin tradiţiune,
art. 99 din legea nr.31/1990, cele nominative prin cesiune, iar titlurile la ordin, prin gir sau
andosare. Contractul este nul.

39
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 24
Societatea „Globus”, SRL urmează să fie absorbită de „Baron” SA (cu respectarea termenului în
care creditorii celor două societăți pot face opoziție, de 30 de zile de la data publicării proiectului
de fuziune în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a).

Cerințe:
1. În ce constă operațiunea de fuziune prin absorbție?
2. Consiliați reprezentanții celor două societăți arătând care sunt efectele aprobării
proiectului de fuziune prin absorbție. Arătați dacă aceasta este urmată de:
a) dizolvarea cu lichidare a societății absorbite, care-și încetează existența;
b) transmiterea universală a patrimoniului societății Globus SRL către Baron SA;
c) repartizarea de acțiuni asociaților societății ,,Globus” SRL de la societatea ,,Baron”, SA.

Raspuns:

1. Reorganizarea persoanei juridice este operaţiunea juridică în care pot fi implicate una sau
mai multe persoane juridice şi care are ca efecte înfiinţarea, modificarea ori încetarea acestora
(art. 232 din Codul civil).
Modalitătile de reorganizare sunt fuziunea, divizarea şi transformarea. Reorganizarea se
face cu respectarea condiţiilor prevăzute pentru dobândirea personalităţii juridice, în afară de
cazurile în care prin lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel (art. 233 alin. (2) din
Codul civil). Aceasta înseamnă că dobândirea personalităţii juridice are efect constitutiv pentru
înfiinţarea unei persoane juridice, prin orice mod de reorganizare, dacă prin lege nu se prevede
altfel.
Fuziunea se face prin:
– absorbţia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică; sau prin
– contopirea (unirea) mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică
nouă.

2. Efectele absorbţiei sunt:


– persoana juridică absorbită îşi încetează existenţa, are deci efect extinctiv;
–drepturile şi obligaţiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul
persoanei juridice care o absoarbe, are deci efect translativ. Se realizează o transmitere
universală de drepturi şi obligaţii (a întregului patrimoniu).
Absorbţia nu are efectul înfiinţării unei alte persoane juridice.
Dacă persoana juridică îşi încetează existenţa prin fuziune, transformare sau prin divizare
totală, nu se declanşează procedura lichidării.

40
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Aplicația 25

La 28 martie 2017 acționarii societății ,,Globus”, SA formulează cerere pentru plata dividendelor,
hotărâtă în AGA din data de 18 decembrie 2015. Societatea emitentă a dobândit 8% din propriile
acțiuni în anul 2015.

Cerințe:
1. Acționarii sunt îndreptățiți la plata dividendelor având în vederea cererea lor din 28 martie
2017?
Societatea are dreptul să solicite dividende întocmai ca și ceilalți acționari? Explicați.

Raspuns:

1. Dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după


caz, prin legile speciale, dar nu mai târziu de șase luni de la data aprobării situațiilor
financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat1. În caz contrar, societatea datorează,
după acest termen, dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din Ordonanța Guvernului nr.
13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și
pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr.
43/2012, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acționarilor care a
aprobat situația financiară aferentă exercițiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai
mare (art. 67 alin. (2) din Legea societăților). Dreptul la acțiunea de restituire a dividendelor
plătite contrar legii se prescrie în termen de trei ani de la data distribuirii lor (art. 67 alin. (5) din
Legea societăților).
Prin urmare acționarii sunt îndreptățiți la plata dividendelor având în vederea cererea lor
din 28 martie 2017. Odata ce sa hotarat la acea data ca actionarii participanti la acea adunare
generala a actionarilor sa incasese dividende potrivit cu cate actiuni detineau la data convocarii
acelei adunari generale, atunci societatea ,,Globus”, SA de la acea data este obligata sa le
plateasca iar actionarii pot cere si dobanda penalizatoare pentru intarzierea platii. Dupa trei ani
dreptul lor asupra acestor dividende se prescrie si banii raman a firma SA ca venit. Aceasta se
constata de catre adunarea generala si trebuie sa apara ca punct distinct in procesul verbal al
adunarii generale. Dar asta numai daca actionarii nu s-au interesat sa isi ridice banii sau refuzat sa
puna la dispozitia firmei SA a unor conturi bancare in care firma sa vireze dividendele.
Nu societatea nu are dreptul sa solicite dividende. Aceasta inseamna ca a fost redus
capitalul social si trebuie sa aveti in vedere cu cate actiuni a ramas fiecare actionar de la acea
data.

41
GAGU ADRIAN OCTAVIAN Caiet – practică, Dreptul afacerilor/dreptul muncii

Conditii generale de promovabilitate:

 Stagiarul trebuie să facă dovada elaborarii propriului caietul de practica. In acest sens, trebuie
sa cunoască în detaliu continutul caietului si sa faca o prezentare coerenta si legata a modului
in care a raspuns cerintelor.
 Caietul va fi prezentat in dosar de plastic cu o referentiere riguroasa a rezolvarilor.
 Se va printa pe cat posibil fata-verso.
 Stagiarul nu trebuie sa aiba dificultati in a identifica in caietul de practica documentele si
informatiile care sa ateste raspunsurile la cerinte.
 Nu se accepta partile incluse in caiet si care nu pot fi prezentate corespunzator de stagiar (de
exemplu, cazurile de preluare a informatiilor din alte surse de tip ”copy-paste”).
 Tranzactiile vor fi prezentate intr-un Registru jurnal.

42