Sunteți pe pagina 1din 8

Principiul permanenței metodelor

Politicile contabile și metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu


financiar la altul.

Conform OMFP nr. 1.802/2014, efectele modificării politicilor contabile aferente exercițiilor
financiare precedente se înregistrează pe seama rezultatului reportat (contul 1173 „Rezultatul
reportat provenit din modificările politicilor contabile”), dacă acestea pot fi cuantificate. Dacă efectul
modificării politicilor contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele trecute, modificarea
politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare, începând cu exercițiul financiar curent
și exercițiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia acestei modificări.

În situația în care modificarea politicilor contabile afectează numai exercițiul financiar curent, aceasta
se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor și a veniturilor perioadei.

Modificarea de politici contabile poate fi realizată prin:

inițiativa entității, dacă are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile privind operațiunile
sale, caz în care acea modificare trebuie justificată în notele explicative;

decizia autorităților competente, caz în care schimbarea nu trebuie justificată în notele explicative,
fiind impusă prin modificarea reglementărilor contabile.

Exemple de situații care justifică modificarea de politici contabile:

Fuziunea a două societăți impune armonizarea politicilor contabile ale acestora.

Admiterea la tranzacționare a unei entități presupune înregistrarea, evaluarea elementelor


patrimoniale și întocmirea situațiilor financiare conform Standardelor Internaționale de Raportare
Financiară.

Dacă o societate devine parte a unui grup, este necesară armonizarea politicilor sale contabile cu cele
ale tuturor societăților din grup.

Principiul prudenței

La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și evaluarea trebuie realizate pe o bază


prudentă, astfel:

În contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului.

Sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau într-un exercițiu
precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia.
De asemenea, trebuie recunoscute toate datoriile previzibile și pierderile potențiale care au apărut în
cursul exercițiului financiar respectiv sau al unuia precedent, chiar dacă ele devin evidente numai
între data bilanțului și data întocmirii acestuia.
Sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau
pierdere. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama
conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și pierdere.

Astfel, activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile, subevaluate.
Totuși, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive,
subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea intenționată a datoriilor
ori cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nu ar mai avea calitatea de a fi
credibile.

De exemplu, la inventariere pot apărea următoarele situații:

La elementele de activ:

Minusurile constatate între valoarea de inventar și cea existentă în contabilitate se înregistrează,


conform acestui principiu, pe seama amortizărilor în cazul unor deprecieri ireversibile sau pe seama
ajustărilor de valoare pentru cele reversibile.

În schimb, plusurile constatate la inventariere nu se înregistrează în contabilitate.

La elementele de pasiv:

Diferențele în minus constatate între valoarea stabilită la inventariere și cea contabilă (de exemplu,
prin confirmări primite de la terți se constată că datoria față de un furnizor este mai mică decât
valoarea contabilă) nu se înregistrează în contabilitate.

În schimb, diferențele în plus se evidențiază ca o creștere de valoare a datoriilor respective.

Principiul contabilității de angajamente

Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea se produc, și nu pe
măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat ori plătit, și sunt înregistrate în contabilitate și
raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente. Trebuie să se țină cont de veniturile și
cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau de cea a plății
cheltuielilor.

Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție sunt recunoscute
simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile aferente, cu
evidențierea distinctă a acestor venituri și cheltuieli.

Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoașterea dobânzii aferente


perioadei, indiferent de scadența sa.
În vederea respectării acestui principiu:

Au apărut conturile de regularizare de natura cheltuielilor și a veniturilor în avans, cu ajutorul cărora


se înregistrează creanțele și datoriile exercițiului financiar în care au fost ocazionate, față de
exercițiul financiar următor. Cu alte cuvinte, deși o ieșire sau o intrare de resurse a avut loc în
perioada curentă, aceasta va afecta rezultatul exercițiului abia în perioada următoare, când vor fi
transferate la venituri sau la cheltuieli.

Se folosesc conturile de facturi de întocmit și de facturi nesosite pentru o reflectare fidelă a realității
activității unei entități.

Exemplu:

Se poate întâmpla ca o entitate să nu primească factura de la furnizor până la finele exercițiului


financiar, dar să fi vândut deja mărfurile achiziționate de la respectivul furnizor. În acest caz, neavând
un document justificativ, societatea nu poate să înregistreze o cheltuială, care în mod normal ar
trebui să vină în contrapartidă cu venitul din vânzarea mărfurilor, și astfel rezultatul va apărea
denaturat. Înregistrând pe baza documentelor de însoțire a mărfii datoria față de furnizor în contul
408 „Furnizori – facturi nesosite”, se pot face recepția bunurilor și apoi trecerea pe cheltuieli la
momentul vânzării lor.

Principiul intangibilității

Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu cel de închidere al
exercițiului financiar precedent.

Bilanțul de deschidere este intangibil, în sensul în care modificările de politici, proceduri sau metode
contabile efectuate în cursul unui exercițiu financiar nu pot fi aplicate retroactiv astfel încât să
modifice valorile înregistrate în bilanțul de deschidere. Modificările politicilor sau procedurilor pot
intra în vigoare abia la începutul unui exercițiu financiar. De asemenea, erorile descoperite aferente
perioadei precedente sunt corectate pe seama rezultatului reportat, și nu prin modificarea bilanțului
de deschidere.

În cazul schimbării politicilor contabile și al corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu
se modifică bilanțul perioadei anterioare celei de raportare.

Înregistrarea pe seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative aferente exercițiilor


financiare precedente, precum și a modificării politicilor contabile nu se consideră încălcare a
principiului intangibilității.

Procedura impusă de acest principiu este următoarea: la închiderea unui exercițiu financiar, toate
conturile se soldează prin debitul și creditul contului extrabilanțier 892 „Bilanț de închidere”
(conturile de activ, cu sold debitor, prin debitul acestui cont, iar conturile de pasiv, cu sold creditor,
prin creditul său). Apoi, la începutul exercițiului financiar următor, toate valorile din contul 892
„Bilanț de închidere” se transferă în debitul și creditul contului 891 „Bilanț de deschidere” (în debitul
său are loc creditarea conturilor de pasiv, pentru crearea unui sold inițial creditor, iar în credit,
debitarea conturilor de activ, pentru crearea unui sold inițial debitor). Astfel, bilanțul de deschidere
este același cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii și principiul necompensării

Componentele elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat. Orice compensare între
elementele de active și datorii sau între cele de venituri și cheltuieli este interzisă. Toate creanțele și
datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative.

Eventualele compensări între creanțe și datorii față de aceeași entitate efectuate cu respectarea
prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea creanțelor și veniturilor, respectiv a
datoriilor și cheltuielilor corespunzătoare. În această situație, în notele explicative se prezintă
valoarea brută a creanțelor și datoriilor care au făcut obiectul compensării.

În cazul schimbului de active, precum și în cel al prestărilor reciproce de servicii, în contabilitate se


evidențiază distinct operațiunea de vânzare/scoatere din evidență și cea de cumpărare/intrare în
evidență, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor
aferente operațiunilor.

Nerespectarea acestui principiu poate duce la denaturarea rezultatului exercițiului, a imaginii fidele
asupra activității și patrimoniului entității, ceea ce determină obținerea unor informații contabile
neconcludente.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului

Acest principiu presupune contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și din contul de profit
și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză.
Respectarea acestuia are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor
economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și
obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.

Evenimentele și operațiunile economico-financiare sunt evidențiate în contabilitate așa cum se


produc, pe baza documentelor justificative, care trebuie să reflecte întocmai modul în care acestea
au loc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți
trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent.

Forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică. Atunci când
există diferențe între fondul sau natura economic(ă) al (a) unei operațiuni ori tranzacții și forma sa
juridică, entitatea înregistrează în contabilitate operațiunea respectivă cu respectarea fondului său
economic.
Entitățile au obligația ca la întocmirea documentelor justificative și la contabilizarea operațiunilor
economico-financiare să țină seama de toate informațiile disponibile, astfel încât să fie extrem de
rare situațiile în care natura economică a operațiunilor să fie diferită de forma juridică a
documentelor care stau la baza acestora.

Exemple de situații în care se aplică acest principiu pot fi considerate:

încadrarea de către utilizatori a contractelor de leasing în leasing operațional sau financiar;

recunoașterea veniturilor/cheltuielilor din chirii în funcție de fondul economic al contractului și de


eventualele gratuități (stimulente) aferente;

încadrarea operațiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignație;

recunoașterea veniturilor/cheltuielilor în contul de profit și pierdere sau ca venituri/cheltuieli în


avans;

recunoașterea participațiilor posedate ca fiind de natura acțiunilor deținute la entități afiliate sau sub
forma altor imobilizări financiare;

încadrarea reducerilor acordate/primite la reduceri comerciale sau financiare.

Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție

Elementele prezentate în situațiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de


achiziție sau al costului de producție. Prin derogare de la evaluarea pe baza acestui principiu,
entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului
financiar, astfel încât ele să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor
acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu.

Principiul pragului de semnificație

Esența acestui principiu o constituie prezentarea în sau omiterea din situațiile financiare a tuturor
informațiilor care, prin importanța lor, pot să afecteze judecățile și deciziile utilizatorilor externi ai
informațiilor respective.

O entitate se poate abate de la cerințele cuprinse în reglementările din OMFP nr. 1.802/2014
referitoare la prezentările de informații și publicare atunci când efectele respectării acestora sunt
nesemnificative.

Prin aplicarea principiului pragului de semnificație se urmărește ca informațiile prezentate să evite


cele două extreme posibile:
să fie prea sintetice sau condensate, cu atât mai mult cu cât trebuie respectat principiul
necompensării;

să fie prea abundente, detaliate, nesemnificative valoric, îngreunând citirea situațiilor financiare de
către utilizatori.

BIBLIOGRAFIE

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în
Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare.

Cuvinte-cheie: expertiza și auditul afacerilor, principii contabile, imagine fidelă, situații financiare,
contabilitate de angajamente

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate
comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură,
precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!

Căutare...

Cautare

TELEX

RECOMANDĂRI

EVENIMENT

MEEMA: IMM-urile, PFA-urile, ONG-urile şi CMI-urile pot aplica pentru microgranturile de 2.000 de
euro până la 21 octombrie a.c.

MEEMA: IMM-urile, PFA-urile, ONG-urile și CMI-urile pot aplica pentru ...

astăzi, 11:00

Oficialii G20 vor face „tot ce este necesar” pentru a sprijini economia globală şi stabilitatea financiară

Oficialii G20 vor face „tot ce este necesar” pentru a sprijini economia ...

astăzi, 9:45

Christine Lagarde este de părere că băncile din zona euro pot absorbi pierderile generate de criză

Christine Lagarde este de părere că băncile din zona euro pot absorbi ...

astăzi, 9:42
Rozalia Pal (BEI): Companiile ar putea diminua investiţiile cu până la 50% în cazul unei susţineri mai
puţin puternice

Rozalia Pal (BEI): Companiile ar putea diminua investițiile cu ...

astăzi, 9:39

Sabin Sărmaş (ADR): Peste două săptămâni vom lansa, online, Consiliul Naţional pentru Transformare
Digitală

Sabin Sărmaș (ADR): Peste două săptămâni vom lansa, online ...

astăzi, 9:35

Studiu: 95% dintre marile companii la nivel global recunosc că propriile inovaţii tehnologice eşuează
înainte de a fi lansate

Studiu: 95% dintre marile companii la nivel global recunosc că propriile ...

astăzi, 9:31

Adrian Oros: Toate ambiţiile UE legate de Green Deal sunt necesare; suntem datori să facem o
agricultură durabilă şi responsabilă

Adrian Oros: Toate ambițiile UE legate de Green Deal sunt ...

astăzi, 9:26

Numărul tranzacţiilor cu cardul a ajuns, în România, la 395 de milioane, în T2

Numărul tranzacțiilor cu cardul a ajuns, în România, la 395 de ...

astăzi, 9:25

arhivă știri »

Buletin legislativ - CECCARUGIRUGIREdiția în limba română a IFRS® 2017, disponibilă în format


electronic

MAXIMA EDIȚIEI

Munca face uneori viaţa fericită și întotdeauna suportabilă. Anatole France

UMOR... PROFESIONAL

Relaţiile de muncă au făcut, totdeauna, obiectul unor cugetări celebre. Bunăoară, La Rochefoucauld
(1613 – 1680) remarca: „Oricine găsește motiv să critice la alţii ceea ce alţii găsesc de criticat la el”.
Nici La Bruyère (1645 – 1696) nu a fost mai puţin incisiv cu cei care nu respectau regulile elementare
ale unei adecvate evaluări profesionale: „Lucrurile cele mari n-au nevoie decât să fie înfăţișate cu
simplitate”. Voltaire (1694 – 1778) a mers mai departe, identificând un alt aspect major din sfera
eticii: „Ești bun de nimic dacă ești bun doar pentru tine”, iar Jonathan Swift (1667 – 1745) oferea
următoarea definiţie pentru critică, ironie și satiră: „Este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare
descoperă faţa oricărei persoane, afară de a lui”.
SOCIAL MEDIA