POLITICI CONTABILE PRIVIND

INTRUMENTE FINANCIARE
DERIVATE

Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile

specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.
Politicile contabile sunt elaborate astfel incat sa se asigure furnizarea, prin situatiile
financiare anuale, a unor informatii:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor in luarea deciziilor economice;
b) credibile, in sensul ca:
- reprezinta fidel activele, datoriile, pozitia financiara si profitul sau pierderea societatii;
- sunt neutre, lipsite de influente;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
O data ce politicile contabile ale entitatii au fost stabilite in mod adecvat, este important
ca acestea sa nu fie modificate in timp. Astfel, se asigura o baza consecventa, de la un an la altul,

de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu usurinta de catre utilizatori. Aceasta
inseamna ca orice variatie a rezultatelor, de la un an la altul, reflecta fluctuatii reale ale activitatii
societatii, si nu reprezinta doar influenta modificarilor contabile. Utilizatorii vor putea, prin
urmare, sa detecteze tendinte pe termen lung ale rezultatelor si fluxurilor de numerar ale
societatii.
De aceea, daca exista modificari aduse politicilor contabile, este necesar ca ele sa fie
evidentiate in notele explicative, pentru ca utilizatorii sa poata analiza:
corectitudinea si necesitatea noii politici contabile;
influenta politicii asupra rezultatelor raportate, aferente perioadei; si
tendinta reala a rezultatelor activitatii intreprinderii.
Politicile contabile ale entitatii trebuie sa cuprinda, dar nu se limiteaza la urmatoarele
aspecte:
- recunoasterea veniturilor;
- principiile de consolidare;
- combinarile de intreprinderi;
- asocierile in participatie;
- recunoasterea si amortizarea activelor corporale si necorporale;
- capitalizarea costurilor indatorarii si a altor cheltuieli;
- contractele de constructii;
- investitiile in bunuri imobiliare;
- instrumentele si investitiile financiare;
- operatiunile de leasing;
- costurile de cercetare si dezvoltare;
- stocurile;
- impozitele, inclusiv impozitele amanate;
- provizioanele;
- conversia valutara si acoperirea riscului valutar;
- definirea segmentelor de activitate si a zonelor geografice si baza de alocare a costurilor pe
segmente;
- definirea numerarului si a echivalentelor de numerar;
- subventiile guvernamentale.
Modificari in politicile contabile
Modificarea politicilor contabile este permisa doar daca este ceruta de lege sau are ca
rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile entitatii.
Entitatea trebuie sa mentioneze in notele explicative orice modificari ale politicilor
contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa in mod
adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a
rezultatelor activitatii societatii.
Nu se considera modificari ale politicilor contabile:

a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca fond de
evenimentele sau tranzactiile produse anterior;
b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care nu au avut loc anterior
sau care au fost nesemnificative.
Daca societatea se afla intr-una din situatiile urmatoare:
- modificarea voluntara intr-o politica contabila are un efect asupra perioadei curente sau asupra
oricarei alte perioade anterioare,
- ar fi avut un efect asupra acelei perioade cu exceptia faptului ca este imposibil de determinat
valoarea ajustarii, sau
- ar putea avea un efect asupra acelei perioade cu exceptia faptului ca este imposibil de
determinat valoarea ajustarii, sau
- ar putea avea un efect asupra perioadelor viitoare, atunci, ea va prezenta:
a) natura modificarii in politica de contabilitate;
b) motivele pentru care aplicarea noii politici contabile ofera informatii credibile si mai
relevante;
c) pentru perioada curenta si pentru fiecare perioada anterioara prezentata, in masura in care este
posibil, valoarea ajustarii:
- pentru fiecare element afectat al situatiei financiare;
- pentru rezultatele de baza si diluate pe actiune (acolo unde e cazul).
d) suma ajustarilor aferente perioadelor de dinaintea celor prezentate in masura in care este
posibil;
e) daca aplicarea retroactiva este imposibila pentru o anume perioada anterioara, sau pentru
perioade de dinaintea celor prezentate, circumstantele care au condus la existenta acelei conditii
si o descriere a modului si a momentului in care modificarea politicii contabile a fost aplicata.
Modificari in estimarile contabile
Ca rezultat al incertitudinilor inerente in desfasurarea activitatilor, multe elemente ale
situatiilor financiare intocmite de entitate nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate.
Procesul de estimare implica rationamente bazate pe cele mai recente informatii credibile pe care
societatea le are la dispozitie.
Se pot solicita, de exemplu, estimari ale:
- clientilor incerti;
- uzurii morale a stocurilor;
- valorii juste a activelor si datoriilor financiare;
- duratei de viata utile, precum si a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice
viitoare incorporate in activele amortizabile;
- obligatiilor privind garantiile.
Utilizarea unor estimari rezonabile reprezinta o parte esentiala a intocmirii situatiilor financiare
si nu submineaza credibilitatea acestora.

O estimare poate necesita o revizuire daca au loc schimbari privind circumstantele pe

care s-a bazat aceasta estimare sau ca urmare a unor noi informatii sau experiente ulterioare. Prin
natura ei, revizuirea estimarii nu are legatura cu perioadele anterioare si nu reprezinta corectarea
unei erori.
O modificare in baza de evaluare aplicata reprezinta o modificare in politica de
contabilitate si nu reprezinta o modificare in estimarile contabile. Cand este dificil sa se distinga
intre o modificare a politicii contabile si o modificare a unei estimari contabile, modificarea este
tratata ca o modificare a estimarii contabile.
Efectul unei modificari a unei estimari contabile se va recunoaste prospectiv prin includerea ei in
profitul sau pierderea:
a) perioadei in care are loc modificarea, daca aceasta afecteaza numai respectiva perioada; sau
b) perioadei in care are loc modificarea si a perioadelor viitoare, daca modificarea are efect si
asupra acestora.
In masura in care o modificare in estimarile contabile da nastere la modificari ale activelor si
datoriilor, sau elementelor legate de capitaluri proprii, se va recunoaste prin ajustarea valorilor
contabile a elementelor conexe de active, datorii sau capitaluri proprii in perioada modificarii.
PRINCIPII CONTABILE
Elementele prezentate in situatiile financiare anuale ale entitatii se evalueaza in
conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilitatii de angajamente. Astfel,
efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si
evenimentele se produc (si nu pe masura ce trezoreria sau echivalentul sau este incasat sau platit)
si sunt inregistrate in contabilitate si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente.
1. Principiul continuitatii activitatii. Trebuie sa se prezume ca societatea isi desfasoara
activitatea pe baza principiului continuitatii activitatii. Acest principiu presupune ca societatea isi
continua in mod normal functionarea, fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa
a activitatii. Daca administratorii societatii au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta
legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea,
aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative. In cazul in care situatiile financiare
anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata,
impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a acestora si motivele care au stat la baza
deciziei conform careia societatea nu isi mai poate continua activitatea.
2. Principiul permanentei metodelor. Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod
consecvent de la un exercitiu financiar la altul.
3. Principiul prudentei. Evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta si, in special:

 poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului;

trebuie sa se tina cont de toate datoriile aparute in cursul exercitiul financiar curent sau al unui
exercitiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data
intocmirii acestuia;
trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul
exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent, chiar daca acestea devin
evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia;
trebuie sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este
pierdere sau profit.
4. Principiul independentei exercitiului. Trebuie sa se tina cont de veniturile si
cheltuielile aferente exercitiului financiar, indiferent de data incasarii sau platii acestor venituri si
cheltuieli.
5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii. Conform acestui
principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
6. Principiul intangibilitatii. Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar
trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent.
7. Principiul necompensarii. Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau
intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa. Eventualele compensari intre creante si
datorii ale societatii fata de acelasi agent economic pot fi afectate cu respectarea prevederilor
legale, numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.
8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din
cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinand seama de fondul
economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate si nu numai de forma juridica a acestora.
9. Principiul pragului de semnificatie. Elementele de bilant si de cont de profit si
pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:
acestea reprezinta o suma nesemnificativa sau
o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate, cu conditia ca elementele astfel
combinate sa fie prezentate separat in notele explicative.
Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate in cazuri exceptionale. Orice astfel de
abateri trebuie prezentate in notele explicative, precum si motivele care le-au determinat,
impreuna cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a
profitului sau pierderii.
Derivatele financiare pot fi clasate in patru categorii:
1. Contracte forward,
2. Contracte futures,

3. Optiuni si
4. Swap-uri.
Activele suport, care stau la baza derivatelor financiare pot fi: actiuni, valute, rate ale
dobanzii, obligatiuni de stat, bonuri de tezaur, indici bursieri sau marfuri.
1. Contractele forward sunt contracte la termen ferm, care nu sunt standardizate din punct de
vedere al calitatii, cantitatii si a pretului activului suport.
Partile, care in general se cunosc, convin de comun acord data scadentei si nu se solicita nici o
garantie sau plata unei sume de bani in momentul incheierii unui contract forward.
Profiturile si pierderile sunt lichidate cash la expirarea contractului, insa prezinta riscul
insolvabilitatii.
2. Contractele futures sunt angajamente standardizate, incheiate cu scopul de a cumpara sau
de a vinde un activ financiar la o data viitoare si la un pret prestabilit.
Contractele futures sunt tranzactionate la bursa, aceasta stabilind clar calitatea si caracteristicile
activului suport cat si scadenta contractelor.
Pe aceasta piata, ca si cumparator de contracte, nu veti cunoaste vanzatorul si nici ca vanzator nu
veti sti cine este cumparatorul, deoarece Casa de Compensatie ia pozitie in contrapartida cu
partile contractului, oferind astfel siguranta tranzactiilor si posibilitatea lichidarii anticipate a
pozitiilor detinute de dvs..
Dezavantajul acestui tip de instrument financiar derivat este ca inca de la incheierea contractului
trebuie sa depuneti o suma de bani ca si garantie, suma numita marja.
Ca si investitor puteti deschide o pozitie long, de cumparare, cand estimati o crestere a
preturilor la termen sau o pozitie short de vanzare atunci cand sperati ca pretul va scadea in
viitor.
Intotdeauna o parte pierde si cealalta castiga insa executarea e sigura deoarece e garantata de
Casa de Compensatie.
Contractele futures au un risc ridicat, insa daca se confirma asteptarea dvs., puteti obtineprofituri
mari.
3. Optiunile sunt contracte care ofera detinatorilor lor dreptul dar nu si obligatia de a cumpara,
respectiv de a vinde un activ suport, la un pret de exercitiu prestabilit pana la scadenta.
Sunt doua tipuri de optiuni: call de cumparare si put de vanzare, contracte complet diferite,
care nu pot fi considerate parti opuse ale aceleiasi tranzactii.
Decizia de a cumpara sau de a vinde o ia cumparatorul, care exercita optiunea daca e interesat, si
vanzatorul trebuie sa se supuna deciziei cumparatorului. De aceea ca si cumparator trebuie sa
achitati o prima vanzatorului, prima negociabila intre cei doi.
Vanzatorul trebui , in schimb, sa plateasca la inceput o marja, o garantie

Fiind un contract standardizat si oferit de burse specializate, Casa de Compensatie interpunanduse in toate aceste tranzactii, devenind cumparator pentru toti vanzatorii de optiuni put si
vanzatorul pentru toti cumparatorii de call care exercita optiunea.
Executarea contractelor de optiuni se poate face prin lichidarea optiunii, exercitarea optiunii sau
prin expirarea acesteia.
O optiune call de cumparare se exercita daca in viitor cursul activului suport este mai mare
decat pretul de exercitiu, prestabilit. Insa ca si cumparator veti obtine profit doar daca acest curs
depaseste nu doar pretul prestabilit ci, alaturi de el, si prima platita la inceput vanzatorului.
O optiune put de vanzare se exercita cand in viitor cursul activului suport va fi mai mic decat
pretul de exercitare, dar ca si cumparator de optiuni put veti obtine profit doar daca aceasta
scadere acopera si marja platita.
4. Swap-urile sunt formate dintr-un portofoliu de contracte de tip forward, care permit
participantilor sa schimbe intre ei, la scadenta cash-flow-urile favorabile celor doua parti.
Swap-urile schimba datorii cu o rata a dobanzii variabila cu o datorie cu o rata a dobanzii fixa,
sau un avariabila, in cadrul aceleiasi devize sau in alte devize. Acest tip de contracte nu se
foloseste in mod curent.
Puteti sa folositi aceste instrumente financiare derivate pentru a va asigura, in special, impotriva
riscului valutar si a celui financiar.
Instrumentele financiare derivate si activitati de acoperire impotriva riscurilor Instrumentele
financiare derivate sunt recunoscute initial la valoarea justa la data incheierii contractului derivat
si sunt ulterior reevaluate la valoarea justa. Metoda de recunoastere a castigului sau pierderii
rezultate depinde de faptul daca instrumentul derivat respectiv este desemnat ca si instrument de
acoperire impotriva riscurilor, si daca da, natura elementului respectiv este acoperita impotriva
riscurilor. Societatile din portofoliul in care detine peste 50% desemneaza anumite instrumente
derivate ca: - Instrumente de acoperire impotriva riscurilor privind valoarea justa a obligatiilor
recunoscute (acoperiri impotriva riscurilor privind valoarea justa) - Instrumente de acoperire
impotriva unui anumit risc asociat unei obligatii recunoscute, sau unei tranzactii cu o
probabilitate mare de a avea loc (acoperiri impotriva riscurilor asociate fluxurilor de trezorerie);
sau - Instrumente de acoperire impotriva riscurilor asociate unei investitii nete intr-o entitate
straina (acoperiri impotriva riscurilor asociate investitiei nete). Societatile din portofoliul in care
detine peste 50% analizeaza in momentul initierii unei tranzactii relatia dintre instrumentele de
acoperire impotriva riscurilor si elementele acoperite impotriva riscurilor, precum si obiectivele
de administrare a riscurilor si strategia de efectuare a diverselor tranzactii de acoperire impotriva

riscurilor. De asemenea, se analizeaza atat la inceputul operatiunilor de acoperire impotriva

riscurilor cat si pe parcursul derularii acestora, daca instrumentele financiare derivate utilizate in
tranzactiile de acoperire impotriva riscurilor sunt eficiente in compensarea modificarilor valorii
juste sau fluxurilor de numerar aferente elementelor acoperite. Valorile juste ale diverselor
instrumente financiare derivate utilizate in scopul acoperirii impotriva riscurilor sunt prezentate
in note. Miscarile din rezerva de acoperire impotriva riscurilor din cadrul capitalurilor proprii
sunt prezentate in note. Valoarea justa integrala a unui instrument derivat de acoperire impotriva
riscurilor este clasificat ca un activ imobilizat sau o obligatie pe termen lung daca scadenta
ramasa a elementului acoperit este mai mare de 12 luni, si ca un activ sau datorie curenta daca
scadenta ramasa a elementului acoperit este mai mica de 12 luni. Instrumentele derivate de
tranzactionare sunt clasificate ca active sau obligatii curente. Acoperirea impotriva riscurilor
asociate valorii juste Modificarile valorii juste ale instrumentelor derivate desemnate sau care se
califica ca instrumente de acoperire impotriva riscurilor asociate valorii juste sunt inregistrate in
contul de profit si pierdere, alaturi de orice modificari de valoare justa a activului sau obligatiei
acoperite atribuibile riscului acoperit. Se aplica doar contabilitatea de acoperire impotriva
riscurilor asociate valorii juste pentru acoperirea imprumuturilor cu rata fixa a dobanzii. Castigul
sau pierderea aferenta portiunii efective a instrumentelor de tip swap de rata a dobanzii care
acopera imprumuturile cu rata fixa a dobanzii sunt recunoscute in contul de profit si pierdere in
cadrul costurilor financiare. Castigul sau pierderea aferenta portiunii inefective este recunoscuta
in contul de profit si pierdere in cadrul altor castiguri/pierderi net. Modificarile de valoare justa
a imprumuturilor acoperite cu rata fixa a dobanzii atribuibile riscului de rata a dobanzii sunt
recunoscute in contul de profit si pierdere in cadrul costurilor financiare. Daca elementul acoperit
nu mai indeplineste criteriile de acoperire impotriva riscurilor, ajustarea valorii contabile a
elementului acoperit pentru care este utilizata metoda dobanzii 10 efective este amortizata in
contul de profit si pierdere pe parcursul perioadei pana la scadenta. Acoperiri impotriva riscurilor
asociate fluxurilor de trezorerie Portiunea efectiva modificarilor de valoare justa a instrumentelor
derivate desemnate sau care se califica ca instrumente de acoperire impotriva riscurilor asociate
fluxurilor de trezorerie sunt recunoscute la capitaluri proprii. Castigul sau pierderea aferenta
portiunii inefective este recunoscuta in contul de profit si pierdere in cadrul altor
castiguri/pierderi net. Sumele acumulate in capitaluri proprii sunt reluate in contul de profit si
pierdere in perioadele in care elementul acoperit afecteaza profitul sau pierderea (exemplu atunci

cand vanzarea estimata acoperita are loc). Castigul sau pierderea aferenta portiunii efective a
instrumentelor de tip swap de rata dobanzii care acopera imprumuturile purtatoare de rata
variabila a dobanzii sunt recunoscute in contul de profit si pierdere in cadrul costurilor
financiare. Castigul sau pierderea aferenta portiunii efective a contractelor forward de curs
valutar care acopera vanzarile la export sunt recunoscute in contul de profit si pierdere in cadrul
vanzarilor. Castigul sau pierderea aferenta portiunii inefective este recunoscuta in contul de
profit si pierdere in cadrul altor castiguri/pierderi net. Totusi atunci cand tranzactia previzionata
acoperita are ca rezultat recunoasterea unui activ nefinanciar (stocuri sau mijloace fixe),
castigurile si pierderile amanate anterior in capitaluri proprii sunt transferate din capitaluri
proprii si incluse in evaluarea initiala a costului activului respectiv. Sumele amanate sunt in final
recunoscute in costul bunurilor vandute in cazul stocurilor, sau in depreciere in cazul mijloacelor
fixe. Atunci cand un instrument de acoperire impotriva riscurilor expira sau este vandut, sau cand
un element acoperit nu mai indeplineste criteriile de acoperire impotriva riscurilor, orice castig
sau pierdere cumulata existenta in capitaluri proprii ramane in capitaluri proprii si este
recunoscuta atunci cand tranzactia previzionata nu mai este estimata sa aiba loc, orice castig sau
pierdere cumulata raportata in capitaluri proprii este transferata in contul de profit si pierdere in
cadrul altor castiguri/pierderi net. Acoperiri impotriva riscurilor asociate investitiei nete
Acoperirea investitiilor nete in societati straine este inregistrata in contabilitate in mod
asemanator cu acoperirea riscurilor asociate fluxurilor de trezorerie. Castigul sau pierderea
aferenta unui instrument de acoperire impotriva riscurilor privind portiunea efectiva a
elementului acoperit este recunoscuta in capitaluri proprii. Castigul sau pierderea aferenta
portiunii inefective este recunoscuta in contul de profit si pierdere in cadrul altor
castiguri/pierderi net. Castigurile si pierderile cumulate in capitaluri proprii sunt incluse in
contul de profit si pierdere la vanzarea societatii straine respective. Instrumente financiare
derivate care nu se califica pentru contabilitatea de acoperire impotriva riscurilor Anumite
instrumente financiare derivate nu se califica pentru contabilitatea de acoperire impotriva
riscurilor. Modificarile de valoare justa pentru orice instrument derivat care nu se califica pentru
acoperirea impotriva riscurilor sunt recunoscute imediat in contul de profit si pierdere in cadrul
altor castiguri/pierderi net

REGULI GENERALE DE EVALUARE

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza, in general, pe baza

principiului costului de achizitie sau al costului de productie.
Clasificarea, contabilizarea, evaluarea si prezentarea activelor si datoriilor financiare se
efectueaza potrivit prevederilor IFRS referitoare la respectivele categorii de instrumente
financiare:
- Activele evaluate la valoarea justa prin profit sau pierdere (incluzand activele detinute in
vederea tranzactionarii si activele desemnate la valoarea justa prin profit sau pierdere ).
- Activele financiare disponibile in vederea vanzarii
- Investitiile pastrate pana la scadenta
- Instrumentele de datorie clasificate in categoria Imprumuturi si creante
-Instrumente de capitaluri proprii evaluate la cost.
Importanta instrumentelor financiare pentru pozitia si performanta financiara a entitatii,
natura si amploarea riscurilor aferente instrumentelor financiare , precum si administrarea
riscurilor sunt prevazute de IFRS 7.
Evaluarea la data intrarii in societate
La data intrarii in societate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea
de intrare, care se stabileste astfel:
c) la cost de achizitie pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
d) la cost de productie pentru bunurile produse in entitate;
e) la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii pentru bunurile reprezentand aport la
capitalul social;
f) la valoarea justa pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.
In ultimele doua cazuri, valoarea de aport si, respectiv, valoarea justa, se substituie
costului de achizitie.
Prin valoare justa se intelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie
intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.
Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe
(cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale),
cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei
bunurilor respective.
Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie.
Costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si
materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.
Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al
imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei si anume: materiale directe, energie

consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie,

precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de
fabricatia acestora.
In costul de productie poate fi inclusa o proportie rezonabila din cheltuielile care sunt
indirect atribuibile bunului, in masura in care acestea sunt legate de perioada de productie.
Urmatoarele reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci
sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit, astfel:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal
admise;
- cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul
de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;
- regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma
si locul final;
- costurile de desfacere.
Dobanda la capitalul imprumutat pentru finantarea achizitiei, constructiei sau productiei
de active cu ciclu lung de fabricatie poate fi inclusa in costurile de productie, in masura in care
aceasta este legata de perioada de productie. In cazul includerii dobanzii in valoarea activelor,
aceasta trebuie prezentata in notele explicative. Prin activ cu ciclu lung de fabricatie se
intelege un activ care solicita in mod necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata in
vederea utilizarii sau pentru vanzare.
Evaluarea cu ocazia inventarierii
Evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit reglementarilor
legale si normelor emise in acest sens de Ministerul Finantelor Publice.
Evaluarea la incheierea exercitiului financiar
La incheierea exercitiului financiar, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se
evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusa de acord cu
rezultatele inventarierii.
In acest scop, valoarea de intrare se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, denumita
valoare de inventar. In acest caz, se vor avea in vedere, printre altele:
a) pentru elementele de activ, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si
valoarea contabila neta a elementelor de activ se inregistreaza in contabilitate pe seama unei
amortizari suplimentare, in cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibila
sau se efectueaza o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci cand deprecierea
este reversibila, aceste elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentele constatate in plus intre valoarea de
inventar si valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se inregistreaza in
contabilitate, pe seama elementelor corespunzatoare de datorii.
La fiecare data a bilantului:
a) elementele monetare exprimate in valuta (disponibilitati si alte elemente asimilate, cum sunt
acreditivele si depozitele bancare, creante si datorii in valuta) trebuie evaluate si raportate
utilizand cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei si valabil la data incheierii
exercitiului financiar. Diferentele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, intre cursul de la
data inregistrarii creantelor sau datoriilor in valuta sau cursul la care au fost raportate in situatiile
financiare anterioare si cursul de schimb de la data incheierii exercitiului financiar, se
inregistreaza la venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz.
b) pentru creantele si datoriile exprimate in lei, a caror decontare se face in functie de cursul unei
valute, eventualele diferente favorabile sau nefavorabile, care rezulta din evaluarea acestora se
inregistreaza la venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz.
c) elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la cost istoric
(imobilizari, stocuri) trebuie raportate utilizand cursul de schimb de la data efectuarii tranzactiei.
d) elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la valoarea justa trebuie
raportate utilizand cursul de schimb existent la data determinarii valorilor respective.
Prin elemente monetare se intelege disponibilitatile banesti si activele / datoriile de primit / de
platit in sume fixe sau determinabile.
Evenimentele care apar dupa data bilantului pot furniza informatii suplimentare referitoare la
perioada raportata fata de cele cunoscute la data bilantului. Daca situatiile financiare anuale nu
au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta si informatiile suplimentare.
Evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare
Entitatile pot evalua in situatiile financiare anuale consolidate instrumentele financiare,
inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justa.
Prevederile prezentei subsectiuni nu se aplica la intocmirea situatiilor financiare anuale
individuale. Contractele bazate pe marfa care confera oricareia dintre partile contractante dreptul
de a se achita de obligatii in numerar sau prin alte instrumente financiare se considera a fi
instrumente financiare derivate, cu exceptia cazurilor in care astfel de contracte:
a) au fost incheiate si continua sa indeplineasca cerintele asteptate ale entitatii privind
cumpararea, vanzarea sau utilizarea marfii in momentul in care au fost incheiate si ulterior;
b) au fost desemnate initial drept contracte bazate pe marfa; si
c) se asteapta a fi decontate prin livrarea marfii.
Se aplica numai urmatoarelor datorii:
a) datorii detinute ca parte a unui portofoliu de tranzactionare; si

b) instrumente financiare derivate.

Evaluarea la valoarea justa nu se aplica:
a) instrumentelor financiare nederivate detinute pana la scadenta;
b) imprumuturilor si creantelor generate de entitate si nedetinute in scopul
tranzactionarii; si
c) intereselor de participare la filiale, entitati asociate si entitati controlate in comun,
instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu contraprestatie contingenta intro
combinare de entitati, precum si altor instrumente financiare care au caracteristici speciale si,
prin urmare, in concordanta cu ceea ce este general acceptat, se contabilizeaza diferit fata de alte
instrumente financiare. Prin combinare de entitati se intelege o tranzactie prin care un dobanditor
obtine controlul asupra uneia sau mai multor entitati.
Valoarea justa se determina prin referire la una dintre urmatoarele valori:
a) valoarea de piata, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu
usurinta o piata credibila. Daca valoarea de piata nu se poate identifica cu usurinta pentru un
instrument, dar poate fi identificata pentru componentele sale sau pentru un instrument similar,
aceasta poate fi derivata din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar;
b) o valoare rezultata din modele si tehnici de evaluare general acceptate, pentru
instrumentele financiare pentru care nu se poate identifica cu usurinta o piata credibila, cu
conditia ca astfel de modele si tehnici de evaluare sa asigure o aproximare rezonabila a valorii de
piata.
Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin niciuna dintre metodele
descrise mai sus se evalueaza in conformitate cu principiul costului de achizitie sau al costului de
productie, in masura in care evaluarea pe aceasta baza este posibila.
Prin exceptie, atunci cand un instrument financiar este evaluat la valoarea justa, orice
modificare a valorii sale (favorabila sau nefavorabila) se include in contul de profit si pierdere,
cu exceptia cazurilor urmatoare, pentru care o astfel de modificare se include direct in
capitalurile proprii:
a) instrumentul financiar este un instrument de acoperire impotriva riscurilor si
contabilizat la nivelul grupului conform unor reguli de acoperire a riscului care permit ca unele
sau toate modificarile de valoare sa nu fie inregistrate in contul de profit si pierdere; sau
b) modificarea de valoare se refera la o diferenta de schimb valutar aparuta la un
element monetar care face parte dintro investitie neta a entitatii intro entitate straina.
Modificarea de valoare a unui activ financiar disponibil pentru vanzare, care nu este un
instrument financiar derivat, se include direct in capitalurile proprii (contul 1038 "Diferente din
modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile in vederea vanzarii si alte elemente de

capitaluri proprii"). Suma respectiva se ajusteaza atunci cand sumele corespunzatoare nu mai
sunt necesare pentru aplicarea prezentului punct.
Evaluarea la data iesirii din entitate
La data iesirii din entitate sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare.
La data elaborarii politicilor contabile , entitatea are in evidenta depozite bancare pe termen
scurt, atat in lei cat si in valuta . Depozitele bancare pe termen scurt in valuta se inregistreaza atat
la constituire cat si la lichidare la cursul de schimb comunicat de BNR.
Principalele conturi utilizate pentru evidentierea investitiilor pe termen scurt sunt :
501 Actiuni detinute la entitatile afiliate
505 Obligatiuni emise si rascumparate
506 Obligatiuni
508 Alte investitii pe termen scurt si creante similate
5081 Alte titluri de plasament
5088 Dobanzi la obligatiuni si titluri de plasament
509 Varsaminte de efectuat pentru investitiile pe termen scurt
Principalele documente utilizate sunt : contracte, extrase de cont , ordine de plata.
Tratamente contabile
- Inregistrarea depozitelor bancare pe termen scurt : 508 = 512x
- Inregistrarea diferentelor de curs valutar aferente depozitelor pe termen scurt , in valuta , la
sfarsitul lunii sau la incheierea exercitiului financiar : 508 = 765 sau 665 = 508
- Lichidarea depozitelor bancare pe termen scurt : 512x = 508
Exemplul 1
O intreprindere A emite, in exercitiul N, un imprumut obligatar, in conditiile urmatoare:
Valoare: 10.000.000 um (10.000 obligatiuni de 1000 um).
Rata dobanzii: 7%;
Rambursarea se face la 10 ani dupa emisiune;
Pretul de emisiune 970 um ;
Incepand cu anul al 5-lea, subscriptorii vor avea posibilitatea sa schimbe obligatiunile lor in
actiuni existente ale intreprinderii emitente, in raport de doua obligatiuni pentru o actiune. In
momentul emisiunii, cursul unei actiuni este de 400 si se estimeaza ca daca obligatiunile nu ar
fi fost insotite de un drept de conversie, intreprinderea ar fi trebuit sa acorde o rata a dobanzii de
8%.
Evaluarea componentei datorie se efectueaza prin actualizarea platilor prevazute in absenta
conversiei, la o rata a unui imprumut ordinar echivalenta cu:

7.000.000/1,08 + 7.000.000/(1,08) +

+ 107.000.000/(1,08)

= 9.328.992 um

Prin rotunjirea acestei sume la 9.330.000 um, se deduce ca valoarea dreptului de subscriere este
de:
(1.0000 oblig x 970 um/oblig ) 9.330.000 um = 370.000 um
Ca atare, instrumentul in cauza va fi descompus in:
-

datorii

capitaluri proprii

9.330.000 um;
370.000 um.

Inregistrarea contabila este urmatoarea:

Conturi la banci

9.700.000

Imprumuturi din emis de oblig. 9.330.000

Capitaluri proprii

370.000

(drepturi de conversie a obligatiunilor)

Actiunile proprii

Pot sa apara situatii cand intreprinderle rascumpara propriile actiuni pentru diminuarea
capitalului social, pentru a le remite salariatilor sau managerilor in cadrul unui plan de
cointeresare sau cu scopul de a asigura conversia obligatiunilor convertibile. Aceste catiuni
proprii (treasury shares) nu trebuie sa fie prezentate in active, ci deduse din capitalurile prprii.
Nici un castig sau pierdere nu este contabilizat (contabilizata) atunci cand ele sunt date in plata,
revandute su anulate.
Intr-adevar, eventuala diferenta constatata intre pretul de vanzare sau de conversie si pretul de
cumparare al actiunilor nu afecteaza valoarea intreprinderii in ansamblul sau, deoarece este
vorba de un simplu transfer de bogatie intre vechii si noii actionari.

Exemplul 2
Capitalul societatii X este format din 100.000 de actiuni cu o valoare nominala de
100um/actiune. In exercitiul N, societatea a cumparat de la bursa 5.000 de actiuni la cursul de
400 um/actiune. In exercitil N+1, 80% din aceste actiuni sunt anulate. Celelalte, 1000 de actiuni,
sunt vandute la 380 um/actiune. Inregistrarile contabile sunt urmatoarele:

-cumpararea propriilor actiuni:

Actiuni proprii

Conturi curente la banci

2.000.000 (5.000 x 400)

-anularea si vanzarea actiunilo proprii:

%

Actiuni proprii

2.000.000 (5.000 x 400)

Capital

400.000

Coturi la banci in lei

380.000

Rezerve

1.220.000

Evaluare initiala a instrumentelor financiare

In momentul contabilizarii initiale, intreprinderea trebuie sa includa:
a)activele financiare intr-una din urmatoarele categori:
-active sau pasive financiare evaluate la valoarea justa prin intermediul contului de rezultate;
-activele financiare (plasamentele) detinute pana la scadenta;
-imprumuturi acordate si creante;
-active financiare disponibile pentru vanzare.
b) si pasivele financiare intr-una din urmatoarele categori:
-pasive financiare evaluate la valoarea justa prin intermediul contului de rezultate:
-celelalte pasive financiare.
Apartin categoriei de active si pasive financiare evaluate la valoarea justa prin contul de
rezultate:
-toate derivatele, cu exceptia celor care servesc operatiilor de acoperire;
-activele si pasivele financiare destinate sa fie vandute sau rascumparate intr-un viitor apropiat;
-activele sau pasivele care fac parte dintr-un portofoliu de instrumente financiare adminstrat cu
scopul de a realiza un profit pe termen scurt.
O societate poate sa includa, de asemenea, in aceasta categorie oricare alte active sau pasive
financiare, cu exceptia instrumentelor de capitaluri proprii care nu sunt cotate pe o piata activa si
a caror valoare justa nu poate sa fie determinata cu fiabilitate.
Activele financiare (plasamentele) detinute pana la scadenta sunt active care au o scadenta fixa si
plati fixe sau determinabile, si pe care intreprinderea are intentia si capacitatea de a le detine
pana la scadenta (in general, este vorba de obligatiuni).
Scadenta fixa si platile fixe sau determinabile fac ca instrumentele de capitaluri proprii (actiuni si
titluri asimilabile) sa nu fie incluse in aceasta categorie.

Imprumuturile acordate si creantele sunt active financiare care au plati fixe sau determinabile, si
care nu sunt cotate pe o piata activa.
In ceea ce priveste activele financiare disponibile pentru vanzare, sunt acele active financiare
care nu sunt incluse in cele trei categorii prezentae mai sus.
Indiferent de situatie, instrumentul financiar este contabilizat, in momentul recunoasterii initiale,
la valoarea sa justa, care corespunde, in general, cu contrapartida platia sau primia. Eventualele
costuri de tranzactionare sunt incluse in suma contabilizata (cu exceptia instrumentelor
financiare care apartin categoriei activelor si pasivelor financiare evaluate la valoarea justa prin
intermediul contului de rezultate).
Evaluarea ulterioara a activelor financiare
Evaluarea activelor financiare depinde de categoria din care acestea fac parte.
Plasamentele detinute pana la scadenta
Aceste active financiare sunt evaluate la costul amortizabil, care se determina astfel:
1.suma contabilizata initial
2.-rambursarile efectuate
3.+/- amortizarea cumulata a eventualei prime de emisiune sau de ramburasre
4.-deprecierea eventuala
In cazul primei de emisiune sau de rambursare, aceasta este etalata pe baza ratei efective a
dobanzii imprumutului sau, altfel spus, pe baza ratei de actualizare pentru care valoarea actuala a
tuturor incasarilor si platilor viitoare aferente imprumutului este egala cu valoarea sa contabila.

Bibliografie:
IAS 32 Instrumentele financiare : prezentare ;
IAS 39 Instrumentele financiare : recunoastere si evaluare ;
IFRS 7 Instrumentele financiare : informatii de furnizat ;
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare
anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate.