1. Obiectul contabilității • Prin definirea obiectului de studiu al unei discipline se încearcă a se determina sfera preocupărilor sale şi al locului pe care îl ocupă în procesul cunoaşterii umane. Ca disciplină ştiințifică independentă, contabilitatea are propriul său obiect de cercetare care poate fi abordat prin următoarele concepții: - concepția juridică; - concepția economică; - concepția financiară. 1. Obiectul contabilității • A.Conform concepţiei juridice, obiectul de studiu al contabilităţii vizează patrimoniul întreprinderii care sintetizează două elemente principale: - bunurile economice (BE) - drepturile şi obligaţiile (D+O) • Ecuaţia echilibrului patrimoniului în sens juridic: BE = D+O
• În contabilitate, cele două structuri componente ale patrimoniului
sunt definite prin noţiunea de activ şi pasiv, de unde rezultă egalitatea: ACTIV = PASIV 1. Obiectul contabilității • Activul reprezintă bunurile economice ca valori pozitive ale patrimoniului care pot fi bunuri materiale, nemateriale sau valori financiare. • Pasivul este reprezentat de sursele de finanţare ale bunurilor, care pot fi surse proprii (proprietari sau cele create de întreprindere) care generează drepturi, sau surse străine care generează obligaţii (datorii). • Această abordare nu mai este de actualitate în contabilitatea românească. 1. Obiectul contabilității • B.Conform concepţiei economice, obiectul de studiu al contabilităţii este definit prin prisma resurselor, noţiunea de patrimoniu fiind substituită cu elemente legate direct de evaluarea poziţiei financiare şi a performanţei financiare. • Definirea obiectului contabilităţii prin prisma resurselor, utilizează structura de active, semnificând resursele economice deţinute de care dispune o întreprindere, iar pe de altă parte utilizează structura calitativă de capitaluri proprii care exprimă raporturile întreprinderii faţă de proprietari şi pe cea de datorii care exprimă raporturile faţă de terţe persoane – creditori, care au pus la dispoziţia întreprinderii resursele economice. 1. Obiectul contabilității • De aici rezultă următoarea egalitate, cunoscută ca reprezentând ecuaţia fundamentală a obiectului contabilităţii potrivit concepţiei economice: ACTIVE = CAPITAL PROPRIU+ DATORII sau: ACTIVE - DATORII= CAPITAL PROPRIU 1. Obiectul contabilității • Un alt element semnificativ în definirea obiectului contabilităţii este rezultatul, în funcţie de care se stabileşte performanţa financiară exprimată prin structurile calitative de cheltuieli şi venituri. • Din compararea celor două elemente, se formează rezultatul financiar (R) care poate fi profit sau pierdere, după caz, conform relaţiei: REZULTATUL = VENITURI – CHELTUIELI
• Prin urmare, când: V > C = profit, iar când V < C = pierdere.
1. Obiectul contabilității
• C. Concepția financiară acordă prioritate prezentării fluxurilor
de numerar şi a echivalentelor de numerar cu ajutorul tabloului fluxurilor de trezorerie. • În concluzie, se poate spune că, obiectul de studiu al contabilității este reprezentat de poziția financiară şi modificările acesteia, precum şi de performanțele entității. 2. Metoda contabilității
• Metoda, reprezintă calea raţională ce trebuie urmată în vederea
atingerii unui scop, iar procedeul, este mijlocul de realizare a scopului urmărit. • Pentru realizarea scopului său, contabilitatea se bazează pe principiile contabile. Aceste principii pot fi grupate în: - principii specifice, care au ca efect cunoaşterea şi reprezentarea realităţii economice - principii general admise care au ca efect realizarea imaginii fidele. 2. Metoda contabilității • Principiile specifice metodei contabilităţii sunt cunoscute sub denumirea de principii ale partidei duble, fiind reprezentate de:
• 1. Principiul dublei reprezentări, care presupune prezentarea
întreprinderii sub dublu aspect, pornind de la cele două concepţii ale obiectului contabilităţii: a) BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAȚII în cazul concepţiei juridice, sau ACTIV = PASIV b) ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII sau: ACTIVE - DATORII = CAPITALURI PROPRII • Acest principiu se înfăptuieşte în practică cu ajutorul bilanţului, ca procedeu specific al metodei contabilităţii, prin care se prezintă la un moment dat în expresie valorică poziţia financiară şi rezultatele obţinute. 2. Metoda contabilității • 2. Principiul dublei înregistrări a operaţiilor economice şi financiare, care solicită ca fiecare operaţie economică sau financiară, să fie înregistrată concomitent în două conturi, ceea ce face ca elementele bilanţiere să rămână permanent într-o stare de echilibru. • Acest principiu se înfăptuieşte în practică cu ajutorul contului, ca procedeu specific al metodei contabilităţii, prin care se realizează înregistrarea cronologică şi sistematică a tranzacţiilor care au la bază elementele de bilanţ şi pe cele de rezultate. 2. Metoda contabilității • 3. Principiul autocontrolului, care decurge din principiul dublei reprezentări şi cel al dublei înregistrări şi constă în autoverificarea înregistrărilor efectuate în contabilitate cu ajutorul conturilor. • Acest principiu, se înfăptuieşte în practică cu ajutorul balanţei de verificare ca procedeu specific al metodei contabilităţii, prin care se centralizează şi se controlează corectitudinea şi exactitatea datelor înregistrate în conturi. 2. Metoda contabilității • Pe lângă principiile fundamentale, metoda contabilității utilizează principii contabile general admise, numite şi convenții contabile sau principii normative, fiind prezentate prin intermediul OMFP 1802/2014, astfel: • - principiul continuității activității; - principiul permanenței metodelor; - principiul prudenței; - principiul independenței exercițiului; - principiul evaluării separate a elementelor de active și de datorii; - principiul intangibilității; - principiul necompensării; - principiul prevalenței economicului asupra juridicului; - principiul pragului de semnificație; - principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție; - principiul contabilității de angajamente.