Tema 3: Sistemul 1C contabilitate

1. Noţiune de sistem
2. Principiile fundamentale ale evidenţei contabile în 1C contabilitate
3. Principii de funcţionare a sistemului 1C

=1=
Putem distinge noţiuni de bază a sistemului 1C contabilitate, evidenţa contabilă. Din
noţiuni de bază fac parte:
1. Constantele s/t predestinate lucrărilor cu informaţie stabilă, dar pot reprezinta şi date
periodice, schimbătoare. De obicei, aceasta e/e info generală despre întreprindere în c/e
are loc evidenţa contabilă. (ex. Denumirea întreprinerii, cota TVA, numele prenumele
patrimonicul contabilului-şef etc.)
2. Nomeclatoarele (Справочник) s/t predestinate pt păstrarea info despre mulţimea de
obiecte de acelaşi tip c/e s/t utilizate pt evidenţa analitică şi pt completarea doc. De
obicei, nomeclatoarele s/t listele mijloacelor fixe, materialelor, agenţilor economici ş.a.
1C contabilitate susţine lucrul cu nemoclatoare cu mai multe nivele şi cu nomeclatoare
subordonate.
3. Transferul s/t utilizate în sistem pt descrierea setului de valori constante (ce nu pot fi
schimabte de utilizator). (ex. Tipuri de achitări (cash sau barter), tipul fondatorului
(persoane fizice sau juridice), tipuri de colaboratori (cumul sau de bază)).
4. Documentele (Документы) s/t predestinate pt elucidarea oricăror evenimente ce au loc
la întreprindere, precum şi pt dirijarea achitărilor şi datelor. Seturile de documente din 1C
coincid cu seturile de documente primare reale, utilizate de întreprindere c/e trebuie
introduse în baza informaţională. (ex. Factura de procurare-livrare, dispoziţii de plată sau
incasare). (Este destinat pt crearea documentelor)
5. Registre (Регистры) s/t predestinate pt vizualizarea doc în 1C. (Vizualizarea doc)
6. Rapoartele (Отчёты) s/t utilizate pt obţinerea diverselor info c/e conţin totaluri sau o
info detaliată, selectată conform unor criterii bine definite. Rapoartele s/t utilizate atît pt
analiza bilanţurilor contabile şi mişcarea mijloacelor, cît şi pt formarea datelor pt
inspectoratul fiscal precum şi alte instanţe.
Componenta evidenţa contabilă:
1. Cont contabil e/e destinat pt păstrarea planurilor de conturi a evidenţei contabile, adică a
obiectelor evidenţei sintetice a mijloacelor întreprinderii. 1C poate concomitent întreţine
mai multe planuri de conturi. Pt fiecare plan de conturi poate fi determinată lungimea
proprie a codului contului şi a nr de subconturi, cît şi nr de simboluri în subcont a fiecărui
nivel.
2. Operaţii şi formule contabile – reflectarea mişcărilor mijloacelor în contabilitate s/t
înregistrate sub formă de operţii şi formule contabile. Operaţia e/e reflectarea deplină a
oricărei operaţii gospodăreşti c/e a avut loc la întreprindere în evidenţa contabilă. Ea
poate conţine cîteva formule contabile. Formulele contabile nu există separat de operaţii.
Fiecare formulă contabilă aparţine unei şi numai unei operaţii.
3. Subconto. Termenul de subcontoe/e introdus pt notarea setului de valori utilizate pt
evidenţa analitică a conturilor contabile. În calitate de subconto s/t obiectele pt c/e se
duce evidenţa analitică la întreprindere. Tipul de subconto determină totalitatea obiectelor
de un tip concret c/e s/t utilizate pt efectuarea evidenţei analitice.
 4. Operaţii tipizate. Mecanismul operaţiilor tipizate dau utiliozatorului posibilitatea de a
automatiza introducerea operaţiilor despre detalii. Pt aceasta utiliaztorul introduce
şablonul operaţiei tipizate în c/e determinăscenariul formulei contabile.
5. Formulele contabile “corecte”. Mecanismul formulelor „contabile” corecte e/e destinat
pt controlul automat al operaţiilor introduse. Utilizatorul îndeplineşte lista formulelor
contabile „contabile” în corespundere cu imaginaţia sa despre corectitudinea evidenţei
contabile. Apoi, în procesul introducerii operaţiilor, dacă e/e stabilit parametrul
corespunzător, sistemul verifică formulele contabile ale operaţiilor utilizînd această listă.
6. Registrele formulelor şi operaţiilor contabile. Pt vizualizarea listelor tuturor operaţiilor
contabile e/e utilizat registrul operaţiilor. În el fiecare operaţie e/e reflectată printr-un sg
rînd ce conţine cea mai importantă informaţie (data, nr şi suma).

=2=
E/e cunoscut faptul că evidenţa contabilă e/e bazată pe aşa noţiuni ca: cont,
subcont,obiecte ale evidenţei analitice. Noţiunea de bază a componentei evidenţa contabilă e/e
contul. Contul posedă o serie de proprietăţi. El poate fi:
- Valutar
- Conţine subconturi
- Să aibă obiecte de evidenţă analitică
Toate conturile s/t unite în unul sau mai multe planuri de conturi. La setarea planului de
conturi în configuraţie se determină posibilitatea administrării evidenţei contabile. Va fi utilizată
doar analiza sintetică sau va fi necesară introducerea evidenţei analitice precum şi evidenţei
valutare sau evidenţa cantitativă. Toate aceste posibilităţi, se detremină la configurarea planului
de conturi. În sistemul 1C e/e posibilă introducerea subconturilor cu o structură mai complexă.
Un subcont poate avea la rîndul său subcontul său. În unele cazuri la întreprindere e/e necesară
întrebuinţarea conturilor ajutătoare c/e nu trebuie să nimerească în bilanţurile contabile. Aşa
conturi se numesc conturi extrabilanţiere. Conturile pot fi active sau pasive.Contul activ poate
să aibă un sold debitor, contul pasiv trebuie să aibă un sold creditor. Această caracteristică se
utilizează în sistem pt determinarea situaţiilor eronate.

=3=
Funcţionarea sistemului 1C se împarte în 2 procese despărţite în timp:
1. Setarea sau configurarea
2. Lucrul nemijlocit al utilizatorului cu baza informaţională
În afară de regimurile de lansare a sistemului 1C menţionate mai sus, există regimul
отладчикdestinat pt ajustarea, reglarea algoritmurilor de prelucrare a datelor create în regimul
de configurare.
Конфигуратор. La etapa de configurare a sistemului 1C are loc reglarea, setarea
diferitor regimuri ale sistemului în corespundere cu specificul fiecărei întreprinderi. Tot aici, se
determină strictura şi proprietăţile nomeclatoarelor şi a doc. Se descriu formulele şi algoritmul de
creare a bulanţurilor, se reglează administrarea evidenţei sintetice, analitice, cantitative şi
valutare. Pt ca interfaţa unei configuraţii concrete a sistemului să reflecte setarea structurii de
date în sistem, în cadrul configuratorului e/e prevăzută posibilitatea reglării componentelor de
bază a interfeţei sistemului (ex. Bara cu instrumente, configuraţii de taste ş.a.). La etapa de
configurare pot fi create cîteva interfeţe pt diferite tipuri de utilizatori (pt mangeri, contabil,
personal ş.a.), cît şi e/e creată lista utilizatorilor pt o întreprindere concretă.
 Lucrul utilizatorului cu baza informaţională are loc la lansarea sistemului în regimul
1C-Предприятие Монопольно. Aici are loc funcţionarea sistemului, introducerea doc, a
operaţiilor, completarea nomeclatoarelor, întocmirea diverselor rapoarte ş.a. Utilizatorului i se
oferă posibilitatea introdicerii şi prelucrării informaţiei cu ajutorul algoritmelor. Vom enumera
proprietăţile de bază de comportare a sistemului 1C c/e s/t determinate de o configuraţie
concretă:
a) Setul de constante
b) Componenţa, structura şi proprietăţile nomeclatoarelor
c) Formele de vizualizare a listei nomeclatoarelor şi de introducere a elementelor
nomeclatoarelor
d) Componenţa şi setul de valori a transferurilor
e) Formele de introducere a doc şi operaţiilor
f) Formele registrelor de doc, operaţii şi fomrule contabile
g) Formele listei conturilor şi a introducerii conturilor
h) Seturile de planuri de conturi şi proprietăţile lor
i) Conturile contabile, doar acele create în configurator
j) Formele şi algoritmii rapoartelor
k) Interfaţa utilizatorului
l) Meniul principal, setul barei de instrumente
m) Drepturile utilizatorului la diferite obiecte şi regimuri ale programului.