Editura Sfântul Ierarh Nicolae

ISBN 978-606-577-014-0
 Referent ştiintific:
Conf. Univ. Dr. Cătălin Gherghe
 CUPRINS

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

Capitolul I. NOTIUNI INTRODUCTIVE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Capitolul II. SUPRAFETE MINIMALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Definitie. Exemple
II.1. Suprafata Enneper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
II.2. Elicoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
II.3. Catenoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
II.4. Parametrizari Monge. Suprafata Scherk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
II.5. Suprafata Henneberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
II.6. Suprafata Catalan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

Capitolul III. VARIATIA NORMALA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

Capitolul IV. COORDONATE IZOTERME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

IV.1. Parametrizari izoterme. Transformari conforme . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
IV.2. Parametrizari armonice. Deformari izometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
IV.3. Derivate complexe. Complexificari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
IV.4. Curbe minimale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
IV.5. Suprafete minimale conjugate. Familii asociate . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
IV.5.1. Elicoidul si catenoidul. Familia asociata. Deformare . . . . . . . . . 36
IV.5.2. Familia asociata suprafetei Catalan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
IV.5.3. Familia asociata suprafetei Enneper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
IV.5.4. Familia asociata suprafetei Henneberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
IV.5.5. Familia asociata suprafetei Scherk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Capitolul V. REPREZENTARI WEIERSTRASS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

V.1. Suprafetele minimale prin reprezentarea Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . 46
V.2. Exemple de parametrizari Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
V.2.1. Suprafata Enneper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
V.2.2. Elicoidul si catenoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
V.2.3. Suprafata Henneberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
V.2.4. Suprafata Bour . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
V.2.5. Suprafete cu terminatie plana. Suprafata Richmond . . . . . . . . . . 53
V.2.6. Suprafata Costa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

2
Anexa 1
1. Operatorul Weingarten. Cuburile principale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2. Curbura Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

Anexa 2
1. Curburile unei suprafete de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2. Curburile unei parametrizari Monge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Anexa 3
1. Suprafete minimale izoterme conjugate armonic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2. Functii complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

Anexa 4
Vectori complecsi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

Anexa 5
Suprafete minimale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

3
 Introducere

Ca urmare a peste doua secole de cercetare, suprafetele minimale reprezinta unul dintre cele
mai bine studiate subiecte ale geometriei diferentiale, avand o multitudine de aplicatii practice in
arhitectura, fizica si chimie.
Initiator este matematicianul Joseph Louis de Langrange (1736 - 1813), care a definit pentru
prima oara o suprafata minimala ca fiind cea pentru care curbura medie este nula (1760). Intuitiv,
dupa cum si numele sugereaza, sunt suprafetele de arie minima marginite de o curba data. Definitia
lui Lagrange este insa, avantajoasa, mai intai pentru ca se poate calcula curbura in orice punct mai
usor decat aria intregii suprafete, iar apoi, este independenta de curba de contur, in consecinta,
suprafetele extinse la infinit pot fi, de asemenea, minimale.
Primele exemple de suprafete minimale au aparut inca din sec. XVIII, mai intai cel trivial, al
suprafetei marginite de o curba plana inchisa, iar apoi, in 1776, inginerul si geometrul francez Jean
Baptiste Marie Meusnier (1754 - 1793) construieste alte doua exemple: catenoidul (sectiunea II.1.),
singura suprafata minimala de rotatie, neplana si elicoidul (sectiunea II.2.) despre care s-a
demonstrat ca este singura suprafata minimala riglata, neplana (Catalan, do Carmo). Urmatorul
exemplu a fost publicat in 1835, fiind construit de matematicianul german Heinrich Ferdinand
Scherk (1798 - 1885) (sectiunea II.4.).
O contributie importanta in studiul suprafetelor minimale a fost adusa de catre fizicianul
belgian Joseph Antoine Ferdinand Plateau (1801 - 1883), care, in experimentele sale, prin
introducerea in solutie de apa si glicerina a unor fire sub forma unor curbe inchise obtinea suprafete
minimale. A aparut, astfel, intrebarea cunoscuta sub numele „problema lui Plateau”: „Exista, pentru
orice curba inchisa, oricat de complicata, o suprafata de arie minima care sa o aibe drept contur?”.
Aceasta problema a fost rezolvata in 1931 de matematicienii Jesse Douglas (1897-1965) si Tibor
Rado (1895-1965) (independent unul de altul) care au demonstrat existenta suprafetei minimale
avand o curba de contur data, fara a evidentia, insa, multe proprietati geometrice ale acestor
suprafete. Problema unicitatii este inca deschisa, primele conditii pentru unicitatea suprafetelor
minimale in
3 , marginite de curbe Jordan, se datoreaza lui T. Rado, J.C.C. Nitsche si A. Tromba.
Incercarile experimentale ale lui Plateau au relevat totodata importanta suprafetelor minimale in
teoria capilaritatii ca suprafete de energie potentiala minima. O alta observatie importanta este ca
suprafetele construite in maniera experimenetelor lui Plateau au propietatea de a avea aceeasi
presiune de ambele parti ale suprafetei si deci, de a fi in echilibru – intuitiv, stratul aflat in echilibru,
perturbat, va reveni la starea initiala care este suprafata minimala. Tot experimental au luat nastere
suprafetele cunoscute sub numele de “bulele lui Plateau”. Asupra bulelor duble s-a dat conjectura ca
doua parti egale de sfera avand ca frontiera comuna un disc (deci o suprafata plana) au o suprafata
totala minima. Cazul celor doua parti egale ca volum a fost demonstrat in 1995 (Hass) prin
reducerea problemei la un set de 200260 de integrale rezolvate cu ajutorul calculatorului. La
inceputul anului 2000, Frank Morgan, Michael Hutchings, Manuel Ritoré, si Antonio Ros au
demonstrat conjectura pentru bule duble oarecare. In acest caz, al celor doua parti de sfera inegale,
s-a aratat ca suprafata separatoare care minimizeaza aria totala este o portiune de sfera care se
intersecteaza cu cealalta suprafata sferica sub unghiul diedru de 120°. Mai mult, curbura acestei
suprafete de separare este diferenta curburilor celor doua parti de sfera ce formeaza bula dubla.
Problema bulelor duble ale lui Plateau a fost apoi extinsa si in spatiul 4-dimensional si pentru
anumite cazuri in spatiul 5-dimensional.

4
 Suprafetele minimale nu pot fi privite, insa, ca suprafete ce pot fi obtinute cu ajutorul ideii
experimentelor lui Plateau. Fiecare portiune suficient de mica a oricarei suprafete minimale poate fi
obtinuta, intr-adevar, in aceasta maniera, dar pentru suprafete mult mai largi nu mai este posibil,
ceea ce conduce la ideea unui echilibru instabil al energiei potentiale. Apare, de asemenea, ideea
unei noi clase de suprafete minimale ce reprezinta interesul de studiu din ultimii treizeci de ani, din
punct de vedere conceptual destul de departe de intelesul initial al notiunii de „suprafata minimala”,
anume suprafetele minimale fara o anumita curba drept frontiera, ce pot fi extinse la infinit.
Observatia naturala ca o astfel de suprafata minimala infinita, fara autointersectii, este suprafata
separatoare ce imparte spatiul in doua regiuni, a fost folosita in numeroase modele fizice si in
chimie, in experimente precum echilibrul polimerilor cu lanturi lungi, ale caror structuri, pentru o
mai buna intelegere, sunt comparate cu suprafetele minimale triplu periodice.
Suprafetele minimale au o sfera larga de aplicabilitate si in cristalografie, de exemplu pentru
cristalele zeolite, constituite dintr-un schelet de silicon, aluminiu si atomi de hidrogen, spatiul ramas
fiind completat cu cristale de gheata. In timpul unei incalziri atente, apa se evapora, ramanand un
schelet foarte poros folosit in schimburile de ioni, in separarea moleculelor si in cracarea uleiului. S-
a constatat ca unitatile tetraedrale de structura ale sodalitelor au forma unei suprafete minimale
Schwarz. Legaturi similare au fost gasite si pentru alte zeolite. O asemanare interesanta a fost gasita
si in investigarea campurilor electrice ale retelelor de cristale lichide, intre suprafetele minimale si
campurile de potential zero (unde punctele incarcate sunt in nodurile retelei de cristale). In aceste
studii suprafetele minimale joaca rolul de modele pentru potentiale structuri spatiale, cele din viata
reala fiind mai complicate, insa, decat modelele pur matematice.
Una dintre metodele de a genera noi exemple de suprafete minimale este aceea de a
modifica suprafete minimale infinite existente. Aceasta incercare a fost incurajata de studiul lui
Robert Osserman, care a readus in atentie o metoda a lui Karl Theodor Weierstrass (1815 - 1897),
care, folosind analiza complexa, a descoperit “formulele de reprezentare” (sectiunea V.1.) cu
ajutorul careia poate fi generata orice suprafata minimala prin alegerea unei perechi de functii
complexe, dar care nu imi descrie proprietati geometrice ale suprafetei (de exemplu,
autointersectiile). Cu ajutorul parametrizarilor Weierstrass, R. Osserman a reusit sa modifice
suprafete minimale cunoscute facandu-le mult mai complicate, chiar daca modificarea efectuata are
un efect vizibil numai pe o mica parte a suprafetei. Cu ajutorul noii teorii Osserman, s-au obtinut
trinoidul (catenoidul cu trei terminatii) si binoidul (obtinut prin adaugarea a inca doua terminatii in
zona cea mai ingusta a catenoidului) (Luquesio P. Jorge, William M. Meeks). De asemenea a fost
descoperita una dintre cele mai interesante suprafete minimale: suprafata Costa (numita si Costa-
Hoffman-Meeks), ce-a de-a treia suprafata neperiodica – alaturi de catenoid si plan
(sectiuneaV.2.6.).
De asemenea, pot fi modificate suprafete minimale existente si prin adaugarea de „tunele”.
Cu ajutorul acestei metode au fost obtinute cele mai recente exemple de suprafete minimale, prin
adaugarea de noi tunele verticale in tunelele orizontale ale suprafetei Schwarz. In general, pot fi
complicate prin adaugarea de tunele suprafetele minimale triplu-periodice. Mai mult, s-a dovedit ca
aceasta metoda nu poate fi aplicata catenoidului (rezultat demonstrat de Richard Schoen), insa, in
mod surprinzator, functioneaza la catenoidul cu patru terminatii (A. Arnez, M. Steffens, C. Teitzel,
si independent, J. Berglund, W. Rossman).
Lucrarea de fata reprezinta o introducere in studiul suprafetelor minimale, din a caror
multitudine au fost alese exemple mai cunoscute, avand proprietati interesante, prezentate in Cap.II.
Interpretarea suprafetelor minimale ca fiind cele de arie minima ce pot fi construite avand
drept contur curbe date, este justificata in Cap. III prin introducerea notiunii de variatie normala, o
familie de suprafete t a M(t) reprezentand modificarile suprafetei M atunci cand acesteia i se
impune o miscare pe o directie normala. Se arata ca suprafata M are curbura medie nula daca si
5
numai daca derivata aplicatiei t a A(t) (aria) se anuleaza pentru t = 0, adica pentru suprafata M.
Deci interpretarea cu ajutorul ariei este echivalenta cu definitia data de Lagrange.
In Cap. IV este folosita tehnica variabilelor complexe si, cu ajutorul notiunilor de
parametrizari izoterme si armonice introduse in acest capitol, se poate construi famila asociata unei
perechi de parametrizari izometrice minimale conjugate armonic si se pot defini suprafete
minimale conjugate ale uneia date.
Ultimul capitol trateaza subiectul suprafetelor minimale cu ajutorul parametrizarilor
Weierstrass care pot defini orice suprafata minimala. Atfel, sunt reluate exemple prezentate in
Cap.II a caror definitie este obtinuta, de aceasta data, cu ajutorul reprezentarii Weierstrass si sunt
prezentate noi exemple, finalizand cu suprafata Costa (1984), exemplu de suprafata minimala
completa, elucidand presupunerea ca singurele suprafete minimale complete ce pot fi scufundate
in
3 , de gen finit, sunt planul, catenoidul si elicoidul. Mai mult, David Hoffman si W. H.
Meeks au demonstrat ca exista suprafete minimale complete scufundate de orice gen k>0 cu trei
terminatii dar scufundarea este imposibila pentru cele de curbura totala finita, genul 0 si trei, patru
sau cinci terminatii.
Anexa 5 contine reprezentari grafice ale unor exemple de suprafete minimale, unele dintre
ele fiind definite pe parcursul lucrarii, impreuna cu proprietatile mai interesante.

Multumesc domnului profesor indrumator Conf. dr. Catalin Gherghe pentru sprijinul acordat
si rabdarea in intierea in studiul acestui subiect frumos, indelung cercetat, dar totusi plin de
necunoscute.

6
 CAPITOLUL I. Notiuni introductive

In acest capitol vor fi prezentate pe scurt principalele notiuni si rezultate ce vor fi folosite pe
parcursul acestei lucrari, anumite completari putand fi gasite in Anexa 1.

Definitie: O submultime M ⊂
3 se numeste suprafata diferentiabila (regulata, sau simplu:

suprafata) daca ∀ p∈M ∃ V o vecinatate deschisa a lui p in
3, o multime deschisa U ⊂
2 si o
aplicatie x:U → V I M astfel incat:
1) x este diferentiabila x(u,v)=(x1(u,v),x2(u,v),x3(u,v))
2) x este homeomorfism
3) ∀ q∈U rang J x (q)=2 (conditia de regularitate)
Perechea (U,x) (sau simplu, x) poarta numele de parametrizare, iar (V I M, x -1) se numeste harta .

Fie M o suprafata regulata din
3 si un punct p∈M.

Fie vp un vector tangent in p la M. Notand cu TpM spatiul vectorilor tangenti in punctul p la
suprafata M, putem scrie vp∈TpM. Multimea vectorilor tangenti la
3 in punctul p∈
3 se noteaza cu
Tp
3. In general, Tp
n = { (p,v) , v∈
n } 1 .
Pe Tp
3 avem produsul scalar <(p,v),(p,w)>=<v,w> ∀ (p,v), (p,w)∈Tp
3, care induce in
mod natural un produs scalar in subspatiul TpM ⊂ Tp
3, ∀ M ⊂
3 suprafata, ∀ p∈M.

Definitie: Fie M o suprafata regulata in
3 si un punct p∈M. Forma biliniara I(vp,wp)=<vp,wp> ∀

vp,wp∈TpM se numeste prima forma fundamentala a suprafetei M in punctul p.

Observatii:
1. Prima forma fundamentala este o forma biliniara simetrica, pozitiv definita.
2. Daca vp , wp∈TpM, (U,x) parametrizare locala in jurul lui p∈M, avem vp=axu+bxv , wp=a’xu+b’xv ,
unde {xu,xv} e baza in TpM si xu, xv reprezinta derivatele partiale ale lui x calculate in (u,v)∈U astfel
incat x(u,v)=p.

n n
1
Se considera ca
are structura naturala de spatiu vectorial real si, de asemenea Tp
are o structura de spatiu
vectorial real de dimensiune n cu operatiile de adunare si inmultire cu scalari definite astfel: (p,v)+(p,w)=(p,v+w) ,
λ (p,v)=(p, λ v), pentru orice p,v,w∈
n , λ ∈
.
7
Atunci <v,w>=<xu,xu>aa’+<xu,xv>ab’+<xv,xu>a’b+<xv,xv>bb’. Pentru usurinta, se pot face notatiile:
<xu,xu>=E, <xu,xv>=<xv,xu>=F , <xv ,xv>=G, iar E, F, G sunt numiti coeficientii primei forme
fundamentale.

Fiind data o parametrizare (U,x) a punctului p∈M, putem alege un vector normal unitar in
x ×x
fiecare punct q∈x(U) astfel: N(q) = u v (q). (normala Gauss)
xu × xv
Asadar, avem o aplicatie diferentiala N:x(U) →
3 care asociaza fiecarui punct q∈x(U) un
vector normal unitar N(q).

Definitie: Fie M ⊂
3 o suprafata si sfera unitate S2={(x,y,z) ∈
3 | x2+y2+z2=1}. Aplicatia N:

M → S2 definita anterior se numeste aplicatia Gauss .

Aplicatia Gauss fiind diferentiabila, putem defini diferentiala lui N, dNp: TpM → TpM . 2

Definitie: Fie M suprafata regulata in
3 si un punct p∈M. Forma biliniara definita prin II(vp,wp) =
- < dNp(vp),wp > ∀ vp,wp∈TpM se numeste a doua forma fundamentala a suprafetei M in punctul
p.

Coeficientii celei de-a doua forme fundamentale vor fi astfel dati de expresiile
e = - <Nu,xu> = <N,xu u>
f = - <Nv,xu> = <N,xu v> = <N,xv u> = - <Nu,xv>
g = - <Nv,xv> = <N,xv v>

Fie x(u,v) parametrizare in punctul p∈M si c(t)=x(u(t),v(t)) o curba parametrizata a

suprafetei M cu c(0)=p. Vectorul tangent al curbei c in punctul p este c’ = xuu’ + xvv’ si
dN(c’)=Nuu’+Nvv’. Nu si Nv sunt in TpM, deci putem scrie
Nu= - L11xu - L21xv ,
Nv= - L12xu - L22xv . (ecuatiile lui Weingarten)
Functiile Lij definesc un endomorfism simetric L al lui TpM. L se numeste operatorul Weingarten.
Obtinem dN(c’)=(-L11u’+L12v’)xu+(L21u’+L22v’)xv sau, scris matriceal
 u' L L12   u ' 
dN   = -  11   
 v'   L21 L22   v' 
de unde se deduce ca, in baza {xu,xv}, dN este dat de matricea operatorului Weingarten 3.
Prin urmare, putem scrie a doua forma fundamentala cu ajutorul operatorului Weingarten:
II(vp,wp) = <Lvp ,wp > .

Definitie: A treia forma fundamentala a unei suprafete M ⊂
3 in punctul p este data de aplicatia
biliniara III(vp,wp) = < Lvp ,Lwp > ∀ vp,wp∈TpM.

2
dNp masoara cum se modifica N din N(p) intr-o vecinatate a lui p. In cazul curbelor, aceasta masura era data de un
numar, curbura. In cazul suprafetelor, se caracterizeaza cu ajutorul unei aplicatii liniare.
3
Completari asupra operatorului Weingarten sunt prezentate in Anexa 1.
8
Definitie: Fie M suprafata regulata in
3, vp∈TpM. Atunci functia kn:TpM →
definita prin
II (v p , v p )
kn( v p )= ∀ vp ≠ 0 si kn(0)=0 se numeste curbura normala.
I (v p , v p )

Observatii:
1. Daca vp∈TpM astfel incat v p =1, atunci kn( v p )=II(vp , vp).

2. Fie c:I → M o curba parametrizata canonic ( c' (t ) = 1 ∀ t∈I) din suprafata M ⊂
3 , p∈c, {t,n,b}
reperul Frenet al curbei c (n vectorul normal principal in punctul p), N normala Gauss, k curbura lui
c in p. Atunci curbura normala a curbei c ⊂ M in p este kn=k cos(n,N).4
Demonstratie. Aratam mai intai ca <c”,N>=II(c’,c’). Daca c(t)∈M ∀ t∈I, vectorul viteza c’ este
mereu tangent la suprafata M, de cunde <c’,N>=0. Daca diferentiem, avem <c”,N>+<c’,dN>=0,
<c”,N>= - <dN,c’>=II(c’,c’).
Alegand in definitie vp=c’, avem kn=II(c’,c’)=<c”,N> (tocmai am aratat) si, folosind prima formula
a lui Frenet (T’(s)=k(s)n(s)) avem kn=<c”,N>=<kn,N>=k<n,N>=kcos(n,N).

3. kn(up)= ± k( γ ), unde γ este curba canonic parametrizata obtinuta prin intersectia suprafetei M cu
planul determinat de vp∈TpM si N(p) si u p =1.

Definitie: O curba c:I → M se numeste (linie) asimptotica daca curbura sa normala se anuleaza in
directia c’: kn(c’(t))=0 ∀ t∈I.

Fie x:U → M parametrizare locala, γ :I → M curba pe suprafata, Im γ ⊂ h(U) , γ

parametrizata canonic. Fie {t,n,b} reperul Frenet al curbei γ si N normala Gauss.

Definitie: Se numeste geodezica pe suprafata o curba canonic parametrizata γ pentru care

curbura geodezica kg = < γ ‘‘, N × t> se anuleaza in fiecare punct al curbei γ .

Observatii:
1. Produsul vectorial din definitia geodezicei se noteaza I = N × t si se numeste normala intrinseca a
curbei γ .
2. γ este geodezica daca si numai daca γ ‘‘ este normal la suprafata in orice punct al curbei γ ,
adica γ ‘‘ este coliniar cu N.

Pentru fiecare p∈M exista o baza ortonormala {e1,e2} a lui TpM astfel incat dNp(e1)=-k1e1 ,
dNp(e2)= - k2e2 . Mai mult, k1, k2 (k1 ≥ k2) reprezinta valorea maxima si minima a curburii normale,
iar e1,e2 ∈TpM sunt vectorii pentru care apar aceste valori extreme. Totodata, k1 si k2 reprezinta
valorile proprii ale operatorului Weingarten 5 .

4
Cu alte cuvinte, kn este lungimea proiectiei vectorului kn pe normala la suprafeta in punctul p cu semnul dat de
orientarea lui N.
5
Completari asupra acestor aspecte pot fi gasite in Anexa 1
9
Definitie: Valorile k1 si k2 sunt numite curburile principale in punctul p∈M.
Vectorii unitari e1,e2 ∈TpM se numesc vectorii principali (directiile principale).

Definitie: O curba c:I → M se numeste curba principala (linie de curbura) daca si numai daca
vectorul viteza c’ este vector principal al operatorului Weingarten; adica Lc’=kic’, unde ki este o
curbura principala.

Definitie: Fie M suprafata regulata in
3, p∈M . Determinantul matricii aplicatiei

dNp:TpM → TpM se numeste curbura Gauss K a suprafetei M in punctul p, iar urma aceleiasi
matrici, luata pe jumatate si cu semn schimbat poarta numele de curbura medie H a lui M in
punctul p.

Exprimand definitia cu ajutorul curburilor principale, putem scrie:

k + k2
K = k1 k2 , H= 1 .
2

10
 CAPITOLUL II. Suprafete minimale

Definitie. Exemple

Definitie: O suprafata regulata parametrizata se numeste minimala daca curbura sa medie este
nula 6.
O suprafata regulata M ⊂
3 este minimala daca pentru fiecare parametrizare a sa este minimala.

O intelegere mai intuitiva a unei suprafete minimale este aceea de suprafata de arie minima
printre cele avand aceeasi curba de contur. Vom arata in Cap. III, cu ajutorul notiunii de variatie
normala, ca aceste doua definitii coincid.

II.1. Suprafata Enneper

Definita prin 4
 u3 v3 
x(u,v) =  u − + uv 2 ,−v + − vu 2 , u 2 − v 2  , 2
 3 3 
  0

este una dintre suprafetele cu cele mai simple -2 5

definitii, dar cu o trasatura interesanta: -4

autointersectiile. 0
-5

0
Fig. II.1.1.a. Suprafata -5
5
Enneper

6
Prima definitie a suprafetelor minimale (Lagrange, 1760).
Importanta suprafetelor minimale a fost reliefata de fizicianul belgian Joseph Antoine Ferdinand Plateau (1801-1883).
In experimentele sale a format suprafete minimale prin scufundarea unor fire(sub forma de curbe in spatiu) in solutie de
sapun si glicerina. Problema lui Plateau este aceea de determina suprafete minimale printr-o curba data.
11
 Observatii:

1. Daca se modifica (u,v) in (-v,u),atunci (x,y,z) se va schimba in (-y,x,-z), realizandu-se astfel o

rotatie cu π / 2 in jurul axei Oz
urmata de o simetrie fata de planul xOy.
Suprafata ramane invarianta la aceasta
compunere de transformari.

2. Prin transformarile (x,y,z) → (x,-y,z)

si (x,y,z) → (-x,y,z) suprafata Enneper
ramane invarianta. Cu alte cuvinte, ea este
simetrica fata de planele xOz si yOz.

3. Rotatia cu π / 2 in jurul axei Oz se obtine

schimband (x,y,z) in (y,-x,z) – Fig.II.2.
( iar rotatia cu unghiul - π / 2 prin
(x,y,z) → (y,x,z). Fiind simetrica fata de
planul xOz, prin rotatia cu π / 2 sau
- π / 2 suprafata va avea aceeasi reprezentare
grafica ).

Fig. II.1.1.b. Suprafata

Enneper

0
-2 5

-4
0
-5

0
-5
5

Fig. II.1.2. Rotatie cu π / 2 in jurul axei Oz

12
Propozitia II.1.
Suprafata Enneper are autointersectii.
Demonstratie. Consideram u = ρ cosθ , v = ρ sin θ si in acest caz vom scrie
 ρ3 ρ3 
x( ρ ,θ )=  ρ cosθ − cos3 θ + ρ 3 cosθ sinθ , ρ sinθ + sin3 θ − ρ 2 sinθ cos2 θ , ρ 2 cos2 θ − ρ 2 sin2 θ  =
 3 3 
 
 ρ3 ρ3 
=  ρ cosθ − cos θ (cos 2 θ − 3 sin 2 θ ), ρ sin θ + sin θ (sin 2 θ − 3 cos 2 θ ), ρ 2 cos(2θ )  .
 3 3 
 
Cum
cosθ (cos 2 θ − 3 sin 2 θ ) = cosθ [(cos2 θ − sin 2 θ ) − 2 sin 2 θ ] = cosθ cos(2θ ) − 2(cosθ sin θ ) sin θ =
1 1 1
= (cos(3θ ) + cos(−θ )) + sin(2θ ) sin θ = (cos(3θ ) + cosθ ) + (cos(3θ ) − cos θ ) = cos(3θ ) ,
2 2 2
sin θ (sin 2 θ − 3 cos 2 θ ) = sin θ [(sin 2 θ − cos 2 θ ) − 2 cos 2 θ ] = − sin θ cos(2θ ) − 2(sin θ cos θ ) cosθ =
1 1 1
= (sin(3θ ) − sin(−θ )) − sin(2θ ) cos θ = (sin(3θ ) + sin θ ) − (sin(3θ ) − sin θ ) = sin(3θ ) ,
2 2 2
 ρ3 ρ3 
x( ρ ,θ ) =  ρ cosθ − cos(3θ ), ρ sin θ − sin(3θ ), ρ 2 cos(2θ )  .
 3 3 
 
Daca x( ρ1,θ1 )=x( ρ 2 ,θ 2 ) (adica, in coordonate: (x1,y1,z1) = (x2,y2,z2 ) ), prin calcule obtinem:
2 2
 ρ13   ρ13 
2 2 
x 1+y 1= ρ1 cos θ1 −  
cos(3θ1 ) + ρ1 sin θ1 + sin(3θ1)  =
 3   3 
   
ρ6 ρ4 ρ6 ρ4
= ρ12 cos 2 θ1 + 1 cos 2 3θ1 − 2 1 cosθ1 cos(3θ1) + ρ12 sin 2 θ1 + 1 sin 2 3θ1 − 2 1 sin θ1 sin(3θ1 )
9 3 9 3
2 2 2 ρ16 2 2 ρ14
= ρ1 (cos θ1 + sin θ1) + (cos 3θ1 + sin 3θ1) − 2 (cos θ1 cos(3θ1) − sin θ1 sin(3θ1)) =
9 3
2
ρ16 ρ14  ρ13  4 2
= ρ12 + −2 
cos(4θ1) = ρ1 + − ( ρ1 cos(2θ1) )2 =
9 3  3   3

2
 ρ3  4
=  ρ 2 + 2  − ( ρ 22 cos(2θ 2 ) )2 = x22+y22 .
 3  3


2
 ρ 23 
Din ρ12 cos(2θ1) = ρ 2 cos(2θ 2 ) ( z1 = z2 ) si calculele efectuate anterior rezulta ca  ρ 2 +
2
=
 3 

 3 2
ρ + ρ 2  , care implica ρ1 = ρ 2 si, imediat, cos(2θ1) = cos(2θ 2 ) .
 2 3 
 

13
 ρ13
Pentru θ1 = 2π − θ 2 , inlocuind in y1 = y2 avem ca ρ1 sin θ1 + sin(3θ1 ) =
3
ρ13
ρ1 sin(2π − θ1) + sin(3(2π − θ1)) , deci y = - y, de unde y = 0; deci punctele ( ρ1,θ1 ) si ( ρ 2 ,θ 2 )
3
ρ12
apartin curbei sin θ1 + sin(3θ1) = 0. Este evident ca pentru fiecare punct ( ρ ,θ ) apartinand
3
acestei curbe, punctul ( ρ ,2π − θ ) de asemenea apartine curbei.
Deci, intersectia suprafetei Enneper cu planul xOz ( y = 0 ) este o curba prin care suprafata
se intersecteaza cu ea insasi.
Analog ( se alege θ1 = π − θ 2 in egalitatea x1 = x2 ) se arata ca intersectia suprafetei cu
planul yOz ( x = 0 ) este o curba de autointersectie. Acestea sunt singurele autointersectii ale
suprafetei Enneper.

II.2. Elicoidul
Elicoidul poate fi definit prin 4
2
parametrizarea standard
x(u,v) = ( av cosu,av sinu, bu) 0

sau prin reparametrizarea -2

x(u,v) = (b shv cosu, b shv sinu, bu), -4
8
0 < u < 2π , - ∞ < v < ∞ .

Considerand o elice data de 6

x(u,v)=(cosu , sinu , bu),

putem desena prin fiecare punct al elicei o linie 4

paralela cu planul xOy care intersecteaza axa Oz.

2
Suprafata generata de aceste drepte este elicoidul.
-4
-2
Definitie: O familie 1-parametru de (linii) drepte
0
{ α (t ) , w(t) } este o corespondenta care atribuie 2
fiecarui t∈I un punct α (t ) ∈
3 si un
Fig. II.2. Elicoid (a=1,
4 b=1)
vector w(t) ∈
3 , w(t) ≠ 0 , atat α (t ) cat si w(t)
sunt functii diferentiabile de t.
Pentru fiecare t∈I, dreapta Lt care trece prin α (t ) si este paralela cu w(t) se numeste dreapta familiei
in t.

Definitie: Fie familia 1-parametru de drepte { α (t ) ,w(t)}. Suprafata parametrizata

x(t,v)= α (t ) +vw(t), t∈I, v∈
se numeste suprafata riglata.
Dreptele Lt se numesc generatoare, iar curba α (t ) (dreapta) directoare a suprafetei x.

14
Teorema II.2.
Elicoidul este singura suprafata minimala care este riglata, excluzand planul.

Pentru a demonstra acest fapt ne vom folosi de urmatoarele rezultate:

Teorema II.3.
Fie o suprafata regulate M ⊂
3, c:I → M curba regulata, {t,n,b} triedrul Frenet, k curbura lui c, N
normala Gauss. Atunci c este curba asimptotica daca si numai daca, in fiecare punct c(t), fie k(t)=0,
fie <n(t),N(q)>=0.
Demonstratie. Este evidenta din Observatia 2. pentru curbura normala: kn=k cos(n,N).

Corolar II.4.
O dreapta continuta intr-o suprafata regulata este asimptotica.
Demonstratie. Curbura unei drepte este nula.

Corolar II.5.
Generatoarele unei suprafete riglate M ⊂
3 sunt curbe asimptotice.

Lema II.6.
Curbura Gauss a unei suprafete riglate M din
3 este nepozitiva in orice punct al suprafetei.
Demonstratie. Fie x(t,v)= α (t ) +vw(t) parametrizare a suprafetei riglate M. Atunci xv v=0, rezulta ca
− f2
g = < N , xv v > = 0 si, folosindu-ne de Teorema 1.1. din Anexa 1, avem K = ≤ 0.
EG − F 2

Teorema II.7. (Osserman)

Fie M ⊂
3 suprafata minimala regulata, inchisa(ca submultime a lui
3) care nu este plana. Atunci
imaginea aplicatiei Gauss N: M → S2 este densa in sfera S2 .

Putem incepe acum demostratia Teoremei II.2.

Fie S suprafata minimala regulata, riglata. Presupunem ca suprafata nu este plana. Atunci, intr-o
vecinatate V a suprafetei S curbura Gauss K este strict negativa (Lema II.6 si observatia ca, daca ar
fi 0, cum si curbura medie este 0, ar rezulta curburile principale nule, deci S plan, contradictie cu
presupunerea facuta) . Deoarece curbura medie este zero, V este acoperita de doua familii de curbe
asimptotice care se intersecteaza ortogonal. Dat fiind ca generatoarele unei suprafete riglate sunt
curbe asimptotice (Corolar II.4) si suprafata nu este plana, putem alege un punct q∈V astfel incat o
curba asimptotica ce trece prin punctul q, alta decat generatoarea, sa aiba torsiunea nenula in punctul
q. Deoarece planul osculator al unei curbe asimptotice este planul tangent la suprafata, exista o
vecinatate W ⊂ V astfel incat generatoarele lui V sa fie normale principale la familia de curbe
asimptotice torsionate. Acest fapt se intampla daca si numai daca curbele torsionate sunt elici
circulare, deci V este o parte de elicoid. Cum torsiunea unei elice circulare este constanta, deducem
usor ca intreaga suprafata S este o parte de elice, q.e.d. .

15
II.3. Catenoidul
Catenoidul este dat de
 v v 
x(u,v)=  a cos uch , a sin uch , v  ,
 a a 
0 < u < 2π , - ∞ < v < ∞ ,
si este suprafata obtinuta prin rotatia catenei 2
 t 
c(t) =  ach ,0, t  in jurul axei Oz. 1
 a  0
-1 2
Definitie: Fie Π un plan in
3 , d ⊂ Π dreapta, c -2
o curba situata in planul Π . Suprafata M rezultata 0
prin rotirea curbei c in jurul dreptei d se numeste -2
suprafata de rotatie. 0 -2
Curba c este numita curba generatoare (profilul) 2
suprafetei M, iar dreapta d axa de
rotatie a lui M. Fig. II.3. Catenoid (a=1)
11
0.5 2
Pentru simplitate, se alege planul Π ca fiind 0 3
planul xOz , Oz axa de rotatie , curba c : (a,b) →
3 -1
-0.5

parametrizata, regulata , simpla (fara autointersectii) 2

situata in planul xOz, c(t) = (ϕ (t ),0,ψ (t )) , ϕ > 0
∀ t∈(a,b) ( pentru a nu se intersecta cu axa Oz ) si 1
putem scrie parametrizarea standard a suprafetei
de rotatie x : (0,2π ) × (a, b) →
3,
0
x(u,v)= (ϕ (v) cos u ,ϕ (v) sin u ,ψ (v)) .
-1
Teorema II.8.
Catenoidul este singura suprafata de rotatie minimala, -2
excluzand planul.
Demonstratie. Fie M suprafata generata prin rotirea
curbei c(t) = (ϕ (t ),0,ψ (t )) in jurul axei Ox. Fig. II.4. Catena (a=1)
Exista trei cazuri.
Cazul 1: ψ ‘ este functia identic nula, rezulta ca ψ este constanta, deci curba c este o dreapta
paralela sau confundata (pentru ψ nula) cu axa Ox. Asadar M va fi un plan paralel cu planul xOy.
Cazul 2: ψ ‘ nu este nula in niciun punct. ψ fiind inversabila, are inversa ψ - 1.
Definim curba c~ (t) = c( ψ - 1(t)) = (f(t), 0, t) , unde f = ϕ o ψ - 1 si vom avea acum
x(u,v)= (h(v) cos u , h(v) sin u , v) . Deoarece c~ este o reparametrizare a curbei c si cum orice
reparametrizare a unei curbe are aceeasi imagine geometrica cu a curbei initiale, c~ genereaza prin
rotatie tot suprafata M. Deci, este suficient sa aratam ca suprafata
x(u,v)= (h(v) cos u , h(v) sin u , v) este o parte de catenoid.

16
Curburile principale ale suprafetei7 M sunt
h' ' 1
k1 = − , k2 =
2 3/ 2
(h' +1) h h '2 + 1
h' ' 1
M fiind suprafata minimala, H = − + = 0, de unde h’‘h = 1+(h’) 2. Pentru
2 3/ 2 2
((h' ) + 1) h ( h' ) + 1
2 h ' h' ' 2 h'
a rezolva aceasta ecuatie diferentiala, scriem = . Notand z = 1 + (h' ) 2 , ecuatia se scrie
2 h
1 + ( h' )
2
z ' 2 h' h
= . Prin integrare obtinem ln z = 2ln h+c = ln( h2) – ln (k2) = ln   , c,k∈
. Revenind la
z h k 
2 2
h h
notatiile initiale avem ln (1 + (h' ) ) = ln   , rezultand 1 + (h' ) 2 =   , altfel scris
2
k  k 
h' / c 1 h v v 
= , care prin integrare devine cosh – 1   = +b cu solutiile h(v)=c cosh  + b  ,
(h / c) 2 − 1 c c c c 
deci M este o parte de catenoid.
Cazul 3: ψ ‘ este nula in anumite puncte si nenula in altele. Dar acest caz nu poate sa apara. Sa
presupunem, de exemplu, ca exista un punct v0 pentru care ψ ‘(v0)=0, dar ψ ‘(v) > 0 pentru v<v0.
Din Cazul 2, curba generatoare pentru v<v0 este o catena cu unghiul de inclinatie dat de ϕ ' /ψ ' .
Deci, ψ ‘(v0)=0 implica faptul ca unghiul de inclinatie devine infinit in v0, ceea ce este imposibil
deoarece curba generatoare este graficul functiei cosh.

II.4. Parametrizari Monge. Suprafata Scherk

Definitie: Fie h:U →
diferentiabila, U ⊂
2 deschisa si suprafata data de graficul functiei h : Gh

= M = { (x, y, h(x,y)) | (x,y) ∈ U }. Suprafata M se poate acoperi cu o singura harta a carei
parametrizare este x:U → M, x(u,v) = (u, v, h(u,v)) (parametrizare Monge).

Calculele efectuate in Anexa 2 ne ajuta sa dam urmatoarea lema.

Lema II.9.
O parametrizare Monge x(u,v) = (u, v, h(u,v)) este suprafata minimala daca si numai daca
( 1+h2v ) hu u – 2hu hv hu v + ( 1+h2u ) hv v = 0.

Un exemplu de suprafata minimala data de o parametrizare Monge este suprafata Scherk, in

care parametrizarea este de forma x(u,v) = ( u, v, f(u) + g(v) ). Teorema urmatoare ne va ajuta sa
definim suprafata Scherk.

7
Anexa 2
17
Teorema II.10.
Daca o parametrizare Monge x:U → M, x(u,v) = ( u, v, f(u) + g(v) ) este suprafata minimala, atunci
M este parte a unui plan sau exista o constanta nenula a astfel incat
1 1
f (u ) = − log cos(au ) , g (v) = log cos(av) .
a a
Demonstratie. Fie h(u,v) = f(u) + g(v) . Atunci hu = f’(u) , hv = g’(v) , hu u = f”(u) , hu v = 0
, hv v = g”(v). M este suprafata minimala si, folosind Lema II.9. obtinem
f " (u ) − g " (v )
(1+(g’(u))2)f”(u)+(1+(f’(u))2)g”(v) = 0, care se poate scrie sub forma = ,
2
1 + ( f ' (u )) 1 + ( g ' (v))2
u si v fiind variabile independente, cei doi membri ai ultimei egalitati sunt egali cu o constanta a.
Cazul 1: Daca a = 0 atunci f si g sunt liniare, deci M este parte a unui plan.
f " (u ) − g " (v )
Cazul 2: Daca a ≠ 0 , prin rezolvarea ecuatiilor diferentiale = a, = a vom
2
1 + ( f ' (u )) 1 + ( g ' (v)) 2
obtine f si g din concluzia teoremei.

Folosind teorema anterioara definim suprafata

π
minimala Scherk prin 2
 1  cos(av)   π
x(u,v) =  u , v, log   . 0 π
a  cos( au )  2 2 π

Pentru simplitate, vom considera in cele ce urmeaza a = 1.
-π
Suprafata Scherk este bine definita pe multimea
P = { (u,v) | cos u cos v > 0 }. Multimea P poate
fi privita drept patratele negre ale unei table de sah
infinita cu liniile ce delimiteaza patratele de forma Fig. II.5.
π π π π π π
{( mπ + ,nπ + )|m,n ∈ }. Putem considera Q(m,n)={(x,y) | mπ − <x< mπ + , nπ− <y< nπ + },
2 2 2 2 2 2
patrat pe care il putem colora cu negru cand m+n par si cu alb cand m+n impar (Fig. II.10.).
Astfel, P = U { Q (m,n) | m, n intregi cu m+n par }. Este usor de observat ca, ∀ u,v ∈
, ∀
m,n ∈  x(u+2m π ,v+2n π )=x(u,v). Deci, o parte a suprafetei Scherk definita pe un patrat negru
Q(m,n) este translatie a partii din patratul Q(0,0). O astfel de parte apare in Fig.II.5..
-1 4
1 0
1
0 2
-1
4
0

-2
2
-4

2
0
1

-2 0

-1

-4
Fig. II.6. Suprafata Scherk -1
0
1
18
II.5. Suprafata Henneberg
Este definita de parametrizarea
 2 2 
x(u,v) =  2 shu cos v − sh(3u ) cos(3v),2 shu sin v + sh(3u ) sin(3v),2ch(2u ) cos(2v)  .
 3 3 

Observatii:
 nπ 
1. Suprafata Henneberg este regulata, cu exceptia punctelor de forma  0,  , n ∈ Z.
 2 
2. Suprafata este simetrica fata de planul xOz (ramane invarianta la transformarea (x,y,z) → (x,-y,z)).

3. Deoarece x(u,v) = x(-u,v+ π ), pentru orice portiune U din jumatatea dreapta a planului,
{ (u,v) | v > 0 } exista o portiune U’ din jumatatea stanga { (u,v) | v < 0 } care au
aceeasi imagine prin x. Dar normala Gauss indeplineste conditia N(u,v) = - N(-u,v+ π ),
deci x(U) si x(U’) au orientari opuse.

5
0

-5

-5

-5
0
5

Fig. II.7. Suprafata Henneberg

19
II.6. Suprafata Catalan

O problema in teoria suprafatelor minimale este aceea de a determina o suprafata care

contine o curba data ca geodezica, curba asimptotica sau curba principala.

Suprafata Catalan este definita prin

 u v
x(u,v) = a  u − sin uchv,1 − cos uchv,−4 sin sh 
 2 2
si contine o reparametrizare a unei cicloide ( c(t) = a(t-sin t,1-cos t), t∈
) ca si geodezica
(u → x(u,0) este o cicloida ).

0
5
10
15

-2
-4
4
2
0
-2

Fig. II.8. Suprafata Catalan (a=1)

0
1
0.5
5 0
-0.5
-1
2
1.5
10 1
0.5
0

Fig. II.9. Cicloida

u → x(u ,0) , (a=1)

20
 CAPITOLUL III. Variatia normala

In capitolul anterior suprafata minimala a fost definita ca fiind o suprafata regulata a carei
curbura medie se anuleaza in orice punct. Cu ajutorul notiunii de variatie normala se va putea da o
intrepretare mai intuitiva, explicandu-se, astfel, folosirea cuvantului „minimal” pentru astfel de
suprafete.

Fie U ⊂
2 multime deschisa, M ⊂
3 suprafata diferentiabila.

Fie (x,U) parametrizare, x:U → M.

Definitie: Fie D ⊂ U domeniu, h:D →
aplicatie diferentabila si ε>0. Numim variatia normala a
lui x(D) determinata de h aplicatia ϕ :D × (- ε, ε) →
3 , ϕ (u,v,t)=x(u,v)+th(u,v)N(u,v).
Pentru t ∈ (-ε,ε) fixat, aplicatia xt:D →
3, xt(u,v)= ϕ (u,v,t) este suprafata.

hN

thN
0 (x + t hN) (D)
-thN
x (D)

(x - t hN) (D)

Fig. III.1. Variatia normala a lui x(D)

21
Definitie: Fie R ⊂ x(U) domeniu. Numarul pozitiv

A(R) = ∫∫x −1
( R)
EG − F 2 dudv = ∫∫x −1
( R)
det I dudv
unde I reprezinta matricea coeficientilor primei forme fundamentale E, F, G, se numeste aria
portiunii de suprafata R.

Observatie:
2 2 2
Avem, in general, relatia u v = u × v + < u, v >2 , de unde
2 2 2
u×v = u v − < u, v > 2 , u × v = < u , u >< v, v > − < u , v > 2 .

Atunci xu × xv = < xu , xu >< xv , xv > − < xu , xv > 2 = EG − F 2 . Astfel, aria portiunii de

suprafata R se mai poate scrie A(R) = ∫∫x −1
( R)
xu × xv dudv .

Fie E(t), F(t), G(t) coeficientii primei forme fundamentale ale suprafetei xt :
E(t) = <xtu,xtu>, F(t) = <xtu,xtv>, G(t) = <xtv,xtv> (observam ca E(0)=E, F(0)=F, G(0)=G).
Fie D ⊂ U inchisa. Atunci aria portiunii de suprafata xt(D) este data de
A(t) = A(xt(D)) = ∫∫D E (t )G (t ) − F (t ) 2 dudv .

Lema III.1.
Fie D ⊂ U domeniu, A(t) aria suprafetei xt(D) (definita anterior) si H curbura medie a suprafetei M.

Atunci A’(0) = − 2 ∫∫D hH EG − F 2 dudv .

Demonstratie. Din definitie xt(u,v) = x(u,v) + t h(u,v) N(u,v) si diferentiind in raport cu u si v
obtinem:
xtu = xu + t hu N + t h Nu
xtv = xv + t hv N + t h Nv
Coeficientii primei forme fundamentale ale suprafetei xt sunt:
E(t) = <xtu,xtu> = < xu + t hu N + t h Nu , xu + t hu N + t h Nu >
= < xu, xu > + 2t h <xu , Nu> + t2 (hu)2 + t2 h2 <Nu , Nu>
= E - 2t h e + t2 [(hu)2 + h2 <Nu , Nu>]
= E – 2t h e +O( t2) ,
F(t) = <xtu,xtv> = < xu + t hu N + t h Nu , xv + t hv N + t h Nv >
= < xu, xv > + 2t h <xu , Nv> + t2 hu hv + t2 h2 <Nu , Nv>
= F - 2t h f + t2 [hu hv + h2 <Nu , Nv>]
= F – 2t h f + O(t2) ,
G(t) = <xtv,xtv> = < xv + t hv N + t h Nv , xv + t hv N + t h Nv >
= < xv, xv > + 2t h <xv , Nv> + t2 (hv)2 + t2 h2 <Nv , Nv>
= G - 2t h g + t2 [(hv)2 + h2 <Nv , Nv>]
= G – 2t h g + O(t2).
Din calculele efectuate anterior rezulta
E(t)G(t) – F(t)2 = { E - 2t h e + O(t2)}{ G - 2t h g + O(t2)} – { F - 2t h f + O(t2)}2 =
= EG – F2 – 2t h(Eg – 2Ff + Ge) + O(t2).

22
 eG − 2 fF + gE
Din Anexa 1-Teorema 1.1., avem H = ,de unde 2(Eg–2Ff+Ge) = 4H(EG–F2). Prin
2
2( EG − F )
inlocuire obtinem ca E(t)G(t) – F(t) = (EG – F2) (1 – 4t h H) + O(t2), de unde
2

E (t )G (t ) − F (t ) 2 = ( EG − F 2 )(1 − 4thH ) + O(t 2 ) = ( EG − F 2 ) (1 − 4thH ) + O(t 2 ) =

= ( EG − F 2 ) (1 − 4thH ) + O(t 2 ) =
= ( EG − F 2 ) (1 − 4thH + 4t 2h 2 H 2 ) − 4t 2h 2 H 2 + O(t 2 ) =
= ( EG − F 2 ) (1 − 2thH ) + O(t 2 ) .
 ( EG − F 2 ) (1 − 2thH ) + O(t 2 ) dudv
Deci A(t) = ∫∫D E (t )G (t ) − F (t ) 2 dudv = ∫∫D  

=

= ∫∫D EG − F 2 dudv − 2t ∫∫ hH EG − F 2 dudv + O(t 2 ) .

D
Diferentiind in raport cu t si evaluand expresia in 0 obtinem

A’(0) = − 2 ∫∫D hH EG − F 2 dudv q.e.d.

Teorema III.2.
Fie U ⊂
2 multime deschisa, x:U →
3 o parametrizare a unei suprafete si D ⊂ U inchisa. Atunci
suprafata data de x este minimala daca si numai daca A’(0) = 0 pentru orice D si pentru orice
variatie normala a lui x(D).
Demonstratie. Implicatia directa: daca x este suprafata minimala, atunci curbura medie H este nula
si A’(0) = 0 pentru orice D si orice h.
Implicatia inversa: presupunem prin absurd ca x nu este suprafata minimala, deci ∃ q ∈ D astfel incat
H(q) ≠ 0. Fie h: →
astfel incat h(q) = H(q) si h este identic nula in afara unei vecinatati a lui q.
Dar, din lema anterioara rezulta ca A’(0) < 0, contradictie cu ipoteza. Cum q a fost ales arbitrar,
rezulta ca x este suprafata minimala.,q.e.d.

23
 CAPITOLUL IV. Coordonate izoterme

IV.1. Parametrizari izoterme. Transformari conforme

Definitie: Fie U ⊂
2 multime deschisa. Parametrizarea x:U →
n se numeste izoterma daca <xu ,
xu>=<xv , xv>= λ2 si <xu ,xv>=0, unde λ :U →
este functie diferentiabila numita functie de
scalare.

Definitie: Fie M1 , M2 suprafate diferentiabile. Un difeomorfism f : M1 → M2 se numeste

transformare conforma daca <dfp(vp),dfp(wp)> = λ2 (p)<vp,wp> ∀ p ∈ M1 , vp,wp ∈ TpM1, unde
2
λ este functie diferentiabila pe M1. M1 si M2 se numesc suprafete conforme.
Fie U vecinatate a punctului p∈ M1. Difeomorfismul f : U → M2 se numeste transformare local
conforma in punctul p daca $ V vecinatate a lui f(p) astfel incat f:U → V este transformare
conforma. Daca ∀ p ∈ M1 exista o transformare local conforma in p , suprafetele M1 si M2 se
numesc suprafete local conforme.

Observatii:
1. Local conformalitatea este o relatie de echivalenta.
2. Pentru f transformare conforma si vp = wp se obtine df p (v p ) = λ ( p) v p .

Din definitia transformarii conforme se deduce lema urmatoare.

Lema IV.1.
O parametrizare x:U →
3 este izoterma daca si numai daca este conforma vazuta ca aplicatie
x:U → x(U).

Definitie: Fie f: U ⊂
2 →
functie diferentiabila. Laplacianul functiei f este definit prin

∂2 f ∂2 f
∆f = + , (u,v) ∈ U.
∂u 2 ∂v 2
24
 Folosind definitia data, vom calcula curbura Gauss si cea medie a unei suprafete izoterme.

Propozitia IV.2.
−∆lnλ e+g
Curbura Gauss a unei parametrizari izoterme x:U →
3 este K= , iar curbura medie este H=
2
λ 2λ2
Demonstratie. Din definitia parametrizarii izoterme cunoastem ca F = <xu,xv> = 0. Putem aplica
− 1  ∂  1 ∂ G  ∂  1 ∂ E 
Corolarul 2.4 din Anexa 1.2. si atunci avem formula K =  + ,
EG  ∂u  E ∂u  ∂v  G ∂v 
cu E = <xu,xu> = λ2 , G = <xv,xv> = λ2 . Inlocuind, va rezulta
− 1  ∂  1 ∂λ  ∂  1 ∂λ  − 1  ∂ 2 ∂2  − ∆ ln λ
K=    +    =  ln λ + ln λ  = .
λ2  ∂u  λ ∂u  ∂v  λ ∂v  λ2  ∂u 2 ∂v 2  λ2
Folosind Teorema 1.1.din Anexa 1 si cunoscand coeficientii primei forme fundamentale ai unei
eG − 2 fF + gE eG + gE e + g
parametrizari izoterme obtinem H = = = .
2( EG − F 2 ) 2 EG 2λ2

Propozitia IV.3.
Fie x:U →
3 parametrizarea izoterma si N normala Gauss a suprafetei. Atunci avem relatia
xuu+xvv=2 λ2 HN .
Demonstratie. Din definitia parametrizarii izoterme cunoastem ca <xu,xu> = <xv,xv> si, diferentiind
in raport cu u, respectiv v, obtinem <xuu ,xu>=<xuv ,xv> si <xvv ,xu>= - <xvu ,xv>, de unde 0 = <xuu
,xu> - <xuv ,xv> = <xuu ,xu> + <xvv ,xu> = <xuu+xvv ,xu>. Analog se obtine <xuu+xvv ,xv> = 0. Rezulta ca
xuu+xvv este normal la suprafata M , deci multiplu de N. Mai exact, folosind propozitia anterioara
e + g < xuu + xvv , N >
obtinem H = = , de unde si concluzia xuu+xvv=2 λ2 HN .
2 2
2λ 2λ

Una dintre proprietatile interesante ale suprafetelor minimale este descrisa de urmatorul rezultat.

Lema IV.4.
Fie x:U →
3 parametrizare a suprafetei M ⊂
3 . Aplicatia Gauss este conforma daca si numai
daca suprafata este sfera M sau suprafata minimala.
Demonstratie. Demonstram mai intai afirmatia reciproca. Fie N: M → S 2 aplicatia Gauss.
Presupunem ca M este o sfera. Fara a restrange generalitatea, putem presupune ca centrul sferei M
este in origine, astfel x = r e3 , unde r este raza sferei, e3 vectorul normal la suprafata M .
Atunci d x = r d e3 , deci
I = r 2 III ; cum prima si a treia forma fundamentala sunt proportionale, deducem ca aplicatia Gauss
este conforma.
Daca M este suprafata minimala, atunci avem K<0. Din Corolar 1.2. (Anexa 1) avem relatia intre
cele trei forme fundamentale III – 2H II + K I = 0 si cum H = 0, obtinem III = - K I , ceea ce
implica N transformare conforma si, in acest caz, cum – K ≥ 0, aplicatia Gauss N are acelasi sens.
Pentru a demonstra afirmatia directa presupunem ca III = c I si H ≠ 0, c ≠ 0 constanta. Atunci, in
II 1 ( K + c)
identitatea III – 2H II + K I = 0 avem = , ceea ce arata ca fiecare punct al suprafetei
I 2 H
M este punct ombilical, deci M este o sfera.
25
 IV.2. Parametrizari armonice. Deformari izometrice

In aceasta sectiune ne vom folosi de elemente de analiza complexa pentru a studia

suprafetele minimale.
Fie A ⊂  deschisa, f : A →  functie analitica , notam g = Re f, h = Im f care verifica
 gu = hv
relatiile Cauchy-Riemann  .
 gv = −hu
In particular, pentru parametrizari ale suprafetelor, se poate da definitia urmatoare.

Definitie: Fie U ⊂
2 multime deschisa si x,y : U →
n parametrizari. Spunem ca x si y verifica

 xu = yv
relatiile Cauchy-Riemann daca  . In acest caz x si y se numesc conjugate armonic.
 xv = − yu

Observatie:
Daca x si y snt suprafete conjugate armonic, din definitie xu = yv si xv = − yu ; diferentiind,
xuu = yuv si xvv = − yvu , de unde xuu + xvv = yuv – yvu = 0. Analog, yuu + yvv = – xuv + xvu = 0.
Deci xuu + xvv = yuu + yvv = 0.

Definitie: Fie U multime deschisa in
2 si x : U →
n parametrizare. Spunem ca x este armonica

daca laplacianul sau este nul: ∆x = xuu+xvv = 0.

Lema IV.4.
Fie U ⊂
2 multime deschisa. Daca x,y: U →
n verifica relatiile Cauchy-Riemann atunci sunt
armonice
Demonstratie. Se constata usor din Observatia facuta anterior.

O consecinta imediata a Propozitiei IV.3. este:

Corolar IV.5.
Fie U ⊂
2 multime deschisa, x:U →
3 parametrizare izoterma. Atunci x este suprafata minimala
daca si numai daca este armonica.

Ultimul rezultat ne ajuta sa definim suprafata minimala in
n pentru orice n:

Definitie: O parametrizare x : U →
n este suprafata minimala izoterma daca este si izoterma si

armonica.

In continuare, vom descrie o metoda de obtinere a unei familii 1-parametru de suprafete

minimale izometrice.

Definitie: Fie x , y : U →
n parametrizari izometrice minimale conjugate armonic.

Familia 1 - parametru de suprafete t a z(t) unde z(t) : U →
n este definita de
z(t)=xcost+ysint=Re(e– it (x+iy)) se numeste familia asociata parametrizarilor x si y.
26
Lema IV.6.
Fie U ⊂
2 multime deschisa, x,y:U →
n suprafete minimale izometrice conjugate armonic. Atunci
familia asociata lui x si y t a z(t) verifica relatiile:
 z (t )u = xu cos t − xv sin t
 z (t ) = x sin t + x cos t
 v u v

 z (t )uu = − z (t )vv = xuu cos t − xuv sin t
 z (t )uv = xuu sin t − xuv cos t
iar z(t) si z(t+ π / 2 ) sunt conjugate armonic.
 xu = yv
Demonstratie. x si y fiind cojugate armonic, verifica relatiile Cauchy-Riemann  .
 xv = − yu
Diferentiind z(t) obtinem
z(t)u = xu cos t + yu sin t = xu cos t – xv sin t
z(t)v = xv cos t + yv sin t = xv cos t + xu sin t
z(t)uu = xuu cos t + yuu sin t = xuu cos t – xuv sin t
z(t)vv = xvv cos t + yvv sin t = – yuv cos t + xuv sin t = – xuu cos t + xuv sin t
z(t)uv = xuv cos t + xuu sin t.
Aratam ca z(t) si z(t+ π / 2 ) sunt conjugate armonic:
z(t)u = Re (e- it(xu+iyu)) = Re (e- it(yv – ixv)) = Re (e- i(t+ π / 2 )(xv + iyv)) = z(t+ π / 2 )v.
Analog se arata z(t)v = – z(t+ π / 2 )u.

Ultima lema este folositoare pentru a calcula coeficientii primei si celei de-a doua forme
fundamentale ale unei familii asociate.

Teorema IV.7.
Fie x,y:U →
n parametrizari minimale izoterme conjugate armonic si t a z(t) o familie asociata
lui x si y. Atunci z(t) este o suprafata izoterma minimala pentru orice t si t a z(t) este o deformare
izometrica.
Demonstratie. Din cea de-a treia ecuatie din Lema IV.6. rezulta ca z(t)uu + z(t)vv = 0, deci z(t)
armonica.
Folosind lema anterioara putem calcula E(t), F(t), G(t) - coeficientii primei forme fundamentale ai
lui z(t).
E(t) = < z(t)u , z(t)u > = <xu cos t – xv sin t , xu cos t – xv sin t > =
=cos2t<xu,xu>+sin2t<xv,xv>-2sintcost<xu,xv>.
Deoarece x este parametrizare izoterma, < xu , xu > = < xv , xv > si < xu , xv > = 0, deci
E(t) = <xu,xu> = E.
F(t) = < z(t)u , z(t)v > = <xu cos t – xv sin t , xv cos t + xu sin t> =
=cos2t<xu,xv>-sin t cos t<xv,xv>+sin t cos t<xu,xu>- sin2t<xu,xv> = 0 .
G(t) = < z(t)v , z(t)v > = < xv cos t + xu sin t , xv cos t + xu sin t>
= cos2t<xv,xv>+sin2t <xu,xu>+ 2 cos t sin t<xu,xv> = <xu,xu> = E.
Deci, E(t) = G(t) si F(t) = 0, deci z(t) este izoterma si, fiind si armonica este suprafata minimala
izoterma. In plus, are aceeasi prima forma fundamentala pentru orice t, deci este izometrie.

27
Teorema IV.8.
Fie x , y : U →
n parametrizari izometrice minimale conjugate armonic si t a z(t) familia
asociata. Atunci normala Gauss a suprafetei z(t) in z(t)(u,v) este paralel cu normala Gauss N a
suprafetei x in punctul x(u,v).
Demonstratie. Folosind Lema IV.6.
z(t)u × z(t)v = (xu cos t – xv sin t) × ( xv cos t + xu sin t) = cos2t (xu × xv) – sin2t(xv × xu) = xu × xv
de unde este evident ca normalele Gauss ale celor doua suprafete date de parametrizarile x si z(t)
sunt paralele.

Observatii:
1. Din teorema anterioara deducem ca spatiul tangent al suprafetei z(t) in z(t)(u,v) este paralel cu
spatiul tangent al suprafetei x in punctul x(u,v).
2. Putem identifica normala Gauss a suprafetei z(t) cu normala Gauss N a suprafetei data de
parametrizarea x.

Desi familia asociata unei suprafete x are aceiasi coeficienti ai primei forme fundamentale si
aceeasi normala Gauss, a doua forma fundamentala este diferita. In acest sens avem urmatoarea
lema.

Lema IV.9.
Fie x , y : U →
n parametrizari izometrice minimale conjugate armonic, t a z(t) familia
asociata. Fie e(t), f(t), g(t) coeficientii celei de-a doua forme fundamentale ai parametrizarii z(t).
Atunci avem relatiile:
e(t ) = − g (t ) = e cos t − f sin t  L(t ) z (t )u = Lxu
 ,  , S(t) = (cos t)S+(sin t)SJ.
 f (t ) = f cos t + e sin t  L(t ) z (t )v = Lxv
Demonstratie. Relatiile rezulta prin calcul, folosind a treia relatie din Lema IV.6.:
–g(t) = – < z(t)vv , N > = < z(t)uu , N > = e(t) = < xuu cos t – xuv sin t , N > =
= cos t < xuu , N > - sin t < xuv , N > = e cos t – f sin t,
unde cu e, f, g am notat coeficientii celei de-a doua forme fundamentale ai parametrizarii x.
f(t) = < z(t)v u , N > = < xuv cos t + xuu sin t , N > = cos t < xuv , N > + sin t < xuu , N > =
= f cos t + e sin t.
Am obtinut, deci, primul set de ecuatii.
Din Teorema 1.1. din Anexa 1 cunoastem ca
 e(t )G (t ) − f (t ) F (t ) f (t ) E (t ) − e(t ) F (t
 L(t ) z (t )u = 2
z (t )u + z (t )v
 E (t )G (t ) − F (t ) E (t )G (t ) − F (t ) 2

 L(t ) z (t ) = f (t )G (t ) − g (t ) F (t ) z (t ) + g (t ) E (t ) − f (t ) F (t ) z (t )
v u v
 E (t )G (t ) − F (t ) 2 E (t )G (t ) − F (t ) 2

Din Teorema IV.7., t a z(t) este deformare izometrica, deci E(t) = G(t) = E = λ2 , F(t) = 0 si, prin
inlocuire obtinem
 e(t ) f (t )
 L(t ) z (t )u = 2 z (t )u + 2 z (t )v
 λ λ

 L(t ) z (t ) = f (t ) z (t ) + g (t ) z (t )
v u v
 λ2 λ2

28
Folosind si expresiile coeficientilor celei de-a doua forme fundamentale calculate anterior si Lema
IV.6. obtinem
 1 1
L(t ) z(t )u = 2 ((e cost − f sint )(xu cost − xv sint ) + ( f cost + e sint )(xu sint + xv cost )) = 2 (exu + fxv ) = Lxu
 λ λ

L(t ) z(t ) = 1 (( f cost + e sint )(x cost − x sint ) + ( f sint − e cost )(x sint + x cost )) = 1 ( fx + gx ) = Lx
v u v u v u v v
 λ2 λ2
 e(t) f (t)
L(t ) z(t )u = 2 z(t )u + 2 z(t )v
 λ λ
Din ecuatiile deduse anterior  si Lema IV.6., rezulta ecuatiile
L(t ) z(t ) = f (t ) g (t )
v z(t )u + z(t )v
 λ2 λ2
Sxu = (cost )S (t ) xu − (sint )S (t ) xv S (t ) xu = (cos t )Sxu + (sin t )Sxv
 , si rezolvand obtinem  .
Sxv = (sint )S (t ) xu + (cost )S (t ) xv S (t ) xv = −(sin t )Sxu + (cost )Sxv
S (t ) xu = (cost )Sxu + (sin t )SJxu
Cum xv = J xu putem rescrie ultimul sistem sub forma  , mai scurt
 S (t ) xv = (sin t ) SJxv + (cos t ) Sxu
S(t) = (cos t)S+(sin t)SJ.

IV.3. Derivate complexe. Complexificari

Din rezultatele sectiunii anterioare remarcam Lema IV.6., care arata ca functiile armonice
sunt foarte importante in studiul suprafetelor minimale.
In plus, uneori este avantajos sa trecem de la coordonatele (u,v) din
2 la coordonatele
 z = u + iv
complexe z si z . Formulele algebrice care leaga cele doua tipuri de coordonate sunt 
 z = u − iv
 z+z
u =
 2
,  . Putem privi z si z ca si coordonate abstracte pentru
2 == si apoi sa definim u
v = z − z
 2i
si v ca mai inainte. Asadar, putem folosi { z, z } ca sistem de coordonate pentru
2 , in locul
sistemului de coordonate standard {u,v}. Putem in contiunare folosi operatorii
∂ 1 ∂ ∂  ∂ 1 ∂ ∂ 
=  − i  si =  + i  si vom avea
∂z 2  ∂u ∂v  ∂ z 2  ∂u ∂v 
2 2 2 ∂2 ∂2∂2
dz = du + i dv , d z = du - i dv, de unde dz = dzd z = du + dv si ∆ = + =4 .
∂u 2 ∂v 2 ∂z∂ z

29
 ∂x 1
Definitie: Fie x:U →
n parametrizare. Derivata complexa a lui x este ( z ) = ( xu − ixv )(u , v) ,
∂z 2
unde z = u+iv.
∂x 1  ∂x ∂x ∂x ∂x 
Putem scrie = (φ1( x),...,φn ( x) ) =  1 − i 1 ,..., n − i n  .
∂z 2  ∂u ∂v ∂u ∂v 

Lema IV.10.
Derivata complexa a unei parametrizari x:U →
n verifica
n
1 1
∑φk ( x)2 = 4 (< xu , xu > − < xv , xv > −2i < xu , xv >) = 4 ( E − G − 2iF ) si
k =1
n
1
∑ φk ( x)
2
= (< xu , xu > + < xv , xv > ) = 1 ( E + G ) .
k =1 4 4
Demonstratie. Ambele identitati se obtin prin aplicarea definitiei si calcul direct:
1 n   ∂xk   ∂xk   ∂x  ∂x  
n 2 2 2
1 n  ∂xk ∂xk 
∑φk ( x) = 4 ∑  ∂u − i ∂v  = 4 ∑   ∂u  −  ∂v  − 2i ∂uk  ∂vk   =
2
k =1 k =1 k =1 
1
= (< xu , xu > − < xv , xv > −2i < xu , xv >) .
4
1 n  ∂xk ∂xk  1
n 2 2 2
1 n ∂xk ∂xk
∑ φk ( x) = 4 ∑ ∂u − i ∂v = 4 ∑  ∂u + ∂v  = 4 (< xu , xu > + < xv , xv > ) .
2

k =1 k =1 k =1 

Teorema IV.11.
Fie x : U →
n parametrizare. Atunci:
∂x
(i) x este armonica daca si numai daca derivata sa complexa este analitica;
∂z
n
(ii) x este izoterma daca si numai daca ∑φk ( x)2 = 0
k =1
n
∑ φk ( x)
2
(iii) daca x este izoterma, atunci x este regulata daca si numai daca ≠ 0.
k =1
n
Reciproc, daca φ1,...,φn : U →  n
functii analitice satisfacand conditiile ∑φk ( x)2 = 0 si
k =1
n
∑ φk ( x)
2
≠ 0 , atunci exista o suprafata minimala regulata izoterma x : U →
n astfel incat φ =
k =1
( φ1,...,φn ) este derivata complexa a lui x.
∂x
Demonstratie. (i) Observam ca relatiile Cauchy-Riemann pentru derivata complexa sunt chiar
∂z
xuu+ xvv = 0 , xuv - xvu = 0, adica definitia unei parametrizari armonice.

30
 n
1
(ii) Din lema anterioara avem ca ∑φk ( x)2 = 4 (< xu , xu > − < xv , xv > −2i < xu , xv >) = 0
k =1
⇔ <xu,xu> = <xv,xv> si <xu,xv> = 0, deci x este izoterma.

(iii) Acest punct rezulta tot din Lema IV.10. , a doua relatie. Daca
n
1
∑ φk ( x)
2
= (< xu , xu > + < xv , xv > ) = 0 , atunci <xu,xu> = - <xv,xv> si, impreuna cu punctul
k =1 4
anterior (ii) obtinem ca <xu,xu> = <xv,xv> = <xu,xv> = 0, de unde ar rezulta ca x nu este regulata,
contradictie cu ipoteza.
n
Pentru a demonstra reciproca, alegem x = Re (∫ (φ1( z),...φn ( z))dz ) . Din ipoteza ∑φk ( x)2 = 0 si
k =1
n
∑ φk ( x)
2
punctul (ii) rezulta ca x este izoterma, iar din ≠ 0 si (iii) reiese regularitatea lui x.
k =1
Deoarece x este partea reala a unui n-tuplu de functii analitice, rezulta ca x este armonica. Asadar x
este suprafata minimala regulata izoterma.

Un fapt important in teoria functiilor complexe este ca o pereche de functii conjugate

armonice determina o functie analitica. Aceasta ne sugereaza sa gasim o functie complexa analitica
pe care sa o putem asocia cu o pereche de suprafete minimale conjugate.

Definitie: Fie x , y : U →
n parametrizari izometrice minimale conjugate armonic. Numim

complexificarea perechii de parametrizari x,y aplicatia x+iy : U → n.

Lema IV.12.
Complexificarea x+iy : U → n a perechii de suprafete minimale conjugate x , y : U →
n este
d ∂x
analitica si derivata sa complexa este ( x + iy ) = 2 = xu − ixv .
dz ∂z
Demonstratie. Aplicatia x+iy este analitica deoarece este un n-tuplu de functii complexe intr-o
singura variabila, fiecare fiind analitica.
d 1 ∂ ∂ 1 ∂x
Derivata sa complexa va fi ( x + iy) =  − i ( x + iy) = ( xu − ixv + iyv + yv ) = xu − ixv = 2
dz 2  ∂u ∂v  2 ∂z
xu = yv
(am folosit faptul ca x,y conjugate armonic, deci verifica ecuatiile Cauchy-Riemann  ).
xv =−yu

31
 IV.4. Curbe minimale

Definitie: Fie U ⊂  submultime deschisa. O functie analitica ψ : U → n pentru care

< ψ ' ( z ),ψ ' ( z ) >= 0 , z∈U se numeste curba minimala .
Daca, in plus, < ψ ' ( z ),ψ ' ( z ) >≠ 0 , z∈U, numim functia analitica ψ curba minimala regulata.

Observatii:
1. O curba minimala poate fi privita ca o generalizare a unei parametrizari izoterme minimale; dar,
in alt sens poate fi privita ca o generalizare a unei curbe reale din
n .
2. O curba paremetrizata care satisface conditia din definitia curbei minimale se numeste izotropica.

Lema IV.13.
O parametrizare minimala izoterma da o curba minimala si anume la complexificarea sa. Reciproc,
data o curba minimala ψ : U → n, parametrizarile x,y:U →
n definite prin x(u,v) = Re (ψ (u+iv))
si y(u,v) = Im (ψ (u+iv)) sunt suprafete minimale izoterme conjugate.
Spunem ca x si y sunt suprafete minimale izoterme conjugate determinate de ψ .
Demonstratie. Fie x o suprafata minimala izoterma. Prin definitie ea este izoterma si armonica.
∂x
Aplicand punctele (i) si (ii) ale Lemei IV.11. obtinem ca este analitica si
∂z
n
1 d d
∑φk ( x)2 = 4 (< xu , xu > − < xv , xv > −2i < xu , xv >) =< xu − ixv , xu − ixv > =< dz ( x + iy), dz ( x + iy) >= 0
k =1
adica x+iy (complexificarea lui x) este curba minimala.
Reciproc, din Lema IV.11., x si y sunt suprafete minimale izoterme daca derivatele lor complexe
sunt analitice si suma patratelor componentelor acestor derivate este 0. ψ este functie analitica,
implicit partea reala si cea imaginara sunt analitice, de unde x,y armonice. ψ este curba minimala,
n
∑φk (ψ )2 =0 , deci
2
din definitie < ψ ' (u + iv),ψ ' (u + iv) >= 0 ⇔ ψ ' =0 ⇔ ψ este izoterme,
k =1
de unde rezulta imediat ca x,y sunt deasemenea, izoterme. In concluzie, x,y sunt suprafete minimale
izoterme. In plus, se observa ca x,y verifica relatiile Cauchy-Riemann, deci x,y suprafete minimale
izoterme conjugate.

Lema enuntata anterior ne arata ca a studia suprafetele minimale izoterme este echivalent cu
a studia suprafetele minimale izoterme conjugate, implicit curbele minimale. Asadar, are sens
notiunea de familie asociata unei curbe minimale.

Definitie: Fie ψ : U →  n curba minimala. Familia 1-parametru de suprafete t a z(t) cu

z(t):U a
n data de z(t)(u,v) = Re(e-itψ (u+iv)) se numeste familia asociata curbei minimale ψ .

32
Observatii:
1. Familia aociata curbei minimale ψ este aceeasi familie asociata suprafetelor minimale conjugate
determinate de ψ .
2. Din Teoreme IV.7. deducem ca familia asociata curbei minimale ψ , t a z(t) este o deformare
izometrica si pentru fiecare t, z(t) este suprafata minimala izometrica.

Putem rescrie Lema IV.6. pentru familia asociata unei curbe minimale.

Corolar IV.14.
Fie ψ : U →  n curba minimala. Atunci familia asociata t a z(t) satisface conditiile
 z (t )u (u, v) = Re(e-itψ ' (u + iv) )
 z (t ) (u, v) =
 Im(e-itψ ' (u + iv) )
, z(t)u – iz(t)v = e-itψ '
v
 -it
 z (t )uu (u, v) = − z (t )vv (u, v) = Re(e ψ ' ' (u + iv) )
 z (t )uv = Im(e-itψ ' ' (u + iv) )
Demonstratie. Aplicand Lema IV.12. pentru x(u,v)=Re (ψ (u+iv)) si y(u,v)=Im (ψ (u+iv))
obtinem z(t)u – iz(t)v = e-itψ ' , de unde rezulta primele doua relatii, iar prin diferentiere se obtin si
celelalte.

Observatie:
Pentru derivata complexa a unei parametrizari x:U →
n putem rescrie rezultatul Lemei IV.12. sub
forma:
ψ' ∂x 1
= xz = = ( xu − ixv ) = (φ1,..., φn ) ,
2 ∂z 2
ψ' ∂x 1
= xz = = ( xu + ixv ) = (φ1,...,φ n ) .
2 ∂z 2

Definitie: Aplicatia Gauss N a curbei minimale ψ este aplicatia Gauss a unuia dintre membri
familiei asociate curbei ψ .

Lema IV.15.
Fie ψ : U →  3 o curba minimala. Atunci
ψ '×ψ ' i i
xu × xv = (Im( φ2 φ3 ),Im( φ3φ1 ),Im( φ1φ2 )),
= xz × xz =
4 2 2
x ×x xz × xz ψ '×ψ ' 2(Im( φ2 φ3 ),Im( φ3φ1 ),Im( φ1φ2 ))
N= u v = = = 2
xu × xv 2 2
i xz iψ' ψ'
ψ '×ψ '
Demonstratie. Din Observatia anterioara ψ '×ψ ' =2xz × xz , deci = xz × xz ;
4
ψ '×ψ ' = (( xu − ixv ) × ( xu + ixv )) = ( xu × xu ) + ( xu × ixv ) − (ixv × xu ) − (ixv × ixv ) = 2i ( xu × xv ) , deci
ψ '×ψ ' i
= xu × xv .
4 2

33
Din Lema 1.1.(iii), Anexa 4, cunoastem ca ψ '×ψ ' = 2i(Im( φ2 φ3 ),Im( φ3φ1 ),Im( φ1φ2 )), deci
ψ '×ψ ' i
=(Im( φ2 φ3 ),Im( φ3φ1 ),Im( φ1φ2 )).
4 2
x ×x
Din definitie, N = u v .
xu × xv
ψ '×ψ ' i 2
Din =xu × xv = xz × xz rezulta xu × xv = xz × xz si din Lema 1.1.(ii), Anexa 4 avem ca
4 2 i
2
xz × x z xz × xz
2 xu × xv i
xz × xz = x z , deci, prin inlocuire, N = = = .
xu × xv 2 2
2 xz i xz
2 1
Cum ψ '×ψ ' = ψ ' , xu × xv = ψ '×ψ ' si ψ '×ψ ' =2i(Im( φ2 φ3 ),Im( φ3φ1 ),Im( φ1φ2 )) obtinem
2i
1
ψ '×ψ ' 2 (Im( φ2 φ3 ),Im( φ3φ1 ),Im( φ1φ2 ))
xu × xv 2 i ψ '×ψ '
N= = = = 2
.
xu × xv 1 2
ψ '×ψ ' i ψ ' ψ '
2

Vom cauta in cele ce urmeaza sa dam formule pentru coeficientii formei a doua
fundamentale a membrilor familiei asociate unei curbe minimale si pentru curbura Gauss.

Lema IV.16.
Fie ψ : U →  3 curba minimala, N normala Gauss a familiei asociate t a z(t). Atunci coeficientii
celei de-a doua forme fundamentale a suprafetei z(t) sunt dati de
e(t ) = − g (t ) = Re(e - itψ ’’)
 - it
 f (t ) = – Im(e ψ ’’) .

Demonstratie. Din Teorema IV.14. avem ca e - itψ ’ = z(t)u – iz(t)v , de unde rezulta ca
<e - itψ ’’,N > = < z(t)uu – iz(t)uv , N> = < z(t)uu , N> – i< z(t)uv , N> = e(t) – i f(t), de unde
concluzia.
Teorema IV.17.
Curbura Gauss a unei curbe minimale ψ : U →  n este
2 2 2
− 4( ψ ' ψ ' ' − < ψ ' ' ,ψ ' > )
K= .
6
ψ'
− ∆ ln λ
Demonstratie. Din Propozitia IV.2. K = .
λ2
2
ψ ' =<ψ ' ,ψ ' >=< ( xu − ixv ) , ( xu − ixv ) >=<xu ,xu> + <xv ,xv> +2i<xu ,xv>=2 λ2 ;
∂2 ∂2 ∂  < ψ ' ' ,ψ ' > 
log(< ψ ,ψ ' >) = 2 
1 2 2
∆ log λ = ∆ log(λ ) = 2 log( ψ ' ) = 2 =
2 ∂ z∂z ∂ z∂z ∂z  ψ ' 2 
 

34
  ψ ' 2 ψ ' ' 2 − < ψ ' ' ,ψ ' >< ψ ' ,ψ ' ' >   2 2 2
 ψ ' ψ ' ' − < ψ ' ' ,ψ ' > 
= 2 = 2
 .
 4  4
 ψ '   ψ ' 
 
 2  2( ψ ' 2 ψ ' ' 2 − < ψ ' ' ,ψ ' > ) 
2 2 2 2
− ∆ ln λ 4( ψ ' ψ ' ' − < ψ ' ' ,ψ ' > )
= − 
2  =−
Deci K = .
2  4 6
λ  ψ ' 
 ψ '  ψ '


IV.5. Suprafete minimale conjugate.

Familii asociate

Din Lema IV.13. enuntata in sectiunea IV.4. deducem ca o suprafata izoterma minimala
x: U →
n reprezinta partea reala a unei functii analitice ψ : U →  n . Vrem insa si reciproc:
avand data x, sa putem determina functia analitica ψ a carei parte reala sa fie x. In acest sens, vom
demonstra urmatorul rezultat general.

Propozitia IV.18.
Fie U ⊂  multime deschisa , z0 = u0 + i v0 ∈U , h:U →  functie armonica. Fie f:U →  o functie
analitica astfel incat Re f(u+iv) = h(u,v) si Im f(z0) = 0. Atunci
 z + z0 z − z0 
f ( z ) = 2h ,  − h(u0 , v0 ) .

 2 2i 
Demonstratie. Putem lua z0 = 0. Cum h(u,v) = Re f(u+iv), putem scrie h(u,v) =
1
Re ( f (u + iv) + f (u + iv)) .
2
1
Definim g(z) = f ( z ) (g este functie analitica). Atunci h(u,v) = Re ( f (u + iv) + g (u − iv)) . Pentru
2
ca h este armonica, se poate dezvolta in serie in orice punct p∈U. Asadar, desi z∈, are sens
z z  z z  1 1
h ,  , deci putem scrie h ,  =Re ( f ( z ) + g (0)) = ( f ( z ) + h(0,0)) .
 2 2i   2 2i  2 2

Putem aplica acest rezultat in cazul parametrizarilor minimale izoterme; avem urmatorul
Corolar.

Corolar IV.19.
n n
Fie U ⊂  multime deschisa, x: U →
suprafata minimala izoterma si ψ : U → 
z z 
complexificarea parametrizarii x astfel incat Imψ (0) = 0. Atunci ψ (z) = 2 x ,  − x(0,0) .
 2 2i 

35
Demonstratie. Prima afirmatie rezulta din lema anterioara: x = (x1,..., xn ) si ψ j este

complexificarea lui xj cu Imψ j = 0 ∀ j = 1, n , deci ψ j(z) = 2xj  ,  – xj(0,0) ∀ j = 1, n i.e.

z z
 2 2i 
z z 
ψ (z) = 2 x ,  − x(0,0) .
 2 2i 

Observatia IV.20.
Parametrizarea izoterma minimala conjugata parametrizarii x cu y(0,0) = (0,..,0) este
 z z  
y(u,v) = Im  2 x ,  − x(0,0)  .
  2 2i  

Folosind rezultatele anterioare putem afla suprafata conjugata a unei suprafete date si, implicit,
familia asociata celor doua suprafate conjugate z(t) = x cos t + y sin t. Vom relua cateva din
exemplele din Cap.II. pentru a descrie familile asociate ale ecestora.

IV.5.1. Elicoidul si catenoidul. Familia asociata. Deformare.

Vom arata ca elicoidul si catenoidul, prin deformare, pot degenera una din cealalta,
suprafetele rezultate in timpul procesului deformarii fiind suprafete minimale izometrice; de unde
rezulta ca suprafetele de inceput si sfarsit in procesul deformarii, adica elicoidul si catenoidul sunt,
de asemenea, izometrice.
Pentru a demonstra acest lucru, consideram familia asociata elicoidului x(u,v) = (shv cosu,
shv sinu, u) si catenoidului y(u,v)= (cos uchv, a sin uchv, v ) : z(t)(u,v)=cost(shv sinu,-shv cosu,u)+sin
t(chv cosu,chv sinu,v).

Teorema IV.21.
Familia 1-parametru de suprafete t → elicoid-catenoid(t) este o deformare a elicoidului in catenoid
astfel incat elicoid-catenoid(0) este o reparametrizare a elicoidului, iar elicoid-catenoid( π / 2 ) este
un catenoid. Mai mult, pentru fiecare t suprafata elicoid-catenoid(t) este o suprafata minimala local
izometrica cu elicoid-catenoid(0) ; in particular, elicoidul este local izometric cu catenoidul.
Demonstratie. Fie E(t), F(t), G(t) coeficientii primei forme fundamentale ai suprafetei elicoid-
catenoid(t). Prin calcul 8 se obtine E(t)(u,v)=G(t)(u,v)=ch2v, F(t)(u,v)=0. Deci E(t), F(t), G(t) sunt
functii constante de t, deci, pentru orice t suprafata elicoid-catenoid(t) are aceeasi coeficienti ai
primei forme fundamentale, deci, pentru fiecare t se obtine o suprafata izometrica cu elicoid-
catenoid(0).

Observatii:
1. Nici elicoidul nici catenoidul nu au autointersectii. Totusi, suprafetele intermediare care apar in
timpul deformarii au autointersectii.
2. Prin deformare curbele asimptotice ale elicoidului se transforma in curbe principale ale
catenoidului.

8
Anexa 3.1.
36
 Figurile urmatoare ilustreaza deformarea elicoidului in catenoid:
4
2
0

4 -2
2 -4
0 8
-2
-4 6
8

4
6
2
4
0
2 -4
-2
-4 0
-2 2
0 4
2
4
Fig. IV.1.a. Elicoidul
elicoid-catenoid(0) elico

4 4
2
2
0
0
-2
-2
-4
-4
6
6

4
4

2
2

0 0
-4
-2 -4
0 -2
2 2 0
4 1 2
4
0 4
Fig. IV.1.c. -1 Fig. IV.1.d.
2
elicoid-catenoid( π / 5 ) -2 elicoid-catenoid( 3π / 10 )
-4 0
-2
-2
37
0
2
-4
4
IV.5.2. Familia asociata suprafetei Catalan
Pentru a gasi familia asociata unei suprafetei Catalan
 u v
x(u,v)=a  u − sin uchv,1 − cos uchv,−4 sin sh  vom afla mai intai suprafata conjugata y(u,v),
 2 2
folosind Observatia IV.20. si, astfel, putem defini familia asociata
z(t)=cos t x(u,v)+sin t y(u,v).
Asadar, conform Observatiei IV.20 suprafata conjugata suprafetei Catalan este
 z z    z z z z z z z 
y(u,v) = Im  2 x ,  − x(0,0)  = Im  2a − sin ch ,1 − cos ch ,−4 sin sh   =
  2 2i    2 2 2i 2 2i 4 4i  
  u + iv z  iz  z  iz  z  iz   
= Im  2a − sin ch − ,1 − cos ch − ,−4 sin sh −    .
  2 2  2 2  2 4  4 
 iz  z  iz  z
Cum ch −  = cos si sh −  = i sin , rezulta
 2 2  4 4
  u + iv z z z z z z 
y(u,v) = Im  2a − sin cos ,1 − cos cos ,−4 sin i sin   .
  2 2 2 2 2 4 4 
z
2 2 1 − cos
z z sin z  z 1 + cos z  z 2 , deci
Dar sin cos = ,  cos  = ,  sin  =
2 2 2  2  2  4  2
  u + iv sin z 1 + cos z  z 
y(u,v) = Im  2a − ,1 − ,−2i1 − cos    =
  2 2 2  2 
 
  sin z   cos z   z 
= a  v − 2Im   , - 2Im   , 4 - 4 Im  i cos  
  2   2   2 
 

38
 Cum sin z = i sh v cos u + ch v sin u si 2
-5
-2.5
cos z = ch v cos u - i sh v sin u 9 deducem 0 0
2.5
  -2 5
 u v 
y(u,v)=a  v − cos u sh v,sin u sh v,4 - 4 cos ch . 10
 2 2 
 
Familia asociata celor doua suprafete conjugate este
 u v
z(t)=a cos t  u − sin uchv,1 − cos uchv,−4 sin sh  +a 5
 2 2
 u v
sin t  v − cos ushv, sin ushv,4 − 4 cos ch 
 2 2 0

Observatie:
π 
z(0) reprezinta suprafata Catalan, iar z   este
2
suprafata sa conjugata.
Fig. IV.2. Conjugata
Cateva suprafete din procesul deformarii suprafetei Catalan: suprafetei Catalan

0
0 5
5
10
10
15

4
5
2

0 2.5
-2
4 0
0 4
2 -4
2 0
0 5 4 0 5 -2.5
-2 2 -2
10 4
0 10
2
-2
7.5 0
Fig. IV.3.a. Suprafata Catalan Fig. IV.3.b. z( π /6) -2 7.5
z(0) 5
5
2.5
2.5
0
0
-2.5
-2.5
9
Calculele complete sunt prezentate in Anexa 3.2.
39
 -5
2 -2.5
0 0
2.5
-2 5

10

Fig. IV.3.e. Conjugata suprafetei Catalan

z( π /2)

40
IV.5.3. Familia asociata suprafetei Enneper
Pentru a gasi familia asociata unei suprafetei Enneper
 u3 v3 
x(u,v) =  u − + uv 2 ,−v + − vu 2 , u 2 − v 2  aflam mai intai suprafata conjugata y(u,v) :
 3 3 
 
 z z    z3 z3 z 2 
y(u,v) = Im  2 x ,  − x(0,0)  = Im  z − , iz + i ,  =
  2 2i    3 3 2 

 u 3 + 3iu 2v − 3uv 2 − iv3 i (u 3 + 3iu 2v − 3uv 2 − iv3 ) 2 
= Im  u + iv − , iu − v + , u + 2iuv − v 2  =
 3 3 
 
 v3 u3 
=  v − u 2v + , u + − uv 2 ,2uv  .
 3 3 
 

4 -4 -2
2 0
2
0 4
-2
-4

-5

Fig. IV.4. Conjugata suprafetei Enneper

41
Familia asociata celor doua suprafete conjugate este data de
 u3 v3   v3 u3 
z(t) = cos t  u − + uv 2 ,−v + − vu 2 , u 2 − v 2  + sin t  v − u 2v + , u + − uv 2 ,2uv 
 3 3   3 3 
   

Propozitia IV.22.
Fie t a z(t) familia asociata a suprafetei Enneper. Atunci z(t) este o reparametrizare a suprafetei
t
Enneper rotita cu unghiul − in jurul axei Oz.
2
Demonstratie. Pentru a demonstra aceasta afirmatie folosim coordonatele polare. Vom scrie deci
u= ρ cosθ , v= ρ sin θ .
Din demonstratia Propozitiei II.2. am obtinut scrierea parametrizarii suprafatei Enneper in
 ρ3 ρ3 

coordonate polare: ( ρ ,θ ) = ρ cosθ − cos(3θ ), ρ sin θ − sin(3θ ), ρ 2 cos(2θ )  .
 3 3 
 
Printr-un calcul asemanator obtinem scrierea suprafetei conjugate:
 ρ3 2 ρ3 3 ρ3 2 
y( ρ ,θ )= ρ sinθ − cos θ sinθ + sin θ , ρ cosθ + cos θ − ρ 3 cosθ sin2 θ ,2ρ 2 cosθ sinθ  =

 3 3 3 
 
 ρ3 ρ3 
=  ρ sin θ − sin θ (cos 2 θ − 3 sin 2 θ ), ρ sin θ + cosθ (cos 2 θ − 3 sin 2 θ ), ρ 2 sin(2θ )  .
 3 3 
 
Cum sin θ (cos 2 θ − 3 sin 2 θ ) = sin θ [(cos 2 θ − sin 2 θ ) − 2 sin 2 θ ] = sin θ cos(2θ ) − 2(sin θ sin θ ) sin θ =
1 1 1
= (sin(3θ ) − sin(−θ )) + (cos(2θ ) − 1) sin θ = (sin(3θ ) + sin θ ) + (sin(3θ ) + sin θ ) − sin θ =
2 2 2
= sin(3θ ) ;
cosθ (cos 2 θ − 3 sin 2 θ ) = cosθ [(cos2 θ − sin 2 θ ) − 2 sin 2 θ ] = cosθ cos(2θ ) − 2(cosθ sin θ ) sin θ =
1 1 1
= (cos(3θ ) + cos(−θ )) + sin(2θ ) sin θ = (cos(3θ ) + cosθ ) + (cos(3θ ) − cos θ ) = cos(3θ ) ,
2 2 2
 ρ 3
ρ 3 
y( ρ ,θ ) =  ρ sin θ − sin(3θ ), ρ cosθ − cos(3θ ), ρ 2 sin(2θ )  .
 3 3 
 
Familia asociata se va scrie
 ρ3 ρ3 

z(t) = cos t ρ cosθ − cos(3θ ), ρ sin θ − sin(3θ ), ρ 2 cos(2θ )  +
 3 3 
 
 ρ3 ρ3 
sin t  ρ sin θ − sin(3θ ), ρ cosθ − cos(3θ ), ρ 2 sin(2θ )  ,
 3 3 
 
 ρ 3
ρ 3 
unde cos t  ρ cosθ − cos(3θ ), ρ sin θ − sin(3θ ), ρ 2 cos(2θ )  =
 3 3 
 

42
 1 ρ3 1
=  ρ (cos( t + θ ) + cos( t − θ )) − (cos( t + 3θ ) − cos( t − 3θ )),
2 3 2

1 ρ3 1
ρ (sin( t + θ ) − sin( t − θ )) − (sin( t + 3θ ) − sin( t − 3θ ),
2 3 2
1 2 
ρ (cos( t + 2θ ) + cos( t − 2θ )) 
2 
 ρ 3
ρ 3 

sin t ρ sin θ − sin(3θ ), ρ cosθ − 2
cos(3θ ), ρ sin(2θ ) = 
 3 3 
 
 1 ρ3 1 ρ3
=  − ρ (cos( t + θ ) − cos( t − θ )) + (cos( t + 3θ ) − cos( t − 3θ )) − (cos( t + θ ) − cos( t − θ )),
 2 3 2 3

1 ρ3 1
ρ (sin( t + θ ) + sin( t − θ )) + (sin( t + 3θ ) − sin( t − 3θ ),
2 3 2
1 
− ρ 2 (cos( t + 2θ ) − cos( t − 2θ )) 
2 

Deci, din calculele anterioare obtinem

 ρ3 ρ3 

z(t)= ρ cos(t − θ ) − cos(t − 3θ ), ρ sin(t + θ ) + sin(t − 3θ ), ρ 2 cos(t − 2θ )  .
 3 3 
 
 t  t
Consideram o reparametrizare a suprafetei Enneper cu u= ρ cosθ −  , v= ρ sin θ − 
 2  2
  t  ρ3   t   t  ρ3   t    t 

x’( ρ ,θ )= ρ cosθ −  − cos 3θ −  , ρ sin θ −  − sin 3θ −  , ρ 2 cos 2θ −    .
  2 3   2   2 3   2    2   

t
Rotind suprafata data de parametrizarea x’ in jurul axei Oz cu unghiul − obtinem
2
  t  ρ3   t    t    t  ρ3   t    t 
x' ' (ρ ,θ ) =  ρ cosθ −  − cos 3θ −   cos −  + ρ sinθ −  − sin 3θ −   sin − ,
  2 3   2    2    2 3   2    2 

  t  ρ3   t    t    t  ρ3   t    t 
 ρ sinθ −  − sin
 3θ − 
    
cos − − ρ cosθ −  − cos 3θ −   sin − ,
  2 3   2    2    2 3   2    2 

  t 
ρ 2 cos 2θ −    =
  2 
  t  ρ3   t   t  ρ3   t    t 
=  ρ cosθ −  − cos 3θ −  , ρ sinθ −  − sin 3θ −  , ρ 2 cos 2θ −   
  2 3   2   2 3   2    2   

t
Observam ca expresia suprafata x’’ , obtinuta prin rotirea in jurul axei Oz cu unghiul − a
2
suprafetei x’ , este chiar z(t), de unde concluzia propozitiei.
43
 IV.5.4. Familia asociata suprafetei Henneberg
Pentru a gasi familia asociata unei suprafetei Henneberg
 2 2 
x(u,v) =  2 shu cos v − sh (3u ) cos( 3v ), 2 shu sin v + sh (3u ) sin( 3v ), 2 ch ( 2 u ) cos( 2 v )  aflam
 3 3 
suprafata conjugata y(u,v) :
 z z  
y(u,v) = Im  2 x ,  − x(0,0)  =
  2 2i  
 z z 2 3z 3z z z 2 3z 3z z 
= 2Im  2 sh cos − sh cos , 2 sh sin + sh sin , 2 chz cos − 2  .
 2 2i 3 2 2i 2 2i 3 2 2i i 
Cum
z z z  iz  z iz z z cos vshu sin vchu 10
sh cos = sh cos −  = sh cos = sh ch = +i ,
2 2i 2  2 2 2 2 2 2 2
z z z  iz  z iz z z 1 cos vchu sin vshu
sh sin = sh sin  −  = − sh sin = −ish sh = i − i + ,
2 2i 2  2 2 2 2 2 2 2 2
z 1 cos vchu sin vshu
chz cos = chz cos(−iz ) = chz cos(iz ) = chzchz = + +i , atunci
i 2 2 2
 2 2 2 
y(u,v)=  2 sin vchu − sin( 3v ) ch (3u ), 2 − 2 cos vchu − − cos( 3v ) ch (3u ), 2 sin( 2 v ) sh ( 2 u )  .
 3 3 3 
10
5
0
-5

-5

-10
-5
0
5
10

Fig. IV.5. Conjugata suprafetei Henneberg

10
Calculele complete sunt prezentate in Anexa 3.2.
44
Familia asociata celor doua suprafete conjugate este data de
 2 2 
z(t) = cos t  2 shu cos v − sh (3u ) cos( 3v ), 2 shu sin v + sh (3u ) sin( 3v ), 2 ch ( 2 u ) cos( 2 v )  +
 3 3 
 2 2 2 
+sin t  2 sin vchu − sin( 3v ) ch (3u ), 2 − 2 cos vchu − − cos( 3v ) ch (3u ), 2 sin( 2 v ) sh ( 2 u ) 
 3 3 3 

IV.5.5. Familia asociata suprafetei Scherk

Pentru a gasi familia asociata unei suprafetei Scherk
 1  cos(av)  
x(u,v) =  u , v, log   aflam suprafata sa conjugata:
 a  cos(au )  
   z  
  cos  a   
 z z  
= 2Im  , , log   2i    .
z z
y(u,v) = Im  2 x ,  − x(0,0) 
  2 2i   2 2i   z  
  cos  a   
   2  
Cum
z cos vchu sin vshu
cos = cos(−iz ) = cos(iz ) = chz = +i si
i 2 2
cos z = ch v cos u + i sh v sin u , obtinem
suprafata conjugata:
   v   u  
  sin a  sh a   

y(u,v)=  v,−u, log
2   2   2  
a   v   u  
  sh a  sin  a   
   2   2   0.4
Familia asociata celor doua suprafete 0.2
0 1
conjugate este -0.2
 1  cos(av)   -0.4
z(t) = cos t  u , v, log   + 0
 a  cos( au )  -1
0 -1
   v   u  
  sin a  sh a    1
 2   2   2  
+sint  v,−u, log .
a   v   u  
  sh a  sin  a    Fig. IV.6. Conjugata suprafetei Scherk
   2   2  

45
CAPITOLUL V. Reprezentari Weierstrass

In aceasta sectiune vom continua abordarea temei suprafetelor minimale prin intermediul
reprezentarii Weierstrass, aceasta permitand investigarea lor intr-o maniera generala si generarea
usoara de noi suprafete minimale folosind formula Weierstrass.

V.1. Suprafete minimale prin reprezentarea Weierstrass

Definitie: O functie f:  →  se numeste meromorfa daca toate punctele sale singulare sunt poli.

Definitie: Fie f si g functii meromorfe definite pe un domeniu U ⊂  si z0 ∈ U fixat. Fie

 z   z 
 x ( z ) = Re  f ( w) (1 − g ( w) 2 )dw   y ( z ) = Im  f ( w) (1 − g ( w) 2 )dw 
 1 ∫ 2   1 ∫ 2 
z  z 
  0    0 
 
 z   z 
 if ( w)   if ( w) 
 x 2 ( z ) = Re  ∫  y 2 ( z ) = Im  ∫
2 2
(1 + g ( w) )dw  si (1 + g ( w) )dw  ,
 z 2   z 2 
 0   0 
 
 z   z 
 x ( z ) = Re  f ( w) g ( w)dw   y ( z) =  
 3 ∫   3 Im  ∫ f ( w) g ( w) dw 
z  z 
  0    0 
unde z = u+iv. Cu aceste notatii, x(u,v) = (x1 (u,v), x2 (u,v), x3 (u,v)) se numeste parametrizarea
Weierstrass determinata de f si g, iar y(u,v) = (y1 (u,v), y2 (u,v), y3 (u,v)) conjugata parametrizarii
Weierstrass.

46
Teorema V.1.
Oricare ar fi f functie analitica si g functie meromorfa, parametrizarea Weierstrass si conjugata
parametrizarii Weierstrass generate de f si g sunt suprafete minimale izoterme avand metrica data
1 2 2
f ( z ) 1 + g ( z )  dz .
2 2
de ds 2 =
4  
In particular, x si y sunt izometrice si sunt suprafete regulate, mai putin unde f se anuleaza sau are
singularitati.
Demonstratie. Consideram complexificarea parametrizarilor conjugate armonic x si y
z
(x+iy)(z) = ∫ 
 f ( w)
2
(1 − g ( w) 2 ) , if (2w) ( 1 + g (w) 2 ) , f (w) g (w) dw , care arata ca (x+iy)(z) este
z0
un triplet de functii analitice. Cunoastem ca partea reala si partea imaginara a unei functii analitice
indeplinesc relatiile Cauchy-Riemann, deci xuu+ xvv = yuu+ yvv = 0, adica x si y armonice. Cum x
∂x
armonic, din Teorema IV.11 (i), analitica.
∂z
Din Lema IV.12. avem ca
∂x 1 d
=
∂z 2 dz
1  f ( z)
( x + iy ) = 
2 2
(
1 − g ( z) 2 , i )
f ( z)
2
( )  1
1 + g ( z ) 2 , f ( z ) g ( z )  = (φ1 ( x), φ 2 ( x), φ 3 ( x) )
 2
Cum
2 2
2 2  f ( z)
2
φ1 ( x) + φ 2 ( x) + φ 3 ( x) = 
 2
( 
1 − g ( z) 2  +  i
  2
)
 f ( z) 
( )
1 + g ( z) 2  + f ( z) 2 g ( z) 2 =

1
( 2
) (
2
) 
=  f ( z )2 1 − g ( z ) 2 − f ( z )2 1 + g ( z )2 + 4 f ( z )2 g ( z )2  = 0,
4 
aplicand Teorema IV.11.si Lema IV.13. rezulta (x+iy)(z) curba minimala si x,y suprafete minimale
izoterme (armonice si izoterme).
Cum x este izoterma, avem <xu ,xu> = <xv ,xv> si, conform Lemei IV.10. deducem
3
2 1 2 2 2 2 1 2 2
E = G = 2 ∑ φk ( x) =  f 1 + g 2 + 4 fg  = f 1 + g  ,
2 2
1− g2 + f
8  4  
k =1
1 2 2 2 1 2 2 2
f 1 + g  (du2+dv2) = f 1 + g  dz .
2
de unde ds2 =
4   4  

Din rezultatul anterior si Lema IV.13. putem deduce urmatorul corolar:

Corolar V.2.
Fie f,g functii meromorfe definite pe domeniul U ⊂ , fie x parametrizarea Weierstrass si y
conjugata sa determinate de f si g. Atunci z a (x+iy)(z) este curba minimala.
Reciproc, fie ψ : U →  3 o curba minimala, ψ ’ = ( ϕ1 , ϕ 2 , ϕ 3 ). Presupunand ca ϕ1 – i ϕ 2 nu este
ϕ3
identic nula, definim f = ϕ1 – i ϕ 2 si g = . Atunci f si g ne dau reprezentarea Weierstrass a
ϕ1 − iϕ2
f
curbei minimale ψ : ψ ’ = 
2
( 1 − g 2 ) , if2 ( 1 + g 2 ) , fg  .

47
Cunoscand definitia familiei asociate unei parametrizari, din sectiunea IV.2 putem rescrie
Teorema IV.7. pentru parametrizari Weierstrass astfel:

Teorema V.3.
Fie f,g functii meromorfe. Familia asociata parametrizarii Weierstrass determinata de f si g este data
de t a z(t) = (z1(t), z2(t), z3(t)), unde
  z 
 z (t )( z ) = Re  e−it f ( w) (1 − g ( w)2 )dw 
1 

∫ 2 

  z0 

  z 
 −it f ( w) 
∫
2
 2
z (t )( z ) = Re  e (1 + g ( w) ) dw .
  2 
 z0 

  z 
 z (t )( z ) =  −it 
3 Re  e ∫ f ( w) g ( w)dw 
  
  z0 
Pentru fiecare t, z(t) este parametrizare Weierstrass determinata de functiile meromorfe e-itf si g.

Parametrizarea Weierstrass si conjugata sa fiind izometrice, au aceeasi curbura Gauss, a carei

formula este data in urmatorul reultat:

Teorema V.4.
Parametrizarea Weierstrass determinata de functiile meromorfe f,g are curbura Gauss
2
− 16 g '
K= .
2 2 4
f 1 + g 
 
Mai mult, formula este aceeasi pentru fiecare membru al familiei asociate de parametrizari
Weierstrass determininate de f si g.
− ∆ ln λ
Demonstratie. Din Propozitia IV.2 cunoastem ca K = , unde factorul de scalare
λ2
1 
f 1 + g  (din demonstratia Teoremei V.1).
2
λ = < xu , xu > = E =
2  
2 2
∂ ∂
∆ ln f ( z ) = 2
∂ z∂z
2
ln f ( z ) = 2
∂ z∂z
( )
ln f ( z ) + ln f ( z ) = 0

∂  g ' ( z ) g ( z ) 
2
∂2 4 g ' ( z)


2
∆ ln1 + g ( z )  = 4

( )
ln 1 + g ( z ) g ( z ) = 4
∂ z  1 + g ( z) 2  
= .
∂ z∂z 2 2
  1 + g ( z ) 
 

48
Inlocuind in formula curburii Gauss, obtinem
2
4 g ' ( z)
−
1  2    2   1 + g ( z ) 2 
2
− ∆ ln f 1 + g   − ∆ ln 1 + g   2
 2        − 16 g ' ( z )
K= = = = .
1 2 2 2 1 2 2 2 1 2 2 2 2 2 4
f 1 + g  f 1 + g  f 1 + g  f 1 + g 
4   4   4    

Ca o consecinta imediata a teoremei anterioare avem urmatorul rezultat:

Corolar V.5.
Curbura Gauss a unei parametrizari Weierstrass determinata de functiile meromorfe f,g se anuleaza
in zerourile functiei g’. In plus, daca g’ nu este functie identic nula, zerourile curburii Gauss sunt
puncte izolate.

V.2. Exemple de parametrizari Weierstrass

V.2.1. Suprafata Enneper

Parametrizarea Weierstass a suprafatei Enneper se obtine prin alegerea f ≡ 1, g(z) = z. Pentru
simplitate, putem alege z0 = 0. Atunci:
z  z  1
 f ( w)   1    z 3  
x1( z ) = Re  ∫ (1 − g ( w) )dw  = Re  ∫ (1 − w )dw  = Re
2 2
z− =
z 2  z 2  2 3  
 0   0    
1 (u + iv )3   = Re  1  (u + iv) − 1 u3 + 3iu2v − 3uv2 − iv3   = 1  u − u3 + uv2 
= Re   u + iv −
2 3  2
  3
( )

  2  3 
   
z  z  i 
 if ( w)   i  z 3  
x2 ( z ) = Re  ∫ (1 + g ( w) )dw  = Re  ∫ (1 + w )dw  = Re   z +
2 2
=
z 2  z 2  2 3 
 0   0    
i  (u + iv)3   = Re i  (u + iv) + 1 u3 + 3iu2v − 3uv2 − iv3   = 1  − v − u2v + v3 
= Re   u + iv +
2 3  2
 
(3
)

  2  3 
  

49
 z  z   z2 

z



z

  
1
2
(  1
x3 ( z ) = Re  ∫ f ( w) g ( w)dw  = Re  ∫ wdw  = Re   = Re  u 2 + 2iuv − v 2  = u 2 − v 2
 2
) ( )
 0   0   2 
1 u3  1 v3  1 
Deci, parametrizarea Enneper este x(u,v) =   u − + uv 2 ,  − v − u 2v + ,
2 3  2 3  2
(
u 2 − v 2  si,

)
    
1
eliminind constanta multiplicativa , obtinem exact definitia suprafetei Enneper din sectiunea II.1.
2
Vom calcula si conjugata Weierstrass a parametrizarii Enneper:
z 
1  1 v3 
 f (w)
y1( z) = Im  ∫
z 2

 2
1
3
( )
(1 − g (w)2 )dw = Im   u + iv − u 3 + 3iu 2v − 3uv 2 − iv3   = v −u2v + 
  2  3 
 0 
z   3 
i  3  1  u
 if (w)
y 2 ( z) = Im  ∫
z 2
2 
 2
1 3
3
( 2 2
)
(1 + g (w) )dw = Im   (u + iv) + u + 3iu v − 3uv − iv   = u + −uv2 
  2  3 
 0  
z 

z


1
( 
)
y 3 ( z ) = Im  ∫ f ( w) g ( w)dw  = Im  u 2 + 2iuv − v 2  = uv .
2 
 0 
Deci, conjugata parametrizarii Enneper este
1 v3  1  u3  
y(u,v) =   v − u 2 v + ,  u + − uv 2 , uv  , expresie obtinuta si in sectiunea IV.5.3.
2 3  2  3  
   

V.2.2. Elicoidul si catenoidul

Catenoidul poate fi obtinut alegand f(z) = – e – z si g(z) = – e z . Efectuand calculele,
obtinem:
z  z 
e− w
 f ( w)
x1( z ) = Re  ∫
z 2
 
(1 − g ( w) )dw  = Re  ∫ −
2
 z 2
2w 

1
2
( 
(1 − e )dw  = Re  e − z + e z − 1 =

)
 0   0 
e u + e −u
1
( ) 
= Re  e−u (cos v − i sin v ) + eu (cos v + i sin v) − 1 = cos v
2  2
− 1 = cos vchu − 1 ,

z  z 
ie− w
 if ( w)
x2 ( z ) = Re  ∫
z 2
 
(1 + g ( w)2 )dw  = Re  ∫ −
 z 2


i
2
( 
(1 + e2 w )dw  = Re  e − z − e z + i  =

)
 0   0 
e u + e −u
= Re  i −u
( u 
)
 e (cos v − i sin v ) − e (cos v + i sin v) + i  = sin v
2  2
= sin vchu ,

50
 z  z 
   
x3 ( z ) = Re  ∫ f ( w) g ( w)dw  = Re  ∫ (−e − z )(−e z )dw  = Re z = u .
z  z 
 0   0 
Deci, catenoidul este dat de parametrizarea x(u,v) = (cos vchu − 1, sin vchu, u ) , care, prin translatia
cu o unitate pe axa Ox si interschimbarea variabilelor u,v conduce la definitia din sectiunea II.3.
Cu calcule similare, obtinem conjugata Weierstrass:
z 
 f ( w) 
y1( z ) = Im  ∫ (1 − g ( w)2 )dw  =
z 2 
 0 
e u − e −u
1
( ) 
= Im  e−u (cos v − i sin v ) + eu (cos v + i sin v) − 1 = sin v
2  2
= sin vshu ,

z 
 if ( w) 
y2 ( z ) = Im  ∫ 2
(1 + g ( w) )dw  =
z 2 
 0 
e u − e −u
i
( ) 
= Im  e −u (cos v − i sin v ) − e u (cos v + i sin v) + i  = − cos v
2  2
= − cos vshu ,

z  z 
   −z 
y 3 ( z ) = Im  ∫ f ( w) g ( w)dw  = Im  ∫ (−e )(−e )dw  = Im z = v ,
z
z  z 
 0   0 
deci y(u,v) = (sinv shu, -cosv shu, v), suprafata ce reprezinta o reparametrizare a elicoidului, a carui
definitie e data in sectiunea II.2.

V.2.3. Suprafata Henneberg

1
Calculand parametrizarea Weierestrass pentru alegerea f(z) = 1– si g(z) = z vom obtine o
z4
reparametrizare a suprafetei Henneberg.
z  z 
 f ( w)   1 1  
x1 ( z ) = Re  ∫ (1 − g ( w) 2 )dw  = Re  ∫ 1 − (1 − w 2 )dw  =
z 2  z 2  w 4 
 0   0 
1   
1  
3
  z3 1 1 z3 z z 
= Re z− + − = Re   z − + − =
2 3 3 z   2  3 6 2  
  3 z    3 z z 
1 u 3 + 3u 2 iv − 3uv 2 − iv 3 u 3 − 3u 2 iv − 3uv 2 + iv 3 u − iv 
= Re   u + iv − + −  =
2 3 2
3(u + v ) 2 3
u2 + v2 
  

51
   
1  1  u 3 − 3uv 2  1  1   1  r 3 cos 3t  1 
= u 1 − 
 −  1 − =  r cos t  1 −  −  1 −  =
2 3   2 
2   u 2 + v2 

3
 ( 2
u + v  )  r 2
 3  r 6


1  cos t (r 2 − 1) cos 3t (r 6 − 1) 
=  −
2  r 3r 3 

unde z = u+iv = r cos t + i r sin t ,
z  z 
 if ( w)   i 1  
x2 ( z ) = Re  ∫ (1 + g ( w) )dw  = Re  ∫ 1 −
2 2
(1 + w )dw  =
z 2  z 2  w  4 
 0   0 
  
i  1  z  
3
z3 1 z3
= Re   z + + 3 +   = Re   z + +
1 z
+ =
2 3 z   2 3 6 2  
  3 z  3z z 
 
i  u 3 + 3u 2iv − 3uv 2 − iv3 u 3 − 3u 2iv − 3uv 2 + iv3 u − iv  
= Re   u + iv + + + =
2 3 3(u 2
+ v 2 3
) u 2
+ v 2 
  
  
1  1  v 3 − 3u 2 v  1  1   1  r 3 sin 3t  1 
= − v1 −  −  1 −  =  − r sin t 
 1 −  − 1 −  =
2   u2 + v2  3  2

3 
 (
u 2 + v 2  )   r2  3  r6 

1  sin t (r 2 − 1) sin 3t (r 6 − 1) 
=−  + ,
2  r 3r 3 

z  z   z2  z2 2 
      1 
= Re  =
1 z
x3 ( z ) = Re  ∫ f ( w) g ( w)dw  = Re  ∫ 1 −  wdw  = Re  + +
z   z  w4   2 2z 2   2 2z 4 
    
 0   0 
 u 2 + 2uiv − v 2 u 2 − 2uiv − v 2  u 2 − v 2  1
 4
 cos(2t )(r + 1)
= Re  +  = 1+ = .

 2 2(u 2 + v 2 ) 2  2  2
+ (2 2 
) 2r 2
 u v 

Am obtinut deci, suprafata

 1  cos t (r 2 − 1) cos 3t (r 6 − 1)  1  sin t (r 2 − 1) sin 3t (r 6 − 1)  cos(2t )(r 4 + 1) 
x(r,t) =   − ,−  + , ,
2 r 3  2  r 3  2 
  3r   3r  2r 
ce reprezinta o reparametrizare a suprafetei Henneberg definita in sectiunea II.5.

52
 10
5
V.2.4. Suprafata Bour 0
-5
-10
Parametrizarea Weierstrass corespunzatoare
10
alegerii f ≡ 1, g(z) = z se numeste suprafata Bour:
z  5
 f ( w) 
x1( z ) = Re  ∫ 2
(1 − g ( w) )dw  =
z 2  0
 0 
z   1  z2   -5
 1 
= Re  ∫ (1− w)dw = Re  z −  =
z 2   2 2  -10
0    
-10
1 u 2 + 2uiv − v 2 

= Re (u + iv ) − =
-5
2 4  0
  5
1 1
= r cos t − r 2 cos(2t ) , Fig. IV.7. Suprafata Bour
2 4
z  z   i  z2  
 if ( w)   i 
x 2 ( z ) = Re  ∫ (1 + g ( w) )dw  = Re  ∫ (1 + w)dw = Re  z +  =
2
z 2  z 2   2 2 
 0   0    
 1 u 2 + 2uiv − v 2   1 1
 
= Re i (u + iv ) + = − r cos t − r 2 sin(2t ) ,
 2 4   2 4
 
z  z 
   
z  z 
2  2
3  3
2
3
(
x3(z) = Re  ∫ f (w)g(w)dw = Re  ∫ wdw = Re z3/ 2 = (u3 −3uv2)3/ 2 = r 3 / 2 4 cos3 t − 3cost = )
0  0 
2
= r 3 / 2 cos(3t ) .
3
1 1 1 1 2 
Am obtinut, deci, suprafata Bour:x(r,t) =  r cost − r 2 cos(2t ),− r cost − r 2 sin(2t ), r 3 / 2 cos(3t ) 
2 4 2 4 3 

V.2.4. Suprafete cu terminatie plana. Suprafata Richmond

O familie interesanta de suprafete minimale este generata prin alegerea functiilor meromorfe
1
f,g pentru reprezentarea Weierstrass astfel: f(z) = si g(z) = z n +1 .
2
z
z  z   1 1 z2n+1    2n+1 
 f (w)   1 2n+2     1 z z 
x1(z) = Re  ∫ (1− g(w) )dw = Re ∫
2
(1− w )dw= Re − − = Re − −
z 2   z 2w2   2 z 2n +1
    2 z 2n +1
 2
0  0    

53
  1  r(cost − i sin t ) r 2n+1 (cos((2n +1)t ) + i sin((2n +1)t ))   1  cost r 2n+1 cos((2n +1)t) 
= Re   − −  = − − 
2 2 2n + 1   2  r 2n +1 
  r   
z  z   i  1 z2n+1    2n+1 
 if (w)   i 2n+2     i  z z 
x2 (z) = Re  ∫ (1+ g(w) )dw = Re  ∫
2
(1+ w )dw = Re − + = Re  − +
z 2   z 2w2   
2 z 2n+1
 

  2 z 2n +1
 2
0  0    
 i  r(cost − i sint) r 2n+1(cos((2n + 1)t) + i sin((2n +1)t ))   1  sint r2n+1 sin((2n +1)t) 
= Re   − +  = − + 
 2 r 2 2 n + 1  2  r 2n + 1 
    
z  z   zn   r n (cos(nt ) + i sin(nt ))  r n (cos(nt )
   1 
x3(z) = Re  ∫ f (w)g(w)dw = Re  ∫ wn+1dw = Re   = Re  =
z   z w2   n  n  n
0  0     
Deci, se obtin suprafetele
 1  cos t r 2 n +1 cos(( 2 n + 1)t )  1  sin t r 2 n +1 sin(( 2 n + 1)t )  r n (cos( nt ) 
x(r,t)(n) =   − − ,  − + , .
2 2n + 1   2n + 1  
 
r  2 r  n

2
Pentru n = 1 se obtine suprafata minimala Richmond:
 1  cost r3 cos(3t )  1  sin t r3 sin(3t )   0

x(r,t)=   − − , −  +  , r cost 
 2 r 3  2 r 3   -2
     
 1  r cos t r 3 cos(3t )  1  r sin t r 3 sin(3t )  
2

=  − − ,  − + , u 
2 r 2 3  2  2 3   1
    r  
0
1 u u3
− 3uv2 
1 v v3
− 3 uv 2 
=  − 2 2 − ,  − − , u  -1
2  u +v 3  2  u2 + v2 3  
      -2

 − 3u − u + 2u v + 3uv − 3v + v − 2u v + 3u v 
5 3 2 4 5 2 3 4 -2
=  , ,u 
 6(u 2 + v2 ) 6(u 2 + v2 )  0
  2
Iar pentru o alegere a parametrilor: n = 1, r ∈ (0,3;1,3), Fig. IV.8. Suprafata Richmond
t ∈ (0, 2π ) obtinem o suprafata minimala cu terminatie plana.
1

-1

-1

-1
0 Fig. IV.9. Suprafata minimala
1 cu o terminatie plana 54
V.2.6. Suprafata Costa

Pentru a descrie aceasta suprafata vom introduce functiile Weierstrass ℘ si ζ .

 w2 
Fie w1 , w2 ∈  , w1 ≠ 0, w2 ≠ 0 astfel incatIm   ≥ 0 – geometric, acest lucru inseamna
 w1 
ca unghiul format de w1 si w2 este ascutit. Definim o latice L ⊂  prin
1 1
L = { m w1 + n w2 | m,n ∈ } si g2 = 60 ∑ si g3 = 140 ∑ .
4 6
w∈L w w∈L w
w≠ 0 w≠ 0

Definitie: Functia Weierstrass ℘ asociata laticii L este definita prin

1  1 1 
℘ (z,{g2 , g3 }) =
z2
+ ∑  (z − w)2 − w2  .
w∈L  
w≠ 0

Aplicatia z a ℘ (z,{ g2 , g3 }) are proprietatea de a fi dublu periodica, de perioade w1 si w2.

Definitie: Multimea FPP({g2 , g3 }) = { z ∈  | z = α w1 + β w2 , 0 ≤ α , β <1 } se numeste

paralelogramul de perioada fundamentala al functiei ℘ (z,{g2 , g3 }).

Observatii:
1. Este important de observat ca imaginea multimii FPP prin functia Weierstrass ℘ este o translatie
de forma FPP({g2 , g3 }) + m w1 + n w2 , m,n ∈  .
2. Functia Weierstrass ℘ verifica urmatoarea formula:
2
1 ℘' ( z1) −℘' ( z2 ) 
℘ ( z1 + z2) =   −℘( z1) −℘( z2 ) .
4  ℘( z1) −℘( z2 ) 

1  1 1 z 
Definitie: Functia Weierstrass ζ este definita prin ζ (z,{g2 , g3 }) = + ∑  + + .
z w∈L  z − w w w2 
w≠0

Atunci cand presupunem cunoscute g2 si g3 , putem scrie ℘ (z,{ g2 , g3 }) =℘ (z) si

ζ (z,{ g2 , g3 }) = ζ (z).
Functia Weierstrass ℘ verifica ecuatia diferentiala ℘ ’(z)2 = 4℘ (z)4 – g2 ℘ (z) – g3 . In
plus, legatura intre cele doua functii Weierstrass este data de ζ ’(z) = – ℘ (z).

55
 Cum functia ℘ ’(z) este impara si periodica, de perioada w1, avem
w   w   w  w  w 
℘ ’  1  = −℘'  − 1  = −℘'  − 1 + w1  = −℘'  1  , de unde rezulta ca ℘'  1  = 0. Analog,
 2   2   2   2   2 
w   w + w2 
℘'  2  = ℘'  1  = 0 . Mai mult, singurele zerouri ale funtiei ℘ ’ in multimea FPP sunt
 2   2 
w1 w2 w1 + w2
, , , radacini si pentru polinomul 4℘ (z)4 – g2 ℘ (z) – g3 .
2 2 2
w  w   w + w2 
Daca notam e1 = ℘ 1  , e2 = ℘ 2  , e3 = ℘ 1  , putem scrie
 2   2   2 
2 4
℘ ’(z) = 4℘ (z) – g2 ℘ (z) – g3 = 4 (℘ (z) – e1) (℘ (z) – e2) (℘ (z) – e3) , unde e1 , e2 , e3 distincte

e1 + e3 + e3 = 0

 g
doua cate doua si verifica relatiile e1e2 + e2e3 + e3e1 = − 2 .
 4
 g3
e1e2e3 = 4
Functia ζ nu este periodica, dar se poate deduce ca
w  w 
ζ (z+m w1+n w2) = ζ (z)+ 2 m ζ  1  + 2 n ζ  2  , m,n ∈  ,
 2   2 

 w + w2  w  w  1
ceea ce implica ζ  1  = ζ  1  + ζ  2  (pentru z = 0, m = n = ).
 2   2   2  2
Pentru a putea ajunge la o parametrizare a suprafetei Costa vom folosi aceste doua functii
w  w 
Weierstrass. In plus, vom avea nevoie de relatia Legendre: ζ  1  w2 – ζ  1  w1 = π .
 2   2 

Putem considera cazul in care paralelogramul de perioada fundamentala este un patrat. Sa

presupunem ca patratul este { z ∈  | 0 ≤ Re (z) < 1 si 0 ≤ Im (z) <1 }. Functia Weierstras ℘
corespunzatoare acestui patrat este data de valorile w1 = 1 si w1 = i :
1  1 1 
℘ (z,{g2 , g3 }) = + ∑  −  . Iar cealalta functie Weierstrass pentru
z 2 ( m,n)∈Z 2  ( z − m − ni )2 (m + ni)2 
( m , n ) ≠ ( 0, 0 )

1  1 1 z 
patratul ales este ζ (z,{g2 , g3 }) = + ∑
z ( m,n)∈Z 2
 + + .
 z − m − ni m + ni (m + ni )2 
 
( m , n ) ≠ ( 0, 0 )

56
 Putem determina g2 si g3 calculand
w  w  1  i 
e1+e2 = ℘ 1 , {g 2 , g3} + ℘ 2 , {g 2 , g 3 } = ℘ , {g 2 , g3} + ℘ , {g 2 , g 3 } = 0, de unde
 2   2  2  2 
e3 = 0

rezulta ca cele trei relatii intre e1 , e2 , e3 devin − 4e1e 2 = g 2 = 4e1 2 , iar ecuatia diferentiala
g = 0
 3
2
verificata de ℘ devine ℘ ’(z) = 4℘ (z) – g2 ℘ (z) – g3 = 4℘ (z)( ℘ (z)2 – e12).
4

Pentru a simplifica, se introduc notatiile pentru functiile Weierstrass ℘ si

 P( z ) = ℘( z, {c,0})
ζ corespunzatoare patratului ales 11:  . Cu aceste notatii avem urmatorul
Z ( z ) = ζ ( z, {c,0})
rezultat:

Lema V.6.
Pentru orice z ∈  avem relatiile
 1  i 16e13 P( z ) 1 i π  1 + i  (1 − i )π
P z −  − P z −  − 2e1 = , iZ(iz) = Z(z), Z   = iZ   = , Z  = .
 2  2 P' ( z ) 2 2 2 2  2  2
2
1 ℘' ( z1) −℘' ( z2 ) 
Demonstratie. Din formula ℘ ( z1 + z2) =   −℘( z1) −℘( z2 ) , prin inlocuire
4  ℘( z1) −℘( z2 ) 
directa obtinem
 1 P' ( z ) P( z )( P( z ) 2 − e1 2 ) P( z )( P( z ) + e1 )
P z −  = − P( z ) − e1 = − P( z ) − e1 = − P( z ) − e1 =
 2  4( P( z ) − e1 ) ( P ( z ) − e1 ) 2 P( z ) − e1

P( z )( P( z ) + e1 ) − P( z ) 2 + e1 2 e1 P( z ) + e1 2 2e1 2
= = = e1 + .
P( z ) − e1 P( z ) − e1 P( z ) − e1
Analog,
 i P' ( z ) P( z )( P( z) 2 − e 2 2 ) P( z )( P( z) + e 2 )
P z −  = − P( z ) − e 2 = − P( z ) − e 2 = − P( z ) − e 2 =
 2  4( P( z ) − e 2 ) ( P( z ) − e 2 ) 2 P( z ) − e 2

P( z )( P( z ) + e 2 ) − P( z ) 2 + e 2 2 e 2 P( z ) + e 2 2 2e 2 2 2e1 2
= = = e2 + = −e1 + .
P( z ) − e 2 P( z ) − e 2 P( z ) − e 2 P( z ) + e1
Obtinem, deci
 1  i 2e12 2e12 4e13
P z −  – P z −  – 2e1 = – = .
 2  2 P( z ) − e1 P( z ) + e1 P( z ) 2 + e1 2
Si cum, in general, ℘ ’(z)2 = 4℘ (z)(℘ (z)2 – e12), rezulta prima relatie a lemei
 1  i 16e13 P( z )
P z −  − P z −  − 2e1 = . Cea de-a doua relatie rezulta direct din definitia functiei ζ
 2  2 P' ( z ) 2

11
Prin calcul se obtine e1 ≈ 6.87519, c ≈ 189.0727201
57
 1 1 i
pentru patrat. Pentru cea de-a treia luam z = si obtinem Z   = iZ   , iar din relatia Legendre
2 2 2
 w + w2  w  w 
pentru w1 = 1 si w2 = i deducem exact relatia dorita. Cum ζ  1  = ζ  1  + ζ  2  , efectuand
 2   2   2 
aceeasi alegere, w1 = 1 si w2 = i, obtinem si ultima relatie
1+ i  1  i  π π (1 − i )π
Z  = Z  + Z  = + = .
 2  2  2  2 2i 2

Suprafata minimala Costa poate fi definita ca parametrizarea Weierstrass corespunzatoare

A
alegerii functiilor f = P(z) si g(z)= , unde A= 2πg 2 = 2e1 2π ≈ 34.46707 .
P' ( z )

Definitie: Curba minimala C(z) definita ca antiderivata curbei

1  f (z)
C ’ (z) = 
2 2
( )
1 − g (z) 2 , i
f (z)
2
( ) 
1 + g (z) 2 , f (z)g (z)  ,

1+ i 
cu normalizarea C   = (0,0,0), se numeste curba minimala Costa.
 2 

Vom folosi functia Z pentru a exprima curba minimala Costa C(z) fara a folosi integrale.
Avem urmatorul rezultat:

Teorema V.7.
Curba minimala Costa este data de C(z) = (C1(z), C2(z), C3(z)), unde
 1 π 2 (1 + i ) π   1  i 
C 1 ( z ) =  − Z ( z ) + π z − iπ + +  Z  z −  − Z  z −   
 2  4 e1 2 e1   2  2   

 i  π 2 (1 + i ) π   1  i 
 C 2 ( z ) =  − Z ( z ) − π z + π + −  Z  z −  − Z  z −    .
 2 4 e1 2 e1   2  2   

 C ( z ) = 2 π  ln  P ( z ) − e1  − π i 
 3 4   P ( z ) + e1  


Demonstratie. Efectuam calculele pentru prima componenta a curbei minimale Costa:
1  A 2 P( w) 
1
( )2
f ( w) 1 − g ( w) =
2 
P( w) − . Din prima relatie din Lema V.6. avem
2 P' ( w) 2 
P( w) 1   1  i 
=  P w −  − P w −  − 2e1  si, folosind definitia lui A, rezulta:
2 3   2  2 
P' ( w) 16e1

58
 1 A2    1  π   1  
1
2
( )
f (w) 1 − g(w)2 =  P(w) −
2  16e13  
1 
2 
i
2  2  2e1   2 
i
 P w −  − P w −  − 2e1  =  P(w) −  P w −  − P w −  − 2e1 
2 
1 π   1  i 
=  P( w) + π −  P w −  − P w −    .
2 2e1   2  2 

Prin integrarea ambelor parti obtinem

   i 
C1(z) = ∫
z 1
(1+ i ) / 2 2
( 1 z
f ( w ) 1 − g ( w ) 2 dw = ∫ )  P ( w) + π −

2 1+ i ) / 2 
π
2 e1
1 
 P  w −  − P  w −    .
  2  2 
Folosim relatia ζ ’(z) = – ℘ (z) si Lema V.6. si rezulta:
z
1 π   1  i 
C1(z) =  − Z ( w) + πw +  Z  w −  − Z  w −    =
2  2e1   2  2    (1+i)/2
1 π   1  i   1 + i  π (1 + i ) π   i   1 
=  − Z ( z ) + πz +  Z  z −  − Z  z −   + Z  − −  Z   − Z     =

2 2e1   2  2   2  2 2e1   2   2 
1  π   1  i  π 2 (1 + i ) 
= − Z ( z ) + πz +  Z  z −  − Z  z −   − iπ + .
2  2e1   2  2  4e1 

Analog,
z
i π   i 
C2(z) = ∫
z i
(1+ i ) / 2 2
( 2
)
f ( w ) 1 + g ( w ) 2 dw =  − Z ( w) − πw −
1 
 Z  w −  − Z  w −   
2e1   2  2  (1+i)/2
=

i  π   1  i  π 2 (1 + i ) 
= − Z ( z ) − πz −  Z  z −  − Z  z −   + π − .
2  2e1   2  2  4e1 

Efectuam calculele si pentru ultima componenta a curbei minimale:

AP ( w) AP ' ( w) P ( w)
f(w)g(w) = = . Cum ℘ ’(z)2 = 4℘ (z)4 – g2 ℘ (z) – g3 , rezulta ca
P ' ( w) 2
P ' ( w)
AP ( w) A  1 1  2π  P ' ( w) P ' ( w) 
f(w)g(w) = = P ' ( w) −  =  −  .
(
A P ' ( w) 2 − e1 2 ) 8e1  P ( w) − e1 P( w) + e1  2  P ( w) − e1 P ( w) + e1 
z
z 2π  P( w) − e1  2π   P ( w ) − e1  
 ln   − π i  .
C3(z) = ∫(1+i) / 2 f ( w) g ( w)dw =
4
ln 
 P( w) + e1 
=
4   P (w) + e 
(1+i)/2   1  

Ca o consecinta directa a teoremei anterioare si a Lemei IV.13. avem urmatorul rezultat care
ne da o definitie a suprafetei minimale Costa.

59
Corolar V.8.
Suprafata minimala Costa este data de Costa(u,v) = (Costa1(u,v), Costa2(u,v), Costa3(u,v)) unde
 1  π2 π   1  i 
 Costa 1 ( z ) = 
Re  − Z ( u + iv ) + π u + +  Z  u + iv −  − Z  u + iv −   
 2  4 e1 2 e1   2  2   

 1  π2 πi   1  i 
 Costa ( z ) = Re  − iZ ( u + iv ) + π v + −  Z  u + iv −  − Z  u + iv −   
2   
2
 2  4 e1 2 e1   2 

 Costa ( z ) = 2 π ln P ( u + iv ) − e1
 3
4 P ( u + iv ) + e1


Fig. IV.10. Suprafata Costa

60
 ANEXA 1

1. Operatorul Weingarten. Curburile principale

Fie M o suprafata regulata din
3, N normala Gauss, E, F, G coeficientii primei forme
fundamentale si e, f, g coeficientii celei de-a doua forme fundamentale.

Teorema 1.1.
Fie x(u,v) parametrizare a suprafetei M in punctul p. Atunci curbura Gauss si curbura medie
eg − f 2 eG − 2 fF + gE
sunt date de formulele K = , H= , iar ecuatiile Weingarten se scriu sub
2
EG − F 2( EG − F 2 )
 eG − fF fE − eF
 Lxu = xu + xv
 EG − F 2 EG − F 2
forma  .
 Lx = fG − gF x + gE − fF x
 v EG − F 2 u EG − F 2 v
Demonstratie. Vom incerca sa exprimam matricea operatorului Weingarten in functie de
coeficientii celor doua forme fundamentale. Coeficientii celei de-a doua forme fundamentale sunt
dati de expresiile
e = - <Nu,xu> = <N,xu u>
f = - <Nv,xu> = <N,xu v> = <N,xv u> = - <Nu,xv>
g = - <Nv,xv> = <N,xv v>,
unde Nu= - L11xu - L21xv , Nv= - L12xu - L22xv . Inlocuind, obtinem
e = - <Nu ,xu> = < L11xu + L21xv , xu > = L11<xu ,xu> + L21<xv , xu > = L11E + L21F,
f = L11F + L21G,
f = L12E + L22F,
g = L12F + L22G,
relatii ce pot fi scrise sub forma matriceala:
−1
e f   L11 L21   E F   L11 L21   e f  E F
 =   , de unde   =   , cu
f g   L12 L22   F G   L12 L22   f g   F G 
−1
E F 1  G −F L L21  1 e f  G −F
  =   , rezultand  11  =    .
2 −F 2 f g  E 
 F G  EG − F  E  L
 12 L 22  EG − F  − F
Din utima egalitate obtinem matricea operatorului Weingarten:
eG − fF fG − gF fE − eF gE − fF
L11 = , L12 = , L21 = , L22 = ,
2 2 2
EG − F EG − F EG − F EG − F 2
1  eG − fF fG − gF 
L=   .
EG − F 2  fE − eF gE − fF 

61
Din definitie operatorului Weingarten si calculele efectuate anterior obtinem ecuatiile Weingarten:
 eG − fF fE − eF
 Lxu = − N u = L11xu + L21xv = xu + xv
 EG − F 2 EG − F 2

 Lx = − N = L x + L x = fG − gF x + gE − fF x .
 v v 12 u 22 v
EG − F 2
u
EG − F 2
v

eg − f 2
Cum dN este dat de matricea operatorului Weingarten L, K=detL= ,
EG − F 2
eG − 2 fF + gE
H=TrL= .
2( EG − F 2 )
Cunoastem ca K = k1 k2 si 2H = k1 + k2, de unde rezulta ca k1 si k2 sunt solutiile
ecuatiei k2-2H+K=0. Deci, k1 = H+ H 2 − K si k2 = H − H 2 − K .

Lema 1.2.
Fie x:U →
3 parametrizarea suprafetei M. Atunci coeficientii celei de-a doua forme fundamentale
se pot scrie sub forma
 xuu 
  
det  xu 

 x 
( xuu , xu , xv )  v 
 e= =
 EG − F 2 EG − F 2
  xuv 
  
 det  xu 
 x 
 ( xuv , xu , xv )  v
 f = =
 EG − F 2 EG − F 2

  xv 
 
 det  xu 
 x 
 g = ( xvv , xu , xv ) =  v

 EG − F 2 EG − F 2

x ×x (x , x , x )
Demonstratie. Din definitie avem e = - <Nu,xu> = <N,xu u>= < xuu , u v >= uu u v . In
xu × xv xu × xv
2 2 2 2 2 2
plus, avem in general, relatia u v = u × v + < u , v > 2 , de unde u × v = u v − < u, v > 2 ,

u × v = < u , u >< v, v > − < u , v > 2 .

(x , x , x )
Atunci xu × xv = < xu , xu >< xv , xv > − < xu , xv > 2 = EG − F 2 , deci e = uu u v .
EG − F 2
Analog se obtin si celelalte doua scrieri, pentru f, respectiv g.

62
Corolar 1.3.
Fie x:U →
3 parametrizarea suprafetei M. Atunci curbura Gauss si cea medie se pot scrie sub
forma
( xuu , xu , xv )( xvv , xu , xv ) − ( xuv , xu , xv ) 2
K=
2
 x 2 x 2 − < x , x > 2 
u v u v
 
2 2
( xuu , xu , xv ) xv − 2( xuv , xu , xv ) < xu , xv > + ( xvv , xu , xv ) xu
H=
3
2 xu 2 2
2 2
xv − < xu , xv > 
 

2. Curbura Gauss

Urmatoarele rezultate reprezinta, practic, formule de calcul ale curburii Gauss a unei
suprafete in termeni de produse scalare ale derivatelor de ordinul intai si al doilea ale parametrizarii
x a unei suprafete.

Teorema 2.1.
Fie x:U →
3 parametrizarea suprafetei M. Atunci curbura Gauss este data de
  < xuu , xvv > < xuu , xu > < xuu , xv >   < xuv , xuv > < xuv , xu > < xuv, xv > 
1     
K= det < xu , xvv > < xu , xu > < xu , xv >  − det < xu , xuv > < xu , xu > < xu , xv > 
(EG − F 2 )2     < x , x > < x , x > < x , x > 
  < xv , xvv > < xv , xu > < xv , xv >   v uv v u v v 

( xuu , xu , xv )( xvv , xu , xv ) − ( xuv , xu , xv ) 2

Demonstratie. Din Corolarul 1.3 avem ca K = si scriind x
(EG − F ) 2 2

= (x1, x2 ,x3) obtinem

 x1uu x2uu x3uu   x1vv x2vv x3vv 
   
( xuu , xu , xv )( xvv , xu , xv ) = det  x1u x2u x3u  det  x1u x2u x3u  =
x x2v x3v   x1v x2v x3v 
 1v
  x1uu x2uu x3uu  x1vv x2vv x3vv    < xuu , xvv > < xuu , xu > < xuu , xv > 
    
= det   x1u x2u x3u  x1u x2u x3u   = det  < xu , xvv > < xu , xu > < xu , xv > 
 x x2v x3v  x1v x2v x3v    < x ,x > < x ,x > < x ,x > 
  1v  v vv u v v v 
 x1vv x2vv x3vv   x1vv x2vv x3vv 
2    
( xuv , xu , xv ) = det  x1u x2u x3u  det  x1u x2u x3u 
x x2v x3v   x1v x2v x3v 
 1v

63
   x1vv x2vv x3vv  x1vv x2vv x3vv    < xuv, xuv > < xuv, xu > < xuv, xv >
    
= det  x1u x2u x3u  x1u x2u x3u   = det < xu , xuv > < xu , xu > < xu , xv > 
 x x2v x3v  x1v x2v x3v    < x ,x > < x ,x > < x ,x > 
  1v  v uv v u v v 

Lema 2.2.
Fie x:U →
3 parametrizarea suprafetei M. Atunci
1 1
<xuu, xvv> – < xuv, xuv> = − Evv + Fuv − Guu .
2 2
Demonstratie. <xu, xvv>u – < xu, xuv>v = <xuu, xvv>+<xu, xvvu> – < xuv, xuv> – < xu, xuvv>
Deci <xuu, xvv> – < xuv, xuv> = <xu, xvv>u – < xu, xuv>v (1)

Evaluam fiecare termen din membrul drept .

(<xu, xv>)v = <xuv, xv>+<xu, xvv> ⇒ <xu, xvv> = (<xu, xv>)v – <xuv, xv>
⇒ (<xu, xvv>)u = ((<xu, xv>)v – <xuv, xv>)u = (<xu, xv>)vu – ( <xuv, xv>)u
1
Dar (<xv, xv>)u = <xuv, xv> + <xv, xvu> = 2 <xuv, xv> ⇒ <xuv, xv> = (<xv, xv>)u
2
1
⇒ (<xu, xvv>)u = (<xu, xv>)vu – (<xv, xv>)uu (2)
2

1
(<xu, xu>)v =<xuv, xu>+<xu, xvu>=2<xuv, xu> ⇒ <xuv, xu> = (<xu, xu>)v
2
1
⇒ (<xuv, xu>)v = (<xu, xu>)vv (3)
2
1 1
Deci <xuu, xvv> – < xuv, xuv> = (<xu, xv>)vu – (<xv, xv>)uu – (<xu, xu>)vv , adica
2 2
1 1
<xuu, xvv> – < xuv, xuv> = − Evv + Fuv − Guu q.e.d.
2 2

Teorema 2.3. (Formula lui Brioschi)

Fie x:U →
3 parametrizarea suprafetei M. Atunci curbura Gauss se poate scrie sub forma K
  1 1 1 1   1 1 
  − 2 Evv + Fuv − 2 Guu 2 Eu Fu − 2 Ev   0 Ev Gu 
    2 2 
1   1   1 
=  det Fv − Gu E F − det Ev E F  .
(EG − F 2 )2   2  2 
 1  1 
  Gv F G   Gu F G 
  2   2 
Demonstratie. Vom folosi scrierea curburii Gauss sub forma de diferenta de determinanti din
Teorema 2.1. si vom calcula elementele care apar in scrierea celor doi determinanti, folosind si
calcule efectuate in Lema 2.2.
1 1
(<xu,xu>)u = <xuu,xu>+<xu,xuu> = 2<xuu,xu> ⇒ <xuu,xu> = (<xu,xu>)u ⇒ <xuu,xu> = Eu ;
2 2

64
(<xu, xv>)u = <xuu, xv>+<xu, xuv> ⇒ <xuu, xv> = (<xu, xv>)u – <xu, xvu>
1
Dar (<xu, xu>)v = <xuv, xu> + <xu, xvu> = 2 <xuv, xu> ⇒ <xuv, xu> = (<xu, xu>)v
2
1 1
⇒ <xuu, xv> = (<xu, xv>)u – (<xu, xu>)v ⇒ <xuu, xv> = Fu – Ev ;
2 2

Din Lema 2.2, relatia (2) avem ca

1 1
<xu, xvv> = (<xu, xv>)v – (<xv, xv>)u ⇒ <xu, xvv> = Fv – Gu ;
2 2

1 1
(<xv,xv>)v = <xvv,xv>+<xv,xvv> = 2<xvv,xv> ⇒ <xvv,xv> = (<xv,xv>)v ⇒ <xvv,xv> = Gv ;
2 2

1 1
(<xu,xu>)v = <xuv,xu>+<xu,xuv> = 2<xu,xuv> ⇒ <xu,xuv> = (<xu,xu>)v ⇒ <xu,xuv> = Ev ;
2 2

1 1
(<xv,xv>)u = <xuv,xv>+<xv,xuv> = 2<xuv,xv> ⇒ <xuv,xv> = (<xv,xv>)u ⇒ <xuv,xv> = Gu ;
2 2

Asadar, folosind calculele anterioare si Teorema 2.1. avem urmatoarea scriere pentru curbura
Gauss:
  1 1   1 1 
  < xuu , xvv > 2 Eu Fu − 2 Ev   < xuv , xuv > Ev Gu 
2 
    2
1   1  − det 1 E 
F  .
2 2  v 2 u
K= det F − G E F E
(EG − F )    2
v 
 1   1 
  G F G   Gu F G 
  2 v   2 

Observam ca, la un calcul al determinantilor prin dezvoltare dupa prima linie, < xuu , xvv > si
E F
< xuv , xuv > se vor inmulti cu determinantul aceleiasi submatrici   , deci acelasi coeficient,
F G
EG – F2 . In concluzie, putem rescrie curbura Gauss sub forma:
  1 1   1 1 
  < xuu , xvv > − < xuv , xuv > 2 Eu Fu − 2 Ev   0 Ev Gu 
    2 2 
1   1   1 
F 
2 2 
K= det Fv − Gu E F − det Ev E
( EG − F )  2   2 
 1  1 
  Gv F G   Gu F G 
  2  2 
1 1
si, din Lema 2.2, cunoastem ca <xuu, xvv> – < xuv, xuv> = − Evv + Fuv − Guu , de unde rezulta
2 2
formula Brioschi.

65
Corolar 2.4.
Fie x:U →
3 parametrizarea suprafetei M pentru care F = 0. Atunci curbura Gauss este data de:
− 1  ∂  1 ∂ G  ∂  1 ∂ E  − 1  ∂  Gu  ∂  Ev 
K=   +  =   +   .
EG  ∂u  E ∂u  ∂v  G ∂v  2 EG  ∂u  EG  ∂v  EG 
Demonstratie. Pentru F = 0 formula lui Brioschi devine
  1 1 1 1   1 1 
  − 2 Evv − 2 Guu 2 Eu − 2 Ev   0 Ev Gu 
   2 2 
1   1   1 
K =  det − Gu E 0 − det Ev E 0  =
(EG)2   2  2 
 1  1 
  Gv 0 G   Gu 0 G 
  2   2 
1  1 1  1 1 1 1 
=  − Evv − Guu  EG + Eu Gu G + EvGv E + Ev 2G + Gu 2 E  =
( EG ) 2  2 2  4 4 4 4 
1 Evv 1 Ev 2 1 EvGv 1 Guu 1 Gu 2 1 Eu Gu
=− + + − + + .
2 EG 4 E 2G 4 EG 2 2 EG 4 EG 2 4 E 2G
Pe de alta parte,
    1 
1 ∂  1 ∂ E  1  Gv ∂ E 1 ∂2 E  1  Gv Ev 1 ∂  − 2 
= − + = − + E Ev 
EG ∂v  G ∂v  EG  3 ∂v G ∂v 2  EG  3 2 G ∂v  
 2G 2   4G 2 E  
  
1  Gv Ev 1  Ev 2 Evv  Gv Ev Ev 2 E
= − +  − +   = − − + vv .
3 3
EG  2 G  E  4G 2 E 4 E 2G 2 EG
 4G E2  2E 2 
Similar,
    1 
1 ∂  1 ∂ G  1  Eu ∂ G 1 ∂2 G  1  EuGu 1 ∂  − 2 
= − + = − 3 +  G Gu 
EG ∂u  E ∂u  EG  3 ∂u E ∂u 2  EG  2 E ∂u  
 2E 2   4E 2 G  
  
1  EuGu 1  Gu 2 Guu  Eu Gu Gu 2 G
= − +  − +   = − − + uu .
3 3
EG  2 E

G 
 4 E 2G 4G 2 E 2 EG
 4E G2  2G 2 

Prin insumarea ultimilor doua expresii luate cu semn schimbat obtinem scrierea curburii Gauss K
rezultata din calculul diferentei de determinanti.

66
 ANEXA 2

1. Curburile unei suprafete de rotatie

Fie M suprafata de rotatie parametrizata prin x: (0,2π ) × (a, b) →
3,

x(u,v)= (ϕ (v) cos u , ϕ (v) sin u ,ψ (v)) .

Calculam coeficientii primei forme fundamentale.

xu = (- ϕ (v) sin u, ϕ (v) cos u, 0), xv = ( ϕ ' (v) cos u, ϕ ' (v) sin u, ψ ' (v) ),
xu u = (- ϕ (v) cos u, - ϕ (v) sin u, 0), xu v = xv u = (- ϕ ' (v) sin u, ϕ ' (v) cos u, 0),
xv v = ( ϕ ' ' (v) cos u, ϕ ' ' (v) sin u, ψ ' ' (v) ).
E = <xu,xu> = ϕ 2 sin2u+ ϕ 2 cos2u = ϕ 2 ,
F = <xu,xv> = <xv,xu> = - ϕ ϕ ' sin u cos u + ϕ ϕ ' cos u sin u = 0,
G = <xv ,xv> = ( ϕ ' )2 cos2u + ( ϕ ' )2 sin2u + (ψ ' )2 =( ϕ ' )2 + (ψ ' )2.

Calculam coeficientii celei de-a doua forme fundamentale.

x ×x
Normala Gauss este N = u v ,
xu × xv
e1 e2 e3
xu × xv = − ϕ sin u ϕ cos u 0 = ( ϕ ψ ' cos u, - ϕ ψ ' sin u, - ϕ ϕ ' )
ϕ ' cos u ϕ ' sin u ψ '
xu × xv = ϕ 2 (ψ ' ) 2 + ϕ 2 (ϕ ' ) 2 = ϕ (ψ ' )2 + (ϕ ' ) 2 .
xu × xv ( xu , xv , xuu )
e = <N,xu u> = < , xuu > =
xu × xv xu × xv
− ϕ sin u ϕ cos u 0
1 − ψ 'ϕ 2 (sin 2 u + cos 2 u ) − ψ 'ϕ
= ϕ ' cos u ϕ ' sin u ψ ' = = .
ϕ (ϕ ' )2 + (ψ ' )2 − ϕ cos u − ϕ sin u 0 ϕ (ϕ ' ) 2 + (ψ ' ) 2 (ϕ ' ) 2 + (ψ ' ) 2
xu × xv ( xu , xv , xuv )
f = <N,xu v> = < , xuv > = =
xu × xv xu × xv
− ϕ sin u ϕ cos u 0
1 − ϕϕ ' sin u cos u + ϕϕ ' sin u cos u
= ϕ ' cos u ϕ ' sin u ψ ' = = 0.
ϕ (ϕ ' )2 + (ψ ' )2 − ϕ ' sin u ϕ ' cos u 0
2
ϕ (ϕ ' ) + (ψ ' ) 2

xu × xv ( xu , xv , xvv )
g = <N,xv v> = < , xvv > = =
xu × xv xu × xv

67
 − ϕ sin u ϕ cos u 0
1
= ϕ ' cos u ϕ ' sin u ψ ' =
ϕ (ϕ ' )2 + (ψ ' )2 ϕ ' ' cos u ϕ ' ' sin u ψ ' '
ψ 'ϕϕ ' ' (sin 2 u + cos 2 u ) − ψ ' 'ϕ 'ϕ (sin 2 u + cos2 u )
= =
2 2
ϕ (ϕ ' ) + (ψ ' )
ψ 'ϕ ' '−ψ ' 'ϕ
= '.
2 2
(ϕ ' ) + (ψ ' )

Folosind Teorema 1.1. din Anexa 1 si calculele efectuate anterior obtinem

eg − f 2eg − ψ 'ϕ (ψ 'ϕ ' '−ψ ' 'ϕ ' ) − ψ ' (ψ 'ϕ ' '−ψ ' 'ϕ ' )
K= = = = ,
2 2 2 2
EG − F EG ϕ ((ϕ ' ) + (ψ ' ) ) ϕ ((ϕ ' ) 2 + (ψ ' )2 )
eG − 2 fF + gE eG + gE e g − ψ 'ϕ ψ 'ϕ ' '−ψ ' 'ϕ '
H= = = + = + =
2 2
2( EG − F ) 2 EG 2 E 2G 2ϕ 2((ϕ ' )2 + (ψ ' )2 )
1 − ψ ' (((ϕ ' )2 + (ψ ' ) 2 ) + ϕ (ψ 'ϕ ' '−ψ ' 'ϕ ' )
= ,
2 ϕ ((ϕ ' ) 2 + (ψ ' ) 2 )
2
eG + gE
2  eG + gE  eg e −ψ '
k1 = H+ H − K = +   − = = ,
2 EG  2 EG  EG E ϕ (ϕ ' ) 2 + (ψ ' )2
2
eG + gE  eG + gE  eg g ψ 'ϕ ' '−ψ ' 'ϕ
k2 = H − H 2 − K = -   − = = '.
2 EG  2 EG  EG G ((ϕ ' ) 2 + (ψ ' )2 )3 / 2

Observatie:
Daca profilul (curba generatoare) suprafetei M, c(t) = (ϕ (t ),0,ψ (t )) , este parametrizata canonic,
atunci ( ϕ ' )2 + (ψ ' )2 = 1 si formulele anterioare devin:
− ψ ' (ψ 'ϕ ' '−ψ ' 'ϕ ' )
K = ,
ϕ
1 − ψ '+ϕ (ψ 'ϕ ' '−ψ ' 'ϕ ' )
H = ,
2 ϕ
−ψ '
k1 = ,
ϕ
k2 = ψ 'ϕ ' '−ψ ' 'ϕ ' .

68
 2. Curburile unei parametrizari Monge

Fie h:U →
diferentiabila, U ⊂
2 deschisa si suprafata M data de x(u,v) = (u, v, h(u,v)),

unde x:U → M (parametrizare Monge).

Calculam coeficientii primei forme fundamentale.

xu = (1,0,hu), xv = (0,1,hv), xu u =(0,0,hu u), xu v = xv u = (0,0,hu v), xv v = (0,0,hv v).
E = <xu,xu> = 1+ hu2 ,
F = <xu,xv> = <xv,xu> = hu hv ,
G = <xv ,xv> = 1+ hv2 .

Calculam coeficientii celei de-a doua forme fundamentale.

x ×x
Normala Gauss este N = u v ,
xu × xv
e1 e2 e3
xu × xv = 1 0 hu = (-hu , hv ,1 ), xu × xv = 1 + hu 2 + hv 2 .
0 1 hv
1 0 hu
( xu , xv , xuu ) 1 huu
e = = 0 1 hv = .
xu × xv 1 + hu 2 + hv 2 0 0 h 1 + hu 2 + hv 2
uu
1 0 hu
( xu , xv , xuv ) 1 huv
f = = 0 1 hv = .
xu × xv 1 + hu 2 + hv 2 0 0 h 1 + hu 2 + hv 2
uv

1 0 hu
( xu , xv , xvv) 1 hvv
g = = 0 1 hv = .
xu × xv 2 2
1 + hu + hv 0 0 h 2
1 + hu + hv 2
vv

Din Teorema 1.1. din Anexa 1 si calculele anterioare putem calcula curbura Gauss, curbura
normala si curburile principale:
eg − f 2 huu hvv − huv 2
K= = ,
EG − F 2 (1 + hu 2 + hv 2 )2
eG − 2 fF + gE 1 huu (1 + hv 2 ) − 2huv hu hv + hvv (1 + hu 2 )
H= = ,
2( EG − F 2 ) 2 (1 + hu 2 + hv 2 )3 / 2
e huu g hvv
k1 = = , k2 = = .
E (1 + h 2 ) 1 + h 2 + h 2 G (1 + h 2 ) 1 + h 2 + h 2
u u v v u v

69
 ANEXA 3

1. Suprafete minimale izoterme conjugate armonic

Propozitia 1.1.
Elicoidul si catenoidul sunt suprafete minimale izoterme conjugate armonic.
Demonstratie. Fie elicoidul dat de parametrizarea x(u,v) = (b sh v cosu, b sh v sinu, bu) si
 v v 
catenoidul dat de y(u,v)=  a cos uch , a sin uch , v  . Pentru simplitate vom considera a =b =1.
 a a 
Vom arata mai intai ca cele doua suprafete sunt izoterme verificand definitia :
<xu , xu> = <xv , xv> = λ2 si <xu ,xv> = 0.
Catenoidul este suprafata de rotatie si, folosind rezultatele din Anexa 2.1. ( ϕ (v) = ch v si ψ (u)=v)
obtinem:
yu = ( - ch v sin u, ch v cos u, 0) , yv = ( sh v cos u, sh v sin u, 1) ;
E = <yu,yu> = ch2 v ;
G = <yv ,yv> = ((ch v)’)2+1= sh2 v + 1 = ch2v , deci <yu ,yu> = <yv ,yv>= λ2 , cu λ2 = ch2v ;
F = <yu,yv> = 0 .
Deci catenoidul este suprafata izoterma.
Efectuam acum calculele pentru elicoid:
xu = ( - sh v sin u, sh v cos u, 1) , xv = ( ch v cos u, ch v sin u, 0) ;
E = <xu,xu> = sh2 v sin2 u + sh2 v cos2 u+ 1 = sh2 v + 1 = ch2 v ;
G = <xv ,xv> = ch2 v cos2 u + ch2 v sin2 u = ch2 v deci <xu ,xu> = <xv ,xv>= λ2 , cu λ =ch v;
F = <xu,xv> = - sh v sin u ch v cos u + sh v cos u ch v sin u = 0.
Deci si elicoidul este suprafata izoterma si ambele suprafete au aceeasi coeficienti ai primei forme
fundamentale.
Se verifica si faptul ca sunt suprafete conjugate armonic, verifica relatiile Cauchy-Riemann.
Atunci, din Teorema IV.7. rezulta ca avem o deformare izometrica cu z(t) suprafata izoterma
minimala (deci toate suprafetele intermediare din procesul deformarii sunt minimale).

2. Functii complexe

Fie z ∈  , z=u+iv. Atunci, ∀ z ∈  e z = e u+iv = e u (cos v + i sin v) si

eiz + e −iz eiz − e−iz e z + e− z e z − e− z
cos z = , sin z = , ch z = , sh z = ,
2 2i 2 2
eiu − v − e −iu + v e−v (cos u + i sin u ) − ev (cos u − i sin u ) sin u (e −v − ev ) cos u (e− v − ev )
sin z = = = + =
2i 2i 2 2i

70
 = ch v sin u + i sh v cos u ,
eiu − v + e−iu + v e −v (cos u + i sin u ) + ev (cos u − i sin u ) cos u (e −v + ev ) sin u (e −v − ev )
cos z= = = +i =
2 2 2 2
= ch v cos u + i sh v sin u ,
e −iz + eiz
chz = ch(− iz ) = = cos(iz ) ,
2
eu +iv + e −u −iv eu (cos v + i sin v) + e −u (cos v − i sin v) cos v(eu + e −u ) sin v(eu − e−u )
chz = = = +i =
2 2 2 2
cos vchu sin vshu
= +i ,
2 2
eu +iv − e −u −iv eu (cos v + i sin v) − e −u (cos v − i sin v) cos v(eu − e −u ) sin v(eu + e−u )
shz = = = +i =
2 2 2 2
cos vshu sin vchu
= +i ,
2 2
e− z − e z e z − e− z
sin(iz) = = i sh z , sh(− iz ) = = - i sh z ,
2i 2i
eu +iv − e−u −iv eu +iv + e−u −iv e2(u +iv) − e2(−u −iv)
shzchz = = =
2 2 4
e2u (cos(2v) + i sin(2v)) − e−2u (cos(2v) − i sin(2v))
= =
4
cos(2v)(e2u − e−2u ) sin(2v)(e2u + e−2u ) cos(2v)sh(2u) sin(2v)ch(2u)
= +i = +i
4 4 2 2
2
 eu + iv − e −u −iv  2(u + iv )
+ e 2( −u −iv ) − 2
sh z = 
2  =e =
 2  4
 
1 e2u (cos(2v) + i sin(2v)) + e − 2u (cos(2v) − i sin(2v))
=− + =
2 4
1 cos(2v)(e2u + e − 2u ) sin(2v)(e2u − e− 2u ) 1 cos(2v)ch(2u ) sin(2v) sh(2u )
=− + +i =− + +i
2 4 4 2 2 2
2
 eu +iv + e −u −iv  2(u +iv )
+ e2( −u −iv ) + 2
ch z = 
2  =e =
 2  4
 
1 e 2u (cos(2v) + i sin(2v)) + e − 2u (cos(2v) − i sin(2v))
= + =
2 4
1 cos(2v)(e2u + e − 2u ) sin(2v)(e2u − e− 2u ) 1 cos(2v)ch(2u ) sin(2v) sh(2u )
= + +i = + +i
2 4 4 2 2 2

71
 ANEXA 4

Vectori complecsi

Lema 1.1.
Fie a,b ∈  3. Atunci avem egalitatile:
2 2 2 2
(i) a × b = a b − < a, b >
2
(ii) a × a = a
(iii) a × a = 2i(Im( a2 a3 ),Im( a3 a1 ),Im( a1 a2 )), unde a = (a1, a2, a3).
Demonstratie.
2 2 2 2 2 2 2 2
(i) a b = a b = a b (sin 2 ϕ + cos 2 ϕ ) = a × b + < a, b > , ϕ = cos( a, b)
2 4
(ii) a × a =< a × a, a × a >= − < a × a, a × a >= − < a × a, a × a > + < a, a > 2 = a
i j k
 
(iii) a × a =  a1 a2 a3  = (a2 a3 − a3 a2 , a1 a3 − a3 a1, a1 a2 − a2 a1) .
a a a 
 1 2 3
Cum a1, a2, a3 ∈  , vom nota a1 = a11 + i a12 , a2 = a21 + i a22 , a3 = a31 + i a32 si obtinem:
a2 a3 − a3 a2 = (a21 + i a22 )( a31 – i a32 ) – (a31 + i a32) (a21 – i a22 )
= 2i (a22 a31 – a21 a32 ) .
2i Im( a2 a3 ) =2i Im[(a21 + i a22 )(a31 – i a32 )] = 2i Im(a21 a31 + a22 a32 + i(a31 a22 – a21 a32))
= 2i(a31 a22 – a21 a32).
⇒ a2 a3 − a3 a2 = 2i Im( a2 a3 ) . Analog se arata si pentru celelalte:
a1 a3 − a3 a1 = (a11 + i a12 )( a31 – i a32 ) – (a31 + i a32) (a11 – i a12 )
= 2i (a32 a11 – a31 a12 ) .
2i Im( a3 a1 ) =2i Im[(a31 + i a32 )(a11 – i a12 )] = 2i Im(a31 a11 + a32 a12 + i(a32 a11 – a31 a12))
= 2i(a32 a11 – a31 a12).
⇒ a1 a3 − a3 a1 = 2i Im( a3 a1 ) ;
a1 a2 − a2 a1 = (a11 + i a11 )( a21 – i a22 ) – (a21 + i a22) (a11 – i a11 )
= 2i (a32 a11 – a31 a12 ) .
2i Im( a1 a2 ) =2i Im[(a11 + i a12 )(a21 – i a22 )] = 2i Im(a11 a12 + a12 a22 + i(a12 a21 – a11 a22))
= 2i(a12 a21 – a11 a22).
⇒ a1 a2 − a2 a1 = 2i Im( a1 a2 ) .

72
 Anexa 5
Suprafete minimale

0
-2 5

-4
0
-5

0
-5
5

Fig.1.1. Suprafata Enneper

 u 3
v 3 
x(u,v)=  u − + uv 2 ,−v + − vu 2 , u 2 − v 2 
 3 3 
 

0
-2 5

-4
0
-5

0
-5
5

Fig.1.2. Suprafata Enneper

π π
rotatie cu sau − in jurul axei Oz
2 2

73
 5

-5

-5

-4
-2
0
2 Fig.1.3. Suprafata Enneper
4
π
rotatie cu − in jurul axei Oy
2

-5

-5

-4
-2
0
2 Fig.1.4. Suprafata Enneper
4 π
rotatie cu in jurul axei Oy
2

74
 4
2 -5
0 0
-2 5
-4

-5

Fig.1.5. Suprafata Enneper

π
rotatie cu − in jurul axei Ox
2

4
2 -5
0 0
-2 5
-4

-5

Fig.1.6. Suprafata Enneper

π
rotatie cu in jurul axei Ox
2

75
 2

-2

0.4 1
0.2 1
0 0
-0.2
-0.4 0 -1
-1
-0.5
0 -2
0.5 -1
-1
1 0
1
2
Fig.1.7. Suprafata Enneper de grad 2

-2

0.5
1
0.25
0 1 0
-0.25 0.5
-0.5 -1
-1 0
-2
-0.5
-0.5
0 -2
0.5
-1 0
1

2
Fig.1.8. Suprafata Enneper de grad 3

76
 2

0.2 1 0 5
0
0.5 2.5
-0.2 -2

0 -5 0
-1
-0.5 -2.5
-0.5 0 -2.5
0
0.5 2.5
-1 -5
1 5

Fig.1.9. Suprafata Enneper de grad 5

2
0

-2

-2
0
2

Fig.2.a. Elicoid (a=1,b=1)

elicoid-catenoid(0)

77
 2 2
0 0
-2 -2

6
6

4
4

2
2

0
0

-2 -2
0 0
2 2

Fig.2.b. Fig.2.c.
elicoid-catenoid( π / 10 ) elicoid-catenoid( π / 5 )

2
2
0
0
-2
-2

2
2

0 0

-2

-2 -2
0
0
2
2
Fig. 2.e.
Fig. 2.d.
elicoid-catenoid( 3π / 10 ) elicoid-catenoid( 2π / 5 )

78
2

1
0
-1 2
-2
0
-4
-2
-2
0
2

Fig.3. Catenoid (a=1)

elicoid-catenoid(0)

5
0

-5

-5

-5
0
5

Fig. 4. Suprafata Henneberg

 2 2 
x(u,v) =  2shu cos v − sh(3u ) cos(3v),2shu sin v + sh(3u ) sin(3v),2ch(2u ) cos(2v) 
 3 3 

79
 1 -1 4
0
0 1
2
-1

2 2

0 0
+
-1

-2
-2

Fig.5. Suprafata Scherk 4

 1 
cos(av) 
x(u,v) =  u, v, log   (a = 1)
 a  cos(au )  

0
5
10
15

-2
-4
4
2
0
-2
Fig. 6.a. Suprafata Catalan
 u v
x(u,v) = a  u − sin uchv,1 − cos uchv,−4 sin sh  (a = 1)
 2 2

80
 0
5
10

2.5

-2.5
4
2
0 Fig. 6.b. Catalan( π /6)
-2

4
2 0
0 5
-2
10

7.5

2.5

-2.5

Fig. 6.c. Catalan( π /4)

81
 4
2 0
0 5
-2
10

7.5

2.5

-2.5

Fig. 6.d. Catalan( π /3)

-5
2 -2.5
0 0
2.5
-2 5

10

Fig.6.e. Conjugata suprafetei Catalan

Catalan( π /2)

82
 10
5
0
-5
-10
10

-5

-10

-10
-5
0
5

Fig. 7. Suprafata Bour

 1 1 4 3 
x(r,t) =  r cos t − r 2 cos(2t ),−r sin t − r 2 sin(2t ), r 3 / 2 cos( t ) 
 2 2 3 2 

2 15
1
0
-1 10
-2

-5 5

0
0
Fig.8. Suprafata Costa 5
Fig.9. Suprafata Thomsen
b 1 + b2 1 + b2 
x(u,v) =  u + ch(au ) sin(av), sh(au )ain(av)  (a =b =1)
b 1
sh(au ) cos(av), v+
a 2 a 2 2
 a a a 

83
 4 -4 -2
2 0
2
0 4
-2
-4

-5

Fig. 10. Conjugata suprafetei Enneper

-2

-1

-2

-2

2
Fig.11.1. Suprafata Richmond
 − 3u − u 5 + 2u 3v 2 + 3uv 4 − 3v + 3u 4v − 2u 2v3 + v5 
x(u,v) =  , ,u 
 2 2
6(u + v ) 2
6(u + v )2 
 

84
2

1
1
0
0

-1 -1
0
-2
1
2

Fig.11.2. Suprafata Richmond

85
 Bibliografie

[1] R. Caddeo, A. Gray, Lezioni di geometria differenziale su curve e superfici, vol. I, Cooperativa
Universitaria Editrice Cagliaritana, 2001.

[2] M. P. do Carmo, Differential Geometry of Curves and Surface, Prentice – Hall, Englewood
Cliffs, New Jersey, 1976.

[3] C. J. Costa, P. A. Q. Simoes, Complete minimal surface of arbitrary genus in a slab of
 ,

Annales de l’institut Fourier, vol. 46, no. 2, pp. 535 – 546, 1996

[4] A. Dobrescu, Curs de geometrie diferentiala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963.

[5] B. Doubrovine, S. Novikov, A. Fomenko, Geometrie contemporaine. Methodes et applications,

vol. I, Edition Mir, Moscova, 1982.

[6] H. Fujimato, Gauss Maps of Complete Minimal Surfaces, Progress in Differential Geometry,
Advanced Studies in Pure Mathematics 22, 1993, pp. 117-122, Kinokuniya Company Ltd.,
Tokyo, 1993.

[7] A. Gray, Modern Differential Geometry of Curves and Surfaces with Mathematica, CRC Press
LLC, 1998.

[8] D. Hoffman, Embedded Minimal Surfaces, Computer Graphics and Elliptic Functions, Global
Differential Geometry and Global Analysis 1984, Lecture Notes in Mathematics, vol. 1156, pp.
204 – 215, Springer – Verlag, Berlin and Heidelberg, 1985.

[9] C. C. Hsiung, A First Course in Differential Geometry, John Wiley & SONS, New York, 1981

[10] S. Ianus, Curs de geometrie diferentaia, Tipografia Universitatii din Bucuresti, 1981.

[11] W. Klingerberg, A Course in Differential Geometry, Springer – Verlag, New York, 1978.

[12] F. J. Lopez, F. Martin, Complete minimal surface in
 , Publications Mathematique, vol. 43,
no. 2, pp. 341 – 449, 1999

[13] W. H. Meeks, J. Perez, A. Ros, The geometry of minimal surfaces of finite genus I; curvature
estimates and quasiperiodicity, AMS/IP Studies in Advanced Mathematics, vol. 19, 2000.

[14] D. Mohr, Isometric Deformation of Minimal Surfaces, UWEC Mathematics Department

Zivnuska Scholarship Project, University of Wisconsin – Eau Claire, 2004

[15] L. Nicolescu, Curs de geometrie, Editura Fundatia Romania de maine, Bucuresti, 2002.

86
[16] J. Plateau, Statique experimentale et theoretique des liquides soumis aux seules forces
moleculaires , vol. I, Paris, Gauthier – Vaillars, Londra, Trubner et Cie, 1873.

[17] J. J. Stoker, Differential Geometry, Wiley– Interscience, New York, 1989.

87