Rezervatiile naturale din partea centrala a Campiei Romane

CUPRINS Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Partea I Cap. I. Ocrotirea naturii. Istoricul ocrotirii naturii n Romnia. Tendinte actuale. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ......................................... . . . . 5 Cap. II. Pozitia geografica si limitele.. . . . . . . . . ............................. . . . 9 Partea II STUDIUL CONDIIILOR NATURALE DIN PARTEA CENTRAL A CMPIEI ROMNE Cap. III. Elemente de ordin geologic. . . . . . . . . ......... . . . . . . . . . . . .10

3.1. Soclul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . 10 3.2. Cuvertura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . . . 10 Cap. IV. Relieful. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

4.1. Consideratii generale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . . . .12 4.2. Cmpia de subsidenta. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . 13 4.3. Cmpiile tabulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . . 14 4.4. Terasele si Lunca Dunarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . .16 4.5. Vaile si relieful de vale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... .17 4.6. Interfluviile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . .18 Cap. V. Clima. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 19

5.1. Factorii genetici ai climei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . .19 5.2. Temperatura aerului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . ..21 5.3. Umezeala relativa a aerului.. . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . 23 5.4. Precipitatiile atmosferice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . .24 5.5. Caracteristicile regimului eolian. . . . . . . . . . . ............... . . . . . . . ..25 5.6. Consideratii topoclimatice. . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . . . . . .25 5.7. Interferenta dintre circulatia vestica si cea estica n partea centrala a Cmpiei Romne. . . . . . . . . . ............................. . . . . . . . . . . . . .26 Cap. VI. Hidrografia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29

6.1. Consideratii generale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . .29 6.2. Reteaua de ape curgatoare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . .29 6.3. Apele statatoare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . .32 6.4. Apele subterane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... . . . . . . .33

Cap. VII. Vegetatia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 7.1. Zona de silvostepa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35 7.2. Zona forestiera. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36 7.3. Vegetatia de lunca. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 7.4. Modificarea antropica a peisajului n decursul timpului. . 38 Cap. VIII. Fauna. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 8.1. Fauna de padure. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41 8.2. Fauna de silvostepa si stepa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42 8.3. Fauna de lunca. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43 8.4. Fauna acvatica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43 8.5. Fauna de interes cinegetica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43 8.6. Factorii care ameninta stabilitatea unor ecosisteme. . . . . 43 Cap. IX. Solurile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45 9.1. Consideratii generale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45 9.2. Clasa molisolurilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 9.3. Clasa argiluvisolurilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .46 9.4. Clasa vertisolurilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 9.5. Clasa solurilor hidromorfe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 9.6. Solurile aluviale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 Partea III Cap. X. Prezentarea rezervatiilor naturale din partea centrala a Cmpiei Romne. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 48

10.1. Rezervatii floristice si forestiere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 10.1.1. Padurea Caldarusani. . . . . . . . . . . . . . . . . .48 10.1.2. Padurea Ciornuleasa. . . . . . . . . . . . . . . . . .50 10.1.3. Padurea Comana. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54 10.1.4. Padurea Manafu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62 10.1.5. Poiana cu narcise de la Negrasi. . . . . . . . . 62 10.1.6. Padurea Rioasa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63 10.2. Rezervatii mixte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64 10.2.1. Rezervatia Snagov. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 10.3. Rezervatii faunistice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67 10.3.1. Izvoarele de la Corbii Ciungi. . . . . . . . . . .67 Cap. XI. Raportul dintre valorificarea turistica si conservare. . . . . . . 75

Cap. XII. Concluzii. Semnificatia biogeografica a ariilor protejate din partea centrala a Cmpiei Romne. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 Anexa

INTRODUCERE Prin aceasta lucrare am ncercat sa realizez - pornind de la literatura de specialitate si de la observatiile de teren - o prezentare a starii actuale a rezervatiilor naturale din partea centrala a Cmpiei Romne (Teleorman - Mostistea). n ultimele decenii, presiunea antropica asupra peisajului natural de cmpie si, implicit, si asupra sectorului studiat, a devenit tot mai puternica. De multe ori, aceasta a fost n acord cu capacitatea de suport a mediului, dar au aparut si numeroase consecinte negative, pe care doresc sa le prezint n lucrare. Evidentiind aspectele concrete ale mediului de cmpie, am avut n vedere, n principal, problemele protejarii naturii (a biodiversitatii n mod deosebit) si ale utilizarii rationale a resurselor din acest sector. n studiul acestei zone geografice ne-am bazat pe o analiza atenta a factorilor fizico-geografici (geologie, relief, clima, hidrografie, sol), n contextul unor raporturi de cauzalitate si interdependenta n vederea stabilirii factorilor care favorizeaza sau impun restrictivitate n dezvoltarea si mentinerea unor specii floristice si faunistice n anumite conditii de mediu. Pe lnga bibliografia de specialitate, de un real folos la elaborarea acestei lucrari ne-au fost si numeroasele informatii cartografice alcatuite din harti geologice, topografice, pedologice s.a. Nu putem omite din gama lucrarilor consultate nici anuarele meteorologice si hidrologice care, prin datele analizate, ne-au ajutat la stabilirea caracteristicilor regimului climatic si hidrologic. La acestea se adauga si rezultatele activitatii desfasurate pe teren. n privinta structurii lucrarii, aceasta cuprinde trei parti, fiecare cu mai multe capitole si subcapitole. Prima parte cuprinde problematica importantei ocrotirii naturii, tendintele actuale n acest domeniu, precum si un scurt istoric al ocrotirii naturii n Romnia. Partea a doua reprezinta studiul conditiilor naturale din parte centrala a Cmpiei Romne (geologia, relieful, clima, hidrografia, vegetatia, fauna, solurile). Partea a treia cuprinde prezentarea rezervatiilor naturale din sectorul studiat si o serie de probleme legate de existenta lor, cum ar fi: starea actuala de conservare si modul de ocrotire, factorii care pun n pericol elementele ocrotite, raportul dintre valorificarea turistica si conservare etc. Lucrarea de fata a fost ntocmita sub conducerea stiintifica a doamnei profesoare conf. dr. Cristina Muica, de ale carei sugestii si recomandari am beneficiat pe tot parcursul elaborarii acestei lucrari. mi exprim astfel, si pe aceasta cale cele mai sincere multumiri doamnei profesoare conf. dr. Cristina Muica pentru pretiosul sprijin si numeroasele ndrumari ce mi le-a dat n vederea finalizarii acestei lucrari.

Partea I CAPITOLUL I OCROTIREA NATURII. SCURT ISTORIC AL OCROTIRII NATURII N ROMNIA. TENDINE ACTUALE Dezvoltarea civilizatiei industriale de la mijlocul secolului trecut a produs modificari profunde si accelerate mediului nconjurator, datorita solicitarii din ce n ce mai mari a resurselor naturale, a extinderii suprafetelor cultivate si a schimbarii sistemelor de cultura, a despaduririlor masive pentru obtinerea de masa lemnoasa si de terenuri noi pentru agricultura, precum si a altor activitati cu impact asupra mediului. n acelasi timp, civilizatia industriala a facut posibila si necesara o crestere

demografica rapida, a nsemnat o puternica dezvoltare a procesului de urbanizare, a creat noi aglomerari umane pe spatii restrnse. Dobndind posibilitatea de a transforma mediul nconjurator, omul nu si-a pus mult timp problema de a proceda rational, n conditii normale de echilibru si dezvoltare a vietii. Exploatarea irationala, n primul rnd, a resurselor regenerabile (paduri, flora, fauna etc), a accentuat efectul nociv al actiunilor omului asupra naturii. Pretutindeni n lume, din ce n ce mai insistent, se impun actiunile n sprijinul protectiei mediului nconjurator, fiind una din preocuparile contemporane prioritare. Prin ocrotirea naturii ntelegem masurile luate de stat sau de societate, n vederea opririi de la distrugere a unor anumite obiecte ale naturii, nsemnate din punctul de vedere al stiintei, al culturii si al economiei; anumite specii de plante si animale, peisaje naturale, fenomene geologice, zacaminte de roci sau minerale, fosile, pesteri, caderi de apa, lacuri sau izvoare, paduri, fnete sau ochiuri de stepa, ntinderi de mare etc. Acestea constituie asa-numitele monumente ale naturii. Prin rezervatii se nteleg portiuni de teritoriu, n care se urmaresc anumite scopuri stiintifice, economice sau de cultura, n care sunt oprite prin lege exploatarea economica a teritoriului, distrugerea starii lui naturale. Conservarea dinamica a naturii implica, printre altele, cunoasterea cauzala a dezechilibrelor din biosfera, la care a contribuit direct sau indirect factorul antropic, ca astfel sa putem asigura generatiilor viitoare un mediu prielnic dezvoltarii vietii. n tara noastra, initiativele ocrotirii naturii sunt vechi si deosebit de bogate. Unele marturii le gasim n operele cronicarului Ion Neculce si ale ilustrului carturar Dimitrie Cantemir. Unele dintre primele ncercari de reglementare a raporturilor omului cu natura dateaza nca din Evul Mediu, cnd exista "legea branistei" - loc oprit unde nimeni nu avea voie sa vneze, sa pescuiasca, sa pasuneze vitele si nici macar sa coseasca fnul fara voia stapnului. Miscarea pentru ocrotirea naturii n tara noastra s-a impus n perioada interbelica. Marea Unire a generat o vie activitate sociala, politica, economica si culturala. ara nu avea nsa o lege pentru protejarea naturii si o serie de zone pitoresti erau amenintate de diferiti factori. La sfrsitul secolului al XIX-lea asistam la nasterea unei adevarate miscari de ocrotire a naturii n rndul medicilor, biologilor si artistilor, dintre care putem mentiona: botanistul D. Grecescu, balneologul I. Bernath, scriitorul C. Hogas, pictorul N. Grigorescu. n anul 1921 ia fiinta "Societatea de turism pentru protectia naturii", avnd ca initiator pe M. Haret. Este prima forma organizata de ocrotire a naturii, cu un program care prevedea, printre altele, formarea unor rezervatii naturale si mprejmuirea lor. n primele decenii ale secolului XX, n fruntea actiunilor de ocrotire a naturii se afla naturalistii: Grigore Antipa, Emil Racovita, Ion Borcea, Iuliu Prodan, Andrei Popovici-Bznosanu, Valeriu Puscariu, Alexandru Borza, S. P. Grintescu etc. Astfel, n 1924, Al. Borza publica prima sinteza referitoare la conservarea naturii sub titlul "Protectia naturii n Romnia", sinteza care a ramas manifestul-program al miscarii pentru ocrotirea naturii n tara noastra. La 7 iulie 1930, este promulgata prima lege pentru protectia monumentelor naturii si se constituie Comisia monumentelor naturii. ntre anii 1930-1944, au fost declarate 36 de rezervatii naturale, cu o suprafata de cca. 15000 ha. De asemenea, au fost trecute sub protectia legii, speciile de plante si animale rare sau pe cale de disparitie. Ca urmare a activitatii Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, numarul rezervatiilor a crescut de la 36 si o suprafata de cca. 15000 ha, n anul 1944, la 130 si o suprafata de 75000 ha. n anul 1965. Multe din aceste rezervatii sunt cunoscute prin prezentarile realizate n revistele de biologie, geografie sau geologie sau n cadrul unor sinteze aparute pe plan national ("Ocrotirea naturii n R.P.R" de Valeriu Puscariu, "Monumente ale naturii din Romnia" de E. Pop, N. Salageanu, "Comori ale 4

naturii din Romnia" de T. Fodor, "Invitatie la drumetie" de T. Toader, C. Nitu etc.). De asemenea, o contributie deosebita la cunoasterea acestor rezervatii au adus-o naturalistii n cadrul celor zece Consfatuiri de geobotanica (1958-1970) organizate de Sectia de Botanica a Societatii de stiinte biologice sub directa ndrumare a profesorului I. T. Tarnavschi, apoi activitatile de cercetare si ocrotire realizate de colectivul Muzeului de istorie naturala "Grigore Antipa", condus de profesorul M. Bacescu. n anul 1973 este adoptata Legea privind protejarea si conservarea mediului nconjurator, lege care a situat tara noastra, la acea data, printre primele tari din lume care dispunea de o lege-cadru n acest domeniu. n anul 1974 s-a nfiintat Consiliul national pentru Protectia Mediului nconjurator. n urma aparitiei Legii nr. 9/1973, teritoriile ocrotite au crescut, numarul lor ajungnd la 395 de rezervatii, cu o suprafata totala de 222545 ha. n anul 1996. n anul 1991 s-a nfiintat Ministerul Mediului, iar n prezent functioneaza sub denumirea de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului. La nivel de judet, subordonate Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului functioneaza Agentiile de Supraveghere si Protectia Mediului. n procesul istoric necesar, al mpacarii omului cu natura, un rol de seama l va juca n viitorul apropiat sau mai ndepartat reconstructia ecologica, al carui obiectiv l constituie refacerea ecosistemelor naturale pe suprafete mai restrnse sau mai ntinse, n conformitate cu starile existente naintea impactului uman, pe baza unei bune cunoasteri a acestora. Strategia protectiei mediului nconjurator cere o mai buna organizare a actiunilor umane, un control eficient al lor si o reglementare juridica adecvata. Strategia nationala n domeniul mediului trebuie sa porneasca de la conceptul de dezvoltare durabila - reconfirmat de Conferinta Mondiala de la Rio de Janeiro, potrivit caruia dezvoltarea socioeconomica si conservarea resurselor sunt inseparabile. Protectia mediului nconjurator se contureaza ca o activitate distincta, avnd probleme specifice care solicita colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare numai n conditiile asigurarii unui cadru juridico-administrativ de desfasurare, adecvat, ea impunnd organizarea administrativa, resurse economice, un suport legislativ eficient si o sustinuta activitate de educatie cetateneasca (Prof. dr. Daniela Marinescu, 1994). Protectia mediului nconjurator este influentata n mare masura si de constiinta ecologica a populatiei. Educatia ecologica pentru ocrotirea naturii trebuie facuta permanent pentru toate vrstele si se poate desfasura prin scoli, conferinte, expuneri, prin radio si TV, presa, proiectii, excursii, asociatii pentru ocrotirea naturii etc. Protectia mediului nconjurator reclama o preocupare interdisciplinara si multidisciplinara.

CAPITOLUL II POZIIA GEOGRAFIC SI LIMITELE Cmpia Romna cuprinde ntreaga zona joasa care se desfasoara de-a lungul Dunarii inferioare, ntre Drobeta Turnu-Severin n vest si Galati n est. Catre nord, Cmpia Romna este delimitata de Piemontul Getic pna la valea Dmbovitei, de unde intra direct n contact cu Subcarpatii; patrunde ca un golf de-a lungul Siretului si apoi de la Panciu urmareste o linie dreapta vest-est, pna n apropierea localitatii Corod, apoi pe valea Geru pna la Siret. Limita vestica, sudica si estica o formeaza valea Dunarii. Sectorul luat n studiu se ncadreaza teritoriului Munteniei. Sintetiznd datele bibliografice (G.Vlsan, V.Mihailescu, P.Cotet, E.Liteanu etc.) si confruntndu-le cu realitatea geografica, se poate opina pentru urmatoarele subdiviziuni ale Cmpiei

Romne: Cmpia Olteniei, Cmpia centrala munteana, Cmpia de tranzitie a Bucurestiului si Cmpia estica. Sectorul de cmpie analizat se suprapune peste Cmpia centrala munteana, Cmpia de tranzitie a Bucurestiului si cuprinde, aproximativ, si o portiune a Cmpiei estice, mai precis Cmpia Mostistei. n ceea ce priveste limitele, n vest, unitatea este delimitata de rul Teleorman, n nord are ca limita Cmpia Piemontana Getica si Cmpia Piemontana a Curburii (Cmpia Pitestilor, Cmpia Trgovistei si Cmpia Ploiestilor), contactul fiind slab conturat, de cele mai multe ori el corespunznd unei linii de izvoare de la baza piemonturilor; n est sectorul de cmpie este delimitat de rul Mostistea, iar n sud, de-a lungul ntregului sector, se desfasoara valea Dunarii, sub forma unui culoar larg, latimea ei crescnd treptat de la vest la est. Partea a II-a STUDIUL CONDIIILOR NATURALE DIN PARTEA CENTRAL A CMPIEI ROMNE CAPITOLUL III ELEMENTE DE ORDIN GEOLOGIC Zona analizata se afla n partea centrala a celei mai mari unitati geomorfologice din tara noastra: Cmpia Romna. Din punct de vedere structural-tectonic, aceasta cmpie se constituie ntr-o depresiune (Valaha sau Pontica) dominata de un cadru nconjurator mai nalt. Cercetarile de suprafata ca si miile de foraje geologice si geotehnice au avut ca rezultat o cunoastere amanuntita a Depresiunii Valahe. Se pot delimita astfel doua etaje structurale: soclul si cuvertura sedimentara (P.Cotet, 1976). 3.1. Soclul Este eterogen att ca structura geologica ct si ca vrsta a consolidarii. Platforma Valaha (parte a Platformei Moesice) s-a consolidat n epoca prehercinica (Proterozoic - nceputul Paleozoicului) n urma orogenezelor precambriene si caledoniene si a nivelarilor care le-au urmat. Rezultatul acestor evenimente a fost metamorfozarea sisturilor cristaline si magmatismul cu caracter bazic. Eroziunea accentuata n conditiile unui climat cald si uscat si n conditiile slabirii miscarilor tectonice au condus la formarea peneplenei soclului precambrian, unitate cu caracter de suprafata de eroziune fosilizata. Din punct de vedere tectonic, nca din Paleozoic, soclul Platformei Valahe a fost afectat de mai multe falii care au compartimentat ntreaga regiune n mai multe blocuri. Ca urmare, fundamentul platformei se prezinta sub forma unor ridicaturi de tip horst separate prin afundari de tip graben. 3.2. Cuvertura Cuvertura Platformei Valahe are o grosime de mai multe mii de metri. S-a format n epoca hercinica si carpatica, miscarile de basculare ale soclului determinnd transgresiuni si regresiuni marine. Au alternat astfel perioade de acumulare de sedimente n regim marin cu perioade de evolutie subaeriana. n suita de depozite ce constituie cuvertura, se recunosc mai multe cicluri sedimentare: a) Ciclul Ordovician-Carbonifer. Se caracterizeaza prin alternante de depozite marine, lagunare si continentale. Sunt reprezentate gresii, dolomite, calcare, argile n structuri ce depasesc 3000 m grosime.

b) Ciclul Permian terminal-Triasic. Se remarca prin asocieri de conglomerate, argile, marnoargile (de obicei de culoare rosie) cu roci eruptive (porfire, cuartite, bazalte) si piroclastite. Grosimea lor este de peste 3600 m. c) Ciclul Jurasic mediu - sfrsitul Cretacicului. Activitatea tectonica redusa este evidentiata de monotonia depozitelor de calcare fine, creta, marne. d) Ciclul Badenian-Cuaternar. Depunerile monotone de marne, argile n alternanta cu gresii si nisipuri atesta din nou o perioada calma din punct de vedere tectonic. Acest ciclu se ncheie cu depozite cuaternare, n baza carora se ntlnesc formatiuni de origine fluvio-lacustra cunoscute sub numele de "stratele de Fratesti", apartinnd Pleistocenului inferior, peste care este dispus Holocenul inferior si superior. Colmatarea lacului pliocen din domeniul valah este marcata prin nisipurile de Mostistea. Depozitele loessoide caracteristice Pleistocenului superior se ntlnesc la vest de valea Dmbovnicului, pe interfluviul ce-l separa de Glavacioc, precum si de-a lungul albiei Neajlovului si pun n evidenta pietrisuri, nisipuri si argile apartinnd luncii. Cuvertura de loess depusa peste aceste strate are o grosime cuprinsa ntre 1 si 3 m (fig.1). Aceste strate includ att loess eolian prafos, ct si lehmuri argiloase, nisipoase, deluviale si proluviale. Cele mai noi formatiuni se ntlnesc pe luncile joase ale Dmbovnicului si Glavaciocului, fiind reprezentate prin depozite fluviatile mai grosiere pe Dmbovnic (nisipuri, pietrisuri) si mai fine pe Glavacioc (luturi, argile, chiar argile gonflante). Stratele sedimentare specifice holocenului se afla n stadii mai mult sau mai putin evoluate de solificare. Rocile superficiale (ale Cuaternarului) se caracterizeaza printr-o slaba rezistenta la actiunea factorilor externi. De aceea ele au fost foarte usor erodate, genernd forme de relief tipice. CAPITOLUL IV RELIEFUL 4.1. Consideratii generale Relieful constituie baza tuturor celorlalte conditii naturale sau suprafata directa asupra careia actioneaza tot complexul de factori interni si externi, inclusiv activitatea omului. Din punct de vedere genetic, relieful Cmpiei Romne este rezultanta directa a actiunii fortelor endo-exogene. n ansamblu, relieful Cmpiei Romne se ncadreaza n categoria marilor sesuri continentaleale Europei, de tipul cmpiilor de loess, cu forme netede, usor ondulate si nclinate, cu energie redusa si altitudini care foarte putin depasesc 200 m. Urmarind diferentierile din cuprinsul Cmpiei Romne, s-a observat (V.Mihailescu, 1947) o grupare pe fsii longitudinale a marilor ei subdiviziuni: o fsie de cmpii piemontane sau subcolinare la nord, o zona de subsidenta aproape continua ntre Arges si Siretul inferior, o ntinsa zona a cmpiilor tabulare, cu largi interfluvii netede ntre vai si, la marginea sudica, lunca Dunarii, joasa s umeda mai tot timpul anului (fig.2). Sectorul de cmpie luat n studiu, cel dintre rurile Teleorman si Mostistea, se suprapune, din punct de vedere al reliefului, peste zona subsidenta si peste cea a cmpiilor tabulare din cadrul Cmpiei Romne. La sudul cmpiilor piemontane si la est de rul Arges, se desfasoara un sir de unitati de cmpie cu latimi de 10-25 km (Titu-Potlogi-Sarata, Gherghita-Urziceni, Siretul inferior), formate precumpanitor din argile, mluri, nisipuri fine. Ele formeaza ceea ce geografii au denumit zona de divagare din Cmpia Romna iar geologii, zona de subsidenta. Aceasta zona cuprinde cmpii joase, cu ruri divagante care si-au schimbat frecvent albiile n vremuri recente, avnd tendinte de nmlastinire nu numai datorita revarsarilor, ci si apelor freatice foarte apropiate de suprafata. De asemenea, cmpia 7

de subsidenta se caracterizeaza prin vai putin adncite, albii parasite, terase fluviatile ngropate, acoperite cu depozite loessoide cu grosimi de 5-10 m, care sunt afectate la suprafata de crovuri, dar care att ca adncime, ct si ca densitate, sunt mai reduse fata de cele din cmpiile Mostistei si Burnazului. La zona de confluenta majoritatea vailor mici se termina prin limane fluviatile, ca cele de la Balteni, Snagov, Balta Neagra, Caldarusani si Comana pe partea dreapta a Ialomitei. Zona cmpiilor de interfluvii (sau a "cmpiilor tabulare" cum le numeste Vintila Mihailescu), care se ntinde pna aproape de Dunare (de felul cmpiilor: Gavanu-Burdea, Burnaz, Vlasia, Mostistea, Baraganul), este alcatuita din largi interfluvii ("cmpuri" n terminologia populara) separate de vai rare si putin adnci (obisnuit sub 20 m), prezentnd frecvent terase marginale (cmpurile reprezentnd ele nsele, deseori, terase sau suprafete ce pot fi asimilate acestora). Aceste cmpii au altitudini cuprinse ntre 40 si 160 m. n alcatuirea lor intra la suprafata loessul si depozitele loessoide cu grosimi foarte mari (10-30 m) ce au determinat pozitia la adncime a pnzei freatice si o frecventa deosebita a crovurilor si vailor rezultate din unirea acestora. n unele crovuri ntlnim lacuri (lacuri de crov), ntre care cteva sunt sarate. Vaile alohtone care separa subunitatile cmpiei au lunci foarte largi, cu meandre si despletiri numeroase. Destul de des, pe masura apropierii de Dunare, apar si terase. Rurile mai mici, afluentii acestora, au adesea gurile de varsare astupate de aluviunile colectorului si ca urmare, sectorul inferior este transformat ntr-un lac (liman). Din categoria celor doua tipuri genetice de cmpii prezentate, cele care intra, n mod direct, n perimetrul care face obiectul prezentei lucrari, sunt Cmpia de subsidenta Titu-Potlogi si cmpiile tabulare Gavanu-Burdea, Burnaz, Vlasia si Mostistea (Al. Rosu, 1973, V.Tufescu). 4.2. Cmpia de subsidenta Cmpia Titu-Potlogi este asezata n partea centrala a Cmpiei Romne, pe cursurile inferioare ale Argesului si Dambovitei. Desi se deosebeste fata de regiunile nconjuratoare prin aspectul sau de cmpie aluviala, care se contopeste cu luncile rurilor, stabilirea limitelor sale strict morfologice a necesitat investigatii multiple, bazate pe observatii si cartari directe, ct si pe interpretarea unor materiale documentare. Limita vestica este cea mai expresiva, fiind marcata de valea Argesului care desparte Cmpia Titu de Cmpia Gavanu-Burdea. Spre nord, Cmpia Titu se margineste cu Cmpia piemontana a Trgovistei. Spre nord-est, Cmpia Titu patrunde ca un "golf" pe valea Dmbovitei. n partea de sud, ntre Arges si Dmbovita, trasaturile Cmpiei Titu se ntrepatrund cu cele ale Cmpului Clnaului, subunitate a Cmpiei Vlasiei. Spre est, spre Cmpia Vlasiei, limita este mult mai greu de stabilit, aceasta prezentndu-se ca o fsie de tranzitie spre Cmpia Vlasiei. ntre limitele mentionate mai sus, Cmpia Titu are o suprafata de circa 515 km2, ceea ce reprezinta aproximativ 1% din suprafata Cmpiei Romne. Altitudinea cmpiei, care variaza ntre 200 m si 120 m, scade usor de la nord la sud. Altitudinile respective exprima netezimea si monotonia acestei cmpii. Singura treapta de relief, care se interpune n mofologia regiunii, este lunca care ntovaraseste cursurile rurilor. De mentionat, nsa, ca lunca Dmbovitei nu este individualizata strict, pentru ca ea devine comuna cu cea a rurilor vecine. Suprafata cmpiei este acoperita cu depozite aluvionare si partial loessoide, care stau pe orizonturi de pietrisuri si nisipuri, n care sunt cantonate apele freatice. Acestea formeaza o pnza freatica situata la mica adncime si dau nastere la izvoare si zone nmlastinite. 4.3. Cmpiile tabulare Cmpia Gavanu-Burdea, de origine fluvio-lacustra, are aspect tabular, ea fiind o continuare directa a Vlasiei spre vest. Aspectul general este al unui platou cu o nclinare generala de la nord-vest 8

spre sud-est, sens n care cotele scad de la 225 m pna la 75 m. Cmpul Gavanu-Burdea prezinta un aspect neted, fragmentat fiind de vaile Teleorman, Dmbovnic, Glavacioc si Neajlov. Este alcatuita dintr-o cuvertura de pietrisuri care se subtiaza spre sud, acoperite cu o manta de formatiuni loessoide continnd ape freatice. Rurile sunt putin adncite, nsotite de una sau doua terase cu altitudine relativ mica. n mod frecvent apar fenomene de tasare care determina aparitia microdepresiunilor (crovuri), n care apa din precipitatii se acumuleaza provocnd baltiri. Aceste crovuri devin din ce n ce mai frecvente n partea de sud-est, pe masura ce patura de loess devine mai groasa n raport cu cea de pietrisuri ce se subtiaza n aceeasi directie. Cmpia Gavanu-Burdea cuprinde ntreaga regiune dintre Vedea si Arges. Cmpia Burnazului se dezvolta la sud de valea Clnistei, ntre rurile Olt la vest si Arges la est, caracterizndu-se printr-o panta morfologica nclinata de la sud la nord, pusa n evidenta de directia vailor care o dreneaza. Este fragmentata n partea de est de reteaua hidrografica a vaii Clnistea, iar spre vest de vaile Teleorman si Vedea, cu afluentii lor. Aceasta cmpie are aspectul uni platou nalt pus din ce n ce mai bine n evidenta catre est prin adncirea culoarului Clnistei si prin abruptul puternic cu care domina lunca mult mai ngusta a Dunarii. Are altitudinea medie de circa 90 m. Constitutia litologica este data de stratele de Fratesti, alcatuite din pietrisuri, nisipuri si marne argiloase, peste care urmeaza depozitele loessoide cu grosimi de 15-20 m. Depositele loessoide au favorizat procesele de tasare si deci aparitia formelor de relief de tasare n loess (crovuri, padine, vlcele), prezente att n vestul, ct si n estul Burnazului. De asemenea, Cmpia Burnazului se caracterizeaza printr-o bogatie a apei freatice care iese la zi sub forma de izvoare puternice, datorita energiei mari a reliefului pe laturile externe. Cmpia Vlasiei. Denumire data dupa renumitii codrii ai Vlasiei, numita si Cmpia Bucurestilor, se axeaza n general pe bazinul Argesului - de la Clnistea, n sud-vest, pna n partea superioara a bazinului Mostistei, n nord-est. innd seama de directia vailor, se observa ca aceasta cmpie are o panta orientata, n general, de la nord-nord-vest catre sud-sud-est. Spre nord-vest cmpia are o altitudine de 75-80 m, iar spre sud-est altitudinea descreste pna la 50 m. Relieful sau neted este fragmentat de vaile Ciorogrlei, Dmbovitei si Colentinei. Cmpia Vlasiei este fragmentata de vai cu lunci largi si terase, dar care nu prezinta diferente de nivel. Spatiile interfluviale si terasele sunt acoperite de depozite loessoide, fiind afectate intens de procesele de tasare (crovuri). n cadrul Cmpiei Vlasiei, se disting urmatoarele subunitati: Cmpia Bucurestiului, Cmpia Snagovului, Cmpia Maia, Cmpia Movilitei, Cmpia Clnaului si Lunca Arges-Sabar (Gr. Posea, I. stefanescu, 1985). Cmpia Mostistei. Numita de Vintila Mihailescu (1966) si Cmpul Ciornuleasa (partea vestica, dintre Arges si Mostistea), este delimitata la nord-est de valea Mostistei, de valea Pasarea la nord-vest, de valea Dmbovitei si a Argesului la vest si de lunca larga a Dunarii la sud. Aceasta unitate de cmpie face trecerea n est spre Baraganul propriu-zis. Altitudinile variaza ntre 100 m n nord si 25 m n sud. Constitutia litologica este data de nisipurile de Mostistea, de vrsta Pleistocen superior, care apar n versantul drept al Mostistei si sunt acoperite pe toata extensiunea lor de depozite loessoide cu grosimi pna la 20 m. Prezenta orizontului de loess a contribuit la dezvoltarea intensa a proceselor de tasare care, prin crovurile si vlcelele de tip "furcitura", fragmenteaza aceste suprafete orizontale. 4.4. Terasele si Lunca Dunarii Terasele constituie o parte integranta a Cmpiei Romne, ele trecnd, n aval, n nivelul interfluviilor din cmpie, cu care se confunda. Terasele Dunarii scad ca numar de la vest la est, aceasta 9

ca urmare a individualizarii pe etape a vaii Dunarii de la vest la est, pe masura retragerii lacului cuaternar al Cmpiei Romne. n sectorul cuprins ntre Vedea si Arges, apartinnd Burnazului, terasele Dunarii au mai mare dezvoltare ntre valea Teleormanului si localitatea Daia. Aici sunt bine dezvoltate terasele medii si inferioare. Tot aici se remarca si primul fragment de cmpie lipsit de terase dunarene, situat ntre Daia si Cascioarele, unde Lunca Dunarii vine n contact direct cu cmpul nalt al Burnazului dupa care urmeaza asa-numita "terasa Greaca", remarcata si descrisa pentru prima data de Vintila Mihailescu (1928). Terasa superioara, cu o altitudine absoluta de 58-60 m, se dezvolta din valea Zboiului pna la vest de Chirnogi, cu o latime de circa 7-8 km. Pe suprafata acestei terase exista crovuri de dimensiuni relativ mari si cteva viroage n partea de nord-est. ntre Arges si Mostistea, Dunarea are patru terase, situate sub nivelul cmpului si care se racordeaza destul de bine cu terasele Argesului. Lunca constituie portiunea joasa, aluvionara, a vaii care sta sub actiunea directa a fluviului sau bratelor acestuia, prezentnd aspecte diferite, att n profil transversal, ct si n cel longitudinal. Lunca Dunarii este n general o regiune inundabila, ale carei cote scad de la 20 m, n vest, pna la 15 m, la est de confluenta cu valea Mostistei. ntre gura Oltului si Giurgiu, n dreptul Burnazului, lunca si terasele marginale se ngusteaza ca un culoar, iar cursul fluviului devine aproape rectiliniu. ntre Giurgiu si Calarasi, lunca se largeste (12-13 km), grindurile scad mult n naltime, multimea urmelor de grle, privaluri si a incintelor fostelor lacuri este mult mai mare. Latimea maxima a luncii se ntlneste ntre Greaca si Cascioarele, n dreptul punctului Slom (9 km). Latimea minima se gaseste ntre Slobozia si Giurgiu, unde, ntre albia propriu-zisa si bratele secundare, are doar 2-3 km. n prezent, Lunca Dunarii este ndiguita. Depozitele constituente ale luncii sunt n principal mlurile argiloase si nisipurile fine, cu un grad mic de permeabilitate, care au permis si formarea numeroaselor lacuri (multe desecate) din lunca centrala si externa, precum si nisipurile cu granulatie medie, slab cimentate, cu un grad mediu de permeabilitate, care formeaza grindurile fluviatile longitudinale. 4.5. Vaile si relieful de vale Vaile care apar n sectorul de cmpie analizat, dupa dimensiuni, pot fi mpartite n vai principale, vai mijlocii si vai minore. Dintre vaile principale, mai importante, mentionez: Valea Argesului reprezinta cea mai mare axa a Cmpiei Centrale, cu directia nord-vest sud-est si ea se ntinde ntre Pitesti si Oltenita. Valea Argesului se aseamana foarte mult cu valea Dmbovitei n zona de divagare Potlogi-Brezoaia, unde are maluri joase, iar n culoarul Ciorogrla-Domnesti ea a avut lunca comuna cu Dmbovita. ncepnd de la Buturugeni n jos, valea Argesului devine asimetrica pna la Gradistea, versantul ei drept fiind mai clar, iar de la Gostinari si pna la Radovanu, abruptul Burnazului o domina cu peste 30-40 m. Valea Dmbovitei prezinta aspecte mai variate. De la Contesti si pna la Joita are maluri joase si traverseaza zona de divagare Racari. De la Bcu, valea Dmbovitei devine din nou asimetrica prin versantul drept maai nalt pna la confluenta cu Argesul. Versantul stng mai prelung prezinta 2-3 terase joase, destul de ntinse la est de Budesti si care se contopesc n dreptul localitatii Curcani cu terasele Dunarii. Asimetria este foarte evidenta si n cuprinsul capitalei prin numeroasele gradisti, situate n lunca. Valea Ialomitei este cea mai lunga vale interioara a Cmpiei Romne. Strabate zona de divagare, apoi patrunde n cmpia de loess a Snagovului printr-un culoar ngust si fara terase pleistocene. Dupa confluenta cu Prahova, valea Ialomitei patrunde n Baragan. 10

Asimetria vaii Ialomitei este mai evidenta ca la oricare dintre vaile Cmpiei Romne, datorita att versantului drept, abrupt pe tot parcursul, ct si celor doua terase joase, nu prea extinse. Terasele Ialomitei se caracterizeaza prin multimea limanelor fluviatile: Snagov, Caldarusani, Balta Neagra etc. Vaile mijlocii, cum este Teleormanul, au terase locale n numar de 2-3 sau chiar 4 si lunci pe tot parcursul. Ele sunt destul de adnci, luncile au caracterul unor mici sesuri aluviale, intens acumulate, iar terasele de meandru apar destul de des. n aceeasi categorie intra si vaile Glavaciocului si Neajlovului. Vaile minore reprezinta generatia cea mai noua de vai si ele sunt formate prin drenarea exterioara a crovurilor (Vlasia si Mostistea, Burnaz) si aparitia vailor de tip furcitura sau de tip Mostistea. 4.6. Interfluviile (cmpurile) Interfluviile joase din zona de divagare Sunt destul de nguste si ele nu depasesc vaile pe care le domina dect cu 3-5 m; iar ca urmare, n cuprinsul lor se produc inundatii si colmatari aluvio-proluviale sau se formeaza zone umede mlastinoase n urma ploilor bogate torentiale sau a topirii zapezilor. Saraturile sunt destul de intinse si numeroase. Interfluviile nalte - cmpurile tabulare suspendate Interfluviul Teleorman-Arges apartine Cmpiei Gavanu-Burte si se caracterizeaza prin cuvertura de loess, vai adnci si crovuri mai rare. Ca un tampon, cu aspect de pinten prelung, orientat de la vest spre est, si care domina vaile marginase (Clnistea si Dunarea) sta Burnazul - tip de cmp suspendat, neted si cu numeroase crovuri, dar fragmentat pe margini de vai nguste si adnci. Interfluviul Arges-Dmbovita iese n evidenta prin aspectul lui ngust si prelung, dar integrat Cmpiei Vlasiei si subregiunii Bucuresti, apoi prin versantul drept abrupt al Dmbovitei, ca si prin multimea crovurilor. Interfluviul Dmbovita-Arges-Ialomita este lung, masiv si asimetric, mai nalt n nord si est, dar mai cobort spre sud. Acesta apartine cmpiilor Vlasia si Mostistea. n concluzie, desi este o regiune de cmpie, conditiile de mediu sunt destul de variate, ndeosebi prin diferentieri ale factorului hidric (apa freatica la adncimi mari sau aproape de suprafata, numeroase izvoare, lacuri de tip liman etc), ceea ce a favorizat dezvoltarea unor ecosisteme variate, astfel ca au existat conditii pentru declararea unui numar relativ mare de arii protejate cu caractere diverse. CAPITOLUL V

CLIMA Clima este o sinteza a starilor de timp dintr-un lung sir de ani si constituie mediul atmosferic n care se dezvolta viata n locul considerat. Pentru noi, clima reprezinta si unul din componentii mediului geografic, care ne explica si ne face sa ntelegem diferitele aspecte naturale; ea este unul din principalii factori de formare si raspndire a vegetatiei si solurilor si tot ea este aceea care direct sau indirect imprima reliefului unele particularitati. Aspectele fizico-geografice, relativ variate ale Cmpiei Romne, reflecta spatiul, conexiunea dintre principalele forte dinamice ale climei, pe de o parte si celelalte elemente ale mediului geografic, pe de alta parte. 11

Datorita pozitiei pe care o are n sudul tarii, altitudini n general sub 200 de metri si a cadrului nconjurator mai nalt cu deschiderea ei larga spre nord-est n lungul Dunarii, Cmpia Romna face parte din provincia cu clima continentala excesiva. Aceasta provincie se caracterizeaza prin amplitudini termice mari, determinate de racirea puternica din timpul iernii, ca urmare a patrunderii maselor de aer arctic si de ncalzirile excesive din timpul verii ce au loc n cursul invaziei maselor de aer tropical. n legatura cu caracterul excesiv al climei trebuie precizat ca acesta se accentueaza n partea de est, unde, dupa cum se stie, secetele si viscolele au o frecventa mai mare. 5.1. Factorii genetici ai climei Factorii genetici ai climei sunt de natura radiativa, dinamica si geografica (Al. Rosu, 1972). a) Factorii radiativi Factorii radiativi sau cosmici sunt reprezentati prin: radiatia solara directa, radiatia difuza, radiatia totala, radiatia reflectata si absorbita. Radiatia solara directa este sursa principala de caldura pentru suprafata terestra, intensitatea radiatiilor solare directe fiind conditionata de temperatura atmosferei, de prezenta si regimul nebulozitatii si al cetii. Ea atinge valorile maxime n lunile de vara, la ora prnzului. Radiatia difuza provine din radiatia reflectata din anumite particule ce compun atmosfera. Intensitatea ei este direct legata de capacitatea atmosferei si de culoarea solului. Radiatia difuza este mai mare iarna dect vara si aceasta datorita stratului de zapada cu albedoul ridicat. Radiatia totala sau globala este suma radiatiilor directe si difuze. Valoarea maxima a radiatiei totale se nregistreaza n iulie. Radiatia reflectata si absorbtia provine din radiatia solara directa si difuza, care odata ajunsa la suprafata subiacenta este reflectata, iar o alta parte este absorbita. b) Factorii dinamici Factorii dinamici ai climei, respectiv circulatia generala a atmosferei, constituie un factor climatogen deosebit de important, fiind cauza principala a radiatiilor neperiodice, a principalelor procese si fenomene atmosferice. Caracteristica generala a circulatiei atmosferice o constituie advectiile frecvente de aer temperat-oceanic din vest, advectiile de aer temperat continental din est, patrunderile frecvente ale aerului tropical din sud si sud-vest si invaziile n aceasta zona ale aerului arctic din nord. c) Factorii geografici Factorii geografici au o importanta deosebita n aparitia unor microclimate distincte. Dintre acesti factori pot fi citati: relieful, vegetatia, solurile si elementele hidrografice. Vegetatia genereaza conditiile specifice pentru aparitia unor microclimate distincte. Astfel, prin fenomenul de transpiratie al plantelor, se ridica gradul de umiditate al aerului, se atenueaza absorbtia n sol a radiatiilor (deci este favorizata existenta unor temperaturi mai scazute), se modifica si se atenueaza regimul vntului etc. Solurile actioneaza n special prin capacitatea lor de reflectare a razelor solare (albedou) datorita culorii. Astfel, cernoziomurile, prin culoarea lor mai nchisa, reflecta aproximativ 12% din radiatia solara, pe cnd nisipurile reflecta 30-40%. n luncile rurilor din sectorul studiat apare un tip microclimatic caracteristic luncii, n general mai umed si mai rece dect climatul interfluviilor.

12

Elemente climatice caracteristice 5.2. Temperatura aerului Acest parametru climatic, ca de altfel si ceilalti a fost examinat si analizat pe baza unui volum de date meteorologice de la statiile Bucuresti-Filaret (1896-1996), Titu (1896-1996) si Gaesti. Temperatura medie anuala Temperatura medie anuala la statia Bucuresti-Filaret, calculata pentru intervalul 1896-1996 este de 110C (fig.1). Pentru statia meteorologica Titu, temperatura medie anuala este de 10,10C (18961996), iar la Gaesti aceasta nregistreaza tot valoarea de 10,10C. Urmarind temperaturile medii anuale pe intervalul mentionat, la statia meteorologica Titu, constatam diferente mici de la un an la altul. Media anuala maxima a fost de 11,90C si s-a nregistrat n 1989, n timp ce media cea mai scazuta a cobort la 9,10C n anul 1985. Rezulta o diferenta de 3,80C ntre anul cel mai calduros si anul cel mai racoros, diferenta ce se datoreaza unor cauze generale care stau la baza climei din tara noastra. n lunile ianuarie si februarie temperaturile sunt negative, pentru ca apoi sa creasca, odata cu durata de stralucire a soarelui, pna n luna iunie cnd se nregistreaza 21,40C (Titu) si 22,80C (Bucuresti-Filaret), dupa care descresc pna n luna decembrie cnd din nou temperatura medie lunara devine negativa (fig.2). Amplitudinea termica medie anuala de 23,50C exprima gradul mai redus de continentalism n comparatie cu sud-estul Cmpiei Romne, unde aceasta valoare depaseste 24,5-250C (25,20C la Bucuresti-Filaret). n anotimpul de iarna, temperatura medie este de -1,10C (Titu), 10C (Bucuresti-Filaret) si 1,20C (Gaesti), luna decembrie, comparativ cu lunile ianuarie si februarie, prezentnd temperaturi mai ridicate cu 0,5-1,70C. Aceasta se datoreaza nebulozitatii si umiditatii relative a aerului mai ridicat. n luna ianuarie, odata cu patrunderea aerului mai rece dinspre nord-est, au loc inversiuni de temperatura, motiv pentru care se nregistreaza mediile lunare cele mai scazute: -2,10C (Titu) si -2,40C (BucurestiFilaret). Primavara, temperatura medie anotimpuala este de 10,30C, respectiv 11,20C fiind foarte apropiata de media anuala, dar mai mica dect a anotimpului de toamna. n lunile de vara, temperatura aerului este cuprinsa ntre 19,70C n iunie si 21,40C n iulie (Titu), 20,60C n iunie si 22,80C n iulie (Bucuresti-Filaret) si 21,220C (Gaesti). n anotimpul de toamna, ncepnd cu luna octombrie, temperaturile descresc brusc, acestea fiind cuprinse ntre 16,40C n septembrie si 4,50C n noiembrie (Titu), 17,80C si 5,50C (BucurestiFilaret). Din evolutia anuala a temperaturii aerului se constata faptul ca iarna si vara, temperatura variaza foarte putin de la o luna la alta (1-20C), n timp ce n anotimpurile de trecere valorile urca sau coboara cu 5-60C. Temperaturi maxime si minime absolute Temperaturile maxime absolute depasesc 350C n perioada iunie-septembrie la statia meteorologica Titu, respectiv iunie-octombrie la statia meteorologica Bucuresti-Filaret. n iulie 1987 s-a nregistrat temperatura maxima absoluta de 40,20C la statia Titu, ca urmare a prezentei aerului cald, de origine tropicala, deasupra Cmpiei Romne. Dupa suma anuala a precipitatiilor (487,5mm), sub media multianuala, anul 1987 a fost un an secetos. Maximele absolute coboara pna la 16,40C n luna ianuarie. La statia meteorologica Bucuresti-Filaret, temperatura maxima absoluta a atins 41,10C la 20 august 1945 (fig.3). Asemenea valori determina fenomene de uscaciune si seceta relativ frecvente, cum

13

a fost cazul n anii 1945, 1946, 1948, 1950, 1962, 1963, cnd si precipitatiile au fost mult reduse (250400mm). La statia meteorologica Gaesti, temperatura maxima absoluta a fost de 410C la 2 iulie 1927. Temperaturile minime absolute cele mai scazute se nregistreaza n perioada de iarna ca urmare a invaziei aerului rece dinspre nord-est si a inversiunilor de temperatura ce se produc. Astfel, minima absoluta a cobort pna la -27,40C n ianuarie 1988 la statia meteorologica Titu. n sezonul cald, minimele absolute nu depasesc 6,80C n luna iunie. La statia meteorologica Bucuresti-Filaret, temperatura minima absoluta a nregistrat valoarea 0 de -30 C la 25 ianuarie 1942 (fig.4). Astfel de temperaturi negative caracterizeaza geruri puternice, care pot afecta asociatiile vegetale, mai ales n conditiile solului lipsit de strat de zapada. De asemenea, si la statia meteorologica Bucuresti-Filaret, minimele absolute nu depasesc 8,60C n luna iulie. La statia meteorologica Gaesti, temperatura minima absoluta a fost de -310C la 25 ianuarie 1963. Din cele prezentate, rezulta ca amplitudinea termica absoluta este cuprinsa ntre 67,60C si 710C, ceea ce arata gradul de continentalism al regiunii studiate, acesta crescnd de la vest la est. nghetul Scaderea temperaturii aerului sub 00C si mentinerea sa pe o anumita perioada de timp favorizeaza producerea nghetului. Parametrii caracteristici nghetului sunt influentati pe de o parte de particularitatile circulatiei generale a atmosferei, iar pe de alta parte de conditiile locale. nghetul, care are influente negative asupra plantelor si a vegetatiei n general, se produce diferit, fie ca este vorba de primul sau de ultimul nghet. Astfel, data medie de producere a primului nghet (de toamna) se realizeaza n cursul lunii octombrie (statia meteorologica Titu), dar, n functie de circulatia generala a atmosferei, primul nghet se poate produce mult mai devreme, chiar n luna septembrie (ultima decada a lunii). Prima zi cu nghet este posibil sa apara la Gaesti n a treia decada a lunii octombrie, iar la Bucuresti-Filaret, ntre 3 si 5 noiembrie. Data medie de producere a ultimului nghet (de primavara) se situeaza n prima parte a lunii mai (10-15 mai), producnd pagube nsemnate asociatiilor vegetale. La Gaesti, ultimul nghet se nregistreaza n prima decada a lunii aprilie, iar la Bucuresti-Filaret ntre 29 martie si 1 aprilie. n raport cu datele medii ale producerii primului si ultimului nghet, durata medie a intervalului cu nghet este de aproximativ 180 de zile la Titu si 216-221 de zile la Bucuresti-Filaret. 5.3. Umezeala relativa a aerului Umezeala relativa a aerului, reprezentnd raportul dintre cantitatea de vapori de apa existenta n aer, minima si maxima, corespunzatoare temperaturii aerului, constituie un alt indicator climatic important. Umiditatea atmosferica este conditionata de originea maselor de aer ce se deplaseaza deasupra Cmpiei Romne, de frecventa precipitatiilor, ca si de natura suprafetei subiacente active. Astfel, aceasta are valori medii anuale de 80% la statia meteorologica Titu si 74% la statia meteorologica Bucuresti-Filaret. n lunile noiembrie, decembrie, ianuarie si februarie, datorita valorilor mai scazute ale temperaturii aerului, se nregistreaza cele mai mari valori medii lunare (85-90%) ale umezelii relative (fig.7).

14

ncepnd cu luna aprilie, ca urmare cresterii temperaturii aerului, valorile medii lunare ale umezelii relative nregistreaza o scadere treptata, pna n luna iulie, cnd se nregistreaza media lunara cea mai scazuta (72% la Titu, sub 70% la Bucuresti-Filaret si 62% la Gaesti). Teritorial, umezeala relativa variaza mult de la un loc la altul n raport cu structura suprafetei active. Cele mai mari valori se produc pe suprafata lacurilor si rurilor, unde procesele de evaporatie sunt intense vara, de asemenea n paduri, parcuri, iar cele mai mici valori se nregistreaza pe suprafetele uscate, pe suprafetele ocupate cu miriste. 5.4. Precipitatiile atmosferice Acestea constituie sursa principala de umezire a solului, de alimentare a pnzelor freatice si a bazinelor hidrogeografice, sursa evaporarii continentale, agentul activ al regiunii. Regimul precipitatiilor este caracterizat prin cantitatile variabile de apa n intervale de timp inegale, datorita proceselor ce sunt pe ntreg teritoriul sudic al al tarii deosebit de complexe si felurite. Precipitatiile n majoritatea lor sunt intense si torentiale (peste 70%), spre deosebire de burnitele din anotimpurile de primavara si toamna, ori ninsorile din timpul iernii. Valorile medii anuale se ridica la 603,2mm (statia meteorologica Titu), 590mm (statia meteorologica Bucuresti-Filaret) si 620mm (statia meteorologica Gaesti). n timpul anului, cele mai multe precipitatii se produc n sezonul cald (aproape 2/3 din cantitatea medie anuala), iar restul de circa 1/3 producndu-se n sezonul rece. Privind mediile lunare, se observa ca lunile cele mai ploiase sunt mai-iunie (74,5-76,4mm la Titu; 68,1-86,0mm la Bucuresti-Filaret; 64-87,7mm la Gaesti), datorita intensificarii activitatii ciclonice, de-a lungul frontului polar, ct si datorita convectiei termice a maselor de aer din partea inferioara a ariei ciclonale (fig.5,6). Cantitatile minime se constata la sfrsitul iernii si nceputul primaverii (ianuarie-martie), cnd valorile abea ating 35-40mm n medie si aceasta datorita frecventei regimului anticiclonic. De-a lungul anilor, precipitatiile atmosferice au nregistrat mari variatii neperiodice. Astfel, n timpul excesului de umiditate din perioada 1969-1972, media pe cei patru ani a fost de peste 700mm, ajungnd chiar la 800-900mm. Cantitatile cele mai mici de precipitatii au caracterizat perioadele secetoase. Asa a fost cazul perioadei 1945-1946, cnd mediile pe cei 2 ani au variat ntre 350 si 400mm (Octavia Bogdan, 1975). Stratul de zapada Alt element al precipitatiilor cu importanta asupra asociatiilor vegetale - consta n faptul ca n Cmpia Romna este discontinuu, datorita actiunii de spulberare si troienire a zapezii de catre vnt. Numarul mediu al zilelor cu ninsoare este la Titu de 40-50 de zile, cu toate acestea sunt suficiente cteva ninsori abundente pentru ca sa se formeze un strat de zapada cu grosimi de 25 cm. La Gaesti, grosimea stratului de zapada este n medie de 16-24 cm. La Bucuresti-Filaret, durata stratului de zapada este de 53 de zile, si nregistreaza grosimi de 15-20 cm. Totusi exista si ani cu foarta putina zapada (de exemplu iarna 2000-2001 cnd stratul de zapada a fost aproape inexistent n cea mai mare parte a iernii). 5.5. Caracteristicile regimului eolian Regimul eolian este determinat de dinamica generala a atmosferei din regiunile nconjuratoare. Relieful neted nu determina particularitati regionale ale vntului. Analiznd schita generala cu rozele medii anuale ale vnturilor din Cmpia Romna, se vede clar ca directiile predominante n sectorul dintre Teleorman si Mostistea sunt cele de nord-est si est. De asemenea, nu lipsesc influentele eoliene sudice si vestice.

15

Astfel, rezultatele observatiilor de la statia meteorologica Titu, arata directia predominanta a vnturilor din nord-est si est (23,4%), urmate de vnturile din vest (12,6%). Directiei nord-est est i revin si cele mai mari viteze medii anuale (4,5m/s la Gaesti, 3,5m/s la Bucuresti-Filaret). Vnturile de nord-est si est au frecventa mare n anotimpul rece al anului cnd spulbera zapada, scad mult temperatura aerului, determina nghet la sol, uneori provocnd si daune asociatiilor vegetale. n anotimpul cald frecventa mai mare au vnturile din sectorul vestic. 5.6. Consideratii topoclimatice Pe fodul climatului temperat continental de tranzitie, caracteristic zonei studiate, se suprapun o serie de topoclimate, cu particularitati distincte, date de caracterul eterogen al suprafetei active subiacente. Topoclimatul luncilor are o mare raspndire, fiind mai evident n luncile Argesului si Dmbovitei, ntlnindu-se nsa si de-a lungul rurilor mai mici (Sabar, Colentina, Mostistea, Neajlov etc.) sau albiilor parasite, unde pnza freatica este mai aproape de suprafata. O trasatura caracteristica a acestui microclimat o reprezinta umiditatea mai ridicata si evaporatia mai intensa n timpul verii, ceea ce face ca temperatura sa fie mai scazuta dect pe interfluvii. Topoclimatul cmpurilor interfluviale caracterizeaza cmpurile dintre vaile rurilor, unde valorile elementelor meteorologice se schimba n timpul anului att n functie de evolutia anuala a radiatiei solare, ct si n functie de stadiul lucrarilor agricole si de dezvoltare a plantelor. n cadrul cmpurilor interfluviale, pe suprafete restrnse se mai ntlneste microclimatul de pasuni si fnete care, n timpul verii, prezinta un deficit de umiditate mai mic dect pe suprafetele ocupate de culturi agricole. Topoclimatul de padure este specific arealelor de padure reprezentate prin sleauri, stejarete de lunca si zavoaie. Se caracterizeaza prin faptul ca, n timpul verii, temperatura diurna si amplitudinile termice sunt mai scazute si au un regim mai uniform dect n cmpia deschisa. Regimul termic din spatiul microclimatic al padurii, prezinta vara o evolutie diurna inversa comparativ cu cmpul deschis, n sensul ca ziua se produc inversiuni termice, iar noaptea are loc o stratificare termica directa. Fata de celelalte microclimate, umiditatea relativa prezinta aici valorile cele mai ridicate, iar viteza vntului este anihilata de vegetatia arborescenta. 5.7. Interferenta dintre circulatia vestica si cea estica n partea centrala a Cmpiei Romne Un fenomen deosebit este cel de interferenta a circulatiilor de vest si de est n sectorul central al Cmpiei Romne (N. Bordei si colab., 1981, 1984). Astfel, interferenta circulatiilor se regaseste pe plan climatologic printr-un plus de precipitatii si un grad accentuat de nebulozitate n cadrul uni spatiu geografic delimitat de localitatile Mizil, Urziceni si de valea Mostistei, n est, iar n vest aproximativ de valea Oltului, aceasta ultima limita fiind adesea depasita. La nord si la sud limitele depasesc sectorul analizat, trecnd pna n zona montana si, respectiv, pna n Podisul Prebalcanic (fig.6). ntelegem prin interferenta circulatiilor, ntrepatrunderea sau intersectarea unor sensuri majore de miscare a maselor de aer, n cadrul circulatiilor atmosferice semnificative pentru Cmpia Romna la momente de timp diferite sau nu, dar cu precadere asupra arealului geografic mai sus delimitat.

16

Hartile anuale sau multianuale cu rozele vnturilor surprind o echilibrare a celor doua directii dominante, de est si de vest, numai ca, simpla analiza a vnturilor la sol nu poate surprinde complexitatea fenomenelor meteorologice generate n contexte sinoptice reale. Desi la sol interferenta vnturilor dominante se realizeaza aproape de valea Oltului, precipitatiile nu se manifesta pregnant n interfluviul Olt-Teleorman, ci mai la est de Teleorman-Vedea ca limita vestica, linia Mizil-Urziceni-valea Mostistei ramnnd ca limita estica. Desi la sol, intrerferenta vntului se realizeaza n sectorul interfluviului Olt-Teleorman, precipitatiile ntr-un front cald sunt mult mai "n fata" liniei frontale de la sol n cazul nostru mai "la est" spre Vedea-Arges. Sub aspect geografic, aria n care precipitatiile generate n conditiile de mai sus au frecventa cea mai mare, corespunde limitelor estica si vestica ale Codrilor Vlasiei si ale ariei de paduri centralmuntene, cu zonele de tranzitie la silvostepa, iar spre nord pna n zona montana a Carpatilor Meridionali. n sud aceste paduri se continua pna n nordul Bulgariei, fiind ntrerupte doar de Valea Dunarii si terasele acesteia unde stepizarea s-a produs secundar ca urmare a interventiei omului. Consideram ca limita sudica a padurilo de stejar la noi atinge cele mai sudice latitudini tocmai n arealul de interferenta. Precipitatiile se nscriu n peisajul geografic att sub forma persistentei unei arii de vegetatie de padure ce contrasteaza cu stepa Baraganului, n est si cea a Boianului n vest, ct si sub forma unui aport la mentinerea unei densitati a retelei hidrografice ceva mai mari comparativ cu sectoarele limitrofe. Nu minimalizam prin aceste afirmatii aportul pnzelor de ape freatice de la bordura sudica a marilor conuri de pietrisuri piemontane, dar nu le absolutizam. Fata de cele de mai sus consideram ca ngustarea aproape pna la ntrerupere a fsiei zonale de stepa, care s-ar fi desfasurat nestingherit de la vest la est n toata Cmpia Romna, se datoreaza fenomenului de interferenta care imprima peisajului natural (nu stepizat) o nota de usoara azonalitate. n concluzie, putem afirma ca unul dintre cele mai interesante fenomene descifrate este interferenta circulatiilor n sectorul central al Cmpiei Romne; fenomenul concura la realizarea unui surplus de precipitatii (n raport cu sectoarele vecine din est si din vest) de 50 pna la 100mm anual cu nsemnate efecte biogeografice. Acestea se nscriu n peisaj prin persistenta n timp a unei vegetatii de padure (Codrii Vlasiei si padurile central muntene) bordata n est si vest de fsii de tranzitie ale silvostepei, apoi de stepa Baraganului n est si de cea a Boianului n vest. Fsia de padure ce coboara de la munte pna spre Dunare, traversnd Muntenia de la nord la sud, "sfidnd" parca ariditatea stepelor de la est si de la vest, nu este deci o "fsie" , un rest rezultat printr-o despadurire (umanizare) mai intensa n est si vest, ci asa s-a sintetizat peisajul vegetal, n mod natural, datorita cauzelor aratate. Despadurirea s-a facut mult mai mult n cadrul arealului padurii si mai putin lateral, dupa cum indica tipurile de soluri (n special n est). Persistenta acestei fsii de padure (discontinua la aceasta data prin umanizare), se datoreaza tocmai interferentei circulatiilor atmosferice. Aceasta este indusa major de forma arcului carpatic. CAPITOLUL VI HIDROGRAFIA 6.1. Consideratii generale Cmpia Romna apartine bazinului hidrografic al Dunarii si este fragmentata de o retea hidrografica dirijata radiar spre vest si sud-vest, sud, sud-est si nord-est, tributara n ntregime marelui fluviu (fig.7). Rurilor din Cmpia Romna le este specific fenomenul de colmatare progresiva a albiilor mici, autohtone, consecinta a favorizarii procesului de eroziune prin defrisari si despaduriri masive. 17

Ca urmare, aceste ruri mici nu mai dreneaza pnza freatica, producndu-se o crestere a nivelului freatic n interfluviile joase (I. Ujvari, 1972). Reteaua hidrografica a teritoriului dintre Teleorman si Mostistea se mparte n doua categorii: autohtona si alohtona. Reteaua hidrografica autohtona este considerata aceea care se formeaza n conditiile proprii Cmpiei Romne. Aici pot fi incluse Colentina, Pasarea, Vlasia, Cociovalistea, Mostistea si chiar Clnistea. Aceasta categorie, numita si retea minora, va purta amprenta evidenta a conditiilor climatice si morfologice ale cmpiei; asupra acesteia, omul a intervenit foarte mult. Reteaua hidrografica alohtona, numita uneori si tranzitorie, este aceea care si are obrsia n alte unitati de relief, piemontane, subcarpatice si carpatice, avnd stabilite deja particularitatile de baza ale regimului hidrologic, dar fiind influentata de zona de cmpie prin care trece. n aceasta categorie intra reteaua hidrografica majora - Teleormanul, Argesul cu Dmbovita si Neajlovul, Ialomita. Evident ca si asupra acestor ruri omul a intervenit, dar nu n masura n care sa le modifice trasaturile de baza ale regimului hidrologic. 6.2. Reteaua de ape curgatoare Teleormanul are suprafata bazinului de 1408 km2, iar lungimea sa este de 178,2 km. Izvoraste de pe versantul estic, argesean, al Platformei Cotmeana, de la altitudinea de 339 m, la Ciobanesti. Spre aval, se nscrie pe conul de dejectie al Argesului, din care motiv Petre Cotet l considera ca o vale parasita a Argesului. Teleormanul si adnceste valea sa pna n apropierea apelor freatice, drennd o parte din rezervele conului de dejectie ale Argesului. ncepnd de la Costesti, cursul lui devine permanent ca al majoritatii rurilor din acest bazin cawre la sud de linia Costesti-Gaesti n general nu mai seaca. Afluentii sai care se nsira simetric pna la varsare sunt: Valea Copacilor, Valea Ungurenilor, Valea Dobrei, Bucovul, Teleormanelul si cel mai mare dintre afluenti, Clanita, sosit din stnga. Afluentul sau de cmpie, Vijistea, prezinta numeroase forme de tasare n conditii de panta redusa, avnd caracter de ru de tip "mostiste". Sistemul Arges dreneaza regiunile de cmpie, sub nivelul de 200 m, n proportie de 45,6%. Are o suprafata a bazinului de 12521 km2, lungimea sa este de 339,6 km, iar debitul de 64 m3/s. Cursul Argesului porneste n prezent din lacul de acumulare de la Vidraru. Anterior, ca punct de origine a rului a fost considerat confluenta rului Capra cu Buda, ruri care n prezent se varsa n lacul Vidraru. Argesul, mpreuna cu afluentii sai, Clnistea, Neajlov, Dmbovita si Colentina, strabate sectorul de cmpie analizat. Neajlovul are suprafata bazinului de 3795 km2, iar lungimea de 187,5 km. Izvoraste n imediata apropiere a orasului Pitesti, de la 322 m altitudine. Panta sa medie este relativ ridicata (1,5 m/km), ceea ce duce la o evacuare usoara a apelor n timpul apelor mari. Meandrele n lungul sau si n lungul afluentilor care curg paralel cu Neajlovul au dimensiuni mici, albiile lor fiind mai putin ncapatoare. n apropiere de Gaesti, Neajlovul strabate paralel cu Argesul un sector de largire al cmpiei de divagare, care n trecut a prilejuit revarsarea apelor Argesului spre cursul Neajlovului. Dintre afluentii Neajlovului, mentionam: pe partea stnga Neajlovelul, Izvorul si Ilfovatul, iar dintre afluentii de pe partea dreapta, cu dimensiuni mai mari, se remarca Holboca, Chipicanu, Dmbovnicul si Balaria. Dezvoltarea cea mai mare dintre afluentii Neajlovului o are Clnistea, cu o suprafata a bazinului de 1846 km2 si o lungime de 102 km, care izvoraste de lnga Bscoveni. Acesta are o panta foarte redusa, n jur de 0,5 m/km si meandreaza foarte puternic ntre Draganesti-Vlasca si Bila. Primeste afluenti din ambele parti ale versantilor sai pna la confluenta cu Glavaciocul, cum sunt din 18

stnga: Cenusarul si Riosu; din dreapta, dinspre Burnazul de est, sunt mai mari: Valea Alba, Valea Porumbenilor sau Trestnicul si Ismarul. nainte de varsarea Neajlovului n Arges, pantele longitudinale ale rului Clnistea scad pna la 0,25 m/km, ceea ce a favorizat aparitia Baltii Comana n amonte de localitatea Comana. n avale de confluenta cu Neajlovul, n Arges se mai varsa, dinspre stnga, nca doi afluenti: Sabarul sau Rastoaca si Dambovita, ambele cu roluri importante n alimentarea si evacuarea apelor din Bucuresti. Sabarul are suprafata bazinului de 1358 km2 si lungimea de 197,7 km. Izvoraste din parte estica a Piemontului Cndesti, n amonte de comuna Bintau, de la circa 450 m altitudine. Afluentul sau care se poate considera si ca izvor adevarat al Sabarului este Potopul. Dintre afluentii sai superiori, cu regim natural, se mentioneaza: Strmba, Valea Foii, Valea Cuparului, Suta si Baii. Dmbovita are suprafata bazinului de 2759 km2 si lungimea de 266 km. Rul Dmbovita este afluentul cel mai important al sistemului Arges, att ca debite, ct si ca unitate hidrografica, care sta la baza unor serii de lucrari de amenajari, alimentari cu apa si mai ales ca recipient al apelor reziduale ale Bucurestiului, pe care-l traverseaza (circa 500.000 m3/zi). Cursul sau se formeaza pe versantul estic al Muntilor Fagaras, din confluenta a doua praie alpine, Boarcasul si Valea Vladului. n sectorul cmpiei de divagare, Dmbovita primeste din stnga pe Valea Satului si Ilfovul, a carui zona de izvoare a fost legata cu Colentina n 1850, cu scopul de a descongestiona Dmbovita, n amonte de Bucuresti. n aval de Bucuresti, Dmbovita primeste pe cel mai mare afluent al sau din stnga - Colentina, iar mai n aval - Pasarea. Colentina are suprafata bazinului de 526 km2, iar lungimea de 98 km. Colentina a fost un mic afluent de tip "mostistea" al Argresului, cu numeroase zone lacustre acoperite cu stuf. n cel de-al treilea deceniu al secolului XX, s-a elaborat planul de amenajare al rului si a nceput crearea unei serii de lacuri artificiale n lungul lui. Prin afluentul Colentinei, Crevedia, cu suprafata bazinului de 70 km 2 si lungimea de 30 km, a fost creat sistemul de canale Bilciuresti-Colentina, prin care sistemul Colentinei primeste din Ialomita o suplimentare de debite dupa necesitati. Pasarea, cu o suprafata bazinala de 237 km2 si o lungime de 42 km, se varsa n Dmbovita, la Fundeni. Pasrea este un ru de tip "mostiste", n lungul caruia ntlnim, pe lnga cteva lacuri naturale, si o serie de iazuri. n aval de Dudu, albia Dmbovitei este canalizata si local ndiguita pna la varsare. Prin aceasta, vitezele rului s-au marit, iar n urma derivatiei reconstruite n 1886 spre Ciorogrla, n albia rului se mentine, n medie, un debit de 8,0 m3/s. Albia regularizata colecteaza si apele uzate ale Bucurestiului (0,5 mil. m3/zi), apele din timpul viiturilor, precum si cele provenite prin drenarea pnzei freatice. Lunca Dmbovitei a ramas mult timp n stare naturala pe ea producndu-se nmlastiniri (circa 3000 ha). Situatia s-a mentinut pna n 1956, cnd s-au facut lucrari importante hidroameliorative pna la varsare, cuprinznd lucrari de regularizare a albiei Dmbovitei, ndiguiri, desecari, amenajari pentru irigatii etc. n amonte de varsarea n Arges, Dmbovita primeste nca un afluent din dreapta, Valea Clnaului, cu suprafata bazinului de 203 km2 si lungime de 27 km pe care, n amonte de varsare, a fost construit un baraj, iar iazul creat serveste n primul rnd irigatiile. nainte de varsarea sa n Dunare, Argesul mai primeste, pe partea stnga, ca afluent, Mitreniul cu lacul Mitreni, lac de tasare.

19

Ialomita si are obrsia sub vrful Bucura, la o altitudine de 2450 m. Rul Ialomita are o suprafata a bazinului de 10430 km2, iar lungimea de 417 km. n acest sector, afluenti Ialomitei sunt autohtoni, toti avndu-si obrsia n parte nordica a Cmpiei Vlasiei. Orientarea lor generala este sud-vest nord-est, iar alimentarea pluvio-nivala. Dinspre sud spre nord, ntlnim urmatorii afluenti pe dreapta ai Ialomitei: Cociovalistea, Vlasia, Valea Snagovului si Valea Sticlriei. Mostistea are suprafata bazinului de 1734 km2 si lungimea de 92 km. Izvoraste din apropierea comunei Moara Saraca, de lnga Lacul Caldarusani (altitudinea de 90 m). Chiar din zona de izvoare, n avale de Gagu, se gasesc primele iazuri. Sistemul Mostistei este dezvoltat mai puternic n partea estica, stnga a cursului, care, din cauza praielor ntortocheate prin captari regresive de crovuri, este numit de Vintila Mihailescu "Cmpia furciturilor". Pe majoritatea afluentilor, tot de tip "mostiste", "furcituri", ca si pe cursul principal, apar si lacuri de vale, de tasare. De asemenea, si n lungul Mostistei s-au realizat lucrari hidroameliorative. Dintre afluenti, pe partea stnga, se remarca Valea Livezilor, Valea Colceagului; pe partea dreapta, Belciugatele si Corata. 6.3. Apele statatoare Lacurile naturale sunt mpartite n doua clase: unele legate mai mult sau mai putin de reteaua de ruri si de vai, n general, si altele situate pe cmpuri (de interfluvii) sau pe terase. Lacurile de vale cele mai numeroase sunt lacurile de lunca, foste brate sau meandre parasite, care, datorita micilor depresiuni n care se gasesc, retin apa din viituri sau sunt alimentate prin canale de legatura cu rul principal. Astfel de lacuri sunt n lunca Neajlovului (Lacul Comana), n lunca Argesului (Herasti, Gruiu, Mitreni etc), n lunca Dmbovitei (Tataru), n lunca Colentinei etc. Tot legate de fundul vailor, dar cu pozitie laterala fata de lunca principala, sunt lacurile de tip liman fluviatil, cum sunt, de exemplu, lacurile Snagov, Caldarusani, Balta Neagra, Balteni, situate pe dreapta Ialomitei n cuprinsul Cmpiei Vlasiei; Mostistea, la varsarea rului Mostistea n Dunare. Cea de-a doua categorie, lacurile de interfluviu, apar pe cmpurile nalte, n zona de silvostepa. Asemenea lacuri de tasare n loess apar n Cmpia Vlasiei si Cmpia Mostistei, n bazinul superior al Mostistei, n estul orasului Bucuresti (Pasarea, Vlasia, Vijistea etc). Lacurile antropice sunt destul de numeroase, fiind reprezentate prin helesteie, iazuri. n cmpia Romna predomina mai ales helesteiele, mici ochiuri de apa, sunt amenajate, n special, pentru piscicultura, n jurul unor localitati. Iazurile sunt localizate ndeosebi pe rul Colentina (Fundeni, Cernica, Buftea, Straulesti etc), acestea avnd si functie de agrement; de asemenea, iazuri apar si pe rurile Pasarea, Ilfov, Clnau, Mostistea, Glavacioc etc. 6.4. Apele subterane Structurile acvifere se mpart n doua categorii: de suprafata (freatice) si de adncime (nefreatice). Structurile freatice se caracterizeaza printr-o legatura mai strnsa cu clima si morfologia reliefului, iar structurile de adncime, dimpotriva, reflecta o corelatie mai larga cu litologia si tectonica. Rezervele de apa subterana depind att de gradul de permeabilitate, ct si de grosimea si extensiunea rocilor care le nmagazineaza. 20

Apele freatice, alimentate din precipitatii sau din ruri, sunt diferentiate n pnze de lunca si de interfluviu, acestea din urma gasindu-se la adncimi mai mari. Apele freatice sunt cantonate n stratele de Fratesti, n pietrisurile de Colentina, n nisipurile de Mostistea, n nisipurile cu granulatie mijlocie (Cmpia Snagov), etc. n general, n luncile rurilor principale - Arges, Dmbovita si Ialomita, apele freatice se gasesc ntre 2 si 5 m adncime. Pe spatiile interfluviale, adncimea apelor freatice variaza n functie de grosimea depozitelor loessoide de deasupra si a depozitului magazin si de pozitia stratului impermeabil. n mod curent, aceasta adncime este ntre 5 si 20 m si numai rareori este sub 5 m sau peste 20 m. Astfel, n Cmpia de divagare Titu, grosimea acviferului freatic este de 5-10 m, atingnd chiar valori de 16 m. Cmpiile Gavanu-Burdea si Burnaz se caracterizeaza prin adncimi ce depasesc 20 m. n Cmpia Vlasiei, nivelul apei subterane creste de la 3-5 m n nord-vest la 10-20 m n sud-est, n Cmpia Mostistei (14-15 m). n sectorul cuprins ntre Teleorman si Mostistea, au fost identificate, ca principale acvifere de adncime, stratele de Fratesti, pietrisurile de Colentina si nisipurile de Mostistea. Astfel, n Cmpia Vlasiei, stratele de Fratesti formeaza importante complexe acvifere, n sudul Bucurestiului acestea fiind localizate la adncimi cuprinse ntre 60 si 160 m. Aceste ape sunt calitativ superioare, fiind potabile. Nisipurile de Mostistea si pietrisurile de Colentina au o dezvoltare continua, cu precadere n zona cmpiei tabulare, primele se ntlnesc ntre 20 si 60 m adncime, iar ultimele ntre 15-20 m adncime. n general, tipul hidrochimic este cel bicarbonat, cu mineralizatii care se ncadreaza ntre 300 si 1500 mg/l. CAPITOLUL VII VEGETAIA Asociatiile vegetale prezente n sectorul de cmpie dintre Teleorman si Mostistea apartin la doua mari zone de vegetatie, si anume: zona silvostepei si zona forestiera, la care se adauga vegetatia intrazonala de lunca (P. Cotet, 1976). 7.1. Zona de silvostepa Silvostepa (antestepa), considerata ca facnd trecerea de la zona de stepa la cea de padure, ocupa tot Burnazul, un areal corespunzator bazinului Mostistei, estul Cmpiei Vlasia. n cadrul silvostepei, peisajul mbina aspectele de stepa cu ierburi (n prezent nlocuita aproape n totalitate cu culturi agricole), cu peisajul de padure, aceastea ocupnd suprafete relativ restrnse. Omul a reusit sa transforme padurea n terenuri pentru pasune si apoi pentru arabil, nlocuind, n mare parte fostele paduri cu terenuri agricole. Asa, de pilda, n zona Bucurestiului, pe locul vestitilor "Codrii ai Vlasiei", astazi au ramas doar urme ale padurilor, care nu reprezinta nici 5-6% din vechea suprafata, restul de teren fiind transformat n arabil sau ocupat de constructii - orase, sate, cai de comunicatii. Printre speciile lemnoase specifice silvostepei amintim: stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), stejarul pufos (Quercus pubescens); ele apar fie n arborete pure, fie n sleauri alaturi de cer (Quercus cerris), grnita (Quercus frainetto), stejar pedunculat (Quercus robur), teiul alb (Tilia tomentosa), jugastrul (Acer campestre), frasinul (Fraxinus excelsior) etc. Pe baza unor cercetari geobotanice (R. Calinescu, 1957) si pedologice (N. Florea si Ana Conea, 1962), a fost separata subzona padurilor xerofile (si sibleacurilor). Vegetatia lemnoasa este constituita din paduri xerofile si tufarisuri bogate n elemente submediteraneene cu frunze caduce: scumpia (Cotinus coggygria), carpinita (Carpinus duinensis) etc, mpreuna cu alti arbusti: cornul (Cornus mas), 21

paducelul (Crataegus monogyna), drmoxul (Viburnum lantana) etc. Singura specie cu frunze persistente este ghimpele (Ruscus aculeatus), specie ocrotita n rezervatia Comana. Dintre speciile ierboase predomina: firuta de livada (Poa), paiusul (Festuca valesiaca), obsiga (Bromus squarrosus); n cteva paduri (Manafu, Comana) este abundent bujorul (Paeonia peregrina), specie balcanica de interes att stiintific ct si peisagistic. 7.2. Zona forestiera Aceasta ocupa partea interioara a Cmpiei Romne. ntre rurile Vedea si Dmbovita ea patrunde mult spre sud, pna n Burnaz, iar n sud-est pna la valea Mostistei (fig.8). n cmpia acoperita cu loess si depozite loessoide naintarea padurii n stepa a fost strns legata de anumite conditii favorabile instalarii acesteia. n stepa, padurile au cobort ndeosebi de-a lungul vailor rurilor mari si ulterior s-au ntins si pe interfluvii. Aceasta ipoteza emisa de P. Enculescu (1924) este confirmata de situatia existenta n cmpia din jurul Bucurestiului. Astfel, n sectorul sudic al interfluviului Arges-Dmbovita s-a constatat patrunderea catre sud a doua fsii de soluri silvestre brun-roscate, care urmaresc cele doua margini ale interfluviului. La limita lor superioara, padurile au fost sistematic defrisate, n scopul extinderii suprafetei pajistilor. n prezent, datorita unei intense defrisari, padurile sunt cu mult mai reduse dect n trecut; dovada sunt si solurile silvestre din teritoriile aflate n prezent sub culturi agricole sau pajisti. Zona forestiera cuprinde tot doua subzone n care predomina cvercineele, dar se diferentiaza ntre ele prin exigentele ecologice si cortegiul de specii nsotitoare. Subzona padurilor de cvercinee submezofile - termofile, de tip sud-european (cereto-grnitete), cuprinde partea de sud a Vlasiei, sectorul de la vest de Arges apartinnd cmpiilor Titu si GavanuBurdea. Spre sud-est, ea ajunge pna n Cmpia Mostistei; ca limita sudica aproximativa este considerata paralela ce trece prin nordul Burnazului. n cuprinsul acestei subzone apar paduri pure de cer (Quercus cerris) sau de grnita (Quercus frainetto), dar mai ales amestecuri de cer si grnita; de asemenea, apar si paduri de amestec cu alte specii: stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos (Quercus pubescens), carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus foliacea), teiul (Tilia tomentosa), jugastrul (Acer campestre), artarul tataresc (Acer tataricum), frasin (Fraxinus angustifolia) etc. n prezent, padurile unde predomina cerul si grnita sunt cele de pe Cmpia Neajlovului, de pe Burnaz, lnga Comana, n partea centrala si nordica a Cmpiei Vlasiei. n Cmpia Vlasiei mai este specific faptul ca participa frecvent, la amestecul cer-grnita, si stejarul pedunculat (Quercus robur). Padurile de cer si grnita se caracterizeaza si prin prezenta subarboretului format din: paducel (Crataegus monogyna), lemn cinesc (Ligustrum vulgare), maces (Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa), soc (Sambucus nigra), corn (Cornus mas), snger (Cornus sanguinea) etc. n patura ierbacee se ntlnesc frecvent pecetea lui Solomon (Polygonatum platifolicum), aceasta fiind abundenta n special primavara, toporasii (Viola hirta), viorele (Scilla bifolia), brebenei (Corydalis cava). Este foarte raspndita o specie sudica de brnduse (Crocus moesiacus). Subzona padurilor mezofile de stejar si de amestec (stejar cu carpen si tei) Padurile de stejar pedunculat (Quercus robur) se extind n nordul Vlasiei si n cmpia dintre Trgoviste si Ploiesti, uneori se asociaza cu cerul si grnita. Speciile de amestec sunt reprezentate prin: carpen (Carpinus betulus), paltin de cmp (Acer platanoides), jugastrul (Acer campestre), artar tataresc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllas, T. cordata).

22

Stratul arbustiv cuprinde: cornul (Cornus mas), sngerul (Cornus sanguinea), alunul (Corylus avellana), porumbarul (Prunus spinosa), macesul (Rosa canina) etc. Plantele ierboase sunt dominate de graminee: obsiga (Brachypodium sylvaticum), golomatul (Dactilis glomerata), precum si specii de Festuca, Agrostis si Poa, dar si plante vernale ca untisorul (Ficaria bulbifera), brebeneii (Corydalis cava), lacramioarele (Convallaria majalis). Codrii Vlasiei, formati din stejar pedunculat, sunt considerati ca un caz aparte, datorita faptului ca se dezvolta pe soluri brun-roscate de padure, considerate relicte. Astazi, paduri mai ntinse de stejari au mai ramas doar n jurul lacurilor Caldarusani, Snagov, Balteni. Padurea Vlasiei, de pe partea stnga a lacului Caldarusani, este singura care poarta numele vestitilor codrii de odinioara. 7.3. Vegetatia de lunca Aceasta formatiune vegetala ocupa suprafete destul de mari n Cmpia Romna, ea nsotind ca niste fsii azonale fundul vailor mari - Arges, Dmbovita, Ialomita. Aceasta vegetatie este reprezentata, n primul rnd prin padurile de esente moi (zavoaiele). Acestea se compun din anin negru (Alnus glutinosa), plop (Populus alba, P. nigra), salcie (Salix alba, S. fragilis), sleauri de stejar pedunculat (Quercus robur), frasin (Fraxinus angustifolia), ulm (Ulmus minor) etc. Dintre speciile arbustive se remarca: sngerul (Cornus sanguinea), alunul (Corylus avellana), paducelul (Crataegus monogyna) etc. Dintre speciile ierboase amintim: rogozul (Carex gracilis), stnjenelul de balta (Iris pseudacorus), limbarita (Alisma plantago) etc. La acestea se mai adauga speciile acvatice, care se grupeaza n trei benzi, si anume: vegetatia acvatica de mal, formata din stuf si alte specii asociate, care tiveste malurile lacurilor Caldarusani, Snagov, Balteni, a celor neamenajate de pe Colentina si a altor iazuri cu un regim hidrologic constant; vegetatia plutitoare, formata din nufarul galben (Nuphar luteum), nufarul alb (Nymphaea alba), mai mult pe lacul Caldarusani si pe alte lacuri n portiunile adapostite, cornaci (Trapa natans), broscarita (Potamogeton natans) etc; vegetatie submersa, formata din bradis (Myriophyllum verticillatum), care tapiseaza fundul lacurilor Caldarusani, Snagov si a iazurilor care au un regim hidrologic constant si caracter permanent, mot (Potamogeton perfoliatus), otratel (Urticularia vulgaris) etc. n multe cazuri, cnd adncimea lacului este mai mare, peste doi metri, vegetatia de mal, ndeosebi stuful mpreuna cu alte specii acvatice, formeaza plaurul, un pod vegetal plutitor. 7.4. Modificarea antropica a peisajului n decursul timpului Este un fapt bine cunoscut ca pna ntr-o perioada istorica recenta, parti foarte ntinse ale Cmpiei Romne erau acoperite de mari masive paduroase, si chiar zonele nempadurite erau practic neinfluentate de activitatea umana. La adapostul acestor codrii impunatori, reteaua hidrografica a cmpiei se prezenta fara ndoiala ntr-un aspect foarte diferit de cel actual. De-a lungul vailor si viroagelor ce strabateau padurile, apa freatica tsnea din abundenta la zi, formnd nenumarate izvoare si priase stenoterme de izvor, colectate de praie mai mari. Protectia oferita de padure determina o mare stabilitate a conditiilor de existenta n aceasta bogata retea hidrografica; tot padurea determina existenta n aceasta retea a unor substrate foarte variate, si a unor surse trofice bogate; toate aceste conditii concurau pentru a permite popularea acestei retele hidrografice cu flora si fauna bogata si interesanta. n urma defrisarii sistematice a masivelor paduroase din Cmpia Romna si a extinderii navalnice a agriculturii, defrisare si extindere care erau practic terminate dupa mijlocul secolului al XIX-lea, reteaua hidrografica a acestei regiuni a suferit modificari considerabile. Nivelul apelor freatice n permanenta scadere a antrenat dupa sine disparitia a numeroase complexe de izvoare si ape cu caracter stenoec, scaderea debitului si euritermizarea pronuntata a celor care au 23

ramas. De multe ori, numai toponimia (Izvoarele, Recea, Fntnele etc) mai aminteste de trecuta existenta a unor abundente iesiri de apa freatica la zi, n regiuni care sufera astazi de lipsa de apa. Pentru a mai gasi ceva din vegetatia si fauna acvatica a Cmpiei Romne dinainte de despadurire, va trebui sa ne ndreptam numai catre acele biotopuri acvatice care au ramas n legatura directa cu pnzele freatice, scapnd ntr-o masura mai mare de influenta nefasta a conditiilor de mediu de la suprafata; acestea sunt izvoarele. Se putea presupune ca acestea pastreaza nu numai fauna initiala a izvoarelor din cmpie, ci reprezinta si un refugiu pentru elemente din alte ape ale retelei lotice, devenite cu totul improprii pentru existenta acestora. Asadar, influenta activitatii antropice asupra peisajului geografic este ampla, complexa si cu efecte diverse n functie de conditiile locale concrete. Prin utilizarea terenurilor n functie de diversele sale interese, omul a dus pe de o parte la restrngerea suprafetelor ocupate de formatiuni vegetale naturale (nlocuite cu culturi agricole, formatiuni vegetale secundare sau chiar terenuri devenite neproductive datorita degradarii), iar pe de alta parte la modificari mai mult sau mai putin pronuntate ale compozitiei si structurii covorului vegetal n portiunile n care vegetatia naturala s-a mentinut (fig.9). n unele situatii speciale - n unele regiuni pasunatul n padure, combinat cu taieri neregulate, a dus la rarirea, uneori pna la disparitie, a stratului de arbori si la formarea tufarisurilor (prin dezvoltarea masiva a speciilor din fostul subarboret al padurii). n concluzie acest sector al Cmpiei Romne prezinta o mare diversitate floristica si fitocenologica. Cu toate ca a suferit puternice influente antropice, exista nca sectoare n care vegetatia si fauna pastreaza unele elemente rare sau specifice sud-estului Europei. Datorita acestor cauze, s-au luat masuri de nfiintare a unor rezervatii naturale, menite sa protejeze, sa conserve, n cele mai bune conditii o serie de specii de plante, arbori sau animale periclitate sau aflate n pericol de disparitie. Astfel, n sectorul de cmpie luat n studiu, dintre Teleorman si Mostistea, exista o serie de rezervatii forestiere si floristice (padurile Caldarusani, Ciornuleasa, Comana, Manafu, Poiana cu narcise de la Visina, padurea Rioasa), rezervatia complexa Snagova si rezervatia faunistica de la Corbii Ciungi (fig.10). Studiul acestor rezervatii naturale privind starea actuala de conservare si modul lor de ocrotire, factorii care pun n pericol elementele ocrotite, precum si raportul dintre valorificarea turistica si conservare, reprezinta obiectul lucrarii mele de licenta. Toate aceste aspecte, precum si prezentarea n detaliu a rezervatiilor naturale mentionate, vor fi expuse n capitolul urmator al lucrarii. CAPITOLUL VIII FAUNA Asezarea Romniei la intersectia a trei mari unitati geografice (central-europeana, esteuropeana si sud-europeana) face ca pe teritoriul Romniei sa se interfereze specii cu origini si repartitii diferite, cele mai multe fiind central-europene, apoi sudice si pontice si, ntr-un numar mai mic, ponto-mediteraneene, turano-pontice, eurosiberiene, anatolo-balcanice, caucazo-balcanice, balcanice etc. Pe baza acestora au fost delimitate n Romnia cinci provincii zoogeografice: Dacica, Panonica (central-europene), Moesica (submediteraneeana), Pontica (ponto-turanica), Moldava. Arealul studiat, aflat n partea centrala a Cmpiei Romne, ntre Teleorman si Mostistea, se ncadreaza n Provincia Moesica. Fauna din arealul studiat cuprinde elementele caracteristice Cmpiei Romne, ncadrate n biotopurile de padure, de silvostepa si terenuri stepizate si acvatice.

24

8.1. Fauna de padure Aceasta cuprinde speciile de animale care traiesc fie n zona forestiera, fie n silvostepa. Deoarece animalele superioare sunt mai putin dependente de sol, ele au un areal mai larg si este greu a trage limite distincte ntre fauna din padurile de cereto-grnitete si cea din silvostepa si chiar din lunca. Dintre mamifere, unele specii ajung pna la munte (veverita, prsul, vulpea) sau chiar n stepa (iepurele). Caprioara este mai frecventa aici dect n fagete. Mistretul si pisica salbatica apar mai rar. Pasarile sunt mult mai legate de anumite biotopuri. Dintre cele mai importante, amintim: gaita (Garrulus glandarius), potrnichea (Perdix perdix), ciocrlia de padure (Lulula arborea), mierla (Turdus merula), privighetoarea mica (Luscinia megarhynchos), pitulicea (Phylloscopus collybita), diferite specii de ciocanitoare, din care amintim ciocanitoarea de stejar (Dendrocopos medius), sturzul cntator (Turdus philomelos), pitigoiul (Parus major), mai multe subspecii de grauri (Sturnus vulgaris), care merg n stoluri si la cmp, porumbelul de scorbura (Columba oenas). Acolo unde padurile batrne de Quercus au fost taiate, porumbelul de scorbura a nceput sa dispara din cauza lipsei de arbori grosi si scorburosi n care si facea cuibul, migrnd spre arboretele batrne de fag de la altitudini mai mari. Dintre pasari, n cadrul padurii, mai apar: grangurele (Oriolus oriolus), botgrosul (Coccothraustes coccothraustes), cintezoiul (Fringilla montifringilla), scatiul (Carduelis spinus), cucul (Cuculus canorus), turturica (Streptopelia turtur) etc. Numarul mare de specii se explica prin faptul ca padurea de stejar este un mediu deosebit de prielnic pentru pasari. Dintre pasarile de interes vnatoresc mentionam sitarul (Scolopax scolopax) si fazanul (Phasianus colchicus), ultimul originar din Caucaz, colonizat n vestul tarii nca din secolul al XVIIlea. n padurea Vlasia exista o colonie de fazani, aici gasind mediu favorabil (padure umbroasa, frunzis des). Reptilele sunt prezente prin specii comune si altor zone similare; amintim: sarpele orb, soprla de cmp, gusterul. Se ntlnesc chiar broaste testoase de uscat. Dintre nevertebrate, se gasesc numeroase insecte, unele gasteropode, paianjeni etc. 8.2. Fauna de silvostepa si stepa n silvostepa, pe terenurile stepizate si cultivate, mamifere cele mai raspndite sunt rozatoarele, ntre care popndaul (Citellus citellus), hrciogul (Cricetus cricetus), soarecii de cmp (Microtus arvalis), catelul pamntului sau orbetele (Spalax leucodon), sobolanul de cmp (Apodemus agrarius), iepurele de cmp (Lepus europaeus). Dintre carnivore apar: dihorul (Putorius putorius), nevastuica (Mustela nivalis), hermelina (Mustela erminea). Pasarile adaptate numai la cmp sunt putine. Printre acestea, amintim: dropia (Otis tarda) specie rara, ocrotita de lege. Prezenta ei este incerta n acest sector al Cmpiei Romne, iar n alte parti este deja considerata disparuta; prepelita (Coturnix coturnix), pasarea ogorului (Bushinus vericnernus), dumbraveanca (Coracias garrulus), presura (Emberiza calandra), ciocrlia de cmp (Melanocorypha calandra). Datorita extinderii spatiului antropizat, au devenit foarte abundente stancutele, ciorile, cotofana, gugustiucul, vrabiile. Dintre rapitoare, apar: eretele alb (Circus macrourus) si sorecarul mare (Buteo rufinus). Dintre reptile, aici apare mai mult soprla, iar dintre insecte: lacuste, cosasi, greieri, calugarita, cicadele.

25

8.3. Fauna de lunca Este reprezentata ndeosebi prin pasari de balta, oaspeti de vara si pasari de pasaj. Astfel, ntlnim numeroase specii de rate, de gaste, specii de strci, specii de pasari migratoare - fluierarul (Tringa totanus), nagtu (Vanellus vanellus), tiganusul (Plegadis falcinellus) etc. Uneori iarna apar si lebede, pescarusi etc. Apar, de asemenea, diverse specii de batracieni (broaste). 8.4. Fauna acvatica Fauna acvatica a rurilor mari apartine la doua zone, cea a mrenei si cea a crapului. Zona mrenei (Barbus barbus) se extinde pe locurile nisipoase ale rurilor si, n afara mrenei, mai cuprinde: scobarul, cleanul (Leuciscus cephalus), somnul (Silurus glanis), obletul (Alburnus alburnus), rosioara, linul etc. Crapul are un areal redus pe Arges si este nsotit de babusca, platica, stiuca etc. Aceste ultime specii, mai ales crapul, exista si n apele statatoare. Pentru rurile mici specifica este zona bibanului. n afara de pesti se mai ntlneste scoica de ru, racul. 8.5. Fauna de interes cinegetic Fauna de interes cinegetic, careia i se acorda o atentie deosebita n prezent, este reprezentata prin: cerbul lopatar, care se gaseste n padurile de la Ciornuleasa, Rioasa etc; cerbul ntlnit n Parcul Snagov, circa 25 de exemplare; mistretul, raspndit n padurile de la Ghimpati, Ciornuleasa, Cernica etc; iepurele, raspndit n toate zonele de cmp si de la marginea padurii, reprezinta vnatul comun si numeros n sezonul de toamna; capriorul este de asemenea prezent n aproape toate padurile, acolo unde poate gasi conditii de adapost si hrana corespunzatoare. Totusi, n ultimii ani, efectivele s-au redus mult din cauza braconajului. 8.6. Factori care ameninta stabilitatea unor ecosisteme Acesti factori se manifesta prin mputinarea si, n unele cazuri, prin disparitia unor specii si sunt reprezentati prin: a) schimbarea n timp (pe parcursul erelor geologice) a conditiilor de viata, n urma carora animalele strict specializate nu s-au mai putut adapta; b) aparitia de specii noi, competitive, care concureaza si elimina unele specii mai vechi, cu posibilitati mai limitate n lupta pentru existenta; c) actiunile antropice. Actiunea societatii asupra faunei se realizeaza fie direct, fie indirect. n mod direct, omul exercita influenta asupra faunei, prin: 1. vnatoare si exploatare pradalnica; 2. colonizarea unor animale exogene; 3. combaterea chimica a daunatorilor cu insecticide, pesticide, ierbicide, fungicide (din aceasta cauza s-a redus substantial numarul pasarilor insectivore. n ceea ce priveste influenta indirecta, aceasta se realizeaza mai ales prin transformarea mediilor de viata ale speciilor prin o serie de activitati ca: pastorit, agricultura, amenajari hidrotehnice si irigatii, urbanizare excesiva. Astfel, datorita destelenirii a noi terenuri si desfiintarii haturilor, dar si datorita vnatorii excesive si chimizarii agriculturii, dropia (Otis tarda) se gaseste astazi numai n petice restrnse si izolate n Cmpia Romna n care, n urma cu cteva decenii, era pasarea simbol. n prezent, este declarata monument al naturii.

26

CAPITOLUL IX SOLURILE 9.1. Consideratii generale Prin pozitia la suprafata litosferei, solul ocupa un loc important ntre componentele mediului geografic. n formarea si evolutia diferitelor categorii de soluri actioneaza o serie de factori pedogenetici, dintre care un rol mai important l au: litologia, clima, factorul biologic, relieful, apa si timpul. Modul de asociere a acestora, precum si frecventa si intensitatea participarii unui anumit factor pedogenetic, explica diversitatea solurilor. Asa dupa cum remarca N. Florea, n repartitia solurilor n Cmpia Romna apar urmatoarele caractere generale: prezenta unor zone de sol orientate vest-est, cu exceptia sectorului estic unde ele se rasucesc catre nord, urmarind curbura Carpatilor; pozitia Cmpiei Romne n arealul de interferenta a climei est-europene, central-europene si sud-europene se reflecta n repartitia solurilor prin trecerea, n est, a cernoziomurilor cambice la soluri cenusii de padure si lipsa solurilor brun-roscate, iar pentru centrul si vestul cmpiei trecerea de la cernoziomuri cambice la cernoziomuri argilo-iluviale si la soluri brun-roscate (influenta sudica) si apoi la soluri brune luvice (influenta vestica), lipsind n schimb solurile cenusii (influenta estica). n general, n Cmpia Romna predomina cernoziomurile cambice (31%), cernoziomurile propriu-zise (20%), solurile de lunca (14,5%), solurile brun-roscate de padure (13,8%), solurile brune, saraturi etc. n sectorul de cmpie analizat, dintre Teleorman si Mostistea, apar soluri specifice claselor molisoluri si argiluvisolrui, aceste doua complexe avnd caracter zonal pedoclimatic si soluri aluviale de lunca, acestea fiind azonale, ele fiind legate genetic direct de relief si de roca (fig.11). 9.2. Clasa molisolurilor Complexul solurilor cernoziomice a) Cernoziomurile carbonatice castanii si ciocolatii sunt specifice stepei si apar n mod cu totul sporadic n acest sector, n Burnaz si pe terasele Dunarii. Sub raport agroproductiv, acestea sunt cele mai valoroase prin bogatia de humus n proportie de peste 4%. b) Cernoziomurile cambice, la care se adauga si cernoziomuri argiloiluviale, ocupa suprafete mult mai mari, ele reprezentnd solurile predominante n Cmpia Burnazului si n Cmpia Mostistei. De asemenea mai apar, pe suprafete reduse, n cadrul Cmpiei Vlasiei si Cmpiei Titu. n general, aceste soluri se dezvolta n regiuni cu vegetatie naturala reprezentata prin diverse cvercinee xerofile, pe loess si depozite loessoide, dar si pe depozite argiloase, nisipuri si chiar depozite aluviale vechi. Fertilitatea este ridicata, continnd humus pna la 3-4%. 9.3. Clasa argiluvisolurilor Complexul solurilor argiloiluviale Solurile brun-roscate reprezinta tipul zonal cel mai extins, ocupnd areale mari n Cmpia Titu, n Cmpia Gavanu-Burdea, n Cmpia Vlasiei si mai putin n Cmpia Burnaz si n Cmpia Mostistei. Pe aceste soluri se dezvolta att vegetatia specifica silvostepei, ct mai ales padurile de foioase - sleau de cmpie.

27

Aceste soluri se dezvolta pe depozite loessoide (loess si lehm), iar n zona de divagare pe luturi argilo-nisipoase. Solurile argilo-iluviale brune luvice si luvisolurile, pseudogleice si pseudogleizate, se deosebesc de cele brun-roscate prin aparitia procesului de podzolire nsotit, n mod obisnuit, si de pseudogleizare. Aceste soluri sunt predominante n Cmpia Titu. 9.4. Clasa vertisolurilor Un tip aparte de soluri l constituie complexul solurilor negre si brune argiloase, compacte, slab humifere (vertisolurile). Acesta are o dezvoltare mai mare n Cmpia Gavanu-Burdea, de asemenea n bazinul mijlociu al Vedei si Teleormanului; formarea lor este strns legata de prezenta unor depozite lacustromlastinoase si a unor orizonturi bogate de ape freatice, situate n zona de descarcare a acestora pe mari conuri aluvionare. Aceste soluri sunt cunoscute sub denumirea de vertisoluri. Solurile brune eubazice si mezobazice apar ca petice n zona joasa Titu. 9.5. Clasa solurilor hidromorfe Aceste soluri sunt reprezentate prin lacovisti, soluri gleice si gleice aluviale, specifice cmpiei de divagare, zonelor joase de la contactul luncii Argesului cu luncile Neajlovului si Dmbovnicului. Aceste soluri sunt formate pe materiale luto-argiloase sau argiloase sub care apa freatica se gaseste la o adncime mai mica de 1 m. n perioadele cu exces de umiditate (n special primavara), aceste suprafete sunt n general nmlastinite. 9.6. Solurile aluviale Acestea sunt solurile cele mai tinere, n primul stadiu de solidificare a depozitelor aluviale depuse de ruri la inundatii. Se pot urmari de-a lungul principalelor cursuri de apa si pe terasa de lunca a acestora. De asemenea, se remarca solurile brune aluviale ce apar frecvent gleizate, n special n sectorul cmpiei de divagare dintre Arges si Dmbovita. n sectorul de cmpie studiat apar si soluri gleice aluviale, acestea fiind dispuse n lungul rurilor Teleorman, Dmbovnic, Neajlov. Partea a III-a CAPITOLUL X PREZENTAREA REZERVAIILOR NATURALE DIN PARTEA CENTRAL A CMPIEI ROMNE Popularea multimilenara a teritoriului tarii noastre s-a rasfrnt n cresterea continua a complexitatii raporturilor de interconditionare dintre cadrul natural si factorul antropic. Prezenta milenara a omului n aceasta parte a tarii, probata prin urmele de cultura materiala ncepnd cu paleoliticul, a dus la nlocuirea pe ntinse suprafete a peisajelor naturale si la introducerea celor legate de diversitatea de aspecte pe care a avut-o activitatea sa si n primul rnd a peisajului agricol si apoi a celui industrial. S-a realizat defrisarea masiva a padurilor n vederea largirii terenurilor agricole, a utilizarii lemnului n constructii sau drept combustibil. Amplificarea proceselor de industrializare n epoca moderna, dezvoltarea cailor de transport sau nmultirea habitatelor urbane au adus modificari

28

substantiale peisajului, uneori pna la limita unor dezechilibre iminente. Toate acestea au facut ca arealele n care mai poate fi urmarit peisajul initial sa fie tot mai reduse. Ocrotirea naturii devine astfel nu numai o optiune nationala pentru un anumit cadru ambiental, ci si un deziderat uman n general. ntr-o lume a conexiunilor, indiferent de necesitatile momentane, fiecare popor are obligatia de a conserva si permanentiza acele nsusiri ale mediului, care prin unicitatea sau raritatea lor, devin valori universale. n partea centrala a Cmpiei Romne sectorul dintre Teleorman si Mostistea, se disting mai multe tipuri de rezervatii naturale. 10.1. Rezervatii floristice si forestiere 10.1.1. Padurea Caldarusani (Jud. Ilfov) Rezervatia forestiera Caldarusani este situata n nordul judetului Ilfov (la 31 km de Bucuresti) si a fost declarata rezervatie conform H.C.M. nr. 114 din anul 1954. Padurea se ntinde la nord de lacul Caldarusani, ncepnd chiar de pe malul acestuia. Ea a fost probabil mult mai extinsa odinioara, dar defrisarile efectuate pentru a obtine noi terenuri arabile i-au redus mult din suprafata. Din trupul padurii Caldarusani, ce totalizeaza 468 ha., numai 125 ha. constituie rezervatia forestiera, si anume parcelele din imediata apropiere a lacului, pe malul stng (nordic). Aceasta padure adaposteste stejari seculari (Quercus robur), vestigii ale unor arborete initiale ce vegeteaza alaturi de plopi (Populus alba) si salcii (Salix alba). Rest al vechilor codrii ai Vlasiei de tip "sleau de cmpie", padurea Caldarusani constituie o forma aparte de evolutie, date fiind conditiile climatice si de substrat, n care ea vegeteaza. Relieful, dominat de suprafata orizontala a cmpiei, bogatia apelor de suprafata, mlastinile localizate pe vechi cursuri au contribuit n mod esential la dezvoltarea si mentinerea padurii n aceasta parte a Cmpiei Romne. Regimul termic prezinta si el unele particularitati care atesta favorabilitatea climei pentru dezvoltarea padurii. Astfel, 30 de zile pe an temperatura medie este cuprinsa ntre 0 si 100C, iar 185 de zile depaseste 100C. Numarul zilelor de iarna este de 30-35, iar al celor cu nghet variaza ntre 95-115. Numarul celor cu temperatura de peste 250C este de 100-120, iar al celor tropicale (temperatura de peste 300C) este de 30-35. Precipitatiile anuale se situeaza n jurul valorii de 500mm, cea mai mare cantitate caznd n iunie (91,9mm), iar cea mai scazuta n februarie (31,5mm). Spre sfrsitul lui februarie, mugurii umflati, n special de alun (Corylus avellana) sunt gata sa plesneaca. n martie apar ghioceii (Galanthus nivalis). Dupa ghiocei este rndul brndusei galbene (Crocus moesiacus), ce impresioneaza curnd covorul ghioceilor. Nici vioreaua (Scilla bifolia) nu se lasa mult asteptata si-si deschide florile mici si albastre. Apoi vine rndul brebeneilor (Corydalis solida si C. cava), unii alb-galbui spre roz si pna la purpuriu. Tot devreme gasim uneori dominnd micuta planta cu flori verzi ngramadite n forma de fragi, careia i se spune fragulita (Adoxa moschatellina), cu un rizom sticlos straveziu caracteristic. Ici, acolo, planta numita smntnica (Galium cruciata), cu frunzele cte patru n verticil, cu flori mici galbene este nsotita de mierea ursului (Pulmonaria officinalis), cu flori la nceput rosii, apoi devin violete, n inflorescente rasucite. La margeluse (Lithospermum purpureum), ne atrag atentia fructele, ca mici margele albe lipicioase, pe lujerii uscati de anul trecut. Aceste plante nfloresc mai trziu si vor domina padurea. n unele parti mai ntunecoase si mai umede ntlnim numeroase exemplare de pochivnic (Asarum europaeum), cu frunze mari, reniforme, lucitoare si cu miros puternic de piper. Florile, violetbrun, catifelate, se gasesc sub frunze pe rizom. Dar acestea trec aproape neobservate caci untisorul (Ficaria verna), umple padurea cu frunzele lucitoare de un verde deschis, cu florile aurii lucitoare, sau floarea pastelui (Anemone ranunculoides), tot cu flori galbene, cte una sau doua, pe tulpini mai nalte si cu frunzele mari sub floare. Mai rar gasim pastita (Anemone nemorosa) cu flori albe. 29

Acestor frumoase plante de primavara li se adauga altele: laptele cinelui (Euphorbia amygdaloides), ceapa ciorii (Gagea lutea), pecetea lui Solomon (Polygonatum multiflorum), margaritarul (Convallaria majalis), crinul de padure (Lilium martagon), specie pusa sub ocrotirea legii, vinarita (Asperula odorata si Asperula taurina), stupinita (Platanthera bifolia) etc. Crinul de padure (Lilium martagon) este o planta perena care prezinta n pamnt un bulb ovoid din care ia nastere o tulpina aeriana erecta ce poarta spre mijlocul ei frunzele eliptic-lanceolate, dispuse verticilat, iar n partea superioara cu o dispunere alterna. Florile, de culoare rozee, violacee, presarate cu numeroase puncte purpurii-nchis, formeaza terminal o inflorescenta laxa. Stratul arbustiv este reprezentat de corn (Cornus mas), snger (Cornus sanguinea), alun (Corylus avellana), paducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), salba moale (Evonymus europaeus) clocotis (Staphylea pinnata), scumpie (Cotinus coggygria), visin salbatic (Cerasus vulgaris) etc. Stratul arbosrescent este dominat de stejar (Quercus robur), care este nsotit de cer (Quercus cerris), stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), grnita (Quercus frainetto) artarul tatarasc (Acer tataricum). 10.1.2. Padurea Ciornuleasa (Jud. Giurgiu) Rezervatia forestiera Padurea Ciornuleasa este situata n Baraganul Mostistei, n Cmpia Nana, la o distanta de 70 km spre sud-est de municipiul Bucuresti. Apartine Ocolului silvic Mitreni, unitatea de productie Ciornuleasa. Intra n categoria rezervatiilor forestiere, constituind un sector de silvostepa cu vegetatia si lumea animalelor specifice. Are o suprafata de 75,2 ha. si a fost declarata rezervatie prin decretul H.C.M. nr. 114 n anul 1954. Padurea Ciornuleasa se gaseste n partea de sud a cmpiei cunoscute n literatura geografica romneasca de la G. Vlsan (1915) sub numele de Vlasia, chiar pe mijlocul sesului partii sudice a acestei cmpii, care este nclinat usor spre sud, aproximativ la egala departare (cca. 7-8 km) de Arges, de Mostistea si de Dunare, la o naltime de cca. 50-55 m. n gavanele (crovurile) de aici naltimea este mai mica, sub 50 m altitudine absoluta. Aceasta padure se gaseste situata pe cernoziomuri cambice slab-mijlociu, formate pe loess. Numai n depresiuni, unde apa se strnge si ramne mai multa vreme, sunt soluri pseudogleice de depresiune. Apa freatica este la o adncime mare, nct nu poate influenta n vreun fel solul. Clima. Prin pozitia sa n Cmpia Mostistei, rezervatia se caracterizeaza printr-un climat de silvostepa, indicele de ariditate "Emm. de Martonne" fiind mai mare de 25. La aceasta se mai adauga conditiile climatice locale determinate de particularitatile suprafetei active - alternante dintre paduri si terenuri cultivate care genereaza topoclimate specifice de padure (cu caracter mai moderat), de ogor negru si de culturi n diferite faze de dezvoltare (cu contraste termice de la zi la noapte si de la vara la iarna mai pronuntate). Regiunea beneficiaza de un potential caloric si termic ridicat. Temperatura medie anuala variaza n jur de 110C. n ianuarie, temperatura medie a aerului coboara pna la (-2,50C) - (-30C), iar n iulie creste pna la 230C. Iarna, temperatura poate cobor pna sub -250C, iar vara, poate creste pna la peste 400C, mai evident pe cmp deschis si mult estompat n padure, unde aceasta are un rol de termoreglare. Amplitudinea medie anuala este de 25,5-26,00C, iar cea absoluta de cca. 650C. Prima zi cu temperaturi medii zilnice 00C, se plaseaza n jurul datei de 16 II, iar ultima, n jurul datei de 10 XII, ceea ce nseamna o durata medie a intervalului cu temperaturi pozitive de cca. 300 zile. Primul nghet de toamna se produce dupa 26 octombrie, iar ultimul nghet de primavara, nainte de 6 aprilie, durata medie anuala a intervalului fara nghet fiind mai mare de 200 zile. 30

Umezeala relativa medie anuala a aerului variaza n jur de 65%, iar cantitatea medie anuala de precipitatii este de peste 550mm. n anii cu activitate ciclonica intensa, ca n perioada excesului de umiditate, 1969-1973, precipitatiile au fost de peste 700mm, n timp ce, n anii cu activitate anticiclonica persistenta, ca n perioada 1945-1946, acestea au scazut la cca. 350mm. Maximul pluviometric se produce la sfrsitul primaverii - nceputul verii (mai - iunie), variind n jur de 85mm. Cantitatea maxima de precipitatii n 24 de ore poate atinge si depasi 100mm, nregistrndu-se n lunile de vara, punnd n evidenta influenta climatului continental. Stratul de zapada dureaza cca. 50-60 de zile din an, avnd o grosime medie de cca. 10cm. n padure, unde calmul predomina, stratul de zapada se depune mai uniform si dureaza mai mult. Vntul dominant este cel de NE, cu o frecventa medie anuala de cca. 20%, avnd o viteza corespunzatoare de 4-5m/s, urmat apoi de cel de SV, E si V, cu viteze mai reduse. Umezeala aerului si precipitatiile mai bogate explica prezenta n zona a numeroase plcuri de paduri, unele din acestea (ca Ciornuleasa) avnd o extensiune mai mare. De asemenea, influenta circulatiei sudice a aerului se resimte n compozitia floristica a asociatiilor vegetale, unele de origine sudica. Vegetatia. Padurea se situaza n plina subzona de silvostepa, care n partea sud-estica a tarii se deosebeste prin prezenta elementului ponto-balcanic - stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), care constituie elementul specific al padurilor de silvostepa sudica. Silvostepa sudica n trecut se caracteriza prin alternanta padurilor cu pajisti xerofile. n ambele formatiuni vegetale predominau elemente sudice termofile, ponto-balcanice, mediteraneene si submediteraneene. n prezent, suprafete ntinse sunt ocupate de vegetatie cultivata, padurile ntlnindu-se sub forma de plcuri de diferite marimi, iar pajistile au ramas prin poienile acestor paduri, locul lor n ntregime fiind luat de plante cultivate si numai pe versantii unor vai inaccesibile pentru agricultura se gaseste vegetatie ierbacee puternic degradata. Unul dintre aceste trupuri de padure care s-a pastrat scapnd toporului este si padurea Ciornuleasa. Acest trup de padure se continua spre sud-vest cu padurea Tatina. n coltul nord-estic arboretele naturale sunt nlocuite cu plantatii de salcm. Toate padurile din mprejurimile capitalei pe o raza de 70km sunt ncadrate n grupa I 2 a (de interes social) conform studiului de sistematizare "Amenajari forestiere pe teritoriul orasului Bucuresti" cu exceptia parcelelor care ndeplinesc functia de protectie a obiectivelor speciale. n padurea Ciornuleasa, n afara celor 8 parcele destinate scopului stiintific ca rezervatie a Academiei Romniei, celelalte parcele sunt ncadrate n grupa I de interes social (cu rol recreativ si de agrement). Tipul de padure este "sleau" de silvostepa, n care, datorita particularitatilor substratului, pe un areal restrns, se ntlnesc att plante mezofile, ct si plante mezoxerofile si xerofile. Padurea este compusa din stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), jugastru (Acer campestre), artar tataresc (Acer tataricum), tei alb (Tilia tomentosa), frasin pufos (Fraxinus pallissae, Fraxinus angustifolia), la care se adauga n cantitati mici stejarul pufos (Quercus pubescens), stejar pedunculat (Quercus robur), cer (Quercus cerris), carpen (Carpinus betulus), carpinita (Carpinus orientalis), ulm de cmp (Ulmus procera, U. minor), visin turcesc (Prunus mahaleb), mojdrean (Fraxinus ornus), scumpie (Cotinus coggygria). Arboretele sunt constituite din aceste specii n diferite proportii. Pe locurile mai nalte, bine drenate, ele sunt constituite predominant din stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), iar n locurile mai joase, unde pe solul compact, se aduna si se mentine apa, s-au format arborete n care predomina frasinii. n parcelele rezervate, care sunt situate n partea centrala a padurii Ciornuleasa, arboretele sunt constituite predominant din frasin (n proportie de 50-70%) n amestec cu stejarul brumariu. Diseminat se mai gasesc teiul alb (Tilia tomentosa), jugastrul (Acer campestre), ulmul de cmp (Ulmus procera) si artarul tataresc (Acer tataricum), clocotici (Staphyllea pinnata).

31

Subarboretul este bine dezvoltat, fiind alcatuit din soc (Sambucus nigra), lemn cinesc (Ligustrum vulgare), corn (Cornus mas), snger (Cornus sanguinea), salba moale (Evonymus europaea), salba rioasa (Evonymus verrucosa), paducel (Crataegus monogyna, C. pentagyna), maces (Rosa canina), drmox (Viburnum lantana). Este bine dezvoltat si stratul ierbaceu alcatuit din: obsiga (Brachypodium silvaticum), cerentel (Geum urbanum), mierea ursului (Pulmonaria sp.), margica (Melica uniflora), margelusa (Lithospaermum purpureo-caeruleum), toporasii (Viola odorata) etc. n padure exista cteva poieni, n care se dezvolta luxuriant vegetatia de pajisti constituite din Chrysopogonetum grylli. n compozitia acestei asociatii, n afara de sadina ca specie predominanta, sau nregistrat urmatoarele specii: barboasa (Botriochloa ischaemum), pirul (Agropyrum intermedium), turita mare (Agrimonia eupatoria), Galium verum, Plantago lanceolata, Brachypodium silvaticum, Veronica spiculifolia, Trifolium alpestre, Hypericum perforatum, Origanum vulgare, Fragaria viridis, Filipendula hexapetala, Vinca herbacea, Coronilla varia, Teucrium chamaedrys, Scrophularia nodosa, Phleum phleoides etc., adica plante xero si xeromezofile specifice silvostepei. Modul de ocrotire. Pe teren nu exista indicatoare de rezervatie stiintifica, nu exista marcaje n perimetrul rezervatiei, desi n amenajamentele silvice cele 8 parcele sunt consemnate ca rezervatii. n padure nu se pasuneaza, nu se executa lucrari de exploatare dect de igiena. n lungul drumuluice taie padurea n partea mijlocie, de la un capat la altul sunt construite cteva foisoare. n cadrul padurii se gasesc amplasate hranitoare pentru caprioare. Starea de echilibru. Padurea are aspect de ecosistem forestier natural cu un echilibru satisfacator. Att n padure ct si n poieni se gasesc numeroase exemplare de puieti de stejar brumariu, frasin, tei etc., ceea ce indica puterea de regenerare naturala a padurii. n lungul drumului sunt plantatii de pin si castan (Aesculus hypocastanum). Fiind specii introduse, straine componentei naturale, consideram plantarea acestora gresita, care n viitor poate fi daunatoare. Padurea constituie un punct de atractie nu numai pentru frumusetea si bogatia vegetatiei, unica n spatiul Baraganului, ci si pentru fondul cinegetic existent aici. n acest sens, o suprafata de 153 ha. din trupul padurii Ciornuleasa este destinata protectiei faunei (iepuri, mistreti, caprioare si fazani). 10.1.3. Padurea Comana (Jud. Giurgiu) Rezervatia floristica Comana este situata la sud de lacul Comana, lac tipic de lunca de pe cursul inferior al Neajlovului, constituie un rest al padurilor de tip "sleau", mult mai raspndite odinioara n Cmpia Burnazului. "sleaurile sunt cele mai complexe paduri de pe teritoriul tarii noastre. Ele sunt de fapt o padure amestecata de foioase n care predomina cvercineele. S-a dovedit ca ele constituie una din cele mai vechi unitati de vegetatie ale padurilor de foioase" (N. Donita, 1975). Aflata la circa 30 km de Bucuresti, padurea Comana a fost declrata rezervatie naturala prin H.C.M. nr. 518 din 1954, avnd o suprafata de 630,5 ha. n ea se conserva numeroase si valoroase specii vegetale si animale de origine sudica. Rezervatia floristica si forestiera din jurul localitatii Comana se ntinde din nord-estul Cmpiei Burnazului pna n lunca Neajlovului; este constituita din trei trupuri de padure: Calugareni-Fntnele (100 ha.), rezervatie naturala n vestul padurii Comana, pentru protectia lacramioarelor (Convallaria majalis); Padina Tatarului (164 ha.), rezervatie naturala si stiintifica n sud-estul padurii pentru protectia bujorului romnesc (Paeonia peregrina) si Oloaga-Gradinari (175 ha.), rezervatie naturala si stiintifica n partea centrala a padurii Comana pentru protectia ghimpelui (Ruscus aculeatus). Partea de nord a padurii se gaseste pe o terasa inferioara de 2-3 m, si pe un glacis aflat la poala povrnisului, ntre 45 si 55 m (alt. abs.). Aici sunt soluri brun-roscate influentate de apa freatica si soluri aluviale si coluviale mai mult sau mai putin gleizate si soluri gleice, cu textura relativ argiloasa, dar cu un oarecare continut de pietris si nisip care apare n unele locuri la poala povrnisului.

32

Rezervatia forestiera Calugareni-Fntnele, de pe dreapta Neajlovului, n jos de Calugareni, se ntinde pe o mica parte din marginea de nord a Burnazului, se continua spre nord pe povrnisul Burnazului, care leaga sesul acestuia de lunca Neajlovului, si pe lunca acestui ru (vezi fig. 1). Cmpul Burnazului pe care se afla partea de sud a padurii, este un ses neted, aproape plan, nalt de circa 85 m alt. abs. n ele sunt schitate obrsiile ctorva vlcele, ale caror ape temporare curg spre nord, spre Neajlov. Padurea se gaseste pe soluri brun-roscate, local podzolite, formate pe depozite loessoide. Povrnisul dinspre nord, dinspre lunca Neajlovului nalt de circa 25 m, are o nclinare variata cuprinsa, n general, ntre 10-150 si 30-350. Partea superioara a acestuia este sculptata n depozite loessoide, care alterneaza cu soluri fosile, iar partea inferioara n depozite grosiere, nisip si pietris, sub care urmeaza sedimente argilo-marnoase. Deschiderile n care sa se vada alcatuirea sunt rare, ndeosebi n afara padurii, spre satul Crucea de Piatra. Aceasta alcatuire explica sirul de izvoare de la baza povrnisului. Pe povrnis sunt tot soluri brun-roscate ca si pe sesul Burnazului, dar varianta de panta cu profil mai variat, mai mult sau mai putin erodat sau acoperit de coluvii si influentat de apa freatica; ceva mai mult, pe unele suprafete apar chiar soluri gleice, la nivelul pnzei freatice care iese sub forma de izvoare puternice n unele locuri, cu deosebire pe unele gruiuri unde este panta mai domoale. Aceasta variatie a conditiilor explica variatia compozitiei padurii. Lunca Neajlovului, pe care se afla partea nordica a rezervatiei, aflata la circa 45-53 m alt. abs. este neteda, aproape plana, n mare parte nmlastinita, din cauza inundatiilor. Aici apar numai soluri gleice si se constata un proces de nmlastinire, cu urmari degradatoare pentru padure. Clima. Conditiile climatice si topoclimatice se caracterizeaza printr-un potential caloric si termic ridicat. Anual, Soarele straluceste mai mult de 2200 de ore, ceea ce permite o cantitate anuala de energie radianta de circa 126 Kcal/cm2. Temperatura medie anuala este mai mare de 110C. n ianuarie, temperatura medie lunara variaza n jur de -30C, iar n iulie, n jur de 23,00C. Contrastele termice dintre iarna si vara sunt evidente, ndeosebi n ceea ce priveste temperaturile extreme absolute. La Budesti, statia meteorologica cea mai apropiata, temperatura minima absoluta a fost de -27,40C nregistrata la 6 II 1954, iar cea maxima absoluta de 41,40C la 16 VIII 1963. Acestea au avut n mod corespunzator la Greaca valori de -32,00C la 25 I 1942 si 39,00C la 10 VIII 1951 si 17 VIII 1952, rezervatia situndu-se ntre aceste puncte de observatie. Amplitudinea medie anuala variaza n jur de 260, iar cea absoluta, de 68-700. Prima zi cu temperaturi medii 00 se produce n a doua jumatate a lunii februarie, iar ultima, n prima jumatate a lunii decembrie, astfel ca durata intervalului cu temperaturi pozitive este de circa 280 zile. Primul nghet de toamna se produce n jurul datei de 1 XI, iar ultimul dupa 6 IV, astfel ca durata medie a intervalului fara nghet este de circa 200 zile. Umezeala relativa medie anuala variaza n jur de 75%, iar cantitatea medie anuala de precipitatii este de peste 550mm. Maximul pluviometric anual se produce n mai-iunie, fiind de 6080mm. Cantitatea maxima de precipitatii n 24 de ore poate atinge 100mm (Budesti 99,5mm n iunie si Greaca 99,4mm n iulie). Vntul dominant este cel de NE (circa 20% anual), cu viteza medie de 4-5 m/s, urmata de cel de SV (circa 13% anual) cu viteza medie de 3-4 m/s. Stratul de zapada dureaza circa 2 luni din iarna, cu grosimi medii variabile (5-15cm), depus mai uniform, mai gros si fiind de durata mai mare n paduri, comparativ cu cmpul dezgolit, unde este spulberat si troienit. Cantitatea mai mare de umezeala si precipitatiile mai bogate, ndeosebi n perioada calda a anului, permite dezvoltarea n bune conditii a vegetatiei de silvostepa si padure.

33

Vegetatia Flora rezervatiei Comana, cu unele aspecte de vegetatie, a fost studiata de un colectiv de botanisti de la Facultatea de Biologie din Bucuresti, condus de I.I. Tarnavschi, si publicata n anul 1974 n lucrarile Gradinii Botanice din Bucuresti. n urma acestor studii s-au identificat un numar de 1339 taxoni din care 1201 specii. ntre anii 1968-1969, Tr.I. stefureac si Gh. Mohan efectueaza un studiu amanuntit al briofitelor din Complexul silvestru de la Prundul Comanei, unde s-au identificat un numar de 122 de taxoni, dintre care unele specii rare pentru tara noastra ca: Cryphaea arborea (element sud atlantic-mediteraneean), Leptodon smithii (element atlantic-mediteraneean), Habrodon perpusillus (element atlanticmediteraneean). Arboretele sunt constituite din stejar pedunculat (Quercus robur), stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), tei (Tilia tomentosa, T. cordata), frasin pufos (Fraxinus pallissae), mojdrean (Fraxinus ornus), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), ulm (Ulmus procera), mar paduret (Malus silvestris), par paduret (Pyrus pyraster), artar tataresc (Acer tataricum), sorb (Sorbus torminalis), paltin de cmp (Acer platanoides), clocotici (Staphyllea pinnata) (foto.7,8,13). Subarboretul este alcatuit din paducel (Crataegus monogyna, C. Pentagyna), corn (Cornus mas), snger (Cornus sanguinea), salbe (Evonymus europaea, E. verrucosa), lemn cinesc (Ligustrum vulgare), alun (Corylus avellana), drmox (Viburnum lantana). Stratul ierbos, foarte bogat n specii, este dezvoltat inegal, lipsind n locurile umbrite puternic si fiind bine dezvoltat n luminisuri. n compozitia lui se gasesc diferite specii caracteristice att sleaurilor de silvostepa, ct si padurilor de foioase mezofile: vinarita (Asperula odorata), Dentaria bulbifera, breiul (Mercurialis perennis), meisorul (Millium effesum), margica (Melica uniflora), cernetelul (Geum urbanum), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), silnica (Glechoma hirsuta), toporasi (Viola suavis), margelusa (Lithospaermum purpureo-coeruleum), pupezele (Lathyrus vernus), leurda (Allium ursinum); de asemenea sunt prezente si o serie de raritati floristice cum ar fi: brndusa galbena (Crocus moesiacus), usturoiul bulgaresc (Nectaroscordum dioscordis), stnjenelul (Iris graminea), bibilica sau laleaua pestrita (Fritilaria orientalis), garofita romneasca de stepa (Dianthus trifascicularis ssp. deserti). Brndusa galbena (Crocus moesiacus) vegeteaza n raristi de padure, prin poieni, tufarisuri sau n paduri de salcm; este o planta perena de origine balcanica, care prezinta n sol un bulbotubercul globulos, din care ia nastere o tulpina aeriana firava, ce poarta frunzele liniare, subtiri, iar terminal o floare de culoare galben-aurie. Deoarece n ultimul timp este intens comercializata, numarul exemplarelor a scazut considerabil, fiind introdusa pe lista plantelor ocrotite. Stnjenelul (Iris graminea) este o planta perena care prezinta n sol un rizom articulat, din care se dezvolta tulpina aeriana ce sustine frunzele liniare lungi. Florile sunt de culoare violacee-deschis. nfloreste din mai pna n iunie. Aceasta planta este declarata monument al naturii si n Muntenia o gasim raspndita n jud. Giurgiu (padurea Oloaga-Gradinari-rezervatia naturala Comana), jud. Ilfov (padurea Snagov). Bibilica sau laleaua pestrita (Fritilaria orientalis) este una din cele mai atragatoare si originale plante datorita florilor sale asemanatoare cu ale tulipei, cte 1-6 pe tulpina gracila cu frunze opuse. Sepalele lor de culoare brun-roscata sau galbui roscata au un desen asemanator cu o tabla de sah. Ea prefera rarisurile unor crnguri mlastinoase. De asemenea, garofita romneasca de stepa (Dianthus trifascicularis ssp. deserti), descoperita acum un sfert de veac n jurul Bucurestiului de savantul Iuliu Prodan, si trage obrsia dintr-o garofita de deal (Dianthus trifascicularis), de care difera nsa clar printr-o serie de caractere capatate prin adaptarea la mediul de cmpie. Tuturor acestor specii li se adauga o specie termofila atlantico-mediteraneeana si anume ghimpele (Ruscus aculeatus), aceasta fiind singura statiune unde ele se dezvolta foarte bine n Muntenia.

34

Ghimpele este o planta vesnic verde, rigida, bogat ramificata. Frunzele acesteia sunt nlocuite prin filocladii, ramuri comprimate n forma de frunza, ovale si terminate ntr-un spin ascutit, de unde si denumirea populara a speciei. Pe fata interioara a filocladiilor, sub mijlocul acestora, la subsoara unei bractei mici se gasesc prinse una sau mai multe flori mici, cu sase foliole perigonale verzui, cu puncte violacee. n timpul verii se formeaza fructele de marimea unei cirese, de culoare rosie. Folosit ca planta ornamentala, alimentara (rizomii ei sunt comestibili) sau medicinala, ghimpele este amenintat cu disparitia. De aceea s-au luat masuri pentru ocrotirea lui. Padurea Comana este bogata n elemente termofile ca: frasinul pufos (Fraxinus pallissae), mojdreanul (Fraxinus ornus), ghimpele (Ruscus aculeatus), Cotinus coggygria, Oryzopsis virescene. n trupul Padina Tatarului se gaseste pe o suprafata mare bujorul romnesc (Paeonia peregrina). Florile lui mari de 6-7cm n diametru, de culoarea sngelui, frunzele de un verde stralucitor, cu limb de 2-3 ori mpartit si cu foliole ovale, adnc sectionate, i dau un aspect deosebit de atragator, ceea ce explica marea lui cautare si deci pericolul de a fi strpit. si n acest caz, masurile pentru protejarea lui au fost bine venite (foto.3). Dintre animale, de retinut sunt endemismele: Daudebardia rufa getica, Doroceras geticus (gasteropode), Schendyla walachica, Brachyschendyla capusei, Lithobius euxinicus (chilopode), Hapkothrips quercinus (tisanoptere) precum si raritatile Italochrysa italica (neuroptere), Pomatisa rivulare (gasteropode), Bombus argillaceus si Bombus haematurus (himenoptere), Milesia semiluctifera (lepidoptere), Gryllus geticus (ortoptere). O nota aparte o dau populatiile unor specii mediteraneene ca cicadele (Cicada plebeja, Tettigia orni), coleopterul Carabus gigas, termita (Reticulitermes lucifugus), calugarita (Mantis religiosa) etc. n padurea Fntnele-Calugareni, pe cmpul Burnazului si n partea superioara a povrnisului cu orientare nord-estica, pe portiuni ntinse este dominant teiul (Tilia tomentosa). Diseminat n aceste teisuri mai apare stejarul (Quercus robur), carpenul (Carpinus betulus) si jugastrul (Acer campestre), iar n subarboret, paducelul (Crataegus monogyna), cornul (Cornus mas), ulmul (Ulmus minor), lemnul cinesc (Ligustrum vulgare), artarul tatarasc (Acer tataricum), salba rioasa (Evonymus verrucosus), salba moale (Evonymus europaeus) si mai rar alunul (Corylus avellana). Patura ierbacee este bine dezvoltata. Mai frecvente sunt Carex pilosa, C. divulsa, Oryzopsis virescens, Brachypodium silvaticum, Geum urbanum, Polygonatum latifolium, Dactylis glomerata, Euphorbia amygdaloides, Lamium galeobdolon, Melica uniflora, Viola silvestris, Pulmonaria officinalis, Viola mirabilis, Scutellaria altissime, Asperula taurina, Mercurialis perennis, Arum orientale. n lunca Neajlovului existau arborete frumoase de stejar (Quercus robur). n ultima vreme nsa, ca urmare a inundatiilor si a ridicarii nivelului freatic, stejarul a fost puternic afectat. De aceea, n mare parte aceste arborete au fost taiate, n locul lor dezvoltndu-se zavoaiele de salcie si plop, pe alocuri si cu frasin. Padina Tatarului. Situatia geografica. Se gaseste la circa 1km est de satul Vlad epes, constituind portiunea centrala a unui trup de padure destul de ntins (fig. 1). Relieful. Trupul de padure Padina Tatarului se gaseste n coltul nord-estic al Burnazului, pe sesul acestuia (spre deosebire de celelalte doua suprafete ocrotite, care ocupa suprafete ntinse de pe abruptul nordic al Burnazului). n cuprinsul rezervatiei se afla obrsiile a doua vlcele, reprezentnd ramificatiile terminale ale vaii Stejerisului. Altitudinea absoluta trece cu putin de 85m, fara nsa a atinge 90m. Partea de sud-est a rezervatiei este pe teren aproape orizontal, usor valurit, pe cnd partea de nord si nord-vest este nclinata spre cele doua vlcele, unde naltimea scade sub 75m, dar pe ntindere mica (fig. 4). Vlcelele acestea, abia schitate determina strngerea apelor spre ele, dar scurgerea mai departe este anevoioasa, ndeosebi la cea din partea de vest, din cauza nclinarii mici a fundului sau. Roca si solul. Partea superioara a Burnazului este alcatuita din loess si material loessoid pe grosimi care trec de 4-5m. Acesta contine si strate cu un colorit mai intens si textura mai argiloasa,

35

considerate soluri fosile. Solurile actuale de sub padure sunt soluri brun-roscate de padure, local podzolite, formate pe material loessoid. Pe fundul vlcelelor se fac simtite procese de lacovistire. Vegetatia. n portiunea ocrotita, padurea Padina Tatarului este constituita dintr-un amestec de cvercinee: cer (Quercus cerris), stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos (Quercus pubescens) si grnita (Quercus frainetto), avnd un caracter mai xerofil dect celelalte doua trupuri de padure din cadrul rezervatiei Comana (foto.5). Se constata variatii mari de la un loc la altul, putndu-se pune n evidenta existenta mai multor faciesuri. Diseminat se ntlneste ulmul (Ulmus minor), marul paduret (Malus silvestris) si parul (Pyrus pyraster). Subarboretul este bine dezvoltat, fiind alcatuit din lemn cinesc (Ligustrum vulgare), artar tatarasc (Acer tataricum), maces (Rosa canina), paducel (Crataegus monogyna), salba moale (Evonymus europaeus), snger (Cornus sanguinea), spinul cerbului (Rhamnus cathartica), spre marginea padurii porumbar (Prunus spinosa). Consistenta este variabila, n general scazuta (oscilnd ntre 0,5-0,6), ceea ce da posibilitatea dezvoltarii abundente a paturii ierbacee (foto.11). n luminisuri se ntlnesc: Geum urbanum, Lamium maculatum, Poa angustifolia, Plantago, Hypericum perforatum, Fragaria vesca, gainuse (Potentilla micrantha), scnteioare (Potentilla argentea), Achillea millefolium, Stachys recta, Agrimonia eupatoria, busuioc de cmp (Prunella vulgaris), Plantago major, Verbascum sp., Euphorbia salicifolia, Medicago lupulina, Origanum vulgare, Taraxacum officinale, Filipendula hexapetala. Toate aceste specii patrund si n patura ierbacee a padurii de cvercinee, unde se amesteca cu cele specifice padurilor de cvercinee: margelusa (Lithospermum purpureo - coeruleum), care pe alocuri se dezvolta abundent, formnd un facies caracteristic (foto.15); Lychnis coronaria, Carex pairaei, Viola silvestris, Galium aparine, Astragalus glycyphyllos, Chrysanthemum macrophyllum, Pulmonaria officinalis, Teucrium chamaedrys, Veronica chamaedrys, Lotus corniculatus, Chaerophyllum sp., Bromus tectorum, Agropyron repens. Frecvent se ntlneste aici si frasinita (Dictamnus albus), Valeriana officinalis, Asperula taurina, Campanula peescifolia, Brachypodium silvaticum, Digitalis grandiflora, Rubus caesius, Inula britannica, Gladiolus imbricatus, Trifolium alpestre, Dianthus armeria, Melica nutans, Alliaria petiolata, Cynanchum vincetoxicum, Polygonatum odoratum, Sedum maximum, Dactylis glomerata. Padurea este strabatuta de numeroase drumuri si poteci, prezentnd unele semne de ruderalizare. n portiunile circulate sunt abundente Lysimachia nummularia, Betonica officinalis, Euphorbia cyparissias, Berteroa incana, Leonurus cardiaca, Ornithogalum umbellatum, Lamium purpureum (foto.16). Local se ntlnesc faciesuri de Quercus frainetto cu Cynanchum vincetoxicum si Lichnis coronaria. Bujorul (Paeonia peregrina), element balcanic, care este n mod special ocrotit n aceasta rezervatie, se gaseste sub forma de plcuri si exemplare izolate aproape n toata padurea, lipsind doar spre marginile ei (foto.9). Exista si numerosi muschi si licheni, care se dezvolta att pe scoarta arborilor, ct si pe sol. Tr. stefureac si Gh. Mohan au identificat n padurile de la Comana (inclusiv Padina Tatarului)un numar de 122 taxoni dintre briofite, din care 19 din clasa Hepatice si 103 muschi. Se remarca predominanta elementelor circumpolare si cosmopolite, dar cu o sensibila infiltrare de elemente sudice si sud-vestice (mediteraneene, submediteraneene si atlantice). Cele mai frecvent ntlnite briofite sunt Ceratodon purpureus, Pleuridium alternifolium, Bryum capillare var. flaccidum, Anacamptodon splachnoides, Leskea polycarpa, Amblystegium serpens, A. varium, Brachythecium salebrosum, B. velutinum, Eurhynchium swartzii, Hypnum cupressiforme.

36

Starea de echilibru, modul de ocrotire si propuneri n ansamblu, cele trei perimetre ocrotite care alcatuiesc rezervatia Comana se afla ntr-o stare de echilibru ce poate fi considerata satisfacatoare, desi poarta urmele interventiilor antropice din trecut, prezentnd aspecte de bracuire, poienire, modificari ale compozitiei floristice (de exemplu extinderea masiva a teiului n padurea Fntnele-Calugareni) si de ruderalizare. Se ntlnesc puieti si tineret de diferite vrste, ceea ce indica o regenerare naturala buna (foto.10). Local se constata si unele aspecte de perturbare a acestui echilibru, n unele cazuri incipienta, alteori destul de avansata. Astfel, dupa cum s-a mentionat, n padurea de la Calugareni, stejaretele de lunca au fost aproape complet distruse ca urmare a inundatiilor si ridicarii nivelului freatic, fenomene care la rndul lor reflecta perturbari majore ale echilibrului hidric n bazinul hidrografic al Neajlovului. Padurea Gradinari este n ansamblu ntr-o stare destul de buna de conservare, dar se constata ca ghimpele (Ruscus aculeatus), a carui ocrotire a constituit unul dintre obiectivele esentiale ale acestei rezervatii, este reprezentat ndeosebi prin exemplare tinere, ca urmare a recoltarii masive din trecut care l adusese n pragul disparitiei n deceniile 7-8 ale secolului XX. n padurea Padina Tatarului s-a constatat n vara anului 1979 un atac de omizi, care a produs defolieri ndeosebi n partea centrala a rezervatiei. De aceea se simte nevoia unui control entomologic mai sustinut si a executarii unor operatiuni de igiena. De asemenea, circulatia prin padure, intensa ndeosebi n perioada de nflorire a bujorului, are efecte negative asupra ntregului ecosistem forestier. Cu toate ca este declarat planta ocrotita si se afla n perimetrul unei rezervatii, bujorul continua sa fie recoltat n mari cantitati att de localnici, ct si de turisti, ceea ce cu timpul poate provoca rarirea si chiar disparitia sa. Ca atare, masurile luate pna n prezent nu sunt suficiente ci ar fi necesara o supraveghere efectiva a perimetrului ocrotit, cel putin n perioada de nflorire a bujorului. De asemenea, destul de des se constata patrunderea vitelor n toate cele trei perimetre, cu efecte daunatoare asupra echilibrului ecologic. Perimetrele nu sunt marcate pe teren. Este nevoie ca de urgenta sa se planteze macar panouri indicatoare, n care sa se arate importanta acestei rezervatii si actiunile ce constituie contraventie. n prezent extinderea acestor rezervatii nu este bine cunoscuta nici macar de localnici. Aceste masuri se impun cu att mai mult cu ct rezervatia se afla destul de aproape de municipiul Bucuresti, fiind accesibila pe sosele asfaltate de larga circulatie si pe calea ferata Bucuresti-Giurgiu, putnd fi n viitor din ce n ce mai afectata datorita turismului de sfrsit de saptamna (ndeosebi Padina Tatarului) (foto.17). 10.1.4. Padurea Manafu (Jud. Giurgiu) La circa 36 km sud-vest de Bucuresti, n comuna Izvoarele, satul Valea Bujorului, se afla padurea Manafu, declarata prin H.C.M. nr. 114 din 1954 rezervatie forestiera. Padurea Manafu are o suprafata de 278 ha. si reprezinta un sleau de cmpie de tip ceretogrnitet. Desi situata n Cmpia Burnazului, ca si rezervatia Comana, padurea Manafu dispune de conditii de mediu usor diferentiate. Astfel, solurile apartin grupei cernoziomurilor argiloiluviale, pe alocuri aparnd insule de soluri freatic-umede care explica existenta insulelor de vegetatie higrofila din cadrul rezervatiei. Din punct de vedere climatic, se caracterizeaza prin valori medii anuale ale temperaturii cuprinse ntre 10-110C, iar precipitatiile depasesc cu putin 550mm, cantitatea cea mai mare caznd n intervalul mai - iunie. Stratul arborescent al rezervatiei este constituit din amestecuri naturale de cer (Quercus cerris), grnita (Quercus frainetto) si stejar brumariu (Quercus pedunculiflora) sau plantatii pure de salcm (Robinia pseudacacia).

37

Subarboretul este reprezentat de porumbar (Prunus spinosa), paducel (Crataegus monogyna), lemn cinesc (Ligustrum vulgare), paliur (Paliurus spina - christi), patachina (Rhamnus cathartica), scumpie (Cotinus coggygria) etc. Stratul ierbaceu al padurii este alcatuit din: firuta (Poa pratensis), paius (Festuca valesiaca, F. pseudovina), galbusoara (Lisymachia nummularia), violete nemirositoare (Viola hirta), brebenei (Corydalis solida) etc. n luminisurile padurii, n lunile mai - iunie, apare bujorul romnesc (Paeonia peregrina). n padurea Manafu au fost colonizati fazani si caprioare, devenind astfel si un important centru cinegetic. Acest fapt nsa a atras dupa sine mari prejudicii asociatiilor de bujor romnesc, caci vnatorii distrug planta n perioada de nflorire sau bulbii n timpul vnatorilor de iarna. 10.1.5. Poiana cu narcise de la Negrasi (Jud. Arges) Este situata pe stnga rului Dmbovnic, n apropierea confluentei cu prul Berinoaia. Rezervatia floristica "Poiana cu narcise de la Negrasi" are o suprafata de 4,6 ha. si a fost nfiintata prin decizia nr. 659 din 24 iunie 1966 a Sfatului Popular al fostei regiuni Arges. Situate la contactul morfologic dintre Cmpia piemontana a Pitestiului si Cmpia GavanuBurdea, poienele cu narcise de la Negrasi beneficiaza de un substrat umed, cu ape freatice mai reci dect cele specifice altitudinilor locului (150-225m). Temperatura medie anuala a aerului oscileaza ntre 10-110C, iar cea a lunii iulie ntre 21-220C, dar ea nu influenteaza dezvoltarea optima a narciselor (Narcisus stellaris), element floristic mezo-higrofil oligotrof. Narcisele sunt plante ierbacee care poarta n vrful tulpinii o singura floare, formata din 6 petale albe, resfrnte ca o stea, cu o mica rozeta galben-portocalie provenita din rasfrngerea petalelor n jurul staminelor. Aceasta planta, specifica Europei Centrale, creste spontan n pasuni, fnete si poienite umede din jud. Arges (poienele cu narcise de la Negrasi) si la Visina (jud. Dmbovita). Solurile argilo-iluviale, brun-roscate, freatic-umede, slab podzolite ofera narciselor un regim trofic si hidric asemanator celui din spatiul montan. Florile albe ale narciselor nfrumuseteaza poienele de la Negrasi din mai si pna n iunie. De asemenea, se remarca si rezervatia floristica "Poiana cu narcise de la Visina" (jud. Dmbovita), n prezent puternic degradata din cauza pasunatului excesiv si lipsei de preocupare pentru ocrotirea terenului (foto). Marturiile localnicilor, datele din literatura si fotografiile vechi sunt dovezi ale faptului ca n trecut narcisele erau mult mai abundente n acest loc (foto.1). 10.1.6. Padurea Rioasa (Jud. Ilfov) Padurea Rioasa este situata n partea de nord-vest a municipiului Bucuresti, n judetul Ilfov, pe dreapta soselei Bucuresti-Pitesti. n apropiere, la circa 6km spre nord, se afla Complexul turistic Mogosoaia. Aceasta rezervatie forestiera si floristica a fost nfiintata n anul 1973 prin Decizia Consiliului popular al fostului judet Ilfov, pe o suprafata de 54,8 ha., n interiorul padurii Rioasa (sectorul nordic), pentru a ocroti dezvoltarea n conditii spontane a asociatiilor de Crocus banaticus (brndusa de primavara). Padurea Rioasa este localizata pe cmpul dintre Dmbovita si Colentina, n partea de nordvest a Cmpului Colentinei, ce face parte din Cmpia Bucurestilor. Suprafata pe care o ocupa padurea este aproape plana, cu variatii ntre 85 si 87m altitudine. Aceasta uniformitate este ntrerupta pe alocuri de mici depresiuni nchise numite aici "rovine", tocmai datorita umezelii excesive ce le caracterizeaza. Regimul climatic este caracterizat prin precipitatii de cca. 550-600mm anual si temperaturi medii anuale de 100C. Temperatura medie din perioada cu maxima activitate biologica este n jur de

38

19,50C. Solurile brun-roscate, umede, formate pe loessuri, favorizeaza dezvoltarea n bune conditii a padurilor de tip sleau de cmpie. De altfel, padurea Rioasa se ncadreaza (dupa N. Donita, st. Purcelean, 1975) tipului ceretosleau muntean cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), carpen (Carpinus betulus), artar (Acer platanoides), ulm (Ulmus laevis) etc. n stratul arbustiv apar izolat exemplare de corn (Cornus mas), snger (Cornus sanguinea), soc (Sambucus nigra). Stratul ierbaceu, bine reprezentat n luminisurile padurilor, abunda n plante vernale: ghiocei (Galanthus nivalis), toporasi (Viola odorata), brebenei (Corydalis cava), untisor (Ficaria verna), viorele (Scilla bifolia). Alaturi de acestea se dezvolta n conditii foarte bune brndusa de primavara (Crocus banaticus). Numele padurii Rioasa se explica prin aspectul copacilor care au pe scoarta foarte multi muschi si licheni, avnd un aspect "bolnavicios". Mai mult de o treime din padurea n care se afla rezervatia este rezultatul activitatii umane, fiind plantata cu salcmi. Numai n cadrul spatiului afectat rezervatiei aceasta mai pastreaza caracterul initial de "cereto-sleau". De asemenea, padurea Rioasa are si statut de rezervatie cinegetica, populata cu cerb lopatari, capriori, vulpi, iepuri, fazani si, spre margini, cu potrnichi. 10.2. Rezervatii mixte (complexe) 10.2.1. Rezervatia Snagov (Jud. Ilfov) La circa 30km nord de Bucuresti, pe stnga lacului Snagov, se afla rezervatia complexa Snagov, care reprezinta un rest al vechilor codrii ai Vlasiei, ce acopereau odinioara o mare parte din Cmpia Romna. nfiintata ca urmare a H.C.M. nr. 894 din 2 iunie 1952 rezervatia complexa Snagov are o suprafata de 1727 ha. n arealul ei sunt incluse: partea de nord-est a lacului Snagov, trupul de padure cuprins ntre parcul Snagov si localitatea Silistea Snagovului pe stnga lacului si trupurile de padure Fundul Lacului, Gruiul si Popesti, din estul lacului. n spatiul rezervatiei sunt prezente solurile brun-roscate podzolite. Particularitatile climatice sunt favorabile dezvoltarii elementelor de vegetatie mezofila. Astfel, temperatura medie anuala a aerului este de 100C, a lunii ianuarie de -3,40C si a lunii iulie de 220C. n spatiul rezervatiei cad anual precipitatii n medie de 671mm. Datorita plantarilor din primele doua decenii ale secolului XX, multi dintre arborii padurii Snagov sunt formati din doua sau mai multe generatii, ceea ce mareste valoarea estetica a padurii. Vegetatia lemnoasa este reprezentata de o padure de sleau, n care domina stejarul (Quercus robur) si carpenul (Carpinus betulus), nsotiti de tei (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus excelsior), artar tatarasc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), scorus (Sorbus aucuparia si S. torminalis), precum si de o bogata cortina de arbusti, alcatuita din lemn cinesc (Ligustrum vulgare), paducel (Crataegus monogyna), snger (Cornus sanguinea) etc. Ea cuprinde n covorul sau floristic de primavara si vara specii sudice ca: brndusa aurie (Crocus moesiacus), spnzul mirositor (Helleborus odorus), usturoiul bulgaresc (Nectaroscordium dioscordis), stnjenei cu frunze subtiri (Iris graminea). n partea de est a lacului exista o zona stiintifica de circa 100 ha. unde se ntlnesc diseminat, ca o curiozitate botanica, exemplare de fag european (Fagus sylvatica), fag caucazian (Fagus orientalis) si cteva exemplare de Fagus taurica (hibrizi ntre fagul comun si fagul caucazian). Curiozitatea rezulta din faptul ca aceste exemplare de fag se gasesc n plina zona a stejarului, la o distanta de cca. 60 km de limita inferioara a fagetelor. Tot ca o curiozitate trebuie privita prezenta ctorva exemplare razlete de gorun, care se afla aici cu mult n afara zonei sale obisnuite. 39

Aceasta zona, din estul lacului, cuprinznd "insulele" de fag, este considerata zona stiintifica cu restrictii n ceea ce priveste circulatia vizitatorilor. Complexitatea vegetatiei din rezervatia Snagov si regenerarea spontana a elementelor componente sunt favorizate de potentialul ecologic al spatiului n care ea se gaseste, n sezonul de vegetatie plantele dispunnd de temperaturi medii de 200C si de o umiditate corespunzatoare datorita substratului. De asemenea, n cadrul padurii exista si o rezervatie cinegetica (caprioare, fazani, cerbi lopatari, potrnichi si pisici salbatice, acestea putnd fi vnate numai cu autorizatie speciala). Rezervatia se extinde si asupra Lacului Snagov, considerat cel mai mare liman fluviatil din bazinul Ialomitei. Lacul Snagov face parte din seria limanelor fluviatile din valea Ialomitei n sectorul sau mijlociu. Prin pozitia sa geografica, la cca. 40km departare de Bucuresti, prin peisajul nconjurator, lacul Snagov a fost amenajat pentru recreere si sporturi nautice. Lacul n ansamblul sau are o suprafata de 576 ha., o lungime de cca. 16km si o adncime maxima de 9m, fiind cel mai adnc din Cmpia Romna. Lacul Snagov prezinta numeroase ramificatii (punctele de confluenta), numite de localnici "coada": Coada Catelului, Coada Rece, Coada Lunga, Coada iganiei, lnga Coadele (vechea denumire a satului Silistea Snagovului), numeroase meandre. Vegetatia acvatica reprezentata prin stuf tiveste marginile lacului, iar n "cozi" si catre rul Ialomita se formeaza plaurul care atinge uneori grosimi de 1,5m. Plaurul, cunoscut mai ales n Delta Dunarii, este o patura plutitoare, formata din radacinile si rizomii vechi ai stufului, mpletite ntre ele ca o plasa foarte consistenta, peste care se depune pamntul si pe care creste stuf verde. Uneori, plaurul este att de solid si de mare, nct poate suporta greutatea ctorva oameni si a unei colibe. Afluentul principal al lacului Snagov este Valea Sticlariei, care n prezent este transformata ntr-o salba de iazuri. n conditii naturale, lacul avea scurgere n Ialomita printr-o grla lunga de 8km care trecea prin localitatile santu Floresti, Gruiu, Lipia si se varsa la Bojdani. n anul 1969 s-a sapat un canal drept cu o lungime de 2km prevazut cu stavilar. Pentru asigurarea unei primeniri a apei din lac, avnd n vedere si folosirea lui ca strand, se aduce un surplus de apa din canalul Bilciuresti. Apa lacului este bogata n vegetatie acvatica (emersa si submersa) si n fauna, fiind prototipul lacurilor cu o productie biologica n exces. Printre speciile de peste mentionam: platica, biban, rosioara, caracuda, somn, crap, stiuca, salau (mai rar) si doua specii de guvizi (Gobius si Proterhorhynus). Printre speciile acvatice protejate sunt: Aldrovandia vesiculosa, relict tertial (planta originara din America de Nord), sageata apei (Sagittaria latifolia) si nufarul indian (Nelumbo nucifera), aduse si aclimatizate aici, alaturi de nuferii indigeni (Nymphaea si Nuphar luteum), otratelul de balta (Utricularia vulgaris). Cercetarile faunistice au scos la iveala unele specii rare, relicte ponto-caspice, ca lamelibranhiatul Dreissena polymorpha. n vegetatia planctonica traieste copedopul Eudiaptomus gracilis, specific lacului. Colectarea apei n lac se face din pnza de ape subterane si numai n mica masura din apele de ploaie si zapada. De aceea, cu exceptia primaverii si, adesea, a toamnei, nivelul apei din lacul Snagov este constant. mpreuna cu o ntinsa suprafata de teren de pe maluri, 180 de ha. din lacul Snagov a fost declarata rezervatie nca din anul 1952.

40

10.3. Rezervatii faunistice 10.3.1. Izvoarele de la Corbii Ciungi (Jud. Dmbovita) Unele izvoare din Cmpia Romna atrasesera mai demult atentia unor zoologi asupra faunei lor interesante, continnd si unele endemisme remarcabile; astfel au fost descrisi hidracarieni noi din diverse izvoare, de catre C. Motas, J. Tanasachi si T. Orghidan (1957) si de catre C. Motas (1959); izvoarele situate n malul nordic al lacului Greaca fusesera remarcate cu ani n urma de M. Bacescu (1942) care a descoperit aici un trichopter nou (Helicopsyche bacescui) descris ulterior de T. Orghidan si L. Botosaneanu (1953). n anul 1959, L. Botosaneanu si st. Negrea au nceput un studiu sistematic al izvoarelor si apelor freatice din Cmpia Romna, mai precis din regiunea cuprinsa ntre Vedea la vest, Dmbovita la est, Dunare la sud si o linie care leaga aproximativ comunele Potcoava pe Plapcea, Recea pe Teleorman, Gratia pe Dmbovnic si Corbii Mari pe Neajlov, la nord. Aceasta din urma linie a fost considerata de I. Radulescu (1957) ca o foarte puternica linie de izvoare. Cea mai interesanta descoperire din cursul acestor cercetari a fost gasirea, pe valea Neajlovului, n imediata apropiere a satului Corbii Ciungi a unui important complex de izvoare, mlastini de izvor si priase colectoare, al carui studiu poate arunca o lumina vie asupra istoriei faunelor acvatice din Cmpia Romna. Rezervatia Izvoarele de la Corbii Ciungi a fost nfiintata la 24 iunie 1966 prin decizia Consiliului Popular al fostei regiuni Arges. Suprafata rezervatiei este de 5 ha., fiind n prezent mult redusa fata de cea initiala, datorita extinderii terenurilor agricole. Acest complex este situat la circa 120m altitudine, pe malul stng al vaii Neajlovului, la cteva sute de metri n amonte de capatul satului Corbii Ciungi, circa 2km n aval de comuna Corbii Mari, si circa 800m distanta de Neajlov. Izvoarele, n numar foarte mare, alimenteaza doua praie lungi fiecare de circa 800-1000m, apropiate n portiunile lor frontale, dar care diverg apoi incluznd ntre ele o suprafata de circa 90000m2 ocupata de ogoare, pentru a se apropia din nou, spre varsarea n Neajlov (fig. 1). O moara de apa, n prezent demolata, situata la confluenta unuia dintre cele doua praie cu Neajlovul, i-a dat prului denumireea de "Fntna Cacaletilor", n timp ce unul din izvoarele frontale ale celuilalt este denumit de localnici "Fntna lui Lisandru Vladut". ntregul complex este usor de distins de la oarecare distanta gratie faptului ca se afla aproape n ntregime sub un zavoi de arin, salcie etc., net conturat pe ntinderea complet despadurita a cmpiei. Iesirea la zi a apei freatice se face pe un front n potcoava, a carui lungime totala este de circa 600m; apa freatica iese din prundisurile aluvionare ale terasei inferioare a Neajlovului, prundisuri care ies la iveala n multe locuri n izvoare. Aceasta linie de izvoare evidentiaza si contactul ntre Cmpia Titu la est si Cmpia GavanuBurdea la vest. Izvoarele sunt n numar foarte mare, cifra de 60-80 este data cu aproximatie, deoarece cele mai multe au aspect de heleocrene cu limite foarte greu de distins. Complexul de izvoare ocupa o suprafata mare si este aproape continuu, dar usor si incomplet ntrerupt la mijloc, unde se formeaza un fel de cumpana de ape, ndreptnd apele catre unul sau celalalt dintre praie. n linii generale, se poate vorbi de trei tipuri distincte de izvoare: a) izvoare reocrene. Acestea, nu prea numeroase, sunt cele mai interesante din punct de vedere faunistic. Apa iese la zi din cte o nisa n forma de potcoava, larga de 1-3m, situata la limita ntre complexul de izvoare si terenul uscat; debitul este mic sau foarte mic, se formeaza cte un prias care curge de-abia perceptibil pe o vaiuga de 1-3m latime, pentru ca dupa un parcurs de ctiva metrii sa conflueze cu alte izvoare si priase. Substratul este variat si caracteristic: albia este aproape peste tot captusita de prundisul aluvionar alb, de marime mica sau mijlocie; pe acesta se dezvolta un covor de muschi si hepatice, care la rndul sau ofera substrat unei abundente vegetatii de ferigi, equisetacee si fanerogame higrofile. 41

Fragmente vegetale mici si mari (scoarta, crengi etc) provenind de la zavoiul ce acopera izvoarele, se ntlnesc pretutindeni n albia acestora. Apa lor, initial foarte putina, devine treptat mai multa, aportul de apa freatica fiind distinct pe tot parcursul, asa nct n portiunile lor terminale aceste izvoare capata aspect de mici priase vioaie. b) izvoare limnocrene. Acestea sunt totdeauna rezultatul activitatii omului, care a distrus o serie de izvoare reocrene, transformndu-le, prin sapare, n "gropane" mai mici sau mai mari, din care se scoate apa pentru diverse scopuri. n asemenea "gropane" apa pare stagnanta, dar firul de apa ce le paraseste dovedeste contrariul; unele pot avea pna la 2-3m n diametru, altele sunt mult mai mici, fundul lor este mlos, vegetatia redusa la cteva fanerogame higrofile, iar uneori "gropanul" este invadat de broscarita (Potamogeton gramineum). Aceasta a retinut mai mult ml, dnd astfel posibilitatea instalarii stufului (Phragmites australis), deci a ndepartarii elementelor biotice initiale. c) izvoare heleocrene. Ele formeaza complexe mai mari sau mai mici, n care limitele ntre diferitele iesiri la zi sunt uneori cu totul indistincte. Prezenta unor asemenea complexe heleocrene este de obicei tradata de goluri n zavoi, goluri ocupate de mari ntinderi de muschi si hepatice, mbibate pna la saturatie cu apa. Daca se nlatura acest covor, uneori foarte gros, se ajunge iarasi la substratul de prundis aluvionar la rndul sau asezat pe alocuri pe un substrat foarte elastic, instabil, semannd cu turba n formare. Acolo unde zavoiul a fost distrus, covorul de muschi se dezvolta n conditii grele, iar substratul de prundis aluvionar iese la iveala pe suprafete de zeci de m2. Acad. prof. Emil Pop a descoperit n rezervatia de la Corbii Ciungi, n iulie 1960, un zacamnt de turba, de suprafata restrnsa, dar a carui adncime atinge 1m. Cele trei tipuri de izvoare mentionate se gasesc laolalta n complexul de la Corbii Ciungi. Asemenea izvoare se pot ntlni si pe traiectul celor doua praie care dreneaza apa acestora, dar acesta numai n mod exceptional. Cele doua praie care dreneaza apa complexului frontal pentru a o duce la Neajlov, iau nastere din unirea nenumaratelor firisoare de apa care vin de la izvoare. Lungimea totala a fiecaruia dintre cele doua praie colectoare poate fi de circa 1km, cursul fiind foarte meandrat. Debitul praielor este mare si pentru Cmpia Romna este surprinzatoare vigoarea cu care si ncep drumul chiar de la iesirea din complexul de izvoare. Acest debit este relativ constant n cursul anului si creste ntr-o oarecare masura pe parcurs. Apa este totdeauna perfect limpede. Regiunea n care se afla complexul de izvoare de la Corbii Ciungi are un aspect destul de dezolant, din cauza completei despaduriri. Zavoiul destul de mare si des, care se ntinde peste cea mai mare parte a complexului de izvoare, contrasteaza net cu aceasta regiune; el urmareste cursul celor doua praie colectoare pna aproape de confluenta. Zavoiul reprezinta o asociatie de salcii (Salix fragilis, S. cinerea), anin (Alnus glutinosa), calin (Viburnum opulus), crusin (Rhamnus frangula), lemn cinesc (Ligustrum vulgare), alun (Corylus avellana), salba rioasa (Evonymus verrucosa), snger (Cornus sanguinea) etc. Importanta acestui zavoi pentru mentinerea n aceasta localitate a unor biotopuri stenoterme de apa rece, cu biocenoze corespunzatoare, este foarte mare. n lipsa padurii, distrusa cu desavrsire, protectia acestor biotopuri mpotriva insolatiei excesive, vntului distrugator, puhoaielor provocate de precipitatii abundente, este asigurata de prezenta zavoiului. El a avut foarte mult de suferit n anii 1959-1960 cnd au fost taiati fara exceptie toti arborii mai batrni (arini si salcii). Impresionanta este dezvoltarea n masa a muschilor si hepaticelor. n muschi si hepatice, pe lemnele cazute n apa si pe prundisul scaldat de apa izvoarelor si praielor, se dezvolta n abundenta alge apartinnd la cele mai diferite tipuri. n cursul inferior al celor doua praie colectoare precum si n unele din izvoarele reocrene situate aici, prundisul este acoperit cu colonii mici si mari, rotunde si prezentnd o structura n cercuri concentrice, colorate n cele mai diferite nuante de rosu - de la roz la purpuriu - ale unei alge. Aceasta este Hildenbrandia rivularis (Liebm.) J. Ag., rodoficee care a fost gasita pna n prezent n Romnia numai de catre I. Tarnavschi (1941) n Bucovina la 1000m alt. si n Muntii Apuseni la 1143m alt. si de Em. opa n cteva puncte n Muntii Banatului (1946); L. Botosaneanu a regasit-o, n anul 1960, si 42

ntr-un prias din bazinul Nerei. Descoperirea sa n Cmpia Romna, unde se dezvolta admirabil la circa 120m alt., este surprinzatoare. Temperatura apei freatice care alimenteaza izvoarele oscileaza ntre 10,2 0C primavara si 11,5 0 C n toiul verii; aceasta determina o temperatura de asemenea scazuta a apei izvoarelor puternice, care atunci cnd au debit mare si sunt bine protejate, au temperaturi care variaza ntre 10,3 0C primavara si 13,8 0C vara. Izvoarele cu debit mare si bine protejate sunt foarte stenoterme pe parcursul zilei, dar euritermia este destul de accentuata n cele mici si neprotejate. n mod normal, pH-ul n complexul de la Corbii Ciungi oscileaza n jur de 7, niciodata nu s-a semnalat o aciditate pronuntata. Influenta antropica. Chiar din primii ani dupa descoperirea izvoarelor si obtinerea statutului provizoriu de rezervatie naturala a Academiei Romne (1959-1961), influenta antropica negativa s-a accentuat. Fiind situate ntr-o zona total despadurita, nconjurate de ogoare si pasuni si n imediata apropiere a doua localitati, marele complex de izvoare a nceput sa suporte actiuni tot mai daunatoare. Paradoxal, unii locuitori, aflnd ca terenul nu mai apartine comunii Corbii Mari ci Academiei din Bucuresti, n loc sa-l protejeze au profitat de lipsa unei paze si au nceput sa devasteze zavoiul noaptea, taind arborii mai batrni (arini si salcii), iar pe alocuri si din cei mai tineri pentru araci de vie. Din fericire, zavoiul - unicul mijloc de protectie al izvoarelor - are capacitatea de a se reface relativ repede. Alti localnici au transformat mai multe reocrene n "gropane" pentru apa potabila, avnd ca efect lenitizarea faunei. Dupa strngerea recoltei, vitele din satele nvecinate erau lasate sa pasca si pe teritoriul rezervatiei. Din fericire, mlastinile mai adnci erau si sunt nca evitate de om si animal. Cteva santuri arata ca au existat chiar ncercari de a drena apa complexului spre o orezarie si o gradina de zarzavat. Cu toate aceste influente antropice negative, marele complex de izvoare a rezistat gratie suprafetei ntinse, a debitului relativ nsemnat si a portiunilor nmlastinite, considerate de localnici ca periculoase. Asa se poate explica de ce, la sfrsitul anilor de studiu al complexului de catre L.Botosaneanu si st. Negrea (1959-1961), majoritatea reocrenelor si heleocrenelor si cea mai mare parte a praielor colectoare erau nca n stare naturala, practic nemodificata de om - veritabil martori pe cale de disparitie ai unui crmpei din Cmpia Romna de dinainte de defrisarea padurilor si destelenire. O remarcabila asociatie faunistica n urma studiilor faunistico-ecologice ale complexului de izvoare de la Corbii Ciungi, s-a constatat ca acestea cuprind reprezentanti ai urmatoarelor grupe de nevertebrate acvatice macroscopice: Coelenterata, Turbellaria, Nematoda, Oligochaeta, Hirudinea, Gastropoda, Lamellibranchia, Cladocera, Copepoda, Ostracoda, Amphipoda, Isopoda, Decapoda, Ephemeroptera, Odonata, Coleoptera, Diptera, Trichoptera, Plannipenia, Lepidoptera, Hidrachnellae. n continuare, voi prezenta cteva din aceste grupe, trichopterele si rotiferii, mentionnd numai n cteva cuvinte turbelariatele, unii crustacei, hidracarienii, tardigradele. n complexul studiat, turbelariatele acvatice sunt reprezentate si printr-o populatie foarte nfloritoare de Planaria gonocephala Dugs. Este pentru prima data ca Planaria gonocephala este ntlnita n Cmpia Romna iar altitudinea de circa 120m este cu totul neobisnuita pentru aceasta specie, care daca este mai putin stenoterma de apa rece, mai putin oxibionta si mai putin accentuat reofila dect Crenobia alpina (Dana) sau Polycelis cornuta (John.) este totusi un tipic locitor al apelor din reteaua lotica a regiunilor montane si submontane. Prezenta aici a unei mari populatii, care se dezvolta nfloritor, este deosebit de interesanta. Trichopterele sunt reprezentate n izvoarele de la Corbii Ciungi prin urmatoarele specii: Oxyethira falcata Mort., Plectrocnemia conspersa Curt., Lype reducta Hag., Lithax obscurus Hag., Adicella filicornis Pict., Beraea pullata Curt., Helicopsyche bacescui Orgh. et Bots., Notidobia ciliaris L., Halesus digitatus Curt.

43

Helicopsyche bacescui este o forma balcanica, destul de larg raspndita din Rodopi pna n Banat si Cmpia Romna, populnd peste tot numeroase izvoare. Gaseste conditii excelente de dezvoltare n izvoarele de la Corbii Ciungi, unde este o forma de masa. Lithax obscurus este o specie care fusese citata din Romnia doar din doua localitati (A. Murgoci, 1953): una n Muntii Poiana Rusca la 700m altitudine, a doua n izvoare la Prahova; Notidobia ciliaris este citata pentru prima data cu precizie pentru fauna tarii. Ambele formeaza populatii masive n complexul de la Corbii Ciungi. Consideratiile preliminare ce se pot face asupra trichopterelor din complexul de la Corbii Ciungi sunt urmatoarele: a) o serie din speciile determinate au mai fost gasite si n alte izvoare din Cmpia Romna, dar numai cte 1-3 laolalta, pe cnd aici sunt 14. nsa unele dintre ele n-au fost gasite pna n prezent dect aici, unde reprezinta probabil colonii relicte pe cale de disparitie. b) este surprinzatoare prezenta n complex a unor forme categoric montane, silvocrenobionte, stenoterme de apa rece; de asemenea este bine exemplificat fenomenul de localizare stricta n izvoare a unor specii care n restul arealului lor prezinta un spectru ecologic larg, spectru n care nu intra aproape deloc izvoarele sau alte ape din seria stenoterma. Este sigur ca printre cele mai interesante elemente faunistice din complexul de la Corbii Ciungi sunt hidracarienii, reprezentati printr-un numar important de specii remarcabile dintr-un punct de vedere sau din altul. n unele izvoare traieste un interesant ostracod: Ilyodromus olivaceus (Brady et Norm.). Este o forma psychrostenoterma, reprezentant tipic al faunei izvoarelor reci si de mare altitudine. Gasit la noi (Puscariu, 1951) la Sinaia si n izvoare la Greaca si Falastoaca. n Cmpia Romna este sigur un relict. Este cunoscuta valoarea de excelenti indicatori pentru limnologie a rotiferilor. Cunoscutul specialist dr. L. Rudescu a determinat o serie de forme a caror prezenta aici, n inima Cmpiei Romne, este exceptional de interesanta. Iata cteva din aceste specii: Macrotrachela musculosa Milne, Macrotrachela nana Bryce, Mniobia russeola Zelinka, Mniobia symbiotica Zelinka, Habrotrocha angusticollis Murray, Adineta gracilis Jason, Cephalodella nana Mayers. n general, acestea sunt specii cunoscute la noi pna n prezent numai n muntii din nordul tarii. Putem adauga aici si unele tardigrade tot att de interesante: Pseudechiniscus suillus Ehrbg. (specie nordica si central-europeana; tipica pentru muschii din turbarii, gasita la noi n Bucovina); Milnesium tardigradum Doy. (aceleasi particularitati ecologo-zoogeografice). Dupa cum rezulta din datele prezentate, gradul de endemicitate este mic si, ca urmare, nu endemismele ci relictele determina originalitatea asociatiei faunistice de la Corbii Ciungi. Mai rezulta ca principalul refugiu pentru formele relicte din Cmpia Romna l constituie marele complex de izvoare, mlastini de izvor si priase colectoare de la Corbii Ciungi si ca toate cazurile de populatii unice din acest complex pot fi considerate pe cale de disparitie. Este vorba de Hildenbrandia rivularis, Dugesia gonocephala, Adicella filicornis, Lithax obscurus, Notidobia ciliaris, Sperchon clupeifer, Lebertia lineata, Bandakia corsica, Atractides distans, A-Thienemannia schermeri si Arrenurus octagonus care necesita includerea imediata n "Lista Rosie" a Consiliului Europei pentru a fi protejate ca populatii unicat n Cmpia Romna. Daca nu se vor lua masuri de protectie, aceste populatii vor fi n cele din urma nimicite de activitatea umana si vor putea fi considerate ca definitiv disparute. Din fericire, salvarea de la distrugere a celei mai importante "oaze" acvatice cu fauna relicta din Cmpia Romna este nca posibila. Ea consta nu numai n acordarea pe hrtie a statutului de rezervatie naturala si nscrierea n "Lista Rosie", ci n principal din luarea de masuri practice de conservare. Cea mai importanta si eficace masura, care a fost mentionata de altfel n referatul stiintific de propunere a rezervatiei naturale "Complexul de izvoare de la Corbii Ciungi" naintat la C.M.N. la 17 iunie 1959, este asigurarea unei paze permanente platite. Starea actuala de conservare a rezervatiei naturale "Complexul de izvoare de la Corbii Ciungi". Complexul de izvoare si mlastini de izvor de la Corbii Ciungi se bucura de nmanuncherea unor conditii favorabile, inexistente sau numai fragmentar existente n alte izvoare sau complexe de 44

izvoare din Cmpia Romna si a caror prezenta face realmente din acest complex o oaza cu flora si fauna acvatica relicta n Cmpia Romna. Cele mai importante din aceste conditii sunt urmatoarele: iesiri la zi relativ foarte abundente de apa freatica de temperatura scazuta pe o suprafata relativ redusa; protectia relativ eficace realizata de un zavoi des care se ntinde deasupra unei mari parti din complex; diversitate mare a substratelor. Trebuie precizat de la nceput ca rezervatia naturala de la Corbii Ciungi n-a beneficiat, n cei 40 de ani mpliniti la 17 iunie 1998, de paza solicitata n referatul stiintific amintit - desi starea complexului de izvoare s-a deteriorat treptat, ndeosebi dupa anul 1989 cnd C.A.P.-ul din Corbii Mari s-a desfiintat, iar pamntul a fost redat fostilor proprietari. Astfel, dupa depunerea referatului stiintific la C.M.N. n 1959, s-a facut implantarea unui panou avertizor n teren si informarea administratiei locale despre importanta noii rezervatii naturale de la Corbii Ciungi - dar n lipsa unui paznic - zavoiul a nceput sa fie taiat, vegetatia de pe margini cosita, cirezile de vite sa pasca pe teritoriul complexului, iar o parte din apa sa fie deviata pentru irigatii, desi Neajlovul se afla n imediata apropiere. Din cauza scaderii debitului, a insolatiei excesive ce determina ncalzirea apei si a dezvoltarii unei flore periculoase de alge se produc modificari treptate, care vor distruge n final echilibrul biologic al ecosistemului, sortindu-l disparitiei. n aprilie 1970, s-a constatat agravarea situatiei prin coborrea nivelului apelor freatice care alimenteaza izvoarele, ca urmare a practicarii a numeroase foraje si prin deversarea reziduurilor petrolifere direct n teritoriul ocrotit, polund astfel o parte dintre cele mai importante izvoare si prul colector al complexului Cacaleti. Inspectiile autorilor au continuat si dupa acest incident, n paralel cu interventii scrise la C.M.N., n presa, la forurile locale si centrale, dar totdeauna fara efect practic. La 6 mai 1998 s-a efectuat ultima inspectie, principalele constatari facute la fata locului fiind urmatoarele: 1. Zavoiul des, cu numerosi arbori nalti si vigurosi de acum 40 de ani nu mai contine dect lastarisul acestora si diferiti arbusti, iar n cteva portiuni este complet distrus prin taiere sau prin incendiere. Exceptie face zona frontala de izvoare a complexului Vladut, care a ramas n buna parte intacta, gratie heleocrenelor suprapuse peste cele doua "cuiburi de turba", n care piciorul omului si copitele vitelor se nfunda adnc. n prezent, proprietarii de pamnturi sunt interesati de refacerea zavoiului care le oferea nainte de colectivizare umbra, apa rece de baut, adapat vitele (sub supraveghere) si udat legumele. 2. n portiunile cu zavoi rarit sau chiar descoperite, asociatiile de fanerogame, muschi si hepatice se dezvolta bine. Se impune realizarea unui studiu fitosociologic sau macar ntocmirea unei liste floristice ct mai complexe, pentru a fi comparata cu lista de acum patru decenii, publicata de C. Motas, L. Botosaneanu si st. Negrea (1962). Ct despre rozetele rosii-purpurii ale splendidei rodoficee Hildenbrandia rivularis, acestea vor trebui cautate cu atentie pe toate pietrele din portiunile finale ale praielor colectoare Vladut si Cacaleti (n amonte de iesirea din zavoi), precum si n prundisul reocrenului 29H nainte de a le declara definitiv disparute. 3. Deoarece diversitatea mare a substratelor si a macrofitelor din izvoare se mentine chiar si n conditiile actualului zavoi si pentru ca debitul este acelasi din trecut iar temperatura neschimbata (10,30C la 14 mai 1959 si 10,50C la 6 mai 1998 n acelasi reocren 29H) este foarte probabil ca fauna relicta sa fi rezistat cel putin n reocrenele si heleocrenele care au ramas nemodificate, protejate sau nu de zavoi. Pentru a cunoaste nsa starea actuala a diversitatii faunistice si a relictelor este necesar un studiu zooecologic similar cu cel ntreprins n anii 1959-1961. Pna atunci trebuie mentinut statutul de rezervatie naturala si acordat tot sprijinul pentru asigurarea conservarii complexului de izvoare de la Corbii Ciungi - comoara unica si nepretuita a patrimoniului stiintific national si mondial.

45

CAPITOLUL XI RAPORTUL DINTRE VALORIFICAREA TURISTIC sI CONSERVARE Valorificarea turistica a rezervatiilor naturale depinde de doua aspecte esentiale: organizarea rezervatiei respective pe criterii functional-stiintifice prin care sa se poata proteja ansambluri ecologice vaste si dezvoltarea unei activitati turistice profilate pe forme specifice si acces partial restrictiv, cu baza materiala adaptata si logic amplasata, precum si o infrastructura (sosele, poteci marcate etc.) edificata pe principii ecologice. Circulatia turistica necontrolata n zonele sau la obiectivele turistice aflate n afara traseelor marcate duce la distrugerea vegetatiei si florei, la ruperea copacilor, distrugerea puietilor sau a semintisului natural etc. Alte prejudicii sunt aduse prin declansarea de incendii, mpiedicarea regenerarii plantelor, tasarea solului, braconajul si tulburarea biotopurilor specifice vnatului si n general faunei, mergnd uneori pna la disparitia unor specii. Disparitia unor specii floristice poate fi datorata si colectarii abuzive a florei, n special a plantelor declarate monumente ale naturii, urmare a insuficientei popularizarii plantelor ocrotite si necunoasterii de catre turisti a gravelor implicatii ce le pot avea actiunile lor necontrolate asupra factorilor de mediu. Asa se explica de ce bujorul romnesc (Paeonia peregrina), ghimpele (Ruscus aculeatus) si alte specii de plante sunt pe cale de disparitie, fiind astfel ocrotite de lege. De asemenea, degradarile produse obiectivelor turistice se datoreaza si absentei sau nivelului scazut al amenajarii lor pentru exploatare turistica (vizitare, desfasurare de actiuni specifice etc.). Astfel, lipsa sau starea necorespunzatoare a drumurilor de acces sau de circulatie la un obiectiv, ntr-o rezervatie naturala, disperseaza turistii pe suprafete ntinse, iar lipsa dotarilor specifice (indicatoare) conduc la o circulatie anarhica, la stirbirea mesajului stiintific, educativ, recreativ, al zonelor respective. Acest fapt face ca, prin impactul turistic, cu toate masurile de protectie luate de Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Romne, aceste resurse sa fie supuse unei continue degradari cu consecinte din cele mai grave asupra unor teritorii cu elemente de originalitate si de real interes stiintific aflate n stare de echilibru natural (foto.18). Asadar, pentru o valorificare turistica eficienta si o conservare durabila a rezervatiilor naturale, este necesar ca accesul n cadrul acestora sa fie diferentiat restrictiv, cu un control riguros si sanctionabil, ntr-un cadru legal precis statuat, astfel nct ntr-o perioada scurta de timp comportamentul n spiritul protectiei mediului ambiant natural sa devina reflex. Problema valorificarii economice prin turism a ariilor protejate se realizeaza nu pe baza elementelor componente, ci pe baza valorilor de peisaj existente. Aceasta este o noua modalitate de abordare stiintifica si economica de exploatare a resurselor detinute de spatii geografice cu echilibru ecologic fragil, cu risc de epuizare si degradare rapida ale acestora. CAPITOLUL XII SEMNIFICAIA BIOGEOGRAFIC A ARIILOR PROTEJATE DIN PARTEA CENTRAL A CMPIEI ROMNE Regiunile de cmpie din Romnia au suferit nca din vechi timpuri puternice influente antropice, care s-au accentuat n ultimele secole. n cea mai mare parte vegetatia naturala a fost nlocuita; chiar n portiunile restrnse n care s-a mai pastrat folosinta forestiera, padurile naturale au fost puternic modificate prin exploatari frecvente si haotice sau au fost nlocuite cu plantatii forestiere. nsa n partea centrala a Cmpiei Romne, datorita unor factori naturali dar si socio-istorici, s-au mai

46

pastrat n unele portiuni, pe suprafete destul de mari, unele complexe de vegetatie si fauna mai putin modificate de activitatea antropica. Din punct de vedere al conservarii biodiversitatii, aceste suprafete au o importanta cu totul aparte, datorita interferentei complexe a unor elemente central-europene, de padure, cu cele pontice, de stepa si cu cele submediteraneene (n rndul carora se evidentiaza si unele specii balcanice sau balcano-pontice). Acest lucru este nsa n prezent mult estompat datorita faptului ca vegetatia si fauna spontana au fost distruse n mare masura astfel ca, n loc de o fsie de tranzitie bine conturata, complexele de vegetatie care s-au mai pastrat apar mai degraba ca niste "insule" ale unui areal foarte fragmentat. Dar si n aceste conditii specialistii le-au identificat ca fiind fragmente reprezentative ale unor tipuri originale de paduri: paduri danubiene de stejar pedunculat cu carpen si tei argintiu n care apar diseminat si exemplare de fag (n rezervatia de la Snagov), paduri danubian-balcanice de cer cu grnita n amestec cu stejar pufos si brumariu (padurile Manafu si partial Comana) si paduri moesice de stejari xerofili (stejar pedunculat, cer, stejar pufos) cu bujor balcanic (Paeonia peregrina) - n partea sudica a rezervatiei Padina Tatarului (Sanda si colab., 1992). Ecosistemele complexe ocrotite n rezervatiile din partea centrala a Cmpiei Romne ne dau o imagine concludenta a marii diversitati si a caracterului original al vegetatiei si faunei de aici, nu att prin unele elemente specifice, ct prin mbinarea foarte ampla de specii cu caracter mezofil, mezoxerofil si chiar xerofil, alaturi de care, n conditii de umiditate excesiva a substratului (legata de portiuni cu pnza freatica aproape de suprafata, lunci, izvoare care se raspndesc n pnza difuza la suprafata terenului, lacuri) se ntlnesc specii mezohigrofile, higrofile si acvatice. Prin diversitatea speciilor componente, uneori aceste paduri ntrec n complexitate multe asociatii din zonele de deal si chiar de munte. Printre speciile de interes mai deosebit se remarca unele elemente cu raspndire destul de limitata (la nivel european), ca: brndusa galbena (Crocus flavus, moesiacus), care este foarte raspndita n padurile din Cmpia Romna, dar este o specie balcanica, prezenta doar n judetele sudice ale Romniei (din Caras-Severin pna n Vrancea), din silvostepa pna n etajul gorunului, preponderent n paduri de cer si grnita. n padurea Rioasa prezinta mai multe forme si varietati, ceea ce a determinat punerea sub ocrotire a parcelelor reprezentative. Bujorul (Paeonia peregrina var. romanica), varietate romneasca a unei specii balcanice, raspndit sporadic n sudul si estul tarii (din jud. Dolj pna n jud. Vaslui); un punct extrem spre est se afla n R. Moldova. Este bine reprezentat n rezervatia Comana (trupul Padina Tatarului) si n padurea Manafu, singurele statiuni actuale din Muntenia (foto.6). Usturoiul bulgaresc (Nectaroscordum dioscordis) este o specie ponto-balcanica rara, ntlnita la noi n tara doar n sud si est, ncepnd din jud. Dolj pna n jud. Iasi; s-a mai pastrat local n padurea Comana. Se remarca si o specie de lalea pestrita (Fritillaria tenella sau orientalis), de asemenea pontobalcanica, ntlnita sporadic n sudul tarii, se afla si la Comana. Pe lnga aceste specii, ntlnite pe suprafete destul de mici n sud-estul Europei, rezervatiile din partea centrala a Cmpiei Romne adapostesc si specii destul de raspndite n sudul Europei, dar mai rare n partea centrala sau estica a ei. Asa sunt: ghimpele (Ruscus aculeatus), specie atlanticomediteraneana ocrotita la noi n tara ca monument al naturii. La Comana este singurul loc unde se afla n Muntenia (trupul Oloaga-Gradinari); mojdreanul (Fraxinus ornus), specie submediteraneana destul de raspndita n sud-vestul tarii, dar foarte rara n Cmpia Romna - se ntlneste local la Comana; carpinita (Carpinus orientalis), specie submediteraneana mai frecventa n sud-vestul tarii si n Dobrogea, dar foarte rara n Cmpia Romna - se ntlneste la Ciornuleasa; o specie de viorea (Scilla autumnalis), specie mediteraneana - padurea Comana este unul dintre putinele locuri din tara unde se ntlneste; clocoticiul (Staphyllea pinnata), specie mediteraneana rara - se ntlneste la Comana. Alte specii au caracter ponto-mediteranean: umbra iepurelui (Asparagus verticillatus) - se afla n padurea Comana n apropiere de limita vestica a raspndirii lui n Romnia; ospecie de par paduret 47

(Pyrus elaeagrifolia), frecvent n Dobrogea, dar foarte rar n Cmpia Romna - se ntlneste la Comana. Sunt prezente si diverse specii eurasiatic continentale, dintre care se remarca artarul tataresc (Acer tataricum), raspndit n diverse paduri si frasinelul (Dictamus albus), la Comana. n acelasi timp exista si numeroase specii europene, central-europene si eurasiatice. Fagul, element mezofil, apare sporadic la Snagov ntr-unul din putinele puncte n care se mai mentine n cmpie (dar toponimia arata ca n trecut a existat si n alte locuri); n patura ierbacee se ntlnesc, att la Snagov ct si la Comana si n mai mica masura la Manafu, elemente mezofile (Asperula odorata, Mercurialis perennis, Asarum europaeum), alaturi de cele mezoxerofile. Narcisele (Narcissus stellaris), caracteristice pentru Europa centrala, care n mod obisnuit se ntlnesc n regiuni de deal si mai ales de munte, datorita unor conditii locale favorabile (umiditate mai ridicata si soluri moderat acide), se ntlnesc si spre marginea nordica a cmpiei, la Negrasi si Visina. Desi n trecut erau foarte raspndite, datorita utilizarii antropice excesive a teritoriului, au disparut din multe locuri, de aceea acum se afla pe lista de specii ocrotite la nivel european (foto.2). n conditii particulare, la Corbii Ciungi, apar si elemente de tip nordic-montan (alge si nevertebrate). Acestea sunt numai cteva dintre aspectele care evidentiaza importanta stiintifica a acestor arii protejate; se adauga rolul lor important n mentinerea unui cadru natural care contribuie la diversificare peisagistica ntr-o regiune n care extinderea agriculturii, bazata aproape exclusiv pe culturi cerealiere, si lucrarile ample de amenajare hidrotehnica a luncilor, au determinat o uniformizare pe spatii ntinse. Putinele fragmente de biocenoza naturala pastrate pna n prezent ne demonstreaza ca aceasta monotonie nu era din totdeauna caracteristica pentru Cmpia Romna si ca masurile adecvate de protectie si de reconstructie ecologica pot da rezultate foarte bune si n alte ecosisteme forestiere din aceasta regiune, n prezent puternic modificate si simplificate datorita unui mod neadecvat de gospodarire.

48

BIBLIOGRAFIE Bogdan, O. (1980), Potentialul climatic al Baraganului, Editura Academiei Romne, Bucuresti. Bogdan, O., Neamu, Gh., Mihai, E., Teodoreanu, E. (1970), Le potenciel climatique des plaines de Roumanie, Revue roumaine de gologie, gophysique, gographie, Srie de gographie, 2, 16, Bucuresti. Bordei-Ion, N. (1988), Fenomenul meteoclimatice induse de configuratia Carpatilor n Cmpia Romna, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti. Botosaneanu, L., Negrea, st. (1962), Complexul de izvoare de la Corbii Ciungi - oaza acvatica relicta n Cmpia Romna, Ocrotirea Naturii, nr.6, pag.93-111, Bucuresti. Buga, D., Zavoianu, I. (1974), Judetul Dmbovita, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti. Calinescu, R. si colaboratorii (1969), Biogeografia Romniei, Editura stiintifica, Bucuresti. Cotet, P. (1973), Geomorfologia Romniei, Editura Tehnica, Bucuresti. Cotet, P. (1976), Cmpia Romna, Editura Ceres, Bucuresti. Drugescu, C-tin. (1994), Zoogeografia Romniei, Editura All, Bucuresti. Florea, N. si colaboratorii (1968), Geografia solurilor Romniei, Editura stiintifica, Bucuresti. Florescu Graur, Gh. (1983), Popasuri n mprejurimile Bucurestilor, Editura Sport-Turism, Bucuresti. Gstescu, P. (1963), Lacurile din R.P.R., Editura Academiei, Bucuresti. Gstescu, P., Iordan, I. (1970), Judetul Ilfov, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti. Georgescu, C., C. (1931), Contributii la studiul padurilor dintre Comana si Dunare, Revista Padurilor, 43, 12, Bucuresti. Leandru, V. (1975), Studiul ecologic si silvicultural al padurilor de sleau din Cmpia Vlasiei, teza de doctorat. Marinescu, D. (1994), Dreptul mediului nconjurator, Casa de Editura si Presa "sansa" SRL, Bucuresti. Mihailescu, V. (1966), Dealurile si cmpiile Romniei, Editura stiintifica, Bucuresti. Mohan, Gh., Ielenicz, M., Patroescu, M. (1986), Rezervatii si monumente ale naturii din Muntenia, Editura Sport-Turism, Bucuresti. Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M. (1993), Rezervatii si monumente ale naturii din Romnia, Casa de Editura si Comert "Scaiu", Bucuresti. Negrea, st., Negrea, Alexandrina (2001), Problema conservarii rezervatiei naturale "Complexul de izvoare de la Corbii Ciungi" - oaza acvatica cu fauna relicta n Cmpia Romna, Ocrot. nat. med. nconj., t.42-43, pag. 33-45, Bucuresti, (1998-1999). Pascovschi, S., Donita, N. (1967) Vegetatia lemnoasa din silvostepa Romniei, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti. Pauca-Comanescu, M., Stoian, V., Hanganu, J., Gridin, M., stefan, N. (2001), Diversity of the structure and biological production of Phragmites australis community in Comana, Ocrot. nat. med. nconj., Bucuresti. Popescu, A., Sanda, V. (1974), Contributii la cunoasterea vegetatiei dintre Comana si Dunare, Studii si cercetari biologice, seria Botanica, 26, 1, Bucuresti. Posea, Gr., stefanescu, I. (1985), Municipiul Bucuresti si Sectorul agricol Ilfov, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti. Posea, Gr, Popescu, N., Ielenicz, M. (1973), Relieful Romniei, Editura stiintifica, Bucuresti. Rosu, Al. (1973), Geografia fizica a Romniei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti. Sanda, V., Popescu, A., Pauca-Comanescu, M. (1992), Vegetatia Munteniei si Olteniei din Vegetatia Romniei, coord. Doina Ivan, Editura stiintifica, Bucuresti. Simionescu, I. (1973), Flora Romniei, Editura Albatros, Bucuresti. Simionescu, I. (1983), Fauna Romniei, Editura Albatros, Bucuresti. Soran, V., Borcea, M. (1985), Omul si biosfera, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti. stefureac, Tr., I., Mohan, Gh. (1970), Cercetari asupra brioflorei din complexul silvestru de la Prundul Comanei (jud. Giurgiu) Romnia, Studii si cercetari de Biologie, seria Botanica, 22, 5, Bucuresti. Ujvari, I. (1972), Geografia apelor Romniei, Editura stiintifica, Bucuresti. *** (1983), Geografia Romniei, vol. I, Geografia fizica, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti. *** (1972-1979), Atlasul R.S.Romnia *** (1964), Atlasul cadastrului apelor din R.P.R., C.S.A., vol. I, Bucuresti. *** (2000), Date statistice, Agentia de Protectie a Mediului, Dmbovita *** (1950-1990), Anuare hidrologice, I.N.M.H., Bucuresti. *** (1950-1972), Anuare meteorologice, I.M.H., Bucuresti.

49