Teoreme Fundamentale Din Geometria Triunghiului PDF

Cuprins
1 INEGALITATEA FUNDAMENTALA ¼ A TRIUNGHIULUI 12

1.1 Inegalit¼
aţile lui Blundon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 O ra…nare a inegalit¼ aţilor lui Blundon . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3 Forma dual¼ a a inegalit¼ aţii lui Blundon . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.4 Inegalit¼
aţi cu p; R şi ra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.5 Con…guraţia lui Blundon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.6 Consecinţe ale inegalit¼ aţilor lui Blundon . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.7 O extindere natural¼ a a inegalit¼ aţilor lui Blundon . . . . . . . . . . . . 31
2 TEOREME FUNDAMENTALE DIN GEOMETRIA TRIUNGHIU-

LUI 40
2.1 Teorema bisectoarei interioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.2 Teorema bisectoarei exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.3 Teorema lui Pitagora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.4 Teorema lui Pitagora generalizat¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.5 Teorema lui Heron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.6 Teorema lui Stewart . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.7 Teorema sinusurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.8 Teorema lui Ceva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.9 Teorema lui Gergonne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.10 Teorema lui Nagel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.11 Teorema lui Menelaus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.12 Teorema transversalei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2.13 Teorema lui Thales . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.14 Teorema fundamental¼ a a asem¼an¼
arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
2.15 Teorema lui Leibniz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
2.16 Teorema lui Toricelli - Fermat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.17 Teorema lui Feuerbach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
2.18 Teorema lui Desargues . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
2.19 Teorema lui Brocard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
2.20 Teorema lui Nobbs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
2.21 Teorema lui Newton-Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
2.22 Teorema lui Neuberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
2.23 Teorema lui Schömilch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
2.24 Teorema lui Aubert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
5
CUPRINS 6
2.25 Teorema lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

2.26 Teorema ortopolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
2.27 Teorema lui Collings . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
2.28 Teorema lui Steiner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.29 Teorema lui Döttl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
2.30 Teorema lui Van - Aubel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
2.31 Teorema lui Descartes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
2.32 Teorema lui Pompeiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
2.33 Teorema lui Erdös –Mordell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
2.34 Teorema lui Fagnano . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
2.35 Teorema lui Droz –Farny . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
2.36 Teorema lui Steiner - Lehmus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
2.37 Teorema lui Barbilian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
2.38 Teorema lui Pappus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
2.39 Teorema lui Lemoine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
2.40 Teorema lui Ţiţeica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
2.41 Teorema lui Bottema . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
2.42 Teorema lui Goormaghtigh . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
2.43 Teorema lui Dergiades . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
2.44 Teorema lui Salmon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
2.45 Teorema lui Kariya . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
2.46 Teorema lui Pedoe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
2.47 Teorema lui Simson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
2.48 Teorema lui Simson generalizat¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
2.49 Teorema lui Sondat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
2.50 Teorema lui Maxwell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
2.51 Teorema trisecţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
2.52 Teoremele lui Harcourt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
2.53 Teorema lui Viviani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
2.54 Teorema lui Zaslavsky . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
2.55 Teorema lui Zajic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
2.56 Teorema lui Véronèse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
2.57 Teorema lui Coşniţ¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
2.58 Teorema lui Gergonne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
2.59 Teorema lui Poncelet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
2.60 Teorema lui Nagel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
2.61 Teorema lui Kiepert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
2.62 Teorema lui Catalan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
2.63 Teorema lui Blanchet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
2.64 Teorema lui Alasia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
2.65 Teorema lui Ayme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
2.66 Teorema lui Bobillier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
2.67 Teorema lui Boutin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
2.68 Teorema lui Cantor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
2.69 Teoremele lui Carnot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
CUPRINS 7
2.70 Teorema lui Soons . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184

2.71 Teorema lui Casey . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
2.72 Teorema lui Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
2.73 Teorema lui Mathieu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
2.74 Teorema lui Urquhart - Pedoe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
2.75 Teorema lui Miquel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
2.76 Teorema lui Sawayama - Thebault . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
2.77 Teorema lui Schooten . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
2.78 Teorema lui Smarandache . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
2.79 Teorema lui Snapper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
2.80 Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
2.81 Aria unui triunghi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
List¼
a de …guri
1.1 Inegalit¼
aţile lui Blundon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2 N se "mişc¼ a" pe cercul de diametru Nmin Nmax . . . . . . . . . . . . . 17
1.3 O reprezentare geometric¼ a a parametrului . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.4 Forma dual¼ a a inegalit¼
aţii lui Blundon . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.5 Con…guraţia lui Blundon şi punctul lui Nagel N . . . . . . . . . . . . 26
1.6 Distribuţia triunghiurilor în familia T (R; r) . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.1 Teorema bisectoarei interioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

2.2 Teorema bisectoarei exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.4 Lungimea bisectoarei exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.5 Teorema lui Pitagora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.6 a2 = b2 + c2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.7 Teorema lui Pitagora generalizat¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.8 AB 2 = CA2 + CB 2 + 2CB CD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.10 Teorema lui Heron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.11 Teorema lui Stewart . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.12 Lungimea bisectoarei interioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.13 Lungimea bisectoarei exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.14 Teorema sinusurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.15 d > 90 : . . .
Teorema sinusurilor, m(BAC) . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.16 Teorema lui Ceva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.17 Reciproca teoremei lui Ceva, BEkCF . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.18 Punctul lui Gergonne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.19 Punctul lui Nagel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.20 Teorema lui Menelaus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.21 Teorema lui Menelaus pentru patrulatere . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2.22 Teorema transversalei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
2.23 Teorema lui Thales . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.24 Teorema lui Thales - demonstraţie cu arii . . . . . . . . . . . . . . . . 64
2.25 Teorema fundamental¼ a a asem¼ an¼
arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
2.26 Teorema lui Leibniz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
2.27 Teorema lui Toricelli - Fermat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.28 Punctul izogon al triunghiului ABC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
8
¼ DE FIGURI
LISTA 9
2.29 Generalizarea teoremei lui Toricelli - Fermat . . . . . . . . . . . . . . . 71

2.30 Teorema lui Feuerbach (1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
2.31 Teorema lui Feuerbach (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
R
2.32 AB = p A1 B1 : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
(R+r1 )(R+r2 )
p
abc R(R+2r )
2.33 B1 C1 = R(a+c)(a+b)a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
O9 ' R
2.34 'I = 2r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
2.35 Teorema lui Desargues . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
2.36 Triunghiuri omologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
2.37 Punctele lui Brocard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
2.38 Teorema lui Nobbs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
2.39 Dreapta lui Newton-Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
2.40 Patrulaterul complet AET F BC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
2.41 Dreapta lui Newton - Gauss (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
2.42 Drepte izogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
2.43 Patrulatere inscriptibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
2.44 Teorema lui Neuberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
2.45 Teorema lui Schömilch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
2.46 Dreapta lui Aubert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
2.47 Cercul lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
2.48 Teorema ortopolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
2.49 Teorema lui Collings . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
2.50 Teorema lui Steiner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.51 Teorema lui Döttl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
2.52 Teorema lui Van - Aubel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
2.53 Teorema lui Van-Aubel - ceviene de rang k . . . . . . . . . . . . . . . 102
2.54 z
ak 1
= bky 1 = ckz 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
2.55 Cercuri tangente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
2.56 "i = 1=Ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
2.57 Teorema lui Descartes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
2.58 Teorema lui Pompeiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
2.59 Teorema lui Erdös –Mordell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
2.60 Generalizarea teoremei lui Erdös - Mordell . . . . . . . . . . . . . . . . 117
2.61 Teorema lui Barrow . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
2.62 Teorema lui Fagnano (1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
2.63 Teorema lui Fagnano (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
2.64 Teorema lui Droz –Farny . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
2.65 Generalizarea teoremei lui Droz - Farny . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
2.66 Teorema lui Steiner - Lehmus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
2.67 Triunghiul lui Emmerich . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
2.68 Teorema lui Barbilian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
2.70 Reciproca teoremei lui Pappus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
2.71 Teorema lui Lemoine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
2.72 Cercurile lui Ţiţeica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
¼ DE FIGURI
LISTA 10
2.73 Teorema lui Bottema . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

OX OY OZ
2.74 OT A
= OT B
= OT C
=t . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
2.75 Teorema lui Goormaghtigh . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
2.76 Goormaghtigh (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
0B Y 0C Z0A
2.77 X
X0C Y 0A Z0B = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
2.78 Punctul comun cercurilor C1 ; C2 ; C3 şi { . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
2.79 Patrulaterul complet XZX 0 Z 0 Y Y 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
2.80 Teorema lui Dergiades . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
2.81 Teorema lui Salmon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
2.82 Teorema lui Kariya . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
2.83 Teorema lui Pedoe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
2.84 Dreapta lui Simson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
2.85 Teorema lui Simson generalizat¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
2.86 Teorema lui Sondat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
2.87 Teorema lui Maxwell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
2.88 Teorema trisecţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
2.89 Teorema trisecţiei (demonstraţie f¼ar¼a cuvinte) . . . . . . . . . . . . . . 156
2.90 Teorema lui Harcourt (1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
2.91 Teorema lui Harcourt (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
2.92 Teorema lui Viviani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
2.93 Teorema lui Zaslavsky . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
2.94 Teorema lui Zajic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
2.95 Teorema lui Véronèse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
2.96 Teorema lui Coşniţ¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
2.97 O şi O9 sunt izogonal conjugate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
2.98 Teorema lui Yiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
2.99 N este mijlocul segmentului OO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
2.100Teorema lui Gergonne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
2.101Punctul lui Gergonne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
2.102Teorema lui Poncelet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
2.103Punctul lui Nagel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
2.104Teorema lui Kiepert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
2.105Teorema lui Catalan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
2.106Teorema lui Blanchet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
2.107Teorema lui Alasia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
2.108Teorema lui Ayme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
2.109Teorema lui Bobillier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
2.110Teorema lui Boutin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
2.111Teorema lui Cantor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
2.112Teorema proiecţiilor lui Carnot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
2.113Mediatoarele laturilor unui triunghi sunt concurente. . . . . . . . . . . 181
2.114În¼
alţimile unui triunghi sunt concurente. . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
2.115r1 + r3 = r2 + r4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
2.116Teorema lui Carnot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
2.117Teorema lui Soons . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
C¼
at¼
alin Barbu - Teoreme fundamentale din geometria triunghiului 11
2.118Teorema lui Casey . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186

2.119d12 = d23 = d31 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
2.120Cercuri tangente - Teorema lui Casey . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
2.121Teorema lui Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
2.122Consecinţ¼
a a teoremei lui Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
2.123Teorema lui Mathieu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
2.124Teorema lui Urquhart - Pedoe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
2.125Teorema lui Miquel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
2.126Cerc tangent la o cevian¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
2.127Teorema lui Sawayama –Thebault . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
2.128Teorema lui Schooten . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
2.129Teorema lui Smarandache . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
2.130Teorema lui Snapper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
2.131Teorema în¼ alţimii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
2.132Teorema în¼ alţimii D 2 BCn(BC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
2.133Aria unui triunghi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
2.134Aria unui triunghi determinat de intersecţiile a 3 ceviene . . . . . . . . 207
Capitolul 1
INEGALITATEA
FUNDAMENTALA ¼ A
TRIUNGHIULUI
1.1 Inegalit¼
aţile lui Blundon
„Uşor nu e nici cântecul. Zi

şi noapte –nimic nu-i uşor pe p¼
amânt,
c¼aci roua e sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toat¼a noaptea cântând.” - Lucian Blaga1
Într-un triunghi ABC; …e O centrul cercului circumscris, I centrul cercului în-

scris, G centrul de greutate, N punctul lui Nagel, p semiperimetrul, R raza cercului
circumscris şi r raza cercului înscris. În cele ce urmeaz¼ a prezent¼am o demonstraţie
geometric¼a a inegalit¼ aţii fundamentale a triunghiului. Aceast¼ a relaţie conţine de fapt
dou¼a inegalit¼aţi şi a fost demonstrat¼ a pentru prima oar¼ a de c¼atre E. Rouché [93] în
1851, r¼
aspunzând unei întreb¼ ari a lui Ramus referitoare la condiţii necesare şi su…ciente
pentru a exista un triunghi având date numerele reale pozitive p; R; r (vezi Teorema
2). O demonstraţie relativ simpl¼ a a inegalit¼ aţii fundamentale a triunghiului a fost dat¼ a
de W.J. Blundon [25] şi se bazeaz¼ a pe urm¼ atoarea proprietate algebric¼ a a r¼
ad¼acinilor
unei ecuaţii de gradul trei: R¼ ad¼acinile x1 ; x2 ; x3 ale ecuaţiei
x3 + a1 x2 + a2 x + a3 = 0
sunt laturile unui triunghi dac¼ a şi numai dac¼a, urm¼

atoarele condiţii sunt veri…cate:
2 2 3 3 3
i) 18a1 a2 a3 + a1 a2 27a3 4a2 4a1 a3 > 0; ii) a1 > 0; a2 > 0; a3 > 0; iii)
a31 4a1 a2 + 8a3 > 0. Mai multe detalii se pot g¼ asi în monogra…a scris¼ a de c¼
atre
D. Mitrinović, J. Peµcarić şi V. Volenec [77], precum şi în articolele lui C. Niculescu
1
Lucian Blaga (1895-1961) - …losof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traduc¼
ator, profesor uni-
versitar şi diplomat român, membru titular al Academiei Române
12
Inegalit¼
aţile lui Blundon 13
[83], [84], R.A. Satnoianu [96], S. Wu [109]. Menţion¼ am c¼a G. Dospinescu, M. Lascu,
C. Pohoaţ¼ a şi M Tetiva [50] au dat p
o demonstraţie algebric¼ a unei forme mai slabe a
inegalit¼aţii lui Blundon p 2R + (3 3 4)r. Aceast¼ a inegalitate este o consecinţ¼
aa
inegalit¼aţii fundamentale a triunghiului.
Reamintim câteva distanţe importante ce au loc într-un triunghi ABC. Faimoasa
formul¼ a pentru distanţa OI este numit¼ a relaţia lui Euler şi este dat¼
a de
OI 2 = R2 2Rr: (1.1)
O demonstraţie standard a acestei relaţii g¼

asim în H.S.M. Coxeter, S.L. Greitzer
[45] şi T. Lalescu [67]. O demonstraţie cu ajutorul numerelor complexe întâlnim în
T. Andreescu şi D. Andrica [4]. Urm¼atoarea distanţ¼
a de care avem nevoie este ON şi
este dat¼ a de
ON = R 2r: (1.2)
Relaţia (1.2) ne d¼ a o demonstraţie geometric¼ a a inegalit¼
aţii lui Euler R 2r şi joac¼ a un
rol important în obţinerea rezultatelor noastre. O demonstraţie cu ajutorul numerelor
complexe întâlnim în T. Andreescu şi D. Andrica [4]. O alt¼ a distanţ¼
a util¼
a este OG
dat¼a de:
a2 + b2 + c2
OG2 = R2 ; (1.3)
9
unde a; b şi c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC: Demonstraţia standard a
relaţiei (1.3) utilizeaz¼a relaţia lui Leibniz (vezi [4]).
Suma a2 + b2 + c2 poate … scris¼ a în funcţie de p; R; r astfel:
a2 + b2 + c2 = 2(p2 r2 4Rr): (1.4)
Demonstraţia aceastei formule se g¼aseşte, de exemplu, în [77]. Rezultatele ce urmeaz¼ a

au fost publicate în [6].
Urm¼atorul rezultat conţine o demonstraţie geometric¼a simpl¼a a inegalit¼
aţii funda-
mentale a triunghiului.
Teorema 1 (D. Andrica, C. Barbu [6]) Dac¼a ABC nu este un triunghi echilateral,
atunci urm¼atoarea relaţie este adev¼arat¼a:
2 r 2 p2
[ = 2R + 10Rr
cos ION p : (1.5)
2(R 2r) R2 2Rr
Demonstraţie. Este cunoscut faptul c¼

a punctele N; G; I sunt coliniare, aparţinând
dreptei lui Nagel, iar N I = 3GI (vezi [5] sau [65]). Aplicând relaţia lui Stewart în
triunghiul ION; obţinem:
ON 2 GI + OI 2 N G OG2 N I = GI GN N I;
sau
ON 2 GI + OI 2 2GI OG2 3GI = 6GI 3 ;
relaţie echivalent¼
a cu
ON 2 + 2 OI 2 3 OG2 = 6GI 2 ;
Inegalit¼
de unde
1 a2 + b2 + c2
GI 2 = 8Rr + 4r2
6 3
1 2(p2 r2 4Rr)
= 8Rr + 4r2 :
6 3
Aplicând teorema cosinusului în triunghiul ION şi ţinând seama de egalitatea N I 2 =

9GI 2 = 5r2 + p2 16Rr; obţinem:
[ ON 2 + OI 2 N I 2
cos ION =
2ON OI
(R 2r)2 + (R2 2Rr) (5r2 + p2 16Rr)
= p
2(R 2r) R2 2Rr
2R2 + 10Rr r2 p2
= p :
2(R 2r) R2 2Rr
Dac¼
a triunghiul este echilateral, atunci punctele I; O; N coincid, deci triunghiul ION
degenereaz¼
a într-un punct.
Teorema 2 (Blundon Rouché) Condiţia necesar¼a şi su…cient¼a pentru a exista un

triunghi având elementele p; R şi r este:
p p
2R2 +10Rr r2 2(R 2r) R2 2Rr p2 2R2 +10Rr r2 +2(R 2r) R2 2Rr:
(1.6)
Demonstraţie. Dac¼ a R = 2r; atunci triunghiul este echilateral şi inegalit¼aţile

sunt evidente. Dac¼
a R 6= 2r; atunci inegalit¼
aţile (1.6) sunt o consecinţ¼
a direct¼
a a
faptului c¼ [
a 1 cos ION 1:
Observaţia 3 (D. Andrica, C. Barbu [6]) În cazul trivial, când triunghiul este echi-
lateral, obţinem egalitatea în (1:6). Presupunând c¼a triunghiul nu este echilateral,
atunci avem R 6= 2r: Not¼am cu T (R; r) familia triunghiurilor având aceeaşi raz¼a
a cercului circumscris R şi aceeaşi raz¼a r. Inegalitatea (1:6) ne d¼a intervalul exact
în care se "mişc¼a" p pentru
p toate triunghiurile din familia T (R; r). Avemp p2min =
2R2 +10Rr r2 2(R 2r) R2 2Rr şi p2max = p 2R2 +10Rr r2 +2(R 2r) R2 2Rr.
Dac¼a …x¼am punctele O şi I astfel încât OI = R2 2Rr, atunci triunghiul din fa-
milia T (R; r) cu semiperimetrul minim, corespunde cazului cos ION [ = 1, ceea ce
înseamn¼a c¼a punctele I; O; N sunt coliniare, iar punctele I şi N aparţin aceleiaşi raze
având originea în O: Deoarece punctele O; G; H sunt coliniare, aparţinând dreptei lui
Euler a triunghiului, rezult¼a c¼a punctele O; I; G sunt coliniare, deci în acest caz tri-
unghiul ABC este isoscel. În Figura 1.1 acest triunghi este notat cu Amin Bmin Cmin :
De asemenea, triunghiul din familia T (R; r) cu semiperimetrul maxim, corespunde
[ = 1, ceea ce inseamn¼a c¼a punctele I; O; N sunt coliniare, iar O
cazului cos ION
este situat între I şi N . Utilizând dreapta lui Euler rezult¼a c¼a triunghiul ABC este
isoscel. În Figura 1.1 acest triunghi este notat cu Amax Bmax Cmax : Not¼am faptul c¼a
Bmin Cmin > Bmax Cmax : Triunghiurile familiei T (R; r) sunt "situate" între aceste dou¼a
Inegalit¼
Figura 1.1: Inegalit¼

aţile lui Blundon
cazuri extreme. În concordanţ¼a cu teorema de închidere a lui Poncelet, aceste triun-

ghiuri sunt înscrise în acelaşi cerc C(O; R), iar laturile lor sunt tangente exterioare la
acelaşi cerc C(I; r).
Observaţia 4 (D. Andrica; C. Barbu [6]) Rezult¼a o cale natural¼a de construcţie a unui
triunghi ABC în care se dau centrul cercului înscris I, centrul cercului circumscris
O şi punctul lui Nagel N . Ţinând cont de faptul c¼a punctele I; G; N sunt coliniare,
a‡ându-se pe dreapta lui Nagel a triunghiului ABC, g¼asim centrul de greutate G pe
segmentul IN astfel încât IG = 13 IN . Apoi, utilizând faptul c¼a punctele O; G; H sunt
coliniare, determin¼am ortocentrul H pe raza (OG astfel încât OH = 3OG. Am redus
astfel construcţia cerut¼a la faimoasa problem¼a a lui Euler de construcţie a unui triunghi
în care ştim I, O şi H [54]. Problema de construcţie a lui Euler a fost studiat¼a de
c¼atre B.Scimemi [97], G.C.Smith [101] şi P.Yiu [111].
O ra…nare a inegalit¼
aţilor lui Blundon 16
1.2 O ra…nare a inegalit¼

aţilor lui Blundon
„Geometria reprezint¼a eterna sclipire în mintea lui Dumnezeu. Împ¼

art¼
aşirea acesteia şi omului
a motivul pentru care omul este imaginea lui Dumnezeu.” –Johannes Kepler2
reprezint¼
Not¼am cu Nmin şi Nmax punctele lui Nagel corespunz¼ atoare triunghiurilor
Amin Bmin Cmin , respectiv Amax Bmax Cmax : Deoarece distanţa ON este constant¼ a, …-
ind egal¼a cu ON = R 2r; punctul lui Nagel N se "mişc¼ a" pe cercul de diametru
Nmin Nmax ; iar m¼ asura unghiului ION[ variaz¼ a între 0 şi 180 : S. Wu în [109] a dat o
nou¼a versiune a inegalitaţii lui Blundon introducând un parametru, dup¼ a cum urmeaz¼ a:
pentru orice triunghi A1 A2 A3 ; urm¼ atoarele inegalit¼
aţi au loc:
p p
2R2 +10Rr r2 2(R 2r) R2 2Rr cos p2 2R2 +10Rr r2 +2(R 2r) R2 2Rr cos :
(1.7)
unde = min jAi Aj j : Rezultatul ce urmeaz¼ a a fost publicat în [6].
1 i<j 3
Teorema 5 (D. Andrica; C. Barbu [6]) În orice triunghi ABC sunt adev¼arate inegali-
t¼aţile:
cos [ cos ;
cos ION (1.8)
unde = minfjA Bj ; jB Cj ; jC Ajg; cu egalitate dac¼a şi numai dac¼a triunghiul
este echilateral.
Observaţia 6 (D. Andrica; C. Barbu [6]) Inegalit¼aţile 1.7 şi 1.8 sunt echivalente.
Demonstraţie. În cele ce urmeaz¼

a vom da o demonstraţie geometric¼a a inegalit¼
aţii
(1.8). Mai întâi vom da o demonstraţie geometric¼
a pentru inegalitatea din dreapta:
[
cos ION cos :
Vârfurile celor dou¼a triunghiuri extremale Amin Bmin Cmin şi Amax Bmax Cmax deter-
min¼a şase arce pe cercul circumscris triunghiului, …ecare dintre acestea corespunzând
unei anumite ordini a unghiurilor triunghiului ABC: F¼ ar¼
a a pierde din generalitate
presupunem c¼ a A > C > B (adic¼ a a > c > b; unde a; b; c sunt lungimile laturilor
triunghiului ABC) şi vârfurile triunghiului ABC se mişc¼ a în sens trigonometric pe
cercul circumscris. În acest caz, A este situat între Amin şi Cmax ; B este între Bmin şi
Amax ; iar C este între Cmin şi Bmax (Figura 1.2).
În cazul de faţ¼
a minfjA Bj ; jB Cj ; jC Ajg = jB Cj ; deci = C B. Fie
D punctul de intersecţie dintre dreapta AI şi cercul circumscris triunghiului ABC
(Figura 1.3): Not¼ am cu E şi F punctele de intersecţie dintre dreapta lui Nagel N I cu
dreptele DO, respectiv AO. Triunghiul AOD este isoscel, deci ADO \ = DAO: \ Avem
[ b \ b
AOC = 2B şi COD = A; de unde rezult¼ a c¼
a
[ + COD)
\ b + A)
b b B b
\ = 180
ADO
(AOC
=
180 (2B
=
C
;
2 2 2
2
Johannes Kepler (1571-1630) –matematician şi astronom german, considerat precursor al calculu-
lui integral
Figura 1.2: N se "mişc¼

a" pe cercul de diametru Nmin Nmax
sau
\
= 2ADO: (1.9)
Fie A1 ; B1 ; C1 picioarele perpendicularelor duse din I pe laturile triunghiului
0
ABC; A2 punctul diametral opus lui A1 în cercul înscris în triunghiul ABC; fA g =
AN \ BC; Ia centrul cercului exînscris corespunz¼ ator laturii BC; iar ra raza cercului
0
A exînscris. Deoarece dreptele IA1 si A Ia sunt perpendiculare pe BC; rezult¼ a c¼
a
0
IA1 k A Ia : Deoarece cercul înscris şi cercul A exînscris sunt omotetice, prin omote-
0 0
tia de centru A şi raport rra ; avem AIAI2a = rra : Rezult¼
a c¼
a punctele A şi A2 se corespund
prin acest¼ a omotetie, deci A2 2 AN:
Fie fA3 g = AN \ OMa , fC3 g = CN \ OMc ; unde Ma şi Mc sunt mijloacele
0
laturilor BC; respectiv AC. Deoarece BA = CA1 = p c; rezult¼ a c¼
a Ma este mijlocul
0 0
segmentului A A1 , deci Ma A3 este linie mijlocie in triunghiul A1 A2 A . Cum IA1 =
0
IA2 ; rezult¼ a c¼
a IA3 este linie mijlocie in triunghiul A1 A2 A . Din IA3 k Ma A1 , Ma A3 k
\
IA1 şi IA1 Ma = 90 ; rezult¼ a c¼
a patrulaterul IA1 Ma A3 este dreptunghi. Analog se
arat¼a c¼a patrulaterul ICMc C3 este dreptunghi. Din condiţia a > c > b avem c¼ a
OMa < OMc < OMb < IA1 = r.
În funcţie de poziţia lui N faţ¼a de mediatoarea laturii BC; avem urmatoarele trei
situaţii:
1) punctul N este în acelaşi semiplan cu punctul B faţ¼ a de OMa , adic¼ a N 2
[AA3 n[AA3 ]. Atunci, ION[ > IOA \3 = IOE [ >F \ OE:
2) punctul N A3 E: Atunci, ION [ = IOE [ >F \ OE:
Figura 1.3: O reprezentare geometric¼

a a parametrului
3) punctul N este în acelaşi semiplan cu punctul A faţ¼

a de OMa , adic¼
a N 2 [AA3 ].
Acest caz nu convine deoarece N 2 CC3 ; iar C3 2 OMc :
În toate cazurile posibile considerate mai sus obţinem
\
F OE [:
ION (1.10)
Deoarece
\ = AOE
2ADO \=F \
OE; (1.11)
din relaţiile (1.9)-(1.11), obţinem [ şi de aici rezult¼
ION a
[
cos ION cos :
D¼
am acum o demonstraţie geometric¼
a pentru inegalitatea
cos [:
cos ION (1.12)
Dac¼ [ < 90 ; atunci inegalitatea (1.12) este trivial¼

a ION a, deoarece numerele cos şi
[ sunt pozitive. Dac¼
cos ION [ > 90 ; atunci inegalitatea (1.12) este echivalent¼
a ION a
cu
+
2 sin sin 0;
2 2
sau
+
sin sin 0;
2 2
unde am notat m¼ [ cu
asura unghiului ION : Inegalitatea precedent¼
a este adev¼
arat¼
a
+
deoarece 2 ; 2 2 (0; 90 ).
Observaţia 7 Num¼arul împarte triunghiurile familiei T (R; r) în funcţie de poziţia

punctului A pe cercul O(R):
Apelând la inegalitatea lui Gerretsen [7]:
16Rr 5r2 p2 4R2 + 4Rr + 3r2 : (1.13)
dup¼
a câteva calcule simple obţinem:
jp2 2R2 10Rr + r2 j 2(R2 3Rr + 2r2 ): (1.14)
Din inegalit¼
aţile (1.8) obţinem
[j R r
j cos ION cos p cos :
R2 2Rr
Acum, utilizând relaţia (1.5) g¼
asim:
jp2 2R2 10Rr + r2 j R r

p p cos :
2(R 2r) R2 2Rr R2 2Rr
Calcule elementare conduc la o îmbun¼

at¼
aţire a inegalit¼
aţii lui Gerretsen în funcţie de
parametrul :
Consecinţa 8 (D. Andrica, C. Barbu [6]) În orice triunghi ABC au loc urm¼atoarele
inegalit¼aţi:
jp2 2R2 10Rr + r2 j 2(R2 3Rr + 2r2 ) cos : (1.15)
Forma dual¼
a a inegalit¼
aţii lui Blundon 20
1.3 Forma dual¼

a a inegalit¼
aţii lui Blundon
„Am fost un lucr¼

ator conştiincios, nu am fost super…cial, am muncit pân¼
a acum la b¼
atrâneţe.
Spiritul meu a fost geometric, m-a fermecat varietatea şi frumuseţea …gurii.” – Alexandru
Miller3
În aceast¼ a secţiune consider¼

am un triunghi ABC având centrul cercului cir-
cumscris O, centrul cercului înscris I, centrele cercurilor exînscrise Ia ; Ib ; Ic şi Na ; Nb ; Nc
punctele adjuncte corespunz¼ atoare punctului lui Nagel N . De…niţii şi caracteriz¼ ari
al punctelor Na ; Nb ; Nc g¼ asim în lucrarea lui D.Andrica şi K.L.Nguyen [11]. Fie
p; R; r; ra ; rb ; rc respectiv semiperimetrul, raza cercului circumscris, raza cercului în-
scris şi razele cercurilor exînscrise corespunz¼ atoare triunghiului ABC. Cunoaştem
faptul c¼ a punctele Na ; G; Ia sunt coliniare şi Na Ia = 3GIa . Propriet¼ aţi analoage se
dau pentru tripletele de puncte Nb ; G; Ib şi Nc ; G; Ic . Sunt adev¼ arate urm¼ atoarele
relaţii similare cu (1.1) şi (1.2):
OIa2 = R2 + 2Rra ; OIb2 = R2 + 2Rrb ; OIc2 = R2 + 2Rrc (1.16)
şi
ONa = R + 2ra ; ONb = R + 2rb ; ONc = R + 2rc (1.17)
Demonstraţii ale relaţiilor (1.16) şi (1.17) se pot g¼
asi în [11].
Teorema 9 (D. Andrica, C. Barbu [6]) Urm¼atoarea relaţie este adev¼arat¼a:
R2 3Rra ra2
cos I\
a ONa = p ; (1.18)
(R + 2ra ) R2 + 2Rra
a2 +b2 +c2
unde = 4 .
Demonstraţie. Aplicând relaţia lui Stewart în triunghiul Ia ONa , obţinem:
ONa2 GIa + OIa2 Na G OG2 Na Ia = GIa GNa Na Ia ;
sau
ONa2 GIa + OIa2 2GIa OG2 3GIa = 6GIa3 ;
relaţie echivalent¼
a cu
ONa2 + 2 OIa2 3 OG2a = 6GIa2 :
Deoarece Na Ia = 3GIa rezult¼
a
3 a2 + b2 + c2
Ia Na2 = 9GIa2 = + 8Rra + 4ra2 =
2 3
a2 + b2 + c2
+ 12Rra + 6ra2 = 2 + 12Rra + 6ra2 :
2
3
Alexandru Miller (1879-1965) – matematician român, membru al Academiei Române
Forma dual¼
a a inegalit¼
Aplicând teorema cosinusului în triunghiul Ia ONa obţinem:
ONa2 + OIa2 Na Ia2 R2 + 2Rra + (R + 2ra )2 Na Ia2

cos I\
a ONa = = p
2ONa OIa (R + 2ra ) R2 + 2Rra
R2 3Rra ra2
= p :
(R + 2ra ) R2 + 2Rra
Relaţii analoage se pot da pentru rb şi rc :
Teorema 10 (D. Andrica, C. Barbu [6]) Urm¼atoarele inegalit¼aţi sunt adev¼arate:
a2 + b2 + c2 p
0 R2 3Rra ra2 + (R + 2ra ) R2 + 2Rra : (1.19)
4
(Forma dual¼a a inegalit¼aţii lui Blundon)
a. Deoarece 1 cos I\
Demonstraţie. Inegalitatea din stânga este evident¼ a ONa
1; rezult¼
a
p p
R2 3Rra ra2 (R + 2ra ) R2 + 2Rra R2 3Rra ra2 + (R + 2ra ) R2 + 2Rra ;
(1.20)
2 2 2
unde = a +b4 +c . Inegalitatea din dreapta a relaţiei (1.19) rezult¼
a din inegalitatea
din dreapta a relaţiei (1.20).
Observaţia 11 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) Not¼am cu T (R; ra ) familia triunghiurilor

având aceeaşi raz¼a a cercului circumscris R şi aceeaşi exraz¼a ra . Inegalitatea (1:19) ne
d¼a intervalul exact în care se "mişc¼a" pentru toatep triunghiurile din familia T (R; ra ).
Avem min = 0 şi max = R 2 3Rr r 2 +(R+2r ) R2 + 2Rr . Dac¼ a …x¼am punctele
p a a a a
2
O şi Ia astfel încât OIa = R + 2Rra , atunci triunghirile din familia T (R; ra ) ce au
valoarea minim¼a degenereaz¼a într-un punct şi se corespund punctelor de intersecţie
dintre cercurile C(O; R) şi C(Ia ; ra ): În Figura 1.4 aceste puncte sunt notate cu A0min
şi A00min : De asemenea, triunghiul din familia T (R; ra ) pentru care valoarea lui este
maxim¼a, corespunde cazului cos I\ a ONa = 1, ceea ce înseamn¼ a c¼a punctele Ia ; O; Na
sunt coliniare, iar O este situat între Ia şi Na . În Figura 1.4 acest triunghi este notat cu
Amax Bmax Cmax : Utilizând dreapta lui Euler rezult¼a c¼a triunghiul Amax Bmax Cmax este
isoscel. În concordanţa cu teorema de închidere exterioar¼a a lui Poncelet, triunghiurile
familiei T (R; ra ) sunt "situate" între aceste dou¼a cazuri extreme.
Observaţia 12 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) Din Teorema 9 rezult¼a o cale natural¼a
de construcţie a unui triunghi ABC în care se dau centrul cercului exînscris Ia , cen-
trul cercului circumscris O şi punctul lui Nagel adjunct Na . Ţinând cont de faptul
c¼a punctele Ia ; G; Na sunt coliniare, g¼asim centrul de greutate G pe segmentul Ia Na
astfel încât Ia G = 13 Ia Na . Apoi, utilizând faptul c¼a punctele O; G; H sunt coliniare,
determin¼am ortocentrul H pe raza (OG astfel încât OH = 3OG. Am redus astfel con-
strucţia cerut¼a la faimoasa problem¼a a lui Euler de construcţie a unui triunghi în care
ştim I, O şi H.
Forma dual¼
a a inegalit¼
Figura 1.4: Forma dual¼

a a inegalit¼
aţii lui Blundon
Observaţia 13 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) Din Teorema 9 apare întrebarea …reasc¼a:
care este expresia lui în funcţie de p; R; ra ? Pentru a r¼aspunde la aceast¼a întrebare
vom ar¼ata mai întâi c¼a:
p6 + ra (4R + 3ra )p4 + ra2 (3ra2 16R2 )p2 + ra5 (ra 4R)
ab + bc + ca =
(p2 + ra2 )2 :
ra
Deoarece tan A2 = p , putem scrie
A A 2 sin A2 cos A2 2 tan A2 2 rpa 2ra p

sin A = 2 sin cos = = = ra2
= :
2 2 sin2 A2 + cos2 A2 tan2 A2 + 1 +1 ra2+ p2
p2
şi de aici
4ra p
a = 2R sin A = :
ra2+ p2
Forma dual¼
a a inegalit¼
abc
Dac¼a K este aria triunghiului ABC, din 4R = K = (p a)ra , obţinem
4(p
a)Rra p
bc = = 4Rra 1
a a
r2 + p2 4Rra
= 4Rra a = ra2 + p2 4Rra :
4Rra
Combinând aceste rezultate rezult¼a:
ab + bc + ca = a(b + c) + bc = a(2p a) + bc
4ra p 4ra p
= 2 2
2p + ra2 + p2 4Rra
ra + p ra + p2
2
= ;
(p2 + ra2 )2
iar de aici obţinem:
4 = a2 + b2 + c2 = (a + b + c)2 2(ab + bc + ca)

= 4p2 2
(p2 + ra2 )2
2[p6 ra (4R ra )p4 + ra2 (16R2 ra2 )p2 ra5 (ra 4R)]
= : (1.21)
(p2 + ra2 )2
Formula (1:21) ne d¼a o expresie complicat¼a a lui în funcţie de p; R; ra . Din a2 +

b2 + c2 = 2(p2 r2 4Rr); g¼asim p2 = 2 + 4Rr + r2 ; de unde:
[ 2R2 + 10Rr r2 p2
cos ION = p
2(R 2r) R2 2Rr
2R2 + 10Rr r2 2 4Rr r2
= p
2(R 2r) R 2 2Rr
2
R + 3Rr r 2
= p : (1.22)
(R 2r) R2 2Rr
aţi cu p; R şi ra
Inegalit¼ 24
1.4 aţi cu p; R şi ra

Inegalit¼
„Gândirea este o pas¼are a în¼

alţimilor care, în colivia cuvintelor, izbuteşte doar s¼
a-şi desf¼
aşoare
aripile, dar nu poate zbura.” - Kahlil Gibran4
În aceast¼a secţiune vom obţine câteva consecinţe ale Teoremei 9 ce implic¼

a inegali-
t¼
aţi între p; R şi ra :
Teorema 14 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) În orice triunghi având semiperimetrul p

urm¼atoarele inegalit¼aţi au loc:
p p
2(R+2ra ) R2 + 2Rra p2 2R2 + r2 + 4Rr 6Rra 2ra2 2(R+2ra ) R2 + 2Rra :
(1.23)
Demonstraţie. Deoarece a2 +b2 +c2 = 2(p2 r2 4Rr); din relaţia (1.22) rezult¼
a
concluzia. Expresii similare se pot obţine pentru rb şi rc .
Observaţia 15 Utilizând faptul c¼a r < ra şi inegalitatea din dreapta a relaţiei (1:23)
obţinem
p
p2 2R2 + r2 + 4Rr 6Rra 2ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra
p
< 2R2 + ra2 + 4Rra 6Rra 2ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra
p
= 2R2 2Rra ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra
sau p
p2 < 2R2 2Rra ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra : (1.24)
Teorema 16 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) În orice triunghi având semiperimetrul p

urm¼atoarele inegalit¼aţi au loc:
p2 < minf4R2 + 4Rra + 3ra2 ; 4R2 + 4Rrb + 3rb2 ; 4R2 + 4Rrc + 3rc2 g:
Demonstraţie. Utilizând relaţia (1.24) putem scrie

p
p2 < 2R2 2Rra ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra
< 2R2 2Rra ra2 + 2(R + 2ra )(R + ra )
= 4R2 + 4Rra + 3ra2 :
Expresii similare se pot obţine pentru rb şi rc .
Consecinţa 17 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) În orice triunghi urm¼atoarele inegalit¼aţi

au loc:
a2 + b2 + c2 < minf8R2 + 4ra2 ; 8R2 + 4rb2 ; 8R2 + 4rc2 g:
4
Kahlil Gibran (1883-1931) – poet libanez
aţi cu p; R şi ra
Inegalit¼ 25
Demonstraţie. Din Teorema 10 obţinem

a2 + b2 + c2 p
= R2 3Rra ra2 + (R + 2ra ) R2 + 2Rra
4
< R2 3Rra ra2 + (R + 2ra )(R + ra ) = 2R2 + ra2 ;
de unde rezult¼
a concluzia. Expresii similare se pot obţine pentru rb şi rc .
Teorema 18 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) În orice triunghi este adev¼arat¼a inegali-
tatea: p
p2 2 2(2R + ra )ra
Demonstraţie. Avem
p
p2 4R2 + 4Rra + 3ra2 = (2R + ra )2 + 2ra2 2 (2R + ra )2 2ra2 ;
de unde rezult¼
a concluzia.
p
Observaţia
p 19 Analog se obţin inegalit¼aţile: i) p2 2 2(2R + rb )rb şi ii) p2
2 2(2R + rc )rc :
tatea: p
p2 2 3R(R + 2ra ):
p2 4R2 + 4Rra + 3ra2 4R2 + 4Rra + 4ra2 = 3R2 + (R + 2ra )2 ;
de unde
p p
p2 3R2 + (R + 2ra )2 2 3R2 (R + 2ra )2 = 2 3(R2 + 2Rra ):
p p
aţile: p2
Analog se obţin inegalit¼ 2 3R(R + 2rb ) şi p2 2 3R(R + 2rc ):
Observaţia 21 Deoarece 2 R2 + 2Rrp

2
p OIa =
2
a , inegalitatea din teorema precedent¼
4
a poate
… rescris¼a astfel: p 2 3 OIa sau p 12 OIa .
tatea: p 2 OIa .
p
4
Demonstraţie. Avem p 12OIa 2OIa .
tatea:
p2 minf12Rra ; 12Rrb ; 12Rrc g:
p
p2 4(R2 + Rra + ra2 ) 12 3 R2 Rra ra2 = 12Rra
p
sau p 2 3Rra .
Con…guraţia lui Blundon 26
1.5 Con…guraţia lui Blundon
„Geometria este arta de a raţiona corect pe …guri incorecte.” –Henri Poincaré5
Triunghiurile familiei T (R; r) având aceeaşi raz¼a R şi aceeaşi raz¼

a r sunt "situ-
ate" între cele dou¼a triunghiuri extreme Amin Bmin Cmin şi Amax Bmax Cmax determinate
de pmin şi pmax . Aceste triunghiuri sunt isoscele în raport de vârfurile Amin şi Amax
Inegalitatea (2:47) ne d¼a intervalul exact în care se "mişc¼
a" p pentru toate triunghiurile
din familia T (R; r). Avem
p
p2min = 2R2 + 10Rr r2 2(R 2r) R2 2Rr (1.25)
şi p
p2max = 2R2 + 10Rr r2 + 2(R 2r) R2 2Rr: (1.26)
[ =
Triunghiul din familia T (R; r) cu semiperimetrul minim, corespunde cazului cos ION
Figura 1.5: Con…guraţia lui Blundon şi punctul lui Nagel N
1, ceea ce înseamn¼ a c¼a punctele I; O; N sunt coliniare, iar punctele I şi N aparţin
aceleiaşi raze având originea în O: Deoarece punctele O; G; H sunt coliniare, aparţinând
dreptei lui Euler a triunghiului, rezult¼
a c¼
a punctele O; I; G sunt coliniare, deci în acest
caz triunghiul ABC este isoscel. De asemenea, triunghiul din familia T (R; r) cu semi-
perimetrul maxim, corespunde cazului cos ION [ = 1, ceea ce inseamn¼ a c¼
a punctele
5
Henri Poincaré (1854 -1912) – matamatician şi …zician francez, contribuţii importante în toate
ramurile matematicii
I; O; N sunt coliniare, iar O este situat între I şi N . Utilizând dreapta lui Euler rezult¼
a
c¼
a triunghiul ABC este isoscel.
Vom numi con…guraţia lui Blundon, imaginea prezentat¼

a în Figura 1.5.
Teorema 24 (Andrica; D:; Barbu; C:; P işcoran; L:; [10]) Familia T (R; r) conţine
numai dou¼a triunghiuri isoscele, şi anume: Amin Bmin Cmin şi Amax Bmax Cmax .
Demonstraţie. Triunghiul ABC în T (R; r) este isoscel cu AB = AC dac¼ a şi

numai dac¼ a OI este perpendicular¼a pe BC. Deoarece Bmin Cmin şi Bmax Cmax sunt
perpendiculare pe OI, de unde rezult¼ a concluzia
În cele ce urmeaz¼
a vom determina elementele triunghiurilor isoscele Amin Bmin Cmin
şi Amax Bmax Cmax . Fie D şi E punctele de intersecţie dintre dreapta OI cu Bmin Cmin ;
respectiv Bmax Cmax . Atunci, Amin D = R OD = R (OI r); sau
p
Amin D = hmin = R + r OI = R + r R2 2Rr: (1.27)
Analog,
p
Amax E = hmax = R + r + OI = R + r + R2 2Rr: (1.28)
Observaţia 25 Deoarece OD 0; urmeaz¼a c¼a OI r, deci

p
R r(1 + 2); (1.29)
sau p
r ( 2 1)R:
Aceasta este o scurt¼a demonstraţie geometric¼a a inegalitaţii lui A.Emmerich [77], ade-
v¼arat¼a pentru orice triunghi obtuzunghic.
am hmin
Fie am = Bmin Cmin ; bm = Amin Bmin = Amin Cmin ; Km = 2 aria triunghiului
Amin Bmin Cmin : Avem
am b2m b2
R= = m ;
4Km 2hmin
sau
a2
2Rhmin = b2m = h2min + m ;
4
deci
a2m = 4hmin (2R hmin ): (1.30)
Din ecuaţiile (1.27) şi (1.30) obţinem
p
a2m = 4r 2R r+2 R2 2Rr : (1.31)
aM hmax
Fie aM = Bmax Cmax ; bM = Amax Bmax = Amax Cmax ; KM = 2 aria triunghiu-
lui Amax Bmax Cmax : Avem
aM b2M b2
R= = M ;
4KM 2hmax
adic¼
a
a2M
2Rhmax = b2M = h2max + ;
4
de unde g¼
asim c¼
a
a2M = 4hmax (2R hmax ): (1.32)
Din ecuaţiile (1.28) şi (1.32) rezult¼
a:
p
a2M = 4r 2R r 2 R2 2Rr : (1.33)
Combinând ecuaţiile (1.31) şi (1.33) obţinem

p
a2m + a2M = 8r(2R r) şi am aM = 4r r2 + 4Rr:
Din (1.31) şi (1.33) rezult¼
a aM < am : De asemenea,
Amin h2min hmin

cos Amin = 2 cos2 1=2 1= 1 (1.34)
2 b2m R
şi analog
Amax h2max hmax
cos Amax = 2 cos2 1=2 1= 1: (1.35)
2 b2m R
Teorema 26 (Andrica; D:; Barbu; C:; P işcoran; L:; [10]) Urm¼atoarele egalit¼aţi au
loc: r
Amax 1 1 2r
sin = 1 (1.36)
2 2 2 R
şi r
Amin 1 1 2r
sin = + 1 : (1.37)
2 2 2 R
Demonstraţie. Utilizând relaţiile (1.35) şi (1.28),obţinem:
Amax 1cos Amax 2 hmax hmax
sin2 = = R
=1
2 2 p 2 2R p
R+r+ R 2 2Rr R r R2 2Rr
= 1 =
2R 2R
p p !2
2R2 2Rr 2R R2 2Rr R R2 2Rr
= = ;
4R2 2R
de unde rezult¼
a (1.36). Analog, utilizând relaţiile (1.34) şi (1.27), g¼
asim:
Amin 1 cos Amin 2 hmin hmin
sin2 = = R
=1
2 2 p 2 2R p
R+r R2 2Rr R r + R2 2Rr
= 1 =
2R 2R
p p !2
2R 2 2Rr + 2R R2 2Rr R + R2 2Rr
= = ;
4R2 2R
Consecinţe ale inegalit¼
de unde rezult¼ a (1.37).

Rezultatele obţinute în Teoremele 24 şi 26 clari…c¼
a, utilizând demostraţii diferite,
rezultatele lui Wu [110].
1.6 Consecinţe ale inegalit¼

„Cea mai mare dorinţ¼

a a mea este s¼
a comunic şi altora pasiunea mea pentru matematic¼
a.” –
6
Miron Nicolescu
Lema 27 (Andrica; D:; Barbu; C:; P işcoran; L:; [10]) Fie P un punct situat în inte-
riorul cercului C(O; R). Dac¼a P 6= O, atunci funcţia A 7! P A este strict cresc¼atoare
_
pe semicercul M0 M1 , unde M0 ; M1 sunt punctele de intersecţie dintre OP cu cercul C
astfel încât P 2 (OM0 ).
Demonstraţie. F¼ ar¼
a a restrânge generalitatea, presupunem c¼ a O este originea
unui sistem cartezian xOy cu P situat pe axa pozitiv¼ a. În acest caz avem P (x0 ; 0);
x0 > 0; A(R cos t; R sin t); t 2 [0; ] şi
P A2 = (R cos t x0 )2 + (R sin t)2 = R2 + x20 2Rx0 cos t:
Deoarece funcţia cosinus este strict descresc¼ atoare pe [0; ] şi x0 > 0; obţinem c¼
a
funcţia A 7! P A2 este strict crescatoare, de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema 28 (Andrica; D:; Barbu; C:; P işcoran; L:; [10]) În con…guraţia Blundon,
_
funcţia A 7! \BAC este strict cresc¼atoare pe semicercul Amax Amin ::
Demonstraţie. Avem sin A2 = r

IA . Din Lema 27, pentru P = I, funcţia A 7! IA
_
este strict descresc¼
atoare pe semicercul Amax Amin : Deci pentru dou¼ a puncte A1 ; A2 2
Amax Amin , avem IA1 > IA2 , sau sin A21 = IAr 1 < IAr 2 = sin A22 ; de unde \B1 A1 C1 <
\B2 A2 C2 (Figura 1.6).
Din teorema sinusurilor, pentru triunghiurile familiei T (R; r), avem a = 2R sin A.
Din relaţia r = (p a) tan A2 ; rezult¼
a:
r + a tan A2
p= :
tan A2
4rRp
Pe de alt¼
a parte, bc = a şi b + c = 2p a, deci b; c sunt r¼
ad¼
acinile ecuaţiei
4rRp
x2 (2p a)x + = 0;
a
6
Miron Nicolescu (1903-1975) – matematician român, membru al Academiei Române, contribuţii
în analiza matematic¼
a
Consecinţe ale inegalit¼
adic¼
a q
16rRp
2p a 4p2 4ap + a2 a
:
2
Rezultatele de mai sus arat¼a c¼
a familia T (R; r) este perfect determinat¼
a pân¼
a la o
congruenţ¼
a de unghi A. În acest mod obţinem:
Figura 1.6: Distribuţia triunghiurilor în familia T (R; r)
Consecinţa 29 Distribuţia triunghiurilor în familia T (R; r) este în perechi (ABC; A0 B 0 C 0 )

astfel încât triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 sunt congruente şi simetrice faţ¼a de diametrul
OI.
Consecinţa 30 În con…guraţia Blundon, funcţia A 7! BC este strict cresc¼atoare pe

_ _
arcul Amax A0 şi strict descresc¼atoare pe arcul A0 Amin , unde A0 este pe semicercul
_
Amax Amin astfel încât \B0 A0 C0 = 2 .
Teorema 31 (Andrica; D:; Barbu; C:; P işcoran; L:; [10]) (Forma tare a inegalit¼aţilor
lui Blundon) În con…guraţia Blundon, funcţia A 7! p(A) este strict descresc¼atoare pe
_
arcul Amax Bmin , unde p(A) reprezint¼a semiperimetrul triunghiului ABC, adic¼a
p(Amax ) p(A) p(Bmin ):

O extindere natural¼
a a inegalit¼
Demonstraţie. Evident, p(Amax ) = pmax (semiperimetrul triunghiului Amax Bmax Cmax )

şi p(Amin ) = pmin (semiperimetrul triunghiului Amin Bmin Cmin ). Când A se mişc¼
a pe
_
arcul Amax Bmin ; de la Amax la Bmin , unghiul \ION descreşte de la la 0, adic¼ a funcţia
A 7! \ION este strict descresc¼ atoare. Presupunând c¼ a avem ordinea Amax ; A1 ; A2 ; Bmin ;
din relaţia (1.26) obţinem p2 (A1 ) > p2 (A2 ), de unde rezult¼
a concluzia.
1.7 O extindere natural¼

a a inegalit¼
„Geometria e liniştea întâmpl¼ anescu7

arii.” –Nichita St¼
Fie P un punct în planul triunghiului ABC; iar DEF triunghiul cevian corespun-
z¼
ator punctului P în raport cu triunghiul ABC: Dac¼ a P are coordonatele baricentrice
t1 : t2 : t3 , atunci coordonatele baricentrice ale vârfurilor triunghiului DEF sunt:
D(0 : t2 : t3 ); E(t1 : 0 : t3 ), F (t1 : t2 : 0): Coordonatele baricentrice au fost introduse
de c¼atre Möbius în 1927. Enumer¼ am câteva lucr¼ ari despre coordonatele baricentrice
ale lui C. Bradley [31], C. Coand¼ a [40], C. Coşniţ¼
a [44], C. Kimberling [66], O. Bottema
[29], J. Scott [98] şi P. Yiu [112].
C. Barbu şi N. Minculete [16] au introdus noţiunea de cevin¼a de rang (k; l; m)
astfel: dac¼a D este un punct pe latura (BC) a unui triunghi neisoscel ABC, astfel
încât:
BD c k p c l a+b m
=
DC b p b a+c
k; l; m 2 R, atunci AD o vom numi cevian¼a de rang (k ; l ; m); iar dac¼
a D 2 BCn [BC],
k l m
p c
astfel încât BD
DC = b
c
p b
a+b
a+c ; k; l; m 2 R , atunci AD o vom numi excevian¼a
de rang (k ; l ; m)
C. Barbu şi N. Minculete [16] au ar¼ atat c¼
a cevienele de rang (k; l; m) sunt con-
curente într-un punct I(k; l; m) numit punct cevian de rang (k ; l ; m), iar coordonatele
baricentrice ale lui I(k; l; m) sunt: ak (p a)l (b+c)m : bk (p b)l (a+c) : ck (p c)l (a+b)m :
Observaţia 32 Dac¼a M este un punct din planul unui triunghi ABC; atunci urm¼a-
toarea egalitate are loc:
! ! ! !
(t1 + t2 + t3 )M P = t1 M A + t2 M B + t3 M C: (1.38)
Pentru cazul particular M P; egalitatea (1:38) devine

! ! ! !
t 1 P A + t 2 P B + t3 P C = 0 :
Teorema 33 Dac¼a M este un punct din planul unui triunghi ABC; atunci urm¼atoarea
egalitate are loc:
(t1 +t2 +t3 )2 M P 2 = (t1 M A2 +t2 M B 2 +t3 M C 2 )(t1 +t2 +t3 ) (t2 t3 a2 +t3 t1 b2 +t1 t2 c2 ):
(1.39)
7
Nichita St¼
anescu (1933 – 1983) – eseist, poet român, ales postum membru al Academiei Române
a a inegalit¼
Demonstraţie. Din relaţia (1.38) şi produsul scalar a doi vectori rezult¼
a:
(t1 + t2 + t3 )2 M P 2 = t21 M A2 + t22 M B 2 + t23 M C 2 +

! ! ! ! ! !
2t1 t2 M A M B + 2t1 t3 M A M C + 2t2 t3 M B M C
sau
(t1 + t2 + t3 )2 M P 2 = t21 M A2 + t22 M B 2 + t23 M C 2 +
t1 t2 (M A2 +M B 2 AB 2 ) + t1 t3 (M A2 +M C 2 AC 2 ) + t2 t3 (M B 2 +M C 2 BC 2 );
de unde,
(t1 +t2 +t3 )2 M P 2 = (t1 M A2 +t2 M B 2 +t3 M C 2 )(t1 +t2 +t3 ) (t2 t3 a2 +t3 t1 b2 +t1 t2 c2 );
unde am folosit faptul c¼

a
! ! M A2 +M B 2 AB 2
2M A M B= 2M A M B cos AM B = 2M A M B = M A2 +M B 2 AB 2 :
2M A M B
Observaţia 34 (Barbu; C:; M inculete; N:[16]) Dac¼a t1 ; t2 ; t3 şi t1 +t2 +t3 sunt nenule,
atunci (1:39) poate … rescris¼a astfel:
t1 M A2 +t2 M B 2 +t3 M C 2 t 1 t 2 t3 a2 b2 c2
MP2 = + + : (1.40)
t1 +t2 +t3 (t1 +t2 +t3 )2 t1 t 2 t3
Consecinţa 35 (Barbu; C:; M inculete; N:[16]) Urm¼atoarea egalitate are loc:
t1 t 2 t3 a2 b2 c2
R2 OP 2 = + + ; (1.41)
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3
cu t1 ; t2 ; t3 > 0:
Demonstraţie. Egalitatea se obţine din (1.40) pentru M O.
Teorema 36 (Barbu; C:; M inculete; N:[16]) În orice triunghi ABC având semiperimetrul
p; urm¼atoarea egalitate are loc:
4p2 t1 t2 t3
R2 OP 2 ;
(t1 + t2 + t3 )3
cu t1 ; t2 ; t3 > 0:
Demonstraţie. Din inegalitatea lui Bergström - dac¼

a xk 2 R şi ak > 0; k 2
f1; 2; :::; ng; atunci
x21 x22 x2 (x1 + x2 + ::: + xn )2

+ + ::: + n ;
a1 a2 an a1 + a2 + ::: + an
a a inegalit¼
cu egalitate dac¼
a şi numai dac¼
a
x1 x2 xn
= = ::: = ;
a1 a2 an
şi relaţia (1.41) rezult¼
a:
t1 t 2 t3 (a + b + c)2
R2 OP 2 :
(t1 + t2 + t3 )2 t1 + t2 + t3
Egalitatea are loc pentru P I (unde I este centrul cercului înscris în triunghiul
ABC):
C. Coşniţ¼
a [44] a formulat urm¼ atoarea teorem¼ a: dac¼a punctele P şi Q au coordo-
natele baricentrice t1 : t2 : t3 , respectiv u1 : u2 : u3 , în raport cu un triunghi ABC;
atunci
a2 b2 c2
P Q2 = + + ; (1.42)
unde
u1 t1 u2 t2 u3 t3
= ; = ; = :
u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3 u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3 u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3
Teorema 37 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Dac¼a punctele P şi Q au
coordonatele baricentrice t1 : t2 : t3 , respectiv u1 : u2 : u3 , în raport cu un triunghi
ABC; atunci
t1 t2 t3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2 a2 b2 c2
2R2 (t1 +t2 +t3 )2 t1 + t2 + t3 (u1 +u2 +u3 )2 u1 + u2 + u3 + + +
\
cos P OQ= rh i h i
t1 t2 t3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2
2 R2 (t1 +t2 +t3 )2 t1 + t2 + t3 R2 (u1 +u2 +u3 )2 u1 + u2 + u3
(1.43)
cu
u1 t1 u2 t2 u3 t3
= ; = ; = ;
u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3 u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3 u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3
iar ti şi ui , i = 1; 3; sunt nenule.
Demonstraţie. Din (1.40) avem:
t1 t 2 t 3 a2 b2 c2
OP 2 = R2 + +
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3
şi
u1 u2 u3 a2 b2 c2
OQ2 = R2 + + :
(u1 + u2 + u3 )2 u1 u2 u3
Aplicând teorema cosinusului în triunghiul P OQ avem
\ OP 2 + OQ2 P Q2
cos P OQ = :
2OP OQ
Din relaţiile precedente rezult¼
a concluzia.
a a inegalit¼
Teorema 38 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Urm¼atoarele inegalit¼aţi au

loc:
s
t1 t2 t 3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2
2 R2 2
+ + R2 2
+ +
(t1 + t2 + t3 ) t1 t2 t3 (u1 + u2 + u3 ) u1 u2 u3
a2 b2 c2 t 1 t2 t3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2
+ + +2R2 + + + + +
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3 (u1 + u2 + u3 )2 u1 u2 u3
s
t 1 t2 t3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2
2 R2 + + R2 + +
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3 (u1 + u2 + u3 )2 u1 u2 u3
(1.44)
cu
u1 t1 u2 t2 u3 t3
= ; = ; = ;
u1 + u2 + u3 t1 + t2 + t3 u1 + u2 + u3 t1 + t2 + t3 u1 + u2 + u3 t1 + t2 + t3
iar ti şi ui , i = 1; 3; sunt nenule.
Demonstraţie. Inegalit¼ aţile sunt consecinţa faptului c¼ \
a cos P OQ 2 [ 1; 1]: Egal-
itatea din dreapta are loc dac¼a şi numai dac¼aP\ OQ = 0, adic¼ a punctele O; P; Q sunt
coliniare în ordinea O; P; Q sau O; Q; P . Egalitatea din stânga are loc dac¼ a şi numai
dac¼aP\ OQ = , adic¼ a punctele O; P; Q sunt coliniare în ordinea P; O; Q sau Q; O; P .
Consecinţa 39 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Condiţia necesar¼a şi su-
…cient¼a pentru a exista un triunghi având elementele s; R şi r este:
p p
2R2 +10Rr r2 2(R 2r) R2 2Rr p2 2R2 +10Rr r2 +2(R 2r) R2 2Rr:
(Inegalitaţile lui Blundon)
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice ale punctelor I şi N sunt (t1 ; t2 ; t3 ) =
(a; b; c), respectiv (u1 ; u2 ; u3 ) = (p a; p b; p c). Avem:
u1 + u2 + u3 = p a+p b+p c = p; u1 u2 u3 = (p a)(p b)(p c) = r2 p; (1.45)
şi
t1 + t2 + t3 = 2p; t1 t2 t3 = abc = 4Rrp: (1.46)
Din relaţia (1.44) rezult¼
a
p a a 2p 3a 2p 3b 2p 3c
= = ; = ; = ;
p 2p 2p 2p 2p
iar de aici
a2 b2 c2 P P 3b 3c
+ + = a2 = 1 1 a2
2p 2p
P 3 P 2 9abc P
= a2 a (a + b + c) a3 + a
2p 4p2
P 2 P 3 P 3 9abc
= a 3 a2 + a +
2p 2p
2 2 2
= 2(2p 2r 8Rr) + 3(p 3r2 6Rr) + 18Rr
a a inegalit¼
sau
a2 b2 c2
+ + = p2 5r2 + 16Rr:
Cum
t1 t2 t 3 a2 b2 c2 4Rrp
+ + = 2p = 2Rr
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3 4p2
şi
u1 u2 u3 a2 b2 c2 r2 p a2 b2 c2
+ + = + +
(u1 + u2 + u3 )2 u1 u2 u3 p2 p a p b p c
P 2
r2 a (p b)(p c)
=
p r2 p
1 P P 2 P
= 2
p2 a2 p a (a + b + c) a3 + abc a
p
1 P P
= 2
p a3 p2 a2 + 8Rrp2
p
1
= 2p2 (p2 3r2 6Rr) p2 (2p2 2r2 8Rr) + 8Rrp2
p2
= 4Rr 4r2 :
Utilizânt teorema precedent¼

a rezult¼
a concluzia.
Vom da în continuare, utilizând coordonatele baricentrice, o nou¼
a demonstraţie
teoremei 9.
Teorema 40 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Urm¼atoarea relaţie este ade-
v¼arat¼a:
R2 3Rra ra2
cos I\
a ONa = p ; (1.47)
(R + 2ra ) R2 + 2Rra
a2 +b2 +c2
unde = 4 .
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice ale centrului cercului A-exînscris Ia

sunt (t1 ; t2 ; t3 ) = ( a; b; c), iar cele ale punctului lui Nagel adjunct Na sunt (u1 ; u2 ; u3 ) =
(p; c p; b p). Avem
u = u1 + u2 + u3 = p a; u1 u2 u3 = p(p b)(p c)
şi
t = t1 + t2 + t3 = 2(p a); t1 t2 t3 = abc = 4Rrp:
Obţinem
2p + a 3a
= =1+ ;
2(p a) 2(p a)
2c 2p b 3b
= =1 ;
2(p a) 2(p a)
2b 2p c 3c
= =1 :
2(p a) 2(p a)
a a inegalit¼
Urmeaz¼
a c¼
a
t 1 t2 t3 a2 b2 c2 4Rrp
+ + = 2(p a) = 2Rra ; (1.48)
t2 t1 t2 t3 4(p a)2
şi
u1 u2 u3 a2 b2 c2 p(p c)(p b) a2 b2 c2
+ + = =
u2 u1 u2 u3 (p a)2 p p c p b
p b p c p p b p p c
a2 + b2 + c2 =
p a p a p a p a p a p a
r a ra ra r a ra ra
a2 + b2 + c2 =
rb rc r rb r rc
a2 b2 c2 4R
ra2 + + = ra2 +4 = 4Rra 4ra2 ; (1.49)
rb r c rrb rrc ra
a2 b2 c2 4R
unde am utilizat relaţia rb rc + rrb + rrc = ra + 4 ([11]). Acum, calcul¼
am expresia:
a2 b2 c2 a2 + b2 + c2
E= + + + =
2
a2 b2 c2
a2 + + b2 + + c2 + =
2 2 2
3(b + c) 9bc a2
a2 1 + + +
2(p a) 4(p a)2 2
3(a c) 9ca b2
b2 1 + + +
2(p a) 4(p a)2 2
3(a b) 9ab c2
c2 1 + + ;
2(p a) 4(p a)2 2
sau
3p 9bc 3(p c) 9ca 3(p b) 9ab
E = a2 + +b2 +c2 =
2(p a) 4(p a)2 2(p a) 4(p a)2 2(p a) 4(p a)2
3 9abc
[ a2 p + b2 (p c) + c2 (p b)] + (a b c) =
2(p a) 4(p a)2
3
[p( a2 + b2 + c2 ) bc(b + c)] 18Rra : (1.50)
2(p a)
Avem:
p( a2 + b2 + c2 ) bc(b + c) = 2pbc cos A 2bcp + abc =
A
2pbc(cos A 1) + abc = abc 4pbc sin2
=
2
abc 4p(p b)(p c) = abc 4Kra = 4K(R ra ); (1.51)
a a inegalit¼
unde cu K am notat aria triunghiului ABC: Din relaţiile (1.50) şi (1.51) g¼
asim
3
E= 4K(R ra ) 18Rra = 6ra (R ra ) 18Rra = 12Rra 6ra2 ;
2(p a)
de unde
a2 b2 c2 a2 + b2 + c2
+ + = 12Rra 6ra2 : (1.52)
2
Utilizând relaţiile (1.48), (1.49) şi (1.52) în (1.43) obţinem concluzia.
Observaţia 41 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Fie I1 ; I2 dou¼a puncte

ceviene având coordonatele baricentrice:
Ii [aki (p a)li (b + c)mi : bki (p b)li (a + c)mi : cki (p c)li (a + b)mi ]; i = 1; 2:
Not¼am cu: t1i = aki (p a)li (b + c)mi , t2i = bki (p b)li (a + c)mi ; t3i = cki (p c)li (a +
b)mi ; i = 1; 2: Din relaţia (1:43) obţinem:
t11 t21 t31 a2 b2 c2 t12 t22 t32 a2 2 2 a2 b2 c2
2R2 (T1 )2 t11
+ t21
+ t31 (T2 )2
+ bt2 + ct3 +
t12
+ +
cos I\
1 OI2 = rh i h
2 2
i ;
t11 t21 t31 a2 b2 c2 t2 t22 t32 a2
1
b2 c2
2 R2 (T1 )2 t11
+ t21
+ t31
R2 (T 2)
2 t1
+ t22
+ t32
2
(1.53)
unde T1 = t11 + t21 + t31 ; T2 = t12+ + t22 t32 ,
iar pentru i = 1; 2; avem:
Q ki
a (p a)li (b + c)mi
t1i t2i t3i a2 b2 c2 cyc X a2
+ 2 + 3 = P k ;
(Ti )2 t1i ti ti a i (p a) i (b + c) i cyc a i (p a)li (b + c)mi
l m k
cyc
şi
ak1 (p a)l1 (b + c)m1 ak2 (p a)l2 (b + c)m2
= P k1 P k ;
a (p a)l1 (b + c)m1 a 2 (p a)l2 (b + c)m2
cyc cyc
bk1 (p b)l1 (a + c)m1 bk2 (p b)l2 (a + c)m2

= P k1 P k ;
a (p a)l1 (b + c)m1 a 2 (p a)l2 (b + c)m2
cyc cyc
ck1 (p c)l1 (a + b)m1 ck2 (p c)l2 (a + b)m2

= P P k :
ak1 (p a) 1 (b + c)m1
l a 2 (p a)l2 (b + c)m2
cyc cyc
Consecinţa 42 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Dac¼a I1 ; I2 sunt puncte

ceviene de ordine k1 ; respectiv k2 , atunci (1:53) devine:
S S P k bk2 k ck2
2R2 (abc)k1 (S2k k)12 (abc)k2 (S2k k)22 + ( Sb k1 S k
)( Sc k1 Sk2 )a
2
1 2 cyc 1 2 1
cos I\
1 OI2 = r ;
S S
2 [R2 (abc)k1 (S2k k)12 ][R2 (abc)k2 (S2k k)22 ]
1 2
(1.54)
unde Sl = al + bl + cl .
a a inegalit¼
Consecinţa 43 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Pentru k1 = 0 şi k2 =

1 obţinem coordonatele baricentrice ale centrului de greutate G(1; 1; 1); respectiv ale
centrului cercului înscris I(a; b; c): Formula (1:54) devine:
[= p 6R2 p2 r2 + 2Rr
cos GOI p ; (1.55)
2 9R2 2p2 + 2r2 + 8Rr R2 2Rr
unde abc = 4pRr; S0 = 3; S1 = 2p; S2 = 2(p2 r2 4Rr):
Consecinţa 44 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Pentru k2 = 2 obţinem
coordonatele baricentrice ale punctului lui Lemoine L(a2 ; b2 ; c2 ) şi atunci
[ = p 6R2 S2 S22 + S4
cos GOL p ; (1.56)
2 9R2 S2 R2 S22 48(Rrp)2
unde S4 = S22 2[(p2 + r2 + 4Rr)2 16Rrp2 ]; iar
d = p RS2 + rSp
2 4rp2
cos IOL : (1.57)
2 R2 2Rr S22 48r2 p2
Fiecare dintre relaţiile (1:55); (1:56); (1:57) genereaz¼a inegalit¼aţi tip Blundon, dar aces-
tea nu au interpret¼ari geometrice frumoase.
Observaţia 45 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Fie I1 ; I2 ; I3 trei puncte
ceviene de rang (k ; l ; m) având coordonatele baricentrice:
Ii [aki (p a)li (b + c)mi : bki (p b)li (a + c)mi : cki (p c)li (a + b)mi ]; i = 1; 3:
Pentru i = 1; 3, aki (p a)li (b + c)mi , bki (p b)li (a + c)mi ; cki (p c)li (a + b)mi not¼am
cu t1i ; t2i ; respectiv t3i : Fie
t1j t1i
ij = ;
t1j + t2j + t3j t1i + t2i + t3i
t2j t2i
ij =
t1j + t2j + t3j t1i + t2i + t3i
şi
t3j t3i
ij =
t1j + t2j + t3j t1i + t2i + t3i
pentru i; j 2 f1; 2; 3g: Utilizând relaţia (1:42) obţinem:
a2 b2 c2
Ii Ij2 = ij ij ij + +
ij ij ij
pentru i; j 2 f1; 2; 3g: Din teorema cosinusului în triunghiul I1 I2 I3 obţinem

I1 I22 + I2 I32 I3 I12
cos I\
1 I2 I3 = =
2I1 I2 I2 I3
a2 ( + 23 23
12 12p 31 31 ) b2 ( 12 12 + 23 23 31 31 ) + c2 ( 12 12 + 23 23 31 31 )
p
2 2 2 2 2 2 2
12 12 a 12 12 b 12 12 c 23 23 a 23 23 b 23 23 c
a a inegalit¼
Teorema 46 (Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]) Urm¼atoarele inegalit¼aţi au

loc:
p p
2 2 2 2 2 2 2
12 12 a 12 12 b 12 12 c 23 23 a 23 23 b 23 23 c
a2 ( 12 12 + 23 23 31 31 ) b2 ( 12 12 + 23 23 31 31 ) + c2 ( 12 12 + 23 23 31 31 )
p p
2 2 2 2 2 2 2
12 12 a 12 12 b 12 12 c 23 23 a 23 23 b 23 23 c
Demonstraţie. Inegalit¼ a cos I\

aţile sunt consecinţa faptului c¼ 1 I2 I3 2 [ 1; 1]:
Capitolul 2
TEOREME FUNDAMENTALE
DIN GEOMETRIA
TRIUNGHIULUI
2.1 Teorema bisectoarei interioare
a.” - Gh. Ţiţeica1

„Teorema este mai presus de constatare şi mai presus de greşeal¼
Teorema 47 (Teorema bisectoarei interioare) Fie triunghiul ABC şi AD bisectoarea

\ D 2 (BC). Atunci,
unghiului BAC;
BD AB
= :
DC AC
Demonstraţie. Fie CE k AD, E 2 AB (Figura 2.1). Atunci ACE [ \
DAC
\ [ \ \
(unghiuri alterne interne) şi BAD CEA. Cum BAD DAC, rezult¼ [
a ACE AEC, [
adic¼
a triunghiul ACE este isoscel, deci AC AE. Din teorema lui Thales rezult¼
a:
BD AB AB
= = :
DC AE AC
Teorema 48 (Reciproca teoremei bisectoarei interioare) În triunghiul ABC, …e D 2

(BC) astfel încât DB AB
a a unghiului ^BAC:
DC = AC ; atunci (AD este bisectoarea interioar¼
Demonstraţie. Fie CE k AD; E 2 AB: Din teorema lui Thales în triunghiul

BCE rezult¼ a BD AB
DC = AE , iar cu relaţia din ipotez¼ a DB AB
DC = AC obţinem AE = AC;
a triunghiul AEC este isoscel, deci ÂEC ÂCE (1). Cum AD k CE rezult¼
adic¼ a
^DAC ÂCE (2) (unghiuri alterne interne) şi ^BAD ÂEC (3) (unghiuri
a ^BAD ^DAC; adic¼
corespondente). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezult¼ a AD este
bisectoarea unghiului ^BAC:
1
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) –matematician român, membru al Academiei Române, contribuţii
importante în geometrie
40
Teorema bisectoarei interioare 41
Figura 2.1: Teorema bisectoarei interioare
Observaţia 49 Segmentele determinate pe latura BC de bisectoarea AD au lungimile

ac ab
egale cu b+c , respectiv b+c .
Teorema 50 În triunghiul ABC, …e D piciorul bisectoarei interioare a unghiului A,

D 2 (BC). Atunci
2bc A
la = cos ;
b+c 2
unde cu la am notat lungimea segmentului AD:
Demonstraţie. Soluţia 1. Din A[ABD] + A[ADC] = A[ABC] rezult¼

a
1 A 1 A 1
c la sin + b la sin = bc sin A;
2 2 2 2 2
2bc
adic¼
a la = b+c cos A2 .
Soluţia 2. Din teorema bisectoarei avem:
BD c
=
DC b
sau
BD c
= ;
BD + DC b+c
ac ab
de unde BD = b+c şi DC = b+c : Teorema sinusurilor aplicat¼
a în triunghiul ABD ne
d¼
a:
la BD
= ;
sin B sin A2
ac
sin B a b 2bc
de unde la = b+c
sin A : Dar sin A = sin B ; de unde: la = b+c cos A2 :
2
2ac
Observaţia 51 Analog, se obţin lungimile celorlalte bisectoare interioare: lb = a+c
cos B2 şi lc = a+b
2ab
cos C2 :
Teorema bisectoarei exterioare 42
2.2 Teorema bisectoarei exterioare
„Toate invenţiile unui om sunt adev¼

arate, poţi … sigur de asta. Poezia este atât ştiinţ¼
a cât şi
2
geometrie.” –Gustave Flaubert
Teorema 52 (Teorema bisectoarei exterioare) Fie triunghiul ABC şi AB 6= AC: Dac¼a
(AE este bisectoarea exterioar¼a a unghiului A, E 2 BC; atunci
EB AB
= :
EC AC
Demonstraţie. Fie b > c; deci B 2 (EC): Paralela prin B la AE intersecteaz¼
a
EB AB1
latura AB în B1 (Fig. 2.2). Din teorema lui Thales rezult¼
a: EC = AC (1). Dar
Figura 2.2: Teorema bisectoarei exterioare
^T AE ÂB1 B (unghiuri corespondente) şi ÊAB ÂBB1 (unghiuri alterne

interne), deci ÂB1 B ÂBB1 ; adic¼ a triunghiul ABB1 este isoscel, de unde AB =
a EB
AB1 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezult¼ AB
EC = AC :
Observaţia 53 Condiţia AB 6= AC din teorem¼a este esenţial¼a; altfel, dac¼a AB =

AC; atunci bisectoarea exterioar¼a a unghiului A este paralel¼a cu BC, deci nu ar mai
exista punctul E.
EB c
Observaţia 54 Din teorema bisectoarei EC = b (presupun^
and b > c) rezult¼a
c EB EB
= = ;
b c EC EB a
adic¼a
ac
EB =
b c
şi analog
ab
EC = :
b c
2
Gustave Flaubert (1821-1880) - scriitor francez
Teorema bisectoarei exterioare 43
Teorema 55 (Reciproca teoremei bisectoarei exterioare) Fie triunghiul ABC şi E 2

BCn[BC] astfel încât EB AB
EC = AC ; atunci (AE este bisectoarea exterioar¼a a unghiului
A.
Demonstraţie. Evident AB 6= AC; deoarece altfel ar rezulta EB = EC ceea ce

este imposibil datorit¼
a faptului c¼
a E 2 BCn[BC]. Fie BB1 k AE; B1 2 AC: Din
teorema lui Thales în triunghiul EAC rezult¼
a:
EB AB1
= ;
EC AC
şi utilizând ipoteza g¼
asim AB = AB1 ; adic¼ a triunghiul ABB1 este isoscel, de unde
obţinem c¼ a ÂB1 B ÂBB1 : Din AE k BB1 rezult¼ a ^T AE ÂB1 B (unghiuri
corespondente) şi ÊAB ÂBB1 (unghiuri alterne interne) şi de aici obţinem c¼
a
^T AE ÊAB; adic¼ a (AE este bisectoarea exterioar¼
a a unghiului A.
Teorema 56 Segmentele determinate pe dreapta BC de bisectoarea exterioar¼a a unghiu-

lui A au lungimile egale cu jbaccj , respectiv jbabcj .
EB c EB
Demonstraţie.Din teorema bisectoarei exterioare avem: EC = b; sau c =
EC
b = b a c (unde am considerat b > c).
Teorema 57 (Pappus3 ) Fie A0 ; B 0 ; C 0 picioarele bisectoarelor exterioare ale unghiu-

rilor triunghiului neisoscel ABC: Punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare.
A0 B AB B 0 C BC
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei obţinem: A0 C = AC ; B 0 A = BA şi
Figura 2.3: Teorema lui Pappus
C0A CA 0 0 0
C0B = CB (Fig. 2.3); de unde A B BC
A0 C
C A
B 0 A C 0 B = AC
AB BC CA
BA CB = 1: Din reciproca
teoremei lui Menelaus rezult¼ a punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare.
a c¼
3
Pappus (290 – 350) – matematician şi …losof grec; a pus bazele geometriei proiective
Teorema lui Pitagora 44
Teorema 58 În triunghiul ABC, …e D0 piciorul bisectoarei exterioare a unghiului A,

0 0
D0 2 (CB. Atunci la = b2bcc sin A2 ; unde cu la am notat lungimea segmentului AD0 .
Demonstraţie. Deoarece A[AD0 C] A[AD0 B] = A[ABC] ; rezult¼

a (Figura 2.4)
Figura 2.4: Lungimea bisectoarei exterioare
A
b la0 sin 90 + 2 c la0 cos A2 = bc sin A; de unde rezult¼
a concluzia.
2.3 Teorema lui Pitagora
„Dup¼ a, Pitagora4 a sacri…cat o sut¼

a ce a descoperit celebra sa teorem¼ a de boi. De atunci, de
…ecare dat¼
a, când se descoper¼a vreun adev¼
ar nou, vitele au mari palpitaţii.” - L. Björne
Teorema 59 Într-un triunghi dreptunghic p¼atratul lungimii ipotenuzei este egal cu

suma p¼atratelor lungimilor catetelor.
Demonstraţie. \ = 90 ) …e în¼
În triunghiul dreptunghic ABC (m(BAC) alţimea
Figura 2.5: Teorema lui Pitagora
AD, D 2 (BC) (Fig. 2.5).

4
Pitagora (Pythagoras) (c. 560 – c. 500 î. Hr.) – matematician, om politic şi …losof grec
Teorema lui Pitagora 45
AB BD
Soluţia 1. Din asem¼
anarea triunghiurilor ABD şi CBA rezult¼
a BC = AB şi de
aici
AB 2 = BC BD; (1)
AC DC
iar din asem¼
anarea triunghiurilor ADC şi BAC rezult¼
a BD = AC , de unde
AC 2 = BC DC: (2)
Din relaţiile (1) şi (2) rezult¼

a:
AB 2 + AC 2 = BC(BD + DC) = BC BC = BC 2 :
Figura 2.6: a2 = b2 + c2
Soluţia 2. Pe ipotenuza BC se construieşte p¼ atratul CBN Q (Fig. 2.6). În pre-

lungirea catetelor AB şi AC se construieşte p¼
atratul AM P R având latura de lungime
b + c. Atunci,
A[AM P R] = A[BCQN ] + 4A[ABC]
sau
bc
(b + c)2 = a2 + 4
2
a a2 = b2 + c2 .
de unde rezult¼
Teorema lui Pitagora generalizat¼
a 46
2.4 Teorema lui Pitagora generalizat¼

a
„Un matematician care nu are şi …re de poet nu poate … niciodat¼

a un matematician complet.”
- K. Weierstrass5
Teorema 60 Fie triunghiul ABC şi D proiecţia punctului A pe dreapta BC. Dac¼a
\ < 90 ; atunci AB 2 = CA2 + CB 2 2CB CD: Dac¼a m(ACB)
m(ACB) \ > 90 ; atunci
2 2 2
AB = CA + CB + 2CB CD:
Demonstraţie. Din triunghiurile dreptunghice ABD şi ACD (Fig. 2.7) rezult¼
a
Figura 2.7: Teorema lui Pitagora generalizat¼

a
AB 2 = BD2 + AD2 ; AC 2 = AD2 + DC 2 :

Dac¼ \ < 90 ; atunci D 2 (BC) şi BD = BC
a m(ABC) CD: Dac¼ \ > 90 ;
a m(ABC)
atunci B 2 (CD) şi BD = DC BC, deci
AB 2 = AD2 + (BC CD)2 = (AD2 + CD2 ) + BC 2 2BC CD;
a AB 2 = CA2 + CB 2 2CB CD:
de unde rezult¼
Dac¼ \
a m(ACB) > 90 ; atunci BD = BC + CD (Fig. 2.8). Avem:
AB 2 = AD2 + (BC + CD)2 = (AD2 + DC 2 ) + BC 2 + 2BC CD
= CA2 + CB 2 + 2CB CD:
Consecinţa 61 (Teorema cosinusului) În orice triunghi ABC; având laturile de lungimi

a; b; c, au loc relaţiile:
i ) a2 = b2 + c2 2bc cos A;
2 2 2
ii ) b = a +c 2ac cos B;
2 2 2
iii ) c = a +b 2ab cos C:
5
Karl Weierstrass (1815-1897) – matematician german, contribuţii importante în analiza mate-
matic¼
a
Teorema lui Pitagora generalizat¼
a 47
Figura 2.8: AB 2 = CA2 + CB 2 + 2CB CD
Demonstraţie. i) Fie D proiecţia lui A pe BC. Dac¼ \ < 90 ; atunci din

a m(ACB)
teorema lui Pitagora generalizat¼ 2 2
a avem: c = a + b 2 2a CD. Cum CD = b cos C
a c2 = a2 + b2 2ab cos C: Dac¼
rezult¼ \ = 90 ; atunci c2 = a2 + b2 , adic¼
a m(ACB) a
teorema lui Pitagora. Dac¼ \
a m(ACB) > 90 ; atunci
c2 = a2 + b2 2a CD; CD = CA cos(180 C) = b cos C;
a c2 = a2 + b2
adic¼ 2ab cos C: ii) şi iii) se demonstreaz¼
a analog cu i).
b2 +c2 a2 a2 +c2 b2
Observaţia 62 În orice triunghi ABC, cos A = 2bc , cos B = 2ac , cos C =
b2 +a2 c2
2ba :
\ < 90 : Atunci, cos A > 0 dac¼a şi numai dac¼a a2 <

Observaţia 63 i) Fie m(BAC)
\ = 90 . Atunci, cos A = 0 dac¼a şi numai dac¼a a2 = b2 + c2 .
b2 + c2 . ii) Fie m(BAC)
\ > 90 . Atunci, cos A < 0 dac¼a şi numai dac¼a a2 > b2 + c2 :
iii) Fie m(BAC)
Consecinţa 64 Dac¼a M este mijlocul laturii BC a triunghiului ABC atunci:
AB 2 + AC 2 = 2(AM 2 + BM 2 ):
Teorema lui Heron 48
Demonstraţie. Teorema cosinusului aplicat¼

a în triunghiurile ABM şi AM C d¼
a:
AB 2 = BM 2 + AM 2 2BM AM cos ÂM B (1)

AC 2 = M C 2 + AM 2 2AM M C cos( \
AM B)
= M C 2 + AM 2 + 2AM M C cos AM
\ B (2)
Din relaţiile (1) şi (2) prin sumare obţinem: AB 2 + AC 2 = 2(AM 2 + BM 2 ), unde am
ţinut cont c¼a BM = M C (Fig. 2.9).
1) Expresia AB 2 + AC 2 = 2(AM 2 + BM 2 ) se numeşte relaţia lui Pappus.
2) Dac¼a a; b; c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC; iar ma lungimea medianei
2 2 2
AM; relaţia lui Pappus devine: m2a = 2(b +c4 ) a (Formula medianei ).
3) Prin permut¼ ari circulare ale relaţiei precedente se obţin urm¼
atoarele egalit¼
aţi:
2 2 2 2 2 2
m2b = 2(c +a4 ) b , m2c = 2(b +a4 ) c .
4) Teorema lui Pappus ne ofer¼ a un mod de a determina lungimile medianelor în
funcţie de lungimile laturilor triunghiului.
Consecinţa 65 Dac¼a a; b; c sunt lungimile laturilor unui triunghi ABC şi ma ,mb ,mc
sunt lungimile medianelor triunghiului ABC, atunci:
i) 4(m2a + m2b + m2c ) = 3(a2 + b2 + c2 );

ii ) 16(m4a + m4b + m4c ) = 9(a4 + b4 + c4 ): (Relaţia lui Cesaro):
Demonstraţia se realizeaz¼
a înlocuind formula medianei în relaţiile date.
2.5 Teorema lui Heron
„Geometria este cea mai bun¼ a şi mai simpl¼

a dintre toate logicile, cea mai potrivit¼
a s¼
a dea
6
in‡exibilitate judec¼
aţii şi raţiunii.” –Denis Diderot
Teorema 66 (Heron7 ) Fie a; b; c lungimile laturilor BC; CA; respectiv AB ale unui
triunghi ABC, iar 2p = a + b + c: Aria triunghiului ABC este dat¼a de formula:
p
A[ABC] = p(p a)(p b)(p c):
Demonstraţie. Fie D piciorul în¼ alţimii din A a triunghiului ABC (Fig. 2.10).
Not¼am AD = ha : Din teorema lui Pitagora generalizat¼ a c2 = a2 + b2 2a DC;
a rezult¼
a2 +b2 c2
de unde DC = 2a : Din triunghiul dreptunghic ADC rezult¼ a:
2
a2 + b2 c2
h2a = b2
2a
1
= (2ab a2 b2 + c2 ) (2ab + a2 + b2 c2 );
4a2
6
Denis Diderot (1713-1784) – scriitor şi …losof francez
7
Heron (10-75) – geometru egiptean
Teorema lui Stewart 49
Figura 2.10: Teorema lui Heron
de unde
2p
ha = p(p a)(p b)(p c)
a
p
şi de aici obţinem: A[ABC] = ha2 a p(p a)(p b)(p c):
2.6 Teorema lui Stewart
„Când apa frânge o varg¼ a, raţiunea o îndreapt¼ a./Raţiunea mi-e st¼apân¼a înţeleapt¼
a
Şi astfel, ochi-mi, ajutaţi de gând/Nici nu m¼ a înşeal¼ a mint oricând.”- La Fontaine8
a, deşi m¼
Teorema 67 (Stewart9 ) Fie triunghiul ABC şi M un punct pe latura BC: Atunci:
AB 2 M C + AC 2 BM AM 2 BC = BC BM M C:
Demonstraţie. Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile ABM şi AM C

obţinem:
AB 2 = AM 2 + BM 2 \
2AM BM cosAM B
AC 2 = AM 2 + M C 2 \
2AM M C cosAM C:
\
Cum cos(AM C) = cos(180 \
AM B) = \
cos AM B; rezult¼
a:
AB 2 M C = AM 2 M C + BM 2 M C 2AM BM CM cos \
AM B
AC 2 M B = AM 2 M B + CM 2 M B + 2AM BM CM cos \
AM B:
Sumând egalit¼
aţile precedente obţinem:
AB 2 M C + AC 2 BM = AM 2 (M C + M B) + BM M C(M B + M C);
a AB 2 M C + AC 2 BM = AM 2 BC + BM M C BC:
adic¼
8
La Fontaine (1621-1695) – poet, dramaturg francez
9
Ian Stewart (1717-1785) – matematician scoţian
Figura 2.11: Teorema lui Stewart
Consecinţa 68 (Teorema medianei) Fie M mijlocul laturii BC a triunghiului ABC.

2 2 2
Atunci, m2a = 2(b +c4 ) a (unde ma reprezint¼a lungimea medianei AM ):
a
Demonstraţie. Avem BM = M C = 2 : Din relaţia lui Stewart aplicat¼
a în tri-
2 2 2
unghiul ABC pentru punctul M; rezult¼
a ma = 2(b +c4 ) a :
2
Figura 2.12: Lungimea bisectoarei interioare
Consecinţa 69 (Lungimea bisectoarei interioare) Fie triunghiul ABC, (AD bisec-

toarea interioar¼a a unghiului BAC; unde D 2 BC). Atunci
4bc
AD2 = p(p a);
(b + c)2
unde p este semiperimetrul triunghiului ABC:
c BD
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei (Fig. 2.12) rezult¼
a b = DC ; de unde
c+b BD+DC
b = DC ;
ab
DC = (1)
b+c
ac
BD = (2)
b+c
Din teorema lui Stewart rezult¼

a
AD2 a = c2 DC + b2 BD a2 DB DC: (3)
Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezult¼

a concluzia.
Teorema 70 (Lungimea bisectoarei exterioare) Fie triunghiul ABC; (AE bisectoarea

exterioar¼a a unghiului A, E 2 BC: Atunci,
4bc(p b)(p c)
AE 2 = :
(b c)2
Demonstraţie. Fie b > c; deci B 2 (EC) (Fig. 2.13). Din teorema lui Stewart
Figura 2.13: Lungimea bisectoarei exterioare
aplicat¼
a în triunghiul AEC rezult¼
a:
AE 2 BC + AC 2 EB AB 2 EC = AB EB BC: ( )
Din teorema bisectoarei exterioare avem: cb = EB EC ; de unde rezult¼

a: c
b c = EB
EC EB =
EB ac ab
a şi EB = b c ; analog EC = b c : Relaţia ( ) devine
ac ab ac
AE 2 a + b2 c2 =c a
b c b c b c
de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema sinusurilor 52
2.7 Teorema sinusurilor
„Fiecare problem¼ a pe care am rezolvat-o a devenit o regul¼

a care pe urm¼
a mi-a servit la re-
zolvarea altor probleme.” –René Descartes10
Teorema 71 În orice triunghi ABC, raza cercului circumscris (R) veri…c¼a egalitatea:
a b c
= = = 2R:
sin A sin B sin C
Demonstraţie. Fie BD este diametru.Vom demonstra teorema pentru cele trei
cazuri date de natura triunghiului ABC:
i) Triunghiul ABC este ascuţitunghic (Fig. 2.14). Avem:
Figura 2.14: Teorema sinusurilor
m(BAC) \ = 1 m(BXC);
\ = m(BDC) \
2
de unde
\ = sin(BDC)
\ = BC a
sin(BAC) = :
BD 2R
\ = b şi sin(ACB)
Analog, avem: sin(ABC) \ = c :
2R 2R
\ = 90 . Avem sin(BAC)
ii) Triunghiul ABC este dreptunghic cu m(BAC) \ = 1;
\ = b şi sin(BCA)
sin(ABC) \ = c : Cum a = 2R concluzia este evident¼ a.
a a
\
iii) Triunghiul ABC este obtuzunghic cu m(BAC) > 90 (Fig. 2.15). În triunghiul
BCD (m(BCD) \ = 90 ), avem: sin(BDC)\ = a : Deoarece patrulaterul ABCD este
2R
inscriptibil rezult¼
a
\ + m(BDC)
m(BAC) \ = 180 ;
10
René Descartes (1596-1650) – matematician şi …losof francez, contribuţii în geometrie
Teorema lui Ceva 53
\ > 90 :
Figura 2.15: Teorema sinusurilor, m(BAC)
deci
sin( =2
BAC) \ = a :
\ = sin(BAC)
2R
\ şi BCA
Pentru unghiurile ascuţite ABC \ se repet¼
a demonstraţia de la subpunctul i).
2.8 Teorema lui Ceva
„Geometria este ştiinţa care restaureaz¼

a situaţia dinainte de creaţia lumii şi încearc¼
a s¼
a umple
"golul", renunţând la o…ciile materiei.” - L. Blaga11
Teorema 72 (Ceva12 ) Fie triunghiul ABC şi punctele D 2 BC, E 2 CA , F 2 AB.

Dac¼a dreptele AD; BE şi CF sunt concurente, atunci
AF BD CE
= 1:
F B DC EA
Demonstraţie. Fie fKg = AD\BE \CF . Prin A ducem o paralel¼ a la BC, iar G
şi F sunt punctele de intersecţie dintre dreptele BE, respectiv CF cu aceast¼a paralel¼
a
(Fig. 2.16). Din asem¼ anarea perechilor de triunghiuri (AHF; BCF ); (BCE; AEG);
(AGK; BDK); respectiv (CDK; AHK) rezult¼ a:
AF AH CE BC
= ; = ; (1)
FB BC EA AG
AG AK AH AK
= ; = (2)
BD DK DC DK
11
Lucian Blaga (1895-1961) - …lozof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traduc¼
ator, profesor uni-
12
Giovanni Ceva (1647-1734) – matematician italian, profesor la Universitatea din Mantua, con-
tribuţii în geometrie
Teorema lui Ceva 54
Figura 2.16: Teorema lui Ceva
AG BD
Din relaţiile (2) rezult¼
a AH = DC (3). Din relaţiile (1) şi (3) rezult¼
a
AF BD CE AH AG BC
= =1
F B DC EA BC AH AG
Teorema 73 (Reciproca teoremei lui Ceva) Fie triunghiul ABC şi punctele D 2 BC,
E 2 CA, F 2 AB. Dac¼a FAFB BDDC
CE
EA = 1, atunci dreptele AD; BE şi CF sunt
concurente.
Demonstraţie. Fie fKg = BE \ CF şi fD0 g = AK \ BC: Conform primei p¼ arţi

0 BD0
a FAFB BD
rezult¼ CE
D0 C EA = 1 care împreun¼
a cu relaţia din ipotez¼
a d¼
a : D0 C = BD
DC de unde
BD0 + D0 C BD + DC
0
=
DC DC
BC BC
deci D0 C = DC şi de aici rezult¼ a D0 C = DC, adic¼
a c¼ aD D0 :
Figura 2.17: Reciproca teoremei lui Ceva, BEkCF

Teorema lui Ceva 55
Reciproca teoremei lui Ceva este adev¼ arat¼

a şi în cazul în care unul din punctele
D; E, sau F aparţine unei laturi – de exemplu D 2 BC - şi celelalte dou¼ a puncte
E 2 CA, F 2 AB veri…c¼ a condiţia: "dreapta BE nu este paralel¼ a cu dreapta CF ":
Dac¼a BE k CF reciproca teoremei lui Ceva nu mai este adev¼ arat¼a (Fig.2.17), aşa cum
o arat¼
a urm¼ atorul exemplu: „Fie D mijlocul segmentului BC; F simetricul lui B faţ¼ a
AF BD CE 1
de A şi E simetricul lui C faţ¼
a de A. Atunci, F B DC EA = 2 1 2 = 1, dar dreptele
AD; BE; CF nu sunt concurente (deoarece AD k BE k CF , AD …ind linie mijlocie în
triunghiurile BEC şi BF C.”
Teorema 74 (varianta trigonometric¼a a teoremei lui Ceva) Fie triunghiul ABC şi
punctele D 2 BC;E 2 CA;F 2 AB; 1 = DAB;\ 2 = DAC; \ 1 = CBE; \ 2 = EBA; \
[ \
1 = ACF ; 2 = F CB. Dreptele AD; BE şi CF sunt concurente dac¼ a şi numai dac¼a
are loc relaţia
sin 1 sin 1 sin 1
= 1:
sin 2 sin 2 sin 2
Demonstraţie. Aplicând teorema sinusurilor în triunghiurile ABD şi ACD; obţinem:
DB AB
= ;
sin 1 \
sin ADB
DC AC
= :
sin 2 \
sin ADC
Prin urmare
DB AB sin 1
= ;
DC AC sin 2
\ = sin(
deoarece sin ADB \ = sin ADC:
ADB) \ Analog obţinem relaţiile:
EC BC sin 1
= ;
EA BA sin 2
FA CA sin 1
= :
FB CB sin 2
Înmulţind relaţiile precedente, obţinem:

DB EC F A sin 1 sin 1 sin 1
= ;
DC EA F B sin 2 sin 2 sin 2
de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema lui Gergonne 56
2.9 Teorema lui Gergonne
„Dac¼ a natura n-ar … atât de minunat¼ a nici n-ar merita s¼

a o cunoaştem, iar viaţa n-ar merita
s¼
a …e tr¼ait¼
a. Am în vedere nu frumuseţea care îţi sare în ochi, ci acea frumuseţe profund¼ a
care se dezvolt¼ a în armonia componentelor sale şi este accesibil¼ a numai raţiunii. Frumuseţea
intelectual¼a ofer¼ aşi.” –Henri Poincaré13
a satisfacţie prin sine îns¼
Teorema 75 Într-un triunghi ABC dreptele care unesc vârfurile triunghiului cu punctele
de contact ale cercului înscris cu laturile opuse sunt concurente.
Demonstraţie. Fie Ca ; Cb ; Cc punctele de tangenţ¼

a dintre cercul înscris în tri-
unghiul ABC şi laturile BC; AC; respectiv AB (Figura 2.18). Cum BCa = BCc ;
Figura 2.18: Punctul lui Gergonne
C b C Cc A
CCa = CCb şi ACb = ACc ; avem: C aB
Ca C Cb A Cc B = 1, iar din reciproca teoremei lui
Ceva rezult¼a c¼
a dreptele ACa ; BCb şi CCc sunt concurente.
Punctul de concurenţ¼
a al dreptelor ACa ; BCb şi CCc se numeşte punctul lui
Gergonne 14 .
Observaţia 76 Putem calcula lungimile segmentelor determinate de punctele de tan-

genţ¼a pe laturile triunghiului.
Fie x = Cb A; y = Cc B; z = Ca C: Din inegalit¼

aţile evidente y + z = a; z + x =
b; x + y = c; rezult¼
a
x = p a; y = p b; z = p c:
Aplicaţia (a; b; c) ! (x; y; z), unde x; y; z veri…c¼
a sistemul (1), se numeşte transfor-
marea Ravi a triunghiului ABC:
13
14
Joseph Gergonne (1771-1859) – matematician francez, fondator al revistei Annales de Mathéma-
tiques în 1810
Teorema lui Nagel 57
2.10 Teorema lui Nagel
„Se poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cunoştinţe capabil s¼

a formeze
omul, bazat îns¼
a pe matematic¼
a? Sunt convins c¼a da.” - Ion Barbu15
Fie a ; b ; c punctele de contact dintre cercurile A – exînscris, B – exînscris,

respectiv C –exînscris cu laturile BC; CA; respectiv AB ale triunghiului ABC (Figura
2.19).
Figura 2.19: Punctul lui Nagel
Teorema 77 (Nagel16 ) Dreptele A a; B b; C c sunt concurente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie a; b; c lungimile laturilor triunghiului ABC şi p

semiperimetrul s¼
au. Fie B a = x şi a C = y: Atunci, x + y = a şi x + c = y + b de
p c bC p a p b
unde x = p c şi y = p b; deci aa B cA
C = p b : Analog, b A = p c şi c B = p a ; de unde
rezult¼
a
aB bC cA
=1
aC bA cB
şi din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼
a c¼
a dreptele A a; B b; C c sunt concurente.
15
Ion Barbu (1895-1961) –matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii
în algebr¼
a şi geometrie
16
Christian von Nagel (1803-1882) – matematician german, contribuţii în geometria triunghiului
Teorema lui Menelaus 58
aB p c
Soluţia 2. Din aC
= p b rezult¼
a c¼
a a…xul punctului a este
p c
zB + p b zC (p b)zB + (p c)zC
z = =
+ pp cb
a
1 a
AP
şi analog se obţin relaţii similare pentru punctele b şi c. Dac¼
a P 2 (A a) şi k = P a
zA +kz
atunci zP = 1+k
a
de unde rezult¼
a:
1 1 k k
zP = (p a)zA + (p b)zB + (p c)zC :
1+k p a a a
Se obţine o form¼
a simetric¼
a pentru relaţia din parantez¼ a dac¼ a p 1 a = ka , adic¼
a pentru
a
k = p a şi …e N punctul corespunz¼ ator acestei valori a lui k. Obţinem un punct ce
va avea a…xul zN = p1 [(p a)zA + (p b)zB + (p c)zC ]: Simetria relaţiei precedente
arat¼
a c¼a punctul N aparţine şi dreptelor B b , respectiv C c .
Consecinţa 78 A…xul punctul lui Nagel (N ) al triunghiului ABC este:

1
zN = [(p a)zA + (p b)zB + (p c)zC ]:
p
a al dreptelor A a ; B b ; C c se numeşte punctul lui Nagel.
Triunghiul a b c se numeşte triunghiul lui Nagel (sau triunghiul cotangentic):
2.11 Teorema lui Menelaus
„Un punct pierdut e lumea în haosul imens. Toat¼

a ştiinţa noastr¼
a: cuvinte f¼
ar¼
a sens. Om,
pas¼
are şi ‡oare sunt umbre în abis. Zadarnic este gândul, iar existenţa - vis.” - Omar
Khayyam17
Teorema 79 (Menelaus18 ) Fie triunghiul ABC şi A0 2 BC; B 0 2 CA; C 0 2 AB:

0B B0C C 0A
Punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare dac¼a şi nimai dac¼a A
A0 C B 0 A C 0 B = 1:
Demonstraţie. Presupunem c¼ a punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare. Conform axi-

omei lui Pasch, cel puţin unul din punctele A0 ; B 0 ; C 0 se a‡a¼ pe prelungirea laturilor
triunghiului ABC. F¼ ar¼
a a restrânge generalitatea putem presupune c¼ a B 0 2 (AC),
C 0 2 (AB) şi A0 2 [CBn[CB] (Fig. 2.20).
Soluţia 1. Fie A1 ;B1 ,C1 proiecţiile punctelor A; B; C pe dreapta A0 B 0 : Din asem¼ anarea
triunghiurilor: A0 BB1 şi A0 CC1 ; B 0 CC1 şi B 0 AA1 ; C 0 AA1 şi C 0 BB1 rezult¼
a egalit¼
aţile
A0 B BB1 B 0 C CC1 C 0 A AA1
0
= ; 0
= ; 0 =
AC CC1 B A AA1 C B BB1
17
Omar Khayyam (1048-1122) –matematician, poet, …losof, astronom persan, contribuţii în algebr¼
a
şi geometrie
18
Menelaus din Alexandria (70-130) – matematician grec, contribuţii importante în geometrie
Figura 2.20: Teorema lui Menelaus
0 0 C0A
care prin înmulţire dau: A B BC
A0 C B 0 A C0B = 1.
Soluţia 2. Egalitatea evident¼a
A[AC 0 B 0 ] A[BC 0 A0 ] A[CA0 B 0 ]
=1
A[BC 0 A0 ] A[CA0 B 0 ] A[AC 0 B 0 ]
este echivalent¼
a cu:
\
C 0 A C 0 B 0 sin AC \
0 B 0 A0 C 0 A0 B sin C 0 A0 B B 0 A0 B 0 C sin A\
0B0C
= 1;
C 0 B C 0 A0 sin A\ \
0 C 0 B A0 B 0 A0 C sin CA 0 B 0 B 0 A B 0 C 0 sin( A\0 B 0 C)
adic¼
a
A0 B B 0 C C 0A
= 1:
A0 C B 0 A C 0B
0
Soluţia 3. Fie BP k A B; (P 2 AC). Din asem¼ anarea triunghiurilor BP C cu
A B 0 C, respectiv a triunghiurilor AC 0 B 0 cu
0 ABP rezult¼a:
B0P A0 B B0A C 0A
= şi =
B0C A0 C B0P C 0B
care prin înmulţire dau concluzia.
Reciproc, presupunem c¼ a
A0 B B 0 C C 0 A
=1 (1)
A0 C B 0 A C 0 B
şi demonstr¼ a punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare. Fie A0 2 [CBn[CB],C 0 2 (AB) şi
am c¼
00 0 0
fB g = A C \ AC. Atunci, conform primei p¼ arţi rezult¼
a:
A0 B B 00 C C 0 A
= 1;
A0 C B 00 A C 0 B
0 00 0 00
şi utilizând relaţia (1) obţinem B C B C BC B C
B 0 A = B 00 A , iar de aici AC = AC , adic¼ a B 0 C = B 00 C:
Cum exist¼ 0
a doar un punct interior laturii AC pentru care B C = B C, rezult¼ 00 a B0
B 00 , deci punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare.
Soluţia 4. Consider¼am cazul când dou¼ a puncte sunt pe laturi şi unul pe prelungirea
0B B0C C0A A0 C 0
unei laturi. Not¼ am: = A A0 C ; = B0A ; = C 0 B : Din A0 B =
1
a ABCC = 1+1 ,
rezult¼
! ! 0C ! !
deci CA0 = 1+1 CB. Din B B0A = rezult¼ a CB 0 = 1+ CA, iar
! ! ! ! AC 0 ! ! !
CC 0 = CA + AC 0 = CA + AB = CA + AB:
AB 1
! !
Putem exprima acum vectorii B 0 A0 şi B 0 C 0 :
! ! ! 1 ! !
B 0 A0 = CA0 CB 0 = CB CA;
1+ 1+
! ! !0 ! ! !
B 0 C 0 = CC 0 CB = CA + AB CA
1 1+
1 ! ! !
= CA + (AC + CB)
1+ 1
1 ! !
= CA + CB:
(1 + )( 1) 1
! !
Din condiţia ca vectorii B 0 A0 şi B 0 C 0 s¼
a …e coliniari, rezult¼
a
1 (1 + )( 1)
= ;
(1 + ) (1 + )(1 + )
de unde obţinem = 1 sau
A0 B B 0 C C 0 A
= 1:
A0 C B 0 A C 0 B
a cazul când punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt pe prelungirile laturilor. Pentru
Analog se trateaz¼
0B B0C C0A
demonstraţia a…rmaţiei reciproce, …e = 1 şi notând = A A0 C ; = C 0 B ; = C 0 B =
1
, avem
! ! ! 1 ! !
B 0 A0 = CA0 CB 0 = CB CA (i)
1+ 1+
! ! !0 1+ ! !
B 0 C 0 = CC 0 CB = CA + CB;
(1 + )( 1) 1
1
înlocuind = obţinem
! +1 1 ! !
B0C 0 = CB CA (ii)
1 1+ 1+
Din (i) şi (ii) avem
! !
B0C 0 = B 0 A0 ;
1
deci A0 ; B 0 ; C 0 sunt puncte coliniare.
Teorema transversalei 61
Teorema 80 (Teorema lui Menelaus pentru patrulatere) Dac¼a X; Y; Z; W sunt puncte

coliniare pe laturile AB; BC; CD, respectiv DA ale patrulaterului ABCD, atunci
AX BY CZ DW
= 1:
XB Y C ZD W A
Demonstraţie. Fie fT g = BD \ XY (Fig. 2.21): Din teorema lui Menelaus
Figura 2.21: Teorema lui Menelaus pentru patrulatere
aplicat¼
a în triunghiurile ABD şi BCD rezult¼
a:
XA W D T B T D ZC Y B
= 1 şi = 1;
XB W A T D T B ZD Y C
relaţii care prin înmulţire dau concluzia.
2.12 Teorema transversalei
a.” –Ion Cucurezeanu19

„Matematica nu se face în stare de urgenţ¼
Teorema 81 Dac¼a într-un triunghi ABC se duce o cevian¼a AD, iar o secant¼a oare-
care intersecteaz¼a dreptele AB; AC şi AD în punctele M; N , respectiv P , atunci
AM AC PN DB
= 1:
AB AN PM DC
Demonstraţie. Fie B 0 ; C 0 ; M 0 şi N 0 proiecţiile punctelor B; C; M , respectiv N pe
AD (Fig. 2.22). Din asem¼ anarea triunghiurilor AM M 0 şi ABB 0 , ACC 0 şi AN N 0 ,
19
Ion Cucurezeanu – matematician român, profesor la Universitatea din Constanţa, contribuţii în
studiul ecuaţiilor diofantice
Teorema transversalei 62
Figura 2.22: Teorema transversalei
P N N 0 şi P M M 0 , BB 0 D şi CC 0 D rezult¼

a:
AM M M 0 AC CC 0 P N NN0
= ; = ; =
AB BB 0 AN NN0 PM MM0
DB BB 0
şi DC = CC 0 : Înmulţind membru cu membru relaţiile precedente rezult¼
a concluzia:
Consecinţa 82 Dac¼a într-un triunghi ABC se duce o cevian¼a AD; D 2 (BC) şi o
secant¼a intersecteaz¼a pe AB; AC şi AD în punctele M; N , respectiv P , atunci:
MB NC PD
DC + BD = BC:
MA NA PA
Demonstraţie. Din aplicaţia precedent¼ a în triunghiurile ABD şi ADC cu ce-
vianele AC, respectiv AB şi secanta M N; rezult¼
a:
NP AP AB DC
= ;
NM AM AM BC
MP AP AC BD
= :
MN AD AN BC
Sumând relaţiile precedente obţinem
AP AB DC AC BD
1= + ;
AD AM BC AN BC
de unde
AD AB DC AC BD
= + :
AP AM BC AN BC
Cum AB = AM + M B; AC = AN + N C; BC = BD + DC şi AD = AP + P D rezult¼
a
MB NC PD
DC + BD = BC:
MA NA PA
Teorema lui Thales 63
Consecinţa 83 Fie triunghiul ABC şi punctele D 2 (BC); E 2 (AB); F 2 (AC); M 2

(AD): Dac¼a DC EB FC MD
EA + BD F A = BC M A ; atunci M 2 EF:
Demonstraţie. Fie fM 0 g = AD \ EF: Din teorema transversalei rezult¼

a
EB FC M 0D
DC + BD = BC
EA FA M 0A
MD M 0D
care împreun¼
a cu relaţia din ipotez¼
a d¼
a MA = M 0A ; sau
MD + MA M 0D + M 0A
= ;
MA M 0A
AD AD
adic¼
a MA = M 0A : a avem: M A = M 0 A, deci M
Din relaţia precedent¼ M 0.
Observaţia 84 Teorema lui Menelaus este o consecinţ¼a a teoremei transversalei.
2.13 Teorema lui Thales
“Western philosophy begins with Thales.”- Bertrand Russell20
Teorema 85 (Thales21 ) Fie ABC un triunghi şi punctele M 2 AB; N 2 AC. Atunci
dreapta M N este paralel¼a cu BC dac¼a şi numai dac¼a punctele M şi N împart seg-
mentele [AB] şi [AC] în acelaşi raport.
Demonstraţie. Soluţia 1. S¼
a ar¼
at¼
am c¼
a dac¼
a punctele M şi N împart segmentele
Figura 2.23: Teorema lui Thales
20
Bertrand Russell (1872 - 1970) – …losof, logician şi matematician englez, laureat al Premiului
Nobel pentru literatur¼
a
21
Thales (624-547 î.H) – s-a nascut în Milet, contribuţii în geometrie şi astronomie
Teorema lui Thales 64
[AB] şi [AC] în acelaşi raport, dreptele M N şi BC sunt paralele (Fig. 2.23). Fie
! ! ! ! ! ! !
AM = k M B şi AN = k N C. Din regula poligonului obţinem M N = M A + AN şi
! ! ! !
M N = M B + BC + CN . Înmulţim relaţia precedent¼ a cu k şi adunând obţinem:
! ! ! ! ! !
M N (1 + k) = M A + AN + k M B + k BC + k CN
! ! ! ! ! !
= M A + k M B + AN + k CN + k BC = k BC;
! !
deci vectorii M N şi BC sunt coliniari şi astfel M N k BC.
! ! ! !
Reciproc, …e M N k BC. Notând AM = M B şi AN = N C, rezult¼a
! ! ! !
! MA + MC ! CA + CB
MN = ; CM = : (1)
1+ 1+
! ! !
Din coliniaritatea vectorilor M N şi BC rezult¼
a c¼
a exist¼
a k 2 R astfel încât M N =
! ! ! !
k BC. Avem M N = M A + AN sau
! ! !
M A = k BC AN : (2)
Din relaţiile (1) şi (2) obţinem

! !
! ! ! AC + BC
k(1 + )BC = k BC AN + ;
1+
sau
! !
BC (1 + )k k = AC :
1+ 1+ 1+
! !
Dar vectorii BC şi AC sunt coliniari şi se obţine c¼
a 1+ = 1+ , deci = . Aşadar
punctele M şi N împart segmentele [AB] şi [AC] în acelaşi raport.
Soluţia 2. Fie M M1 ?BC; N N1 ?BC; M N k BC; CC1 ?AB; BB1 ?AC (Fig. 2.24).
Ariile triunghiurilor M BC şi N BC sunt:
Figura 2.24: Teorema lui Thales - demonstraţie cu arii
M M1 BC N N1 BC
AM BC = ; AN BC = :
2 2
Teorema fundamental¼
a a asem¼
an¼
arii 65
Deoarece M M1 = N N1 ; rezult¼
a AM BC = AN BC : Prin diferenţ¼
a de arii din triunghiul
ABC; rezult¼
a AM AC = AN BA : Atunci,
AM CC1
AM AC 2 AM
= BM CC1
= ; (3)
AM BC 2
BM
AN BB1
AN AB 2 AN
= N C BB1
= : (4)
AN BC 2
CN
AM AC AN AB AM AN
Deoarece AM BC = AN BC ; rezult¼
a BM = CN :
2.14 Teorema fundamental¼

a a asem¼
an¼
arii
“As long as algebra and geometry have been separated, their progress have been slow and their
uses limited; but when these two sciences have been united, they have lent each mutual forces,
and have marched together towards perfection.” - Joseph-L. Lagrange22
Teorema 86 O paralel¼a dus¼a la una dintre laturile unui triunghi formeaz¼a cu celelalte
dou¼a laturi (sau cu prelungirile lor) un triunghi asemenea cu cel dat.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC şi P Q o dreapt¼

a paralel¼
a cu BC (P 2 (AB);
Q 2 (AC)). Trebuie s¼a ar¼at¼
am c¼ [
a P AQ \ [
BAC; AP Q \
ABC; AQP[ \
ACB;
AP AQ PQ
AB = AC = BC (Fig. 2.25). Dac¼ a demonstr¼am dou¼a congruenţe de unghiuri, a treia
Figura 2.25: Teorema fundamental¼

a a asem¼
an¼
arii
rezult¼
a ca diferenţ¼
a pân¼
a la 180 a sumei m¼ asurilor primelor dou¼ a, iar dac¼
a demonstr¼
am
dou¼a egalit¼
aţi de rapoarte, prin tranzitivitate rezult¼
a şi a treia egalitate de rapoarte.
Din teorema lui Thales rezult¼ AP
a AB = AQ
AC , iar [
AP Q \ AQP
ABC; [ \ (unghiuri
ACB
22
Joseph-Louis Lagrange(1736-1813) – matematician şi astronom italian, contribuţii în analiza
matematic¼
a, teoria numerelor, mecanic¼
a
Teorema lui Leibniz 66
PQ
corespondente). R¼amâne s¼
a ar¼
at¼
am c¼a BC = AQ
AC . Fie QT k AB, T 2 (BC). Deoarece
patrulaterul P BT Q este paralelogram rezult¼
a P Q = BT . Din teorema lui Thales
CQ CT CQ+QA CT +T B
rezult¼
a QA = T B sau QA = T B , adic¼ a
AQ BT PQ
= = :
AC BC BC
Observaţia 87 Dac¼a paralela P Q intersecteaz¼a prelungirile laturilor triunghiului ABC,

demonstraţia r¼amâne aceeaşi.
2.15 Teorema lui Leibniz
„Sub aspect elementar, numeroase teoreme interesante sunt create mereu …e de c¼ atre amatori
devotaţi, …e de c¼
atre marii matematicieni, care ori de câte ori au înţelegerea s¼ a revin¼
a la
problemele elementare, le-au privit sub aspecte noi, dând demonstraţii mai simple sau încadr¼
ari
mai naturale.” –N. Mih¼ aileanu23
Teorema 88 (Leibniz24 ) Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC. Pentru orice

punct M din planul triunghiului ABC este adev¼arat¼a relaţia:
AB 2 + BC 2 + CA2
M A2 + M B 2 + M C 2 = + 3M G2 : ( )
3
Demonstraţie. Fie A0 mijlocul laturii BC (Fig.2.26). Relaţia lui Stewart aplicat¼
a
Figura 2.26: Teorema lui Leibniz
23
Nicolae Mih¼
aileanu (1912-1998) – matematician român
24
Gottfried von Leibniz (1646-1716) – matematician german, contribuţii importante în analiza
matematic¼
a
Teorema lui Leibniz 67
în triunghiul AM A0 d¼
a:
M A2 A0 G + M A02 AG AA0 AG GA02 AA0 :

0 2(M B 2 +M C 2 ) BC 2 2(AB 2 +AC 2 ) BC 2
aţile A0 G = AA
Egalit¼ 2 0 02
3 ; AG = 3 AA ; M A = 4 , AA02 = 4
înlocuite în relaţia precedent¼
a dau concluzia.
Consecinţa 89 Dac¼a M G; atunci
AB 2 + BC 2 + CA2
GA2 + GB 2 + GC 2 =
3
şi relaţia din teorema lui Leibniz devine
M A2 + M B 2 + M C 2 = GA2 + GB 2 + GC 2 + 3M G2 :
Consecinţa 90 Din relaţia lui Leibniz rezult¼a c¼a
AB 2 + AC 2 + BC 2
M A2 + M B 2 + M C 2
3
cu egalitate dac¼a punctul M coicide cu G.
Consecinţa 91 Dac¼a M coincide cu O – centrul cercului circumscris triunghiului

2 2 2
ABC - atunci relaţia ( ) devine: 3OA2 = a +b3 +c + 3OG2 , adic¼a
a2 + b2 + c2
OG2 = R2 :
9
Consecinţa 92 În orice triunghi ABC este adev¼arat¼a relaţia: 9R2 a2 + b2 + c2 :

a2 +b2 +c2
Demonstraţie. Cum OG2 0 avem: R2 9 .
Consecinţa 93 Fie H şi O ortocentrul, respectiv centrul cercului circumscris tri-

unghiului ABC. Atunci:
i ) OH 2 = 9R2 (a2 + b2 + c2 );
4(a2 + b2 + c2 )
ii ) GH 2 = 4R2 ;
9
iii ) HA2 + HB 2 + HC 2 = 12R2 (a2 + b2 + c2 );
unde R este lungimea razei cercului circumscris triunghiului ABC şi a; b; c lungimile
laturilor triunghiului ABC:
Demonstraţie. i) Din relaţia cunoscut¼ a OH 2 = 9OG2 care

a OH = 3OG rezult¼
împreun¼ a cu relaţia din consecinţa 91 ne d¼ 2
a OH = 9R 2 (a + b2 + c2 ):
2
2 2 2
ii) Cum OG = 21 HG rezult¼ a OG2 = 14 HG2 , de unde HG2 = 4R2 4(a +b9 +c ) .
iii) Avem: HA2 +HB 2 +HC 2 = GA2 +GB 2 +GC 2 +3HG2 = 12R2 (a2 +b2 +c2 ):
Teorema lui Toricelli - Fermat 68
2.16 Teorema lui Toricelli - Fermat
„În matematic¼
a nu exist¼
a ignorabimus, nu vom şti.., trebuie s¼
a ştim şi vom şti!” - David
Hilbert25
Teorema 94 S¼a se g¼aseasc¼a punctul P din planul unui triunghi ABC pentru care
suma P A + P B + P C este minim¼a.
Demonstraţie. Soluţia 1. Prin rotaţia de centru B şi unghi de 60 a triunghiului

ABP se obţine triunghiul C 0 BP 0 (Fig. 2.27). Atunci, P B = P 0 P şi P A = C 0 P 0 , de
Figura 2.27: Teorema lui Toricelli - Fermat
unde
P A + P B + P C = P 0P + P C C 0 C:
Suma este minim¼ a atunci când punctul P 2 C 0 C, adic¼ a m(^BP C 0 ) = 60 . Analog,
prin rotaţia de centru A şi unghi de 60 a triunghiului ABP se obţine: m(ÂP C 0 ) =
60 , deci m(ÂP B) = 120 . Analog, se arat¼ a c¼a punctul P aparţine dreptelor
0 0 0 0
BB ; AA (B şi A se obţine ca mai sus), deci punctul P c¼ autat se a‡a¼ la intersecţia
dreptelor AA0 ; BB 0 ; CC 0 .
Soluţia 2. Fie P punctul pentru care suma P A + P B + P C este minim¼ a şi da
dreapta ce conţine punctele P şi A. Ar¼at¼
am c¼
a dac¼a, de exemplu, punctul P se plimb¼ a
pe dreapta da punctul c¼ autat P r¼
amâne acelaşi. Fie c¼
a A1 2 AP şi presupunem c¼ a
P1 este punctul pentru care suma P1 A1 + P1 B + P1 C este minim¼ a. Astfel, pentru
triunghiul ABC avem:
P A + P B + P C < P1 A + P1 B + P1 C
şi
P1 A1 + P1 B + P1 C < P A1 + P B + P C
25
David Hilbert (1962-1943) – matematician german, profesor la Universitatea din Göttingen, con-
tribuţii remarcabile în geometrie şi analiza matematic¼
a
relaţii care sumate dau

P A + P1 A1 < P A1 + P1 A;
sau P A1 + A1 A + P1 A1 < P A1 + P1 A, de unde rezult¼ a A1 A + P1 A1 < P1 A, absurd.
Deci, dac¼a A 2 da , atunci poziţia punctului P pentru care se realizeaz¼a minimul nu
se schimb¼ a. Analog, se demonstreaz¼ a proprietatea de mai sus şi pentru punctele B
şi C. Astfel, putem alege punctele B 2 db şi C 2 dc astfel încât triunghiul ABC
s¼a …e echilateral, acest lucru poate … realizat. De exemplu, alegem A 2 da astfel
încât AB = BC. Evident, dac¼ a triunghiul ABC este isoscel, punctul P aparţine
axei de simetrie a triunghiului ABC. Plimb¼ am acum punctul B 2 db (iar P 2 db )
astfel încât triunghiul ABC devine echilateral şi atunci m(ÂP B) = m(ÂP C) =
m(^BP C) = 120 .
Figura 2.28: Punctul izogon al triunghiului ABC
Soluţia 3. Fie P un punct situat în interiorul triunghiului ABC astfel încât

m(ÂP B) = m(ÂP C): Presupunem c¼ a lungimea segmentului [P A] este constant¼ a
(Fig. 2.28). Fie cercul cu centrul în A şi raz¼
a P A şi tangenta d în P la cerc. Fie
P1 2 d; P1 6= P; AP1 \ {(A; P A) = fRg: Cum ÂP B ÂP C rezult¼ a:
P B + P C < P1 B + P1 C < RB + RC
şi de aici
P A + P B + P C < P A + RB + RC = RA + RB + RC:
Repetând raţionamentul pentru P B sau P C constante rezult¼
a c¼
a minimul se obţine
pentru ÂP B ÂP C ^BP C(= 120 ).
Observaţia 95 Punctul P se numeşte punctul lui Fermat26 sau punctul izogon al

triunghiului ABC: Demonstraţia de mai sus nu mai este valabil¼a dac¼a un unghi al
triunghiului ABC are m¼asura mai mare de 120 (vezi [14]).
26
Pierre de Fermat (1601-1665) –matematician francez, contribuţii în teoria probabilit¼
aţilor şi teoria
numerelor
Teorema 96 (Generalizarea teoremei lui Toricelli - Fermat)
Fie ABC şi DEF dou¼a triunghiuri de laturi a; b; c; respectiv d; e; f . În exteri-

orul triunghiului ABC se construiesc triunghiurile A0 BC; AB 0 C; ABC 0 ; asemenea cu
DEF; m(A) b + m(B)
b < 180 ; m(B) b + m(E) b < 180 ; m(C) b + m(Fb) < 180 . Atunci:
0 0
a) d AA = e BB = f CC ; 0
b) cercurile circumscrise triunghiurilor A0 BC; AB 0 C şi ABC 0 au un punct comun

T;
c) dreptele AA0 ; BB 0 şi CC 0 sunt concurente în punctul T ;
d) T A0 d + T B 0 e + T C 0 f = 2(T A d + T B e + T C f ):
e) suma d M A + e M B + f M C este minim¼a când M coincide cu T ;
f ) 2(d T A + e T B + f T C)2 = a2 ( d2 + e2 + f 2 ) + b2 (d2 e2 + f 2 ) + c2 (d2 +
e2 f 2 ) + 16 S S 0 ; unde S şi S 0 sunt ariile triunghiurilor ABC; respectiv DEF ;
g) Dac¼a OA ; OB ; OC sunt centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor A0 BC; AB 0 C;
respectiv ABC 0 ; triunghiurile OA OB OC şi DEF sunt asemenea.
0
Demonstraţie. a) Din asem¼ a CA
anarea triunghiurilor A0 BC şi AB 0 C rezult¼ AC =
B 0 C şi cum Â CA ^BCB 0 rezult¼
BC 0 a triunghiurile A0 CA şi BCB 0 de unde
a c¼
AA0 AC DF e
= 0 = = ;
BB 0 BC EF d
a d AA0 = e BB 0 : Analog se arat¼
adic¼ a c¼a e BB 0 = f CC 0 de unde rezult¼ a d AA0 =
0
e BB = f CC . 0
b) Fie T al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise triunghiurilor

BCA0 şi AB 0 C: Atunci,
m(^BT C) = 180 m(^BA0 C) = 180 m(^D)
şi
m(ÂT C) = 180 m(^CB 0 A) = 180 m(Ê):
Pentru c¼
a m(Ê)+m(^B) < 180 ; rezult¼ a c¼
a T aparţine arcelor cercurilor considerate
a‡ate în interiorul triunghiului ABC. Atunci:
m(ÂT B) = 360 m(^BT C) m(ÂT C)

= 360 (180 m(^D)) (180 m(Ê))
0
= 180 m(^F ) = 180 m(ÂC B);
adic¼a patrulaterul T AC 0 B este inscriptibil, deci T aparţine şi cercului circumscris

triunghiului ABC 0 (Fig. 2.29).
c) Deoarece patrulaterul BT CA0 este inscriptibil rezult¼a
^BT A0 ^BCA0 ^DF E ÂC 0 B
şi cum m(ÂC 0 B) + m(ÂT B) = 180 , rezult¼

a
m(^BT A0 ) + m(ÂT B) = 180 ;

Figura 2.29: Generalizarea teoremei lui Toricelli - Fermat
a punctele A; T şi A0 sunt coliniare. Analog se arat¼

adic¼ a c¼a punctele B; T; B 0 şi res-
0 0 0
pectiv C; T; C sunt coliniare, deci fT g = AA \ BB \ CC : 0
d) Din teorema lui Ptolemeu pentru patrulaterul inscriptibil T BA0 C rezult¼ a
T A0 BC = T B A0 C + T C A0 B: (1)
anarea triunghiurilor A0 BC şi DEF avem:

Din asem¼
A0 B A0 C BC
= = = k: (2)
DE DF EF
a
T A0 k d = T B e f + T C f k;
adic¼
a
T A0 d = T B e + T C f:
Analog se arat¼ a: T B 0 e = T A d + T C f şi T C 0 f = T A d + T B e: Sumând
a c¼
ultimele trei egalit¼
aţi membru cu membru rezult¼
a:
T A0 d + T B 0 e + T C 0 f = 2(T A d + T B e + T C f ):
e) Fie M un punct arbitrar situat în planul triunghiului ABC. Atunci,
d AA0 d(AM + M A0 ) = d AM + e BM + f CM
_
cu egalitate pentru M 2 BT C \ AA0 ; deci când M coincide cu T:
f) Din subpunctul precedent d AA0 = d AM + e BM + f CM: Determin¼

am pe
AA0 din triunghiul BAA0 aplicând teorema cosinusului:
AA02 = BA2 + BA02 2BA BA0 cos(B + E);
adic¼
a
(d AA02 = (dc)2 + (d BA02 2(d BA) (d BA0 ) [cos B cos E sin B sin E]
sau
a2 + c2 b2 d2 + f 2 e2
(d AA02 = d2 c2 + a2 f 2 2d c a f sin B sin E ;
2ac 2df
de unde
(a2 + c2 b2 )(d2 + f 2 e2 )
(d AA02 = d2 c2 + a2 f 2 2(ac sin B) (df sin E);
2
deci:
2(d T A+e T B+f T C)2 = a2 ( d2 +e2 +f 2 )+b2 (d2 e2 +f 2 )+c2 (d2 +e2 f 2 )+16 S S 0 :
g) Fie fP g = AT \ OB OC ; fQg = BT \ OA OC ; fRg = CT \ OA OB : Deoarece

OA OB ?CT şi OA OC ?BT rezult¼
a c¼
a patrulaterul OA RT Q este inscriptibil, deci
m(^QOA R) = 180 m (^QT R) = 180 m(^BT C)

0
= 180 [180 m(^BA C)]
0
= m(^BA C) = m(^D):
Analog se arat¼
a c¼
a m(ÔA OB OC ) = m(Ê) şi m(ÔA OC OB ) = m(^F ); adic¼
a tri-
unghiurile OA OB OC şi DEF sunt asemenea.
Observaţia 97 Dac¼a este raza cercului circumscris triunghiului DEF atunci OB C =

b şi
AA0 d AA0 d AA0 f d AA0
OA OB = = = = f:
e d e 4 S0 4S 0
e BB 0 f CC 0
Analog OB OC = 4S 0 d şi OC OA = 4S 0 e; deci
OA OB OB OC OC OA d AA0
= = = (d AA0 = e BB 0 = f CC 0 ):
f d e 4S 0
Observaţia 98 Dac¼a triunghiul DEF este echilateral se obţine teorema lui Toricelli.
Teorema lui Feuerbach 73
2.17 Teorema lui Feuerbach
„Ca s¼
a te îndoieşti de linia dreapt¼
a trebuie s¼
a ştii mai întâi din câte puncte e f¼
acut¼
a.”–Nichita
anescu27
St¼
Teorema 99 (Feuerbach28 ) Într-un triunghi, cercul lui Euler este tangent cercului
înscris şi cercurilor exînscrise corespunz¼atoare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A0 intersecţia bisectoarei interioare a unghiului

\ cu latura BC; Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului ABC, Ma ; Mb ; Mc mij-
BAC
loacele laturilor BC, AB; respectiv AC ale triunghiului ABC, Ca Cb Cc triunghiul de
contact, iar Da ; Db ; Dc proiecţiile punctului Ia – centrul cercului A - exînscris - pe
dreptele BC; CA; respectiv AB (Fig. 2.30). Vom demonstra mai întâi c¼ a: Ma Ca2 =
Figura 2.30: Teorema lui Feuerbach (1)
BA0
Ma Ha Ma A0 . Din teorema bisectoarei rezult¼
a A0 C = cb , de unde BA0 = a c
b+c . Avem:
a ac a(b c)
M a A0 = = : (1)
2 b+c 2(b + c)
27
Nichita St¼
28
Karl Feuerbach (1800-1834) – matematician german, contribuţii importante în geometrie
Din triunghiul dreptunghic AHa B şi AHa C rezult¼

a
AHa2 = AB 2 BH 2 = AC 2 CHa2 b2 c2 = (Ha C + Ha B)(Ha C Ha B);

2 2 2 b2 c2
b2 c2 = a(a 2Ha B), de unde Ha B = a +c2a b şi de aici Ma Ha = Ma B BHa = 2a
(2). Deoarece BCa = CDa = p b unde p = a+b+c 2 , rezult¼ a
a b c
Ma Ca = Ma B BCa = (p b) = : (3)
2 2
Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezult¼ a Ma Ca2 = Ma Ha Ma A0 (4). Egalitatea (4) arat¼ a
c¼a punctul Ha (care aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC) se transform¼ a
2 0
prin inversiunea de centru Ma şi raport Ma Ca în punctul A . Prin aceasta inversiune,
cercul lui Euler (f¼ ar¼
a punctul Ma ) se transform¼ a într-o dreapt¼ a d antiparalel¼a cu BC
în raport cu A ce trece prin A0 . Dreapta d este a doua tangent¼ a comun¼a interioar¼
aa
cercului înscris şi A – exînscris. Prin aceast¼ a inversiune cercul înscris se transform¼ a
în el însuşi deoarece modulul inversiunii este egal cu puterea polului inversiunii faţ¼ a
de cercul considerat. Deoarece Ma Ca = Ma Da rezult¼ a c¼a şi cercul A – exînscris
se transform¼ a în el însuşi. Dreapta d …ind tangent¼ a cercului înscris şi A – exînscris
(invariante în inversiunea considerat¼ a) rezult¼a c¼
a şi cercul lui Euler ar … tangent acestor
cercuri în punctele ' şi 'a (punctele de intersecţie dintre dreapta d şi cercurile inverse
şi A –exînscris). Analog se arat¼ a c¼
a cercul lui Euler este tangent cercurilor exînscrise
corespunzând vârfurilor B şi C.
Soluţia 2. Fie {(I; r) cercul înscris în triunghiul ABC. Utiliz¼ am teorema lui Casey,
considerând cercurile (Ma ,Mb ,Mc ,) obţinem: tMa Mb = 2c ; tAMc = 2b , tMb Mc = a2 ,
tMa C = a2 (p b) = b 2 c , tMb C = 2b (p c) = a 2 c , tMc C = 2c (p a) =
b a
2 (unde prin distanţa tangenţial¼ a tij dintre cercurile Ci şi Cj înţelegem lungimea
tangentei comune exterioare duse la cele dou¼ a cercuri, cele dou¼ a cercuri a‡ându-se de
aceeaşi parte a tangentei). Pentru ca cercul înscris şi cercul medial s¼ a …e tangente
trebuie s¼ a demonstr¼ am c¼ a pentru o combinaţie a semnelor + şi –rezult¼ a
c(b a) a(b c) b(a c) = 0;
ceea ce este evident. Din teorema lui Casey rezult¼ a c¼a exist¼
a un cerc care trece prin
Ma , Mb , Mc şi {. Cum cercul circumscris triunghiului median este cercul lui Euler
urmeaz¼ a ca cercul celor nou¼
a puncte şi sunt tangente.
Soluţia 3. Fie Mc mijlocul laturii AB, Hc piciorul în¼ alţimii din H, O9 centrul
cercului lui Euler al triunghiului ABC; DE diametrul perpendicular pe AB; F şi K
mijloacele segmentelor HD, respectiv HE (Fig. 2.31). Deoarece KF = DE 2 = R şi
cum O9 2 KF rezult¼ a c¼
a KF este diametru în cercul lui Euler al triunghiului ABC,
deci m(KMc F ) = 90 : Fie XY ?AB; XY diametru în cercul înscris în triunghiul ABC
(Y 2 AB) şi XL?M K(L 2 KF ): Atunci, LM = XY = 2r unde fM g = KF \ AB:
Drepta F Mc este dreapta lui Simson a punctului D şi este perpendicular¼ a pe dreapta
CD în punctul S (vezi „Dreapta lui Simson” [14]). Avem
^Hc CB ^SMc M ^DIY ^Mc DS(= ):

Figura 2.31: Teorema lui Feuerbach (2)
Fie fT g = F Y \ KX: Ar¼ at¼

am c¼ a m(^KT Y ) = 90 ; deci cercurile de diametre KF şi
XY –adic¼ a cercul lui Euler şi cercul înscris în triunghiul ABC –sunt tangente în '.
Din Mc Y = DI sin ; Y Hc = IC sin rezult¼ a
Mc Y Y Hc = DI IC sin2 = 2Rr sin2 ;
dar
R sin2 = F K sin2 = Mc F sin = M F;
de unde Mc Y Y Hc = 2r M F = LM M F: Din puterea punctului M faţ¼
a de cercul
lui Euler rezult¼
a
M Mc M Hc = M Mc2 = M F M K
= M F (KL + LM )
= M F KL + M F LM
= M F KL + Mc Y Y Hc : (1)
Dar M Hc2 M Y 2 = (M Hc M Y )(M Hc + M Y ) = Y Hc Y Mc ; deci
M Hc2 = M Mc2 = M Y 2 + Y Hc Y Mc : (2)

LX MF
a M Y 2 = M F KL = LX 2 ; adic¼
Din relaţiile (1) şi (2) rezult¼ a KL = M Y relaţie
care arat¼
a c¼ a K'?F Y; deci cercul lui Euler şi cercul înscris în triunghiul ABC sunt
tangente în punctul '.
2 2
Soluţia 4. Teorema medianei aplicat¼ a în triunghiul OIH ne d¼ a: IO92 = OI +IH2
OH 2
4 sau
R2 2Rr + 2r2 2rh R R2 4rh R
IO92 = ;
2 4
unde rh este raza cercului înscris în triunghiul ortic al triunghiului ABC (vezi „Cercul
2 2 2
înscris”şi „Cercul circumscris”[14]), şi de aici rezult¼ a IO92 = R 4Rr+4r
a c¼ 4 = (R 42r) ,
deci O9 I = R2 r. Cum R2 este raza cercului Euler rezult¼ a cercul lui Euler şi cercul
înscris sunt tangente interior.
Observaţia 100
1) Punctele ','a ,'b ,'c de tangenţ¼

a dintre cercul lui Euler şi cu cercurile tritangente
se numesc punctele lui Feuerbach ale triunghiului ABC:
2) Într-un triunghi ABC se duce cea de-a doua tangent¼ a interioar¼ a a cercului înscris
cu …ecare cerc exînscris (primele tangente …ind laturile triunghiului). Dreptele ce unesc
punctele de contact ale acestor trei tangente cu mijloacele laturilor corespunz¼ atoare
trec prin punctele lui Feuerbach.
Teorema 101 Dreptele care unesc punctelele lui Feuerbach ale cercurilor exînscrise
cu punctul lui Feuerbach al cercului înscris trec prin piciorul bisectoarei situate pe
laturile respective.
Demonstraţie. Piciorul bisectoarei interioare a unghiului BAC \ - punctul A0 -

este centrul de omotetie invers¼ a dintre cercurile înscris şi A - exînscris; punctul lui
Feuerbach ' este centrul de omotetie direct¼ a dintre cercurile lui Euler şi cercul înscris,
iar 'a centrul de omotetie invers¼ a între cercul lui Euler şi cercul A - exînscris, deci
punctele A0 ,' şi 'a sunt coliniare.
Triunghiul lui Feuerbach 'a 'b 'c este triunghiul a c¼ arui vârfuri sunt punctele de
tangenţ¼
a dintre cercul celor nou¼ a puncte cu cercurile exînscrise unui triunghi ABC:
Teorema 102 Cercul ce trece prin picioarele bisectoarelor interioare ale unui triunghi
conţine punctul lui Feuerbach al triunghiului.
Demonstraţie. Vom ar¼ ata c¼ a triunghiul determinat de picioarele bisectoarelor

este asemenea şi omologic cu triunghiul lui Feuerbach. Vom utiliza în demonstraţia
teoremei dou¼a leme:
Lema 1. Cercul (O; R) este tangent exterior cercurilor {1 (O1 ; r1 ) şi {2 (O2 ; r2 )
în punctele A, respectiv B: Dac¼a A1 şi B1 sunt punctele de tangenţ¼a ale tangentei
exterioare comune cercurilor {1 şi respectiv {2 , atunci
R
AB = p A1 B1 :
(R + r1 )(R + r2 )
Demonstraţie. Teorema cosinusului aplicat¼

a în triunghiurile AOB şi O1 OB (Fig. 2.32)
ne d¼
a:
2 AB 2 AB 2
\ = 2R
cos AOB =1 ;
2R 2 2R2
R
Figura 2.32: AB = p A1 B1 :
(R+r1 )(R+r2 )
şi
O1 O22 = (R + r1 )2 + (R + r2 )2 2(R + r1 )(R + r2 ) cos(O\
1 OO2 ):
Din relaţiile precedente rezult¼

a:
2
AB
O1 O22 = (r1 r2 )2 + (R + r1 )(R + r2 ) :
R
Din trapezul A1 B1 O2 O1 avem:
OO22 = (r1 r2 )2 + A1 B12 ;
de unde rezult¼a concluzia.

Lema 2. Fie a; b; c lungimile laturilor triunghiului ABC şi {(O; R) cercul circum-
scris triunghiului ABC: Dac¼a (Ia ; ra ) este A-cercul exînscris, iar B1 şi C1 picioarele
bisectoarelor interioare ale unghiurilor B şi C, atunci
p
abc R(R + 2ra )
B1 C1 = :
(a + b)(a + c) R
Demonstraţie. Fie Ia B2 ?AC; B2 2 AC şi Ia C2 ?AB, C2 2 AC, OQ?Ia B2 ; Q 2 Ia B2 ,
OP ?Ia C2 ; P 2 Ia C2 , AB2 = AC2 = a+b+c
2 = p (Fig. 2.33). Atunci, OP = p 2c = a+b
2
şi OQ = p 2b = a+c2 . Din teorema bisectoarei rezult¼
a:
bc cb
AB1 = ; AC1 = ;
a+c a+b
de unde:
AB1 a+b OP
= = :
AC1 a+c OQ
p
abc R(R+2ra )
Figura 2.33: B1 C1 = R(a+c)(a+b)
\
Cum P OQ = C\
2 AB2 rezult¼
a c¼
a triunghiurile AB1 C1 şi OP Q sunt asemenea şi
B1 C1 AB1 2bc
= = : (*)
PQ OP (a + c)(a + b)
Ţinând cont c¼ a punctele O; P; Q; Ia sunt pe cercul de diametru OIa , din teorema

sinusurilor rezult¼
a
\ a
P Q = OIa sin P OQ = OIa sin A = OIa
2R
care împreun¼
a cu ( ) d¼
a:
abc
B1 C1 = OIa :
R(a + c)(a + b)
Utilizând relaţia lui Euler OIa2 = R(R + 2ra ) rezult¼a concluzia.

Demonstraţia teoremei. Fie ' punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC şi O9
centrul cercului lui Euler. Fie 'a ; 'b ; 'c punctele de tangenţ¼
a al cercului lui Euler al
triunghiului ABC cu cercurile sale exînscrise şi X; Y punctele de tangenţ¼
a ale cercurilor
A - exînscris şi B –exînscris cu latura AB. Avem:
a+b+c a+b+c
ZY = AY + BX AB = + c = a + b:
2 2
Din lema 1, rezult¼
a:
R
(a + b) 2 (a + b)R
'a 'b = q =p :
R
+ ra R
+ rb (R + 2ra )(R + 2rb )
2 2
O9 ' R
Figura 2.34: 'I = 2r
p
abc R(R+2rc
Din lema 2 rezult¼
a A1 B1 = (c+a)(c+b)R (Fig. 2.34). Atunci,
p
A1 B1 abc R(R + 2ra )(R + 2rb )(R + 2rc )
= :
'a 'b (a + b)(c + a)(b + c)R2
Din simetria relaţiei precedente rezult¼

a c¼
a:
A1 B1 B1 C1 C1 A1
= = ;
'a 'b 'b 'c ' c 'a
adic¼a triunghiurile A1 B1 C1 şi 'a 'b 'c sunt asemenea (1). Ar¼
at¼
am c¼
a punctele ', B1
şi 'b sunt coliniare. Din faptul c¼a
O9 ' R IB1 r Ib 'b 2rb

= ; = ; =
'I 2r B1 Ib rb 'b O9 R
rezult¼
a:
O9 ' IB1 Ib 'b
=1
'I B1 Ib 'b O9
şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a c¼
a punctele ', B1 şi 'b sunt coliniare.
Analog se arat¼ a c¼
a punctele ', C1 şi 'c şi ', A1 şi 'a sunt coliniare, ceea ce arat¼ a c¼
a
triunghiurile A1 B1 C1 şi 'a 'b 'c sunt omologice (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezult¼
a
m(C\ \
1 'B1 ) + m(C1 A1 B1 ) = m('
\ c ''b ) + m('\
c 'a 'b ) = 180
adic¼
a ' aparţine cercului circumscris triunghiului A1 B1 C1 .
Teorema lui Desargues 80
2.18 Teorema lui Desargues
„Matematica a ap¼arut şi se dezvolt¼

a, printr-un continuu proces de modelare la nivelul Gândirii
a fenomenelor lumii …zice, matematica servind, pe aceast¼ a cale, înţelegerii acestor fenomene.”
29
- Aristotel
Teorema 103 (Desargues30 ) Punctele de intersecţie ale dreptelor omologe, a dou¼a

triunghiuri omologe coplanare, sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie ABC şi A0 B 0 C 0 dou¼

a triunghiuri coplanare astfel încât AA0 \
0 0
BB \ CC = fOg (Fig. 2.35). Teorema lui Menelaus aplicat¼ a în triunghiurile OBC;
Figura 2.35: Teorema lui Desargues
OCA; OAB pentru transversalele B 0 C 0 , C 0 A0 , respectiv A0 B 0 ne d¼

a:
LC B 0 B C 0 O M A C 0 C A0 O N B A0 A B 0 O
= 1; = 1; = 1;
LB B 0 O C 0 C M C C 0 O A0 A N A A0 O B 0 B
relaţii care prin înmulţire membru cu membru dau:
LC N B M A
=1
LB N A M C
şi conform teoremei lui Menelaus aplicat¼ a triunghiului ABC şi punctelor L; M; N
rezult¼a c¼
a punctele L; M; N sunt coliniare.
29
Aristotel (384-322 î.e.n.) – …losof grec
30
Gérard Desargues (1591-1661) – matematician francez, fondatorul geometriei proiective
Teorema lui Desargues 81
Observaţia 104 Dreapta ce conţine punctele L; M; N se numeşte axa de omologie.

Triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 se numesc omologice.
Teorema 105 (Reciproca teoremei lui Desargues) Fie triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0
cu proprietatea c¼a exist¼a punctele L; M; N astfel încât fLg = BC \ B 0 C 0 , fM g =
AC \ A0 C 0 şi fN g = AB \ A0 B 0 , iar dreptele AA0 şi BB 0 nu sunt paralele. Dac¼a
punctele L; M şi N sunt coliniare, atunci dreptele AA0 , BB 0 şi CC 0 sunt concurente.
Demonstraţie.Fie fOg = AA0 \ BB 0 . Dar fN g = AB \ A0 B 0 \ M N şi conform

teoremei lui Desargues, dreptele suport ale laturilor triunghiului LB 0 B şi M AA0 se
intersecteaz¼ a în trei puncte coliniare O, C şi C 0 : fOg = AA0 \ BB 0 ,
a doar câte dou¼
fCg = LB \ M A, fC g = M A0 \ LB 0 , deci O 2 CC 0 , adic¼
0 a dreptele AA0 ; BB 0 ; CC 0
sunt concurente în punctul O.
Figura 2.36: Triunghiuri omologice
Teorema 106 Fie triunghiurile omologice ABC şi A0 B 0 C 0 ; P centrul lor de omologie,
M un punct în planul triunghiului ABC, M1 M2 M3 triunghiul cevian al lui M în raport
cu triunghiul ABC şi fM1 g = P M1 \B 0 C 0 ; fM2 g = P M2 \C 0 A0 ; fM3 g = P M3 \A0 B 0 :
0 0
Dreptele P M; A0 M1 ; B 0 M2 şi C 0 M30 sunt concurente.
Teorema lui Brocard 82
Demonstraţie. Fie fXg = BC \ B 0 C 0 ; fY g = CA \ C 0 A0 ; fZg = AB \ A0 B 0 (Fig

2.36): Din teorema lui Desargues rezult¼ a c¼ a punctele X; Y; Z sunt coliniare. Din reci-
proca teoremei lui Desargues rezult¼ a triunghiurile AA0 Y şi M1 M10 X sunt omologice,
a c¼
P CC …ind axa lor de omologie, deci dreptele AM1 ; A0 M10 şi Y X sunt concurente într-
0
un punct Q. Analog, triunghiurile CC 0 X şi M3 M30 Z sunt omologice, P B 0 B …ind axa

lor de omologie, deci dreptele CM3 ; C 0 M30 şi XZ sunt concurente într-un punct R.
Fie fM 0 g = A0 Q \ C 0 R: Triunghiurile CC 0 R şi AA0 Q sunt omologice, centrul de
omologie …ind punctul Y iar axa de omologie este P M M 0 : Atunci dreptele C 0 M30 ; A0 M10
şi P M sunt concurente şi analog A0 M10 ; B 0 M20 şi P M sunt concurente de unde rezult¼
a
concluzia.
2.19 Teorema lui Brocard
„Imaginaţia este mai important¼ a decât cunoaşterea; cunoaşterea este limitat¼

a pe când imagi-
naţia îmbr¼ a întreaga lume.” –A. Einstein31
aţişeaz¼
Teorema 107 În orice triunghi ABC exist¼a punctele şi 0 şi unghiurile ! şi ! 0
[ ) = m(CB
astfel încât m(BA [ ) = m(AC [ ) = ! şi m(AB \0 ) = m(CB \0 ) =
\0 ) = ! .
m(CA 0
Demonstraţie. Presupunând cunoscut unghiul ! tras¼

am semidreptele (A şi
Figura 2.37: Punctele lui Brocard
31
Albert Einstein (1879-1955) – …zician german, profesor universitar la Berlin şi Princeton, laureat
al Premiului Nobel
Teorema lui Brocard 83
(B , determinând punctul lor de intersecţie .

Fie C1 , C2 şi C3 cercurile circumscrise triunghiurilor C A; A B, respectiv B C:
Dac¼
a
[
BA [
CB [
AC !;
atunci cercul C1 este tangent în A la AB, cercul C2 este tangent în B la BC şi cercul
C3 este tangent în C la CA (Figura 2.37). Ţinând cont şi de faptul c¼ a C1 trece şi
prin C, C2 trece şi prin A, C3 trece şi prin B, rezult¼
a c¼
a cercurile C1 , C2 şi C3 sunt
determinate independent de !:
Fie punctul comun cercurilor C1 şi C2 . Din 2C1 rezult¼ a
[
AB [
CA;
din 2C2 rezult¼

a
[
BA [
BC;
de unde
[
CA [
BC;
adic¼
a cercul ce trece prin punctele B, ,C trecând prin B şi tangent în C la CA
(datorit¼
a ultimei congruenţe), coincide cu C3 , deci 2C3 .
Analog, considerând cercurile: C10 ce trece prin A şi este tangent în C la BC, C20
ce trece prin B şi este tangent în A la AC şi C30 ce trece prin C şi este tangent în B
la AB, vom determina punctul 0 .
Observaţia 108
1) Punctele şi 0 se numesc primul, respectiv al doilea punct al lui Brocard 32 .

2) Cercurile C1 ,C2 ,C3 se numesc cercurile Brocard directe.
3) Cercurile C10 ,C20 ,C30 se numesc cercurile Brocard retrograde.
4) Un cerc ce trece prin dou¼ a vârfuri ale unui triunghi şi este tangent la una din
laturile triunghiului se numeşte cerc adjunct.
5) Fiecare triunghi are şase cercuri adjuncte.
6) Not¼am cercul adjunct ce trece prin C şi este tangent în A la AB cu CA. Atunci,
cercurile adjuncte CA,AB,BC trec prin primul punct al lui Brocard ( ), iar cercurile
BA,CB,AC trec prin al doilea punct al lui Brocard ( 0 ).
32
Henri Brocard (1845-1922) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
Teorema lui Nobbs 84
2.20 Teorema lui Nobbs
„În …ecare ştiinţ¼

a este numai atâta ştiinţ¼
a adev¼
arat¼
a cât¼
a matematic¼
a conţine.” - Immanuel
33
Kant
Teorema 109 Fie Ca ; Cb ; Cc punctele de contact ale cercului înscris cu laturile BC; AC;
respectiv AB ale triunghiului ABC: Dac¼a fNA g = BC \ Cb Cc , fNB g = CA \ Cc Ca ,
fNC g = AB \ Ca Cb , atunci punctele NA ; NB ; NC sunt coliniare.
Demonstraţie. Teorema lui Menelaus aplicat¼
a în triunghiul ABC cu transver-
Figura 2.38: Teorema lui Nobbs
salele NA Cb Cc ; NB Cc Ca şi NC Cb Ca ne d¼
a:
NA B Cb C Ca A
= 1;
NA C Cb A Cc B
NB C Ca B Cc A
= 1;
NB A Ca C Cc B
NC A Ca B Cb C
= 1:
NC B Ca C Cb A
Prin înmulţirea relaţiilor precedente şi ţininând cont de faptul c¼
a
Ca B Cb C Cc A
= 1;
Ca C Cb A Cc B
NA B NB C NC A
va rezulta c¼
a NA C NB A NC B = 1; adic¼
a punctele NA ; NB ; NC sunt coliniare (Figura
2.38).
33
Immanuel Kant (1724-1804) – …losof german, profesor la Universitatea din Königsberg
Teorema lui Newton-Gauss 85
Observaţia 110 Punctele NA ; NB ; NC se numesc punctele lui Nobbs. Dreapta ce

conţine punctele lui Noobs se numeşte dreapta lui Nobbs.
2.21 Teorema lui Newton-Gauss
„Cel mai frumos lucru pe care-l putem experimenta este misterul...este sursa tuturor ade-
arurilor şi ştiinţei” –Albert Einstein34
v¼
Teorema 111 (Gauss35 ) Fie triunghiul ABC. O dreapt¼a d intersecteaz¼a dreptele

BC; CA; AB în punctele A0 2 [BC; B 0 2 [CA]; A0 2 [AB]: Mijloacele segmentelor
AA0 ; BB 0 şi CC 0 sunt coliniare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A00 ; B 00 ; C 0 mijloacele segmentelor AA0 ; BB 0 respec-

tiv CC 0 şi Ma ; Mb ; Mc mijloacele segmentelor BC; CA, respectiv AB (Figura 2.39).
Din teorema lui Menelaus pentru triunghiul ABC şi transversala A0 B 0 C 0 rezult¼ a:
Figura 2.39: Dreapta lui Newton-Gauss
A0 B B 0 C C 0 A
=1
A0 C B 0 A C 0 B
relaţie care este echivalent¼
a cu
A0 B=2 B 0 C=2 C 0 A=2
= 1;
A0 C=2 B 0 A=2 C 0 B=2
34
al Premiului Nobel
35
Carl Friedrich Gauss (1777-1855) – matematician german, profesor la Universitatea Göttingen,
contribuţii majore în toate ramurile matematicii
adic¼
a
A00 Mc B 00 Ma C 00 Mb
= 1;
A00 Mb B 00 Mc C 00 Ma
(deoarece punctele A00 ; Mb ; Mc ; B 00 ; Mc ; Ma , respectiv C 00 ; Ma ; Mb sunt coliniare) şi
din reciproca teoremei lui Menelaus pentru triunghiul Ma Mb Mc şi punctele A00 2
[Mc Mb n[Mc Mb ]; B 00 2 [Ma Mb ]; C 00 2 [Mb Ma ] rezult¼ a c¼a punctele A00 ; B 00 ; C 00 sunt
coliniare.
0 ! ! !0 !
Soluţia 2. Notând BA BA
BC = p şi BC 0 = q; BC = u ; BC = v , atunci
! !
BA0 = p! u ; BA = q ! v;
!00 1 ! !
BC = ( u + v );
2
! 1 !
BA00 = (p u + q !
v ):
2
B 0 A0 B0C
Notând B0C 0 = r; B0A = t, avem
! p! u + r!
v tq !
v +!u
BB 0 = = ;
1+r 1+t
de unde rezult¼
a c¼
a
p 1 r tq
= ; = :
1+r 1+t 1+r 1+t
r q(p 1) !0 !00
Obţinem t = pq şi r = q 1 ; înlocuind în BB = 2BB obţinem:
! 1
BB 00 = [(p 1)!
u + q(p 1)!
v ]:
2(pq 1)
Din
! ! !
C 00 A00 = C 00 B + BA00
1
= [(p 1)! u + (q 1)!
v]
2
rezult¼
a
! ! !
B 00 A00 = B 00 B + BA00
pq
= [(p 1)! u + (q 1)!
v]
2(pq 1)
pq !
= C 00 A00 :
2(pq 1)
Prin urmare, punctele A00 ; B 00 ; C 00 sunt coliniare.
Observaţia 112 Dreapta pe care se a‡¼a punctele A00 ; B 00 ; C 00 se numeşte dreapta lui
Newton – Gauss.
Teorema 113 Fie DEF triunghiul cevian al unui punct T în raport cu triunghiul
ABC (D 2 BC; E 2 AC; F 2 AB). Dreptele care unesc mijloacele laturilor triunghiu-
lui DEF cu mijloacele laturilor triunghiului ABC sunt concurente.
Figura 2.40: Patrulaterul complet AET F BC
Demonstraţie. Fie M; N; P mijloacele segmentelor AT; BT , respectiv CT ; D0 ; E 0 ; F 0

mijloacele segmentelor EF; DF; respectiv DE; Ma ; Mb ; Mc mijloacele laturilor BC; CA;
respectiv AB (Figura 2.40). Teorema lui Gauss aplicat¼
a patrulaterului complet AET F BC
ne d¼
a faptul c¼a mijloacele diagonalelor AT; EF şi BC (adic¼a punctele M; D0 şi Ma )
sunt coliniare. Analog, punctele N; E ; Mb sunt coliniare şi P; F 0 ; Mc sunt coliniare.
0
Deoarece
CT
M Mb = N Ma =
2
şi
M Mb k N M a
(M Mb ; N Ma …ind linii mijlocii în triunghiurile AT C şi BT C) rezult¼
a c¼
a patrulaterul
M Mb Ma T este paralelogram, deci diagonalele sale M Ma şi N Mb se înjum¼ at¼
aţesc şi
…e fQg = M Ma \ N Mb :
Analog, patrulaterul P Ma Mc M este paralelogram, deci dreapta P Mc trece tot
prin mijlocul lui M Ma , adic¼a prin Q. Dreptele Ma D0 ; Mb E 0 , respectiv Mc F 0 sunt
concurente în punctul Q.
Observaţia 114 Fie ABCD un patrulater convex, fF g = AC\BD; fEg = AB\CD;

N mijlocul segmentului EF şi M mijlocul segmentului BC: Poligonul ABCDEF se
numeşte patrulater complet, iar AC; BD şi EF sunt diagonalele acestui patrulater
complet. Teorema 111 poate … reformulat¼a astfel: mijloacele diagonalelor unui patru-
later complet sunt puncte coliniare.
Teorema 115 (Barbu; C:, P atraşcu, I. [19]) Dac¼a ABCD este un patrulater in-
scriptibil, iar P este mijlocul segmentului BF; atunci dreapta lui Newton - Gauss a
patrulaterului complet ABCDEF determin¼a cu dreapta P M un unghi egal cu unghiul
\EF D:
Figura 2.41: Dreapta lui Newton - Gauss (2)
Demonstraţie. Deoarece P N kBE şi P M kF C rezult¼ a \EAC = \N P M şi

a c¼
PN
BE= PFM
C = 1
2 (Figura 2.41): Cum ABCD este inscriptibil, a \EDF = \ADE+
rezult¼
\EDB = \ABC + \ECB = \EAC şi
AF F C = BF F D: (i)
Astfel,
\EAC = \N P M = \EDF: (ii)
Din \EAF = \EDF = 180 \BAC rezult¼
a:
sin EAF = sin BAC: (iii)
Din teorema sinusurilor în triunghiurile BED şi BF A; utilizând (iii), rezult¼

a:
BE 2R1 sin EDF R1 2R1 sin ABF ED
= = = = ;
BF 2R2 sin BAF R2 2R2 sin ABF AF
(unde R1 şi R2 sunt razele cercurilor circumscrise triunghiurilor BED şi BF A); deci
BE AF = BF ED: (iv)
FC FD FD PM
Din relaţiile (ii) şi (iv) obţinem BE = ED , de unde ED = PN ; iar din (ii) rezult¼
a c¼
a
triunghiurile EDF şi N P M sunt asemenea:
Observaţia 116 Dac¼a K este mijlocul segmentului F C; atunci \EF A = \KM N:
Teorema 117 (Barbu; C:; P atraşcu, I. [19]) Dac¼a ABCD este un patrulater in-
scriptibil, paralela prin E la dreapta lui Newton - Gauss a patrulaterului complet
ABCDEF şi EF sunt drepte izogonale unghiului BEC:
Figura 2.42: Drepte izogonale
Demonstraţie. Cum triunghiurile EDF şi N P M sunt asemenea; atunci \DEF =

\P N M (Figura 2.42): Fie E 0 intersecţia dintre paralela la N M cu latura BC. Deoarece
\ şi P
P N kBE şi N M kEE 0 unghiurile BEF \ N F , respectiv F\ \
N M şi E 0 EC sunt egale.
Atunci,
\E 0 EC = \F ED \F EE 0 = \P N M \F N M = \P N F = \BEF:
Fie G şi J proiecţiile lui F pe dreptele AB şi CD.
Teorema 118 (Barbu; C:; P atraşcu, I [19]) Patruleterele M P GN şi M KJN sunt
inscriptibile.
Demonstraţie. Din teorema 115 avem \EF D = \P M N . Punctele P şi N

sunt centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor dreptunghice BF G şi EF G; atunci
\P GF = \P F G şi \N GF = \N F G (Figura 2.43): Atunci,
\P GN + \P M N = (\P GF + \N GF ) + \P M N
= \P F G + \N F G + \EF D = 180 ;
deci M P GN este inscriptibil. Analog se arat¼

a c¼
a M KJN este inscriptibil.
Observaţia 119 Deoarece triunghiurile M P G şi JKM sunt congruente, rezult¼a c¼a
cercurile circumscrise patrulaterelor M P GN şi M KJN sunt egale.
Figura 2.43: Patrulatere inscriptibile
Teorema 120 (Barbu; C:; P atraşcu, I [19]) Patrulaterele complete EGF JIH şi EAF DCB
au aceeaşi dreapt¼a a lui Newton-Gauss.
Demonstraţie. Cum EAF DCB şi EGF JIH au diagonala comun¼ a , EF , rezult¼
a
c¼
a N este pe dreapta Newton-Gauss a acestor patrulatere complete (Figura 2.43).
Ar¼at¼
am c¼a dreapta Newton-Gauss trece prin mijlocul segmentului BC: Demonstr¼ am
mai intâi c¼
a M G = M J. Cum P M este linie mijlocie in triunghiul BF C; avem
FC
PM = :
2
În triunghiul dreptunghic F JC; segmentul JK este median¼
a, deci
FC
JK = :
2
Atunci, P M = JK: Analog, se arat¼ a c¼
a GP = M K: Deoarece ABCD este inscriptibil,
atunci \ABF \DCF , deci \GP F \F KJ: Cum F P M K este paralelogram,
a \F P M \F KM; de unde \GP M \JKM: Din P M = JK şi GP = M K
rezult¼
rezult¼
a GP M JKM , deci M G = M J: Dac¼ a L este mijlocul segmentului GJ, atunci
M L este mediatoarea segmentuluiu GJ; deci M L ? GJ: Astfel, N este centrul cercului
circumscris patrulaterului EGF J, de unde N L ? GJ: Obţinem c¼ a punctele L; M şi N
sunt coliniare, de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema lui Neuberg 91
2.22 Teorema lui Neuberg
„Poezia este o creaţie, o compoziţie, o …cţiune, iar matematica a fost numit¼

a cea mai sublim¼
a
a dintre …cţiuni.” –Emil Picard36
şi mai prodigioas¼
Teorema 121 (Neuberg) Fie P un punct interior în triunghiul ABC şi fP1 g=AP \
BC, fP2 g = BP \ AC; fP3 g = P C \ AB, iar Q1 ,Q2 şi Q3 sunt simetricele punctelor
P1 , P2 şi P3 faţ¼a de mijloacele laturilor BC; AC, respectiv AB. Dreptele AQ1 , BQ2
şi CQ3 sunt concurente.
Demonstraţie. Din teorema lui Ceva rezult¼

a:
Figura 2.44: Teorema lui Neuberg
BP1 P2 C P3 A
= 1: (i)
P1 C P2 A P3 B
Cum BP1 = CQ1 ; P1 C = BQ1 ; P2 C = AQ2 ; P2 A = CQ2 ; P3 B = AQ3 ; relaţia (i)
devine
CQ1 AQ2 BQ3
=1
BQ1 CQ2 AQ3
a c¼
a dreptele AQ1 , BQ2 şi CQ3 sunt concurente
într-un punct Q (Figura 2.44).
Observaţia 122 Punctele P şi Q se numesc izotomic conjugate. Dreptele AP1 şi
AQ1 (P1 ; Q1 2 (BC)) se numesc drepte izotomice dac¼a punctele P1 şi Q1 sunt sime-
trice faţ¼a de mijlocul laturii BC.
36
Emil Picard (1856-1941) – matematician francez, contribuţii în geometrie şi algebr¼
a
Teorema lui Schömilch 92
2.23 Teorema lui Schömilch
„Matematica este ca şi dragostea...o simpl¼

a idee, dar poate s¼
a devin¼
a complicat¼
a.” - R.
Drabek37
Teorema 123 Dreptele care conţin mijloacele în¼alţimilor unui triunghi şi mijloacele
laturilor corespunz¼atoare (dreptele lui Schwatt38 ) sunt concurente în punctul lui Lemoine
al triunghiului.
Demonstraţie. Fie Ha ; Hb ; Hc picioarele în¼

alţimilor unui triunghi ABC, D; E şi
Figura 2.45: Teorema lui Schömilch
F mijloacele în¼ alţimilor AHa ; BHb , respectiv CHc , Ma ; Mb ; Mc mijloacele laturilor

BC; CA, respectiv AB (Figura 2.45); Ma A0 ; Mb B 0 şi Mc C 0 în¼ alţimi în triunghiul
Ma Mb Mc (ele sunt mediatoarele laturilor triunghiului ABC) şi fOg = Ma A0 \ Mb B 0 \
Mc C 0 . Din congruenţa triunghiurilor AMc D şi Ma A0 Mb rezult¼ a c¼a Mc D A0 M b ;
adic¼ 0
a punctele D şi A sunt simetrice faţ¼ a de mijlocul segmentului Mb Mc . Analog,
punctele E şi B sunt izotomice pe (Ma Mc ), F şi C 0 sunt izotomice pe (Ma Mb ). Cum
0
dreptele Ma A0 ; Mb B 0 ; Mc C 0 sunt concurente, rezult¼

a c¼
a şi dreptele Ma D; Mb E; Mc F
sunt concurente într-un punct K care este izotomicul centrului cercului circumscris O
al triunghiului ABC, în raport cu triunghiul median (vezi „Simediane”[14]), adic¼ aK
este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC:
37
Robert Drabek – matematician ceh
38
Isaac Schwatt (1867-1934) – profesor la Universitatea din Pennsylvania
Teorema lui Aubert 93
2.24 Teorema lui Aubert
„Speci…cul meseriei mele, matematica, e c¼ a se face oriunde, oricum şi c¼

a trebuie s¼
a o faci
39
oriunde, oricând şi oricum.” - Grigore Moisil
Teorema 124 Fie A0 ; B 0 ; C 0 punctele de intersecţie dintre o dreapt¼a d cu laturile

BC; CA; respectiv AB ale unui triunghi ABC: Ortocentrele triunghiurilor ABC; A0 BC 0 ;
AB 0 C 0 şi A0 B 0 C se a‡¼a pe aceeaşi dreapt¼a.
Demonstraţie. Fie H ortocentrul triunghiului ABC, Ha Hb Hc triunghiul ortic şi

C1 ; C2 ; C3 cercurile de diametre AA0 ; BB 0 ; respectiv CC 0 (Figura 2.46): Atunci rezult¼
a:
Figura 2.46: Dreapta lui Aubert
HA HHa = HB HHb = HC HHc

(vezi [14, § III.1]), deci punctul H are puteri egale faţ¼ a de cercurile C1 ; C2 şi C3 . Not¼
am
cu dij axa radical¼ a a cercurilor Ci şi Cj (i; j = 1; b; i 6= j). Deoarece
HA HHa = HB HHb
rezult¼
a c¼
a H 2 d12 şi din
HHb HB = HC HHc
rezult¼ a H 2 d23: Din teorema lui Gauss ştim ca mijloacele segmentelor AA0 ; BB 0 şi
a c¼
0
CC sunt coliniare, ele aparţinând dreptei lui Gauss (g). Atunci g?d12 şi g?d13 şi cum
fHg = d12 \ d23 rezult¼ a dreptele d12 şi d23 coincid. Deci d12 = d23 = d13 şi d0 ?g,
a c¼
deci H 2 d0 : Analog se arat¼ a ortocentrele triunghiurilor A0 BC 0 ; AB 0 C 0 şi A0 B 0 C se
a c¼
0
a‡a¼ pe dreapta d .
Observaţia 125 Dreapta d0 se numeşte dreapta lui Aubert.
39
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al
Academiei Române, contribuţii importante în informatic¼
a
Teorema lui Euler 94
2.25 Teorema lui Euler
„Citiţi pe Euler! Citiţi pe Euler, el este Maestrul nostru, al tuturor.” - P. S. Laplace40
Teorema 126 În triunghiul ABC; …e Ha ; Hb ; Hc picioarele în¼alţimilor, Ma ; Mb ; Mc

mijloacele laturilor BC; CA; respectiv AB şi A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AH; BH;
respectiv CH: Punctele Ha ; Hb ; Hc ; Ma ; Mb ; Mc ; A0 ; B 0 ; C 0 sunt conciclice.
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic AHa B, Ha C este median¼

a, deci Ha Mc =
Figura 2.47: Cercul lui Euler
AB
2 (i); Ma Mb este linie mijlocie în triunghiul ABC; rezult¼
a:
AB
Ma M b = (ii)
2
(Figura 2.47). Din (i) şi (ii) rezult¼
a c¼
a Ma Mb = Ha Mc şi cum Mc Mb k BC (deoarece
Mc Mb este linie mijlocie în triunghiul ABC) rezult¼ a c¼a patrulaterul Mc Ha Ma Mb este
trapez isoscel, deci punctele Ma ; Mb ; Mc şi Ha aparţin unui cerc }. Analog, se arat¼a
a punctele Hb şi Hc aparţin cercului. În triunghiul BHC, Ma C 0 este linie mijlocie,
c¼
deci Ma C 0 k BH; de unde
^HBC ^C 0 Ma C: (iii)
Patrulaterul BHa HHc …ind inscriptibil,
m(^BHa H) + m(^BHc H) = 180

40
P. S. Laplace (1749-1827) – matematician şi astronom francez , contribuţii în algebr¼
a şi analiz¼
a
Teorema ortopolului 95
rezult¼ a ^HBHa
a c¼ ^HHc Ha (iv). Din relaţiile (iii) şi (iv) rezult¼ a ^C 0 Ma C
a c¼
^Ha Hc H; adic¼ 0 0
a patrulaterul C Ma Ha Hc este inscriptibil, deci C aparţine cercului }:
Analog, se demonstreaz¼ a punctele A0 şi B 0 sunt pe cercul }.
a c¼
Observaţia 127
i) Cercul pe care se g¼ a puncte Ha ; Hb ; Hc ; Ma ; Mb ; Mc ; A0 ; B 0 ; C 0 se

asesc cele nou¼
numeşte cercul lui Euler41 sau cercul celor noua puncte sau cerc medial.
ii) A0 ; B 0 ; C 0 - mijloacele segmentelor AH; BH; CH –se numesc punctele euleriene
ale triunghiului ABC:
2.26 Teorema ortopolului
„Matematica este regina ştiinţelor.” - Carl Gauss42
Teorema 128 Fie triunghiul ABC şi o dreapt¼a oarecare d ce nu trece prin vârfurile
triunghiului ABC. Fie A1 ,B1 ,C1 proiecţiile vârfurilor A; B; C ale triunghiului ABC pe
dreapta d. S¼a se arate c¼a proiecţiile duse din punctele A1 , B1 , C1 pe laturile BC; CA,
respectiv BA sunt concurente.
Demonstraţie. Fie A1 A2 ?BC, B1 B2 ?AC şi C1 C2 ?AB, A2 2BC, B2 2 AC,
Figura 2.48: Teorema ortopolului
41
Leonhard Euler (1707-1783) – matematician elveţian, profesor la Universitatea din Petesburg,
contribuţii fundamentale în toate ramurile matematicii
42
Carl Gauss (1777-1855) – matematician, …zician şi astronom german, contribuţii în teoria nu-
merelor, geometrie diferenţial¼
a, analiz¼
a matematic¼
a, statistic¼
a
Teorema lui Collings 96
C2 2 AB, f g = A1 A2 \ B1 B2 , f 0 g = A1 A2 \ C1 C2 \ AB, fDg = AA1 \ BC;

fEg = B1 B2 \ BC, fT g = AA1 \ B1 B2 (Figura 2.48).
Din asem¼ \ = m(B\
anarea triunghiurilor ACD şi B1 A1 ((m(DCA) 1 A1 ) = 90
\ \ \
m(B2 EC) şi m(DAC) = m( B1 A1 ) = 90 \
m(AT B2 )), avem:
AD A1 B1
= :
CD A1
0
Analog, din asem¼
anarea triunghiurilor BAD şi C1 A1 rezult¼
a:
0
BD A1
= :
AD A1 C1
0
Din faptul c¼
a AA1 kBB1 kCC1 rezult¼
a c¼
a punctele şi coincid.
Observaţia 129 Punctul de concurenţ¼a al celor trei perpendiculare se numeşte or-

topolul dreptei d.
2.27 Teorema lui Collings
”Nous voyons expérience qu’entre esprits égaux et toutes choses pareilles, celui qui a de la
Géométrie l’emporte et acqulert une vigueur toute nouveile” - Blaise Pascal43
Teorema 130 Fie o drept¼a d ce conţine ortocentrul H al triunghiului ABC: Simetri-

cele dreptei d faţ¼a de laturile triunghiului ABC sunt concurente într-un punct de pe
cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Fie da ; db ; dc simetricele dreptei d faţ¼

a de laturile BC; CA, res-
pectiv AB, iar D1 ; D2 ; D3 punctele de intersecţie dintre dreapta d şi laturile BC,
CA, respectiv AB, Ah ; Bh ; Ch simetricele ortocentrului H faţ¼ a de laturile triunghiu-
lui (Figura 2.49). Not¼ am cu f g = da \ db , fEg = db \ BC, = m( \ D1 C), =
\ \
m(Bh D2 A) şi = m(Ah Bh ):
Punctele Ah ; Bh ; Ch aparţin cercului circumscris triunghiului ABC (vezi „Orto-
centrul unui triunghi” [14]). Evident, punctele D1 ; D2 ; D3 aparţin dreptelor BC; CA;
respectiv AB. Avem,
m(A\ \
h ABh ) = 2m(CABh ) = 2[90
\
m(HBh A)] = 180
\
2m(ACB) (i)
Deoarece unghiul D\
1 D2 Bh este exterior triunghiului D1 D2 , rezult¼
a
+2 =2
43
Blaise Pascal (1623-1662) – matematician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
Teorema lui Collings 97
Figura 2.49: Teorema lui Collings
(triunghiurile HAh D1 şi HBh D2 …ind isoscele), deci
= 2( ) = 2f[180 b
m(C) \
m(D2 EC)] [180 \
m(D1 E )]g
de unde =2 b deci
2m(C),
b
= 2m(C) (ii)
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
a
m(A\ \
h ABh ) + m(Ah Bh ) = 180 ;
deci punctul aparţine cercului circumscris triunghiului ABC. Analog se arat¼ a c¼

a
punctul aparţine şi dreptei dc , deci dreptele da ; db ; dc se intersecteaz¼
a într-un punct
de pe cercul circumscris triunghiului ABC:
Observaţia 131 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor da ; db ; dc se numeşte punctul

anti-Steiner44 corespunz¼ator dreptei d. Orice dreapt¼a ce trece prin ortocentrul tri-
unghiului ABC admite un punct anti-Steiner.
44
Denumirea a fost dat¼
a de matematicianul german Darij Grinberg
Teorema lui Steiner 98
2.28 Teorema lui Steiner
„Nu exist¼a pe lume un stadiu care s¼a pun¼a mai armonios în acţiune facult¼ aţile spiritului decât
cel al matematicienilor. Matematicianul tr¼ aieşte mult timp şi totuşi r¼
amâne tân¼ ar, aripile sale
nu se frâng de timpuriu şi porii s¼ai nu-s obturaţi de praful ce se ridic¼ a pe marile drumuri
afuite de vieţi obişnuite.” –James Sylvester45
pr¼
Teorema 132 (Steiner46 ) Dac¼a AP şi AQ sunt dou¼a izogonale în raport cu unghiul
^BAC al triunghiului ABC şi P; Q 2 BC; atunci
BP BQ AB 2
= :
CP CQ AC 2
Demonstraţie. Fie BR k AC; AB k CS; R 2 AP; S 2 AQ (Figura 2.50). Din
Figura 2.50: Teorema lui Steiner
asem¼
anarea triunghiurilor BP R şi CP A; CSQ şi BAQ, respectiv ABR şi ACQ obţinem:
CP AC CQ CS AB BR
= ; = ; = :
BP BR BQ AB AC CS
Înmulţind membru cu membru egalit¼
aţile precedente obţinem
CP CQ AB AC
= ;
BP BQ AC AB
BP BQ AB 2
de unde CP CQ = AC :
45
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez, profesor universitar la Oxford, contribuţii
importante în algebr¼a
46
Jacob Steiner (1796-1863) –matematician elveţian, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii
în geometrie
Teorema lui Döttl 99
2.29 Teorema lui Döttl
„Lucrul cel mai uimitor este c¼a raţionamentele matematice cele mai abstracte sfârşesc prin a
l¼ a despre lume.” - Albert Einstein47
argi cunoaşterea noastr¼
Teorema 133 Fie triunghiul ABC şi A0 2 (BC); B 0 2 (CA); C 0 2 (AB) astfel
încât dreptele AA0 ; BB 0 ; CC 0 sunt concurente. Dac¼a A00 2 (B 0 C 0 ); B 00 2 (C 0 A0 );
C 00 2 (A0 B 0 ) astfel încât dreptele A0 A00 ; B 0 B 00 ; C 0 C 00 sunt concurente, atunci dreptele
AA00 ; BB 00 ; CC 00 sunt concurente.
Demonstraţie. Fie fXg = AA00 \ BC; fY g = BB 00 \ AC; fZg = CC 00 \ AB (Fig.

a patrulaterului BCB 0 C 0
2.51). Din teorema lui Menelaus (pentru patrulatere) aplicat¼
Figura 2.51: Teorema lui Döttl
şi punctelor coliniare X; A; A00 ; A avem:

BX CA B 0 A00 C 0 A
= 1;
XC AB 0 A00 C 0 AB
de unde
BX AB 0 AB A00 C 0
= : (1)
XC AC 0 AC A00 B 0
Analog,
CY BC 0 BC B 00 A0
= (2)
YA BA0 BA B 00 C 0
47
al Premiului Nobel
Teorema lui Van - Aubel 100
şi
AZ CA0 CA C 00 B 0
= : (3)
ZB CB 0 CB C 00 A0
Deoarece dreptele AA0 ; BB 0 ; CC 0 ; respectiv A0 A00 ; B 0 B 00 ; C 0 C 00 sunt concurente, din
teorema lui Ceva rezult¼
a:
A0 B B 0 C C 0A
= 1 (4)
A0 C B 0 A C 0B
A B 0 B 00 C 0
00 C 00 A0
= 1:
A00 C 0 B 00 A0 C 00 B 0
Înmulţind relaţiile (1), (2) şi (3) membru cu membru şi ţinând cont de relaţiile (4)
rezult¼
a
BX Y C ZA
= 1;
XC Y A ZB
iar din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼ a dreptele AA00 ; BB 00 ; CC 00 sunt concurente.
a c¼
2.30 Teorema lui Van - Aubel
aţând matematica, înveţi sa gandeşti.” –Grigore Moisil48

„Înv¼
Teorema 134 (Van-Aubel49 ) Dac¼a AD; BE şi CF sunt trei ceviene concurente într-
un punct P interior triunghiului ABC, atunci
AP AF AE
= + :
PD F B EC
A A A +A
Demonstraţie. Avem: PAP [AP B] [AP C] [AP B] [AP C]
D = A[BP D] = A[P CD] = A[BP D] +A[P CD] de unde rezult¼
a
c¼
a (Fig. 2.52):
AP A[AP B] + A[AP C] A[AP B] A[AP C]
= = + (1)
PD A[BP C] A[BP C] A[BP C]
Dar
AF A[ACF ] A[AP F ] A[ACF ] A[AP F ] A[AP C]
= = = = (2)
FB A[F CB] A[F P B] A[F CB] A[F P B] A[BP C]
AE A[AP B]
şi analog EC = A[BP C] (3): Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezult¼
a concluzia.
48
Academiei Române
49
Henri van Aubel (1830-1906) – profesor la Atenee din Antwerpen (Belgia)
Figura 2.52: Teorema lui Van - Aubel
Observaţia 135
1) Dac¼ a D; E; F sunt mijloacele laturilor triunghiului ABC, atunci P este centrul

de greutate al triughiului ABC şi relaţia lui Van - Aubel devine AG = 2GD:
2) Dac¼ a P este H, ortocentrul triunghiului ABC, atunci FAFB = tgB AE tgC
tgA ; EC = tgA ;
AH
relaţia lui Van Aubel devenind HD = coscos A
B cos C :
2 AE
3) Dac¼ a P este punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC, atunci FAFB = ab 2 ; EC =
c2
a2
; relaţia lui Van - Aubel devenind
AK b2 + c2
= :
KD a2
AF p a AE p a
4) Dac¼
a P este punctul lui Gergonne ; atunci FB = p b ; EC = p c; de unde
A a(p a)
= :
D (p b)(p c)
AF b2 AE b2
5) Dac¼
a P este primul punct Brocard , atunci FB = ;
c2 EC
= a2
; de unde
A a2 b2 + b2 c2
= :
D a2 c2
0, AF c2 AE c2
6) Dac¼ a P este al doilea punct al lui Brocard atunci FB = ;
a2 EC
= b2
şi
relaţia lui Van Aubel devine
A 0 b2 c2 + a2 c2
0D
= :
a2 b2
Consecinţa 136 În triunghiul ABC …e cevienele AD; BE şi CF concurente într-un

AB k AF AC k AB k
punct P astfel încât BD
DC = AC ; F B = BC AE
şi EC = BC ; k 2 R: Atunci:
AP AC k + AB k
= :
PD BC k
Demonstraţie. Not¼
am cu a; b; c lungimile laturilor BC; CA, respectiv AB. Din
AC k +AB k
teorema lui Van –Aubel rezult¼ a PAP
a c¼ AF AE
D = F B + EC = BC k
:
Observaţia 137
1) Dac¼
a pe latura BC a triunghiului ABC se consider¼
a un punct D astfel încât
BD AB k
DC = AC ; k 2 R; atunci dreapta AD se numeşte cevian¼a de rang k:
BD AB 0
2) i) Mediana AD este o cevian¼
a de rang 0, (k = 0); deoarece DC = AC = 1.
AB 1
a de rang 1, (k = 1); deoarece BD
ii) Bisectoarea AD este o cevian¼ DC = AC .
BD AB 2
iii) Simediana AD este o cevian¼a de rang 2, (k = 2), deoarece DC = AC .
iv) Antibisectoarea AD este o cevian¼
a de rang ( 1); (k = 1); deoarece BD
DC =
AB 1
AC :
Teorema 138 Dac¼a P este punctul de concurenţ¼a a trei ceviene de rang k şi M este
un punct din planul triunghiului ABC; atunci
! ! !
! ak M A + bk M B + ck M C
MP = :
ak + bk + ck
Demonstraţie. Fie cevienele AD; BE şi CF ceviene de rang k (Fig. 2.53). În
Figura 2.53: Teorema lui Van-Aubel - ceviene de rang k
! ! !
M A+ M B AP AP
triunghiul M AD: M P = 1+ ; unde = PD: Conform corolarului 136, PD =
bk +ck
ak
; deci
! !
! ak M A + (bk + ck )M D
MP = :
ak + bk + ck
BD AB k c k
În triunghiul M BC, DC = AC = b ; deci
! c k ! ! !
! MB + b MC bk M D + ck M C
MD = = ;
c k bk + ck
1+ b
! ! ! !
ak M A+bk M B+ck M C
de unde M P = ak +bk +ck
:
Observaţia 139 Cazuri particulare:
1) Pentru k = 0; P G relaţia din teorem¼

a devine:
! ! !
! MA + MB + MC
MG = :
3
2) Pentru k = 1; P I; relaţia din teorem¼
a devine:
! ! !
! aM A + bM B + cM C
MI = :
a+b+c
3) Pentru k = 2; P K (punctul lui Lemoine), relaţia din teorem¼
a devine:
! ! !
! a2 M A + b2 M B + c2 M C
MK = :
a2 + b2 + c2
4) Pentru k = 1; P Z (punctul de recurenţ¼
a al antibisectoarelor), relaţia din
teorem¼a devine: ! ! !
! bcM A + acM B + abM C
MZ = :
ab + bc + ac
Teorema 140 Fie P punctul de concurenţ¼a a trei ceviene de rang k; M un punct din
planul unui triunghi ABC. Atunci:
ak M A2 + bk M B 2 + ck M C 2 ak bk ck (a2 k + b2 k + c2 k)
MP2 = :
ak + bk + ck (ak + bk + ck )2
Demonstraţie.Utilizând teorema precedent¼

a avem:
! ! ! !
M P M P = M P 2 = (a2k M A2 + b2k M B 2 + c2k M C 2 + 2ak bk M A M B
! ! ! ! 1
+2bk ck M B M C + 2ak ck M A M C)
(ak + bk + ck )2
Dar
! ! \ M A2 + M B 2 AB 2
M A M B = M A M B cos AM B = MA MB
2M A M B
1
= (M A2 + M B 2 AB 2 )
2
şi analoagele. Înlocuind în relaţia precedent¼
a va da relaţia cerut¼
a.
Consecinţa 141 Cazuri particulare:
1) Pentru k = 0; P G , relaţia din teorem¼

a devine:
M A2 + M B 2 + M C 2 a2 + b2 + c2
M G2 =
3 9
2) Pentru k = 1; P I; relaţia devine:
aM A2 + bM B 2 + cM C 2 abc
M I2 = :
a+b+c
3) Pentru k = 2; P K; relaţia devine:
a2 M A2 + b2 M B 2 + c2 M C 2 3a2 b2 c2
M K2 = :
a2 + b2 + c2 (a2 + b2 + c2 )2
4) Pentru k = 1; P Z; relaţia devine:
bcM A2 + acM B 2 + abM C 2 abc(a3 + b3 + c3 )

M Z2 = :
ab + bc + ac (ab + bc + ac)2
Teorema 142 În triunghiul ABC …e cevienele de ordin k: AD; BF şi CE (k 2 R)

concurente într-un punct P . Dac¼a M 2 (AB) şi N 2 (AC) dreapta M N trece prin P
dac¼a şi numai dac¼a:
MB NC
bk + ck = ak ;
MA NA
(unde a; b; c sunt lungimile laturilor BC; CA; respectiv AB):
Demonstraţie. Utilizând teorema transversalei în triunghiul ABC cu ceviana AD

şi secanta M N rezult¼
a
M B DC N C BD PD
+ = (1)
M A BC N A BC PA
Din relaţia lui Van-Aubel avem:
AE AF AP
+ = ;
EB F C PD
bk +ck AP
adic¼
a ak
= PD, deci
PD ak
= k :
AP b + ck
DC bk
Din BD = ck
rezult¼
a:
DC bk BD ck
= k şi = : (2)
BC b + ck BC bk + ck
MB NC
a concluzia. Reciproc, …e bk
Din relaţiile (1) şi (2) rezult¼ MA + ck NA = ak : Fie
fRg = M N \ AD: Atunci,
M B DC N C BD RD
+ = :
M A BC N A BC RA
b k MB c k NC
Din ipotez¼
a avem a MA + a NA = 1; adic¼
a
AE M B AF NC
+ = 1:
EB M A F C NA
Din teorema lui Menelaus aplicat¼

a în triunghiul ABD şi transversala EC rezult¼
a
AE AP DC
=
EB P D BC
şi analog
AF AP BD
= :
FC P D BC
Atunci,
M B DC N C BD PD
+ = ;
M A BC N A BC PA
PD RD
deci PA = RA ; de unde rezult¼
a c¼
aP R:
Consecinţa 143 Cazuri particulare:
1) Dac¼
aP G; atunci k = 0: Dreapta M N trece prin G dac¼
a şi numai dac¼
a
MB NC
+ = 1:
MA NA
2) Dac¼
aP I; atunci k = 1. Dreapta M N trece prin I dac¼
a şi numai dac¼
a
MB NC
b +c = a:
MA NA
3) Dac¼
a P K; atunci k = 2. Dreapta M N trece prin punctul lui Lemoine al
triunghiului ABC dac¼
a şi numai dac¼
a
MB NC
b2 + c2 = a2 :
MA NA
4) Dac¼
a P Z (punctul de concurenţ¼a al antibisectoarelor), atunci k = 1.
Dreapta M N trece prin Z dac¼
a şi numai dac¼
a
1 MB 1 NC 1
+ = :
b MA c NA a
Teorema 144 Orice cevian¼a de ordinul k este locul geometric al punctelor pentru care
distanţele la dou¼a laturi ale triunghiului sunt proporţionale cu acele laturi la puterea
(k 1):
Demonstraţie. Fie AD o cevian¼ a de ordinul k, D 2 (BC); M 2 (AD), iar M1 ;

M2 ; M3 proiecţiile lui M pe AC; AB, respectiv BC (Fig. 2.54). Not¼ am cu x; y; z
lungimile segmentelor M M1 ; M M2 şi M M3 , iar cu 1 şi 2 m¼
asurile unghiurilor
c k
^BAD, respectiv ^CAD: Avem: BD DC = b ;
A[BAD] BD AD c sin 1 c sin 1

= = = ;
A[DAC] DC AD b sin 2 b sin 2
de unde
sin 1 c k 1
= : (1)
sin 2 b
z y z
Figura 2.54: ak 1 = bk 1 = ck 1
z y
Din triunghiurile dreptunghice AM2 M şi AM3 M rezult¼
a sin 1 = AM şi sin 2 = AM ;
de unde
sin 1 z
= : (2)
sin 2 y
z y z y
a ck 1 = bk 1 : Analog, se arat¼
a c¼
a ak 1 = bk 1 ; de unde
z y z
= = k 1:
ak 1 bk 1 c
Teorema 145 Fie AD; BE; CF ceviene de ordinul k în triunghiul ABC, fM g =

AD \ BE \ CF şi x; y; z proiecţiile lui M pe laturile BC; CA, respectiv AB. Atunci,
z y z 2A[ABC]
= = = :
ak 1 bk 1 ck 1 ak + bk + ck
z y z
Demonstraţie. Din ak 1 = bk 1 = ck 1 rezult¼
a
ax by cz ax + by + cz 2A[ABC]
k
= k = k = k k k
= k :
a b c a +b +c a + bk + ck
Teorema lui Descartes 107
2.31 Teorema lui Descartes
a în libertatea sa.”- Georg Cantor50

„Esenţa Matematicii const¼
Teorema 146 Fie triunghiul ABC şi I centrul cercului înscris în acest triunghi. Exis-
t¼a doar trei cercuri care s¼a aib¼a centrele în vârfurile triunghiului, sunt tangente exte-
rioare dou¼a câte dou¼a şi I are puteri egale faţ¼a de cele trei cercuri.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 punctele de tangenţ¼

a dintre cele trei cercuri (Fig.
2.55). Evident, punctele de tangenţ¼ a sunt situate pe laturile triunghiului. Notând
Figura 2.55: Cercuri tangente
AB 0 = AC 0 = r1 , BA0 = BC 0 = r2 şi CA0 = CB 0 = r3 obţinem r2 + r3 = a; r3 + r1 =

b; r1 + r2 = c, de unde r1 = p a; r2 = p b; r3 = p c (p = r1 + r2 + r3 …ind
semiperimetrul triunghiului ABC) relaţii care arat¼ a c¼
a cercurile sunt unic determinate.
Punctele A0 ; B 0 ; C 0 coincid cu punctele de tangenţ¼a ale cercului înscris cu laturile
triunghiului (vezi „Cercul înscris”[14]), deci I are puteri egale faţ¼
a de cele trei cercuri.
Teorema 147 Dac¼a r este raza cercului înscris în triunghiul ABC, atunci
r1 r2 r3
r2 = :
r1 + r2 + r3
50
Georg Cantor (1845-1918) – matematician german, creator al teoriei mulţimilor
Demonstraţie. Din relaţiile

A2[ABC] = p(p a)(p b)(p c) = (r1 + r2 + r3 )r1 r2 r3
şi A[ABC] = rp rezult¼a concluzia.
Fie patru cercuri {1 ; {2 ; {3 ; {4 tangente dou¼ a câte dou¼ a în şase puncte distincte.
Fiec¼arui cerc îi corespunde num¼ arul "i = R1 ; i = 1; 4, unde Ri reprezint¼a raza cercului
i
{i , i = 1; 4: Dac¼
a toate cercurile sunt tangente exterior, atunci numerele "i se consider¼
a
cu semnul „+”, (Fig. 2.55), iar dac¼ a trei dintre aceste cercuri sunt tangente interior
celui de-al patrulea cerc, atunci num¼ arul "i corespunz¼ator cercului ce are raza de
1
lungime maxim¼ a este egal¼
a cu "i = R (Fig. 2.56).
i
Figura 2.56: "i = 1=Ri
Teorema 148 (Descartes51 ) Este adev¼arat¼a relaţia:

2("21 + "22 + "23 + "24 ) = ("1 + "2 + "3 + "4 )2 :
0 0
Demonstraţie. Soluţia 1. Cercurilor {1 ; {2 ; {3 ; {4 le corespund cercurile C1 ; C2 ;
0 0
C3 ; C3 , tangente dou¼a câte dou¼a în şase puncte (Fig. 2.57) şi not¼ am cu i numerele
1 0 0 0
0 ; i = 1; 4, unde Ri sunt razele cercurilor Ci ; i = 1; 4. Cercul C1 - de exemplu – are
Ri
trei puncte de tangenţ¼ a în comun cu cercurile {2 ; {3 ; {4 ; analog se de…nesc cercurile
0 0 0 0
a A; B; C sunt centrele cercurilor {1 ; {2 , respectiv {3 , atunci C4 este
C2 ; C3 ; C3 . Dac¼
cercul înscris sau un cerc exînscris al triunghiului ABC. Corespunz¼ ator primului caz
1 1 1 1
(Fig. 2.55) avem: "1 = p a ; "2 = p b ; "3 = p c ; 4 = r , iar corespunz¼ ator celui de-al
1 1 1 1
doilea caz avem: "1 = p ; "2 = p c ; "3 = p b ; 4 = ra . Atunci:
1 1 1
"2 "3 + "1 "2 + "1 "3 = + + "1 "2 "3
"1 "2 "3
51
René Descartes (1596-1650) – matematician şi …losof francez, contribuţii în geometrie
Figura 2.57: Teorema lui Descartes
(p a) + (p b) + (p c) p 1 2
= = = = 4
(p a)(p b)(p c) (p a)(p b)(p c) r2
(în primul caz); sau "2 "3 + "1 "2 + "1 "3 = p(pp c)(p
b c
b) = p(p pb(pa c) = 24 , deci "2 "3 +
"1 "2 + "1 "3 = 24 . Analog se arat¼a c¼
a 2 3+ 3 1+ 1
2
2 = "4 , iar permutând indicii se
obţine alt¼a relaţie derivat¼
a. Atunci,
X 4
X 4
X
2
("1 +"2 +"3 +"4 ) = "21 +"22 +"23 +"24 +2 "i "j = "2i + 2
i = ( 1+ 2 + 3 + 4)
2
1 i<j 4 i=1 i=1
(datorit¼
a simetriei relaţiilor precedente), de unde
"1 + "2 + "3 + "4 = 1 + 2 + 3 + 4 > 0;
("1 + "2 + "3 "4 )("1 + "2 + "3 + "4 ) = ("1 + "2 + "3 )2 "24 = "21 + "22 + "23 "24 2 2
4
2
=( 2 3 + 3 4 + 4 2 )+( 1 3 + 3 4 + 4 1 )+( 1 2 + 2 4 + 1 4 ) ( 1 2 + 2 3 + 3 1 )+2 4
2
= 2( 1 4 + 2 4 + 3 4) +2 4 = 2 4( 1 + 2 + 3 + 4) = 2 4 ("1 + "2 + "3 + "4 )
de unde "1 + "2 + "3 "4 = 2 4 . Analog se arat¼ a c¼

a "1 + "2 + "3 + "4 = 2 1 ,
"1 "2 + "3 + "4 = 2 2 , "1 + "2 "3 + "4 = 2 3 . Ridicând relaţiile precedente la
p¼ a: "21 + "22 + "23 + "24 = 21 + 22 + 23 + 24 , de unde
atrat şi sumându-le rezult¼
4
X 4
X
2("21 + "22 + "23 + "24 ) = "2i + 2
i = ("1 + "2 + "3 + "4 )2 :
i=1 i=1
Soluţia 2. Fie A; B; C; D centrele cercurilor {1 ; {2 ; {3 ; {4 şi R1 ; R2 ; R3 ; R4 razele acestor

cercuri. Semiperimetrul triunghiului BCD este egal cu R2 + R3 + R4 . Din teorema
cosinusului şi formula unghiului pe jum¼ atate rezult¼ a:
\
BDC \
1 + cos BDC R4 (R2 + R3 + R4 )
cos2 = =
2 2 (R2 + R4 )(R3 + R4 )
şi
1 \
cos BDC R2 R3
sin2 = =
2 (R2 + R4 )(R3 + R4 )
Utilizând egalitatea sin2 x sin2 y sin2 z+2 sin x sin y sin z = 0 pentru x = 21 m(^BDC);
y = 12 m(ÂDC); z = 12 m(ÂDB) relaţia precedent¼ a devine:
R2 R3 R1 R3 R1 R2
(R2 + R4 )(R3 + R4 ) (R1 + R4 )(R3 + R4 ) (R1 + R4 )(R2 + R4 )
p
2R1 R2 R3 R4 (R2 + R3 + R4 )
+ =0
(R1 + R4 )(R2 + R4 )(R3 + R4 )
sau s
R 1 + R4 R2 + R4 R 3 + R4 R4 (R2 + R3 + R4 )
+2 = 0;
R1 R2 R3 R2 R3
p
a cu "1 "2 "3 "4 + 2 "2 "3 + "3 "4 + "4 "2 = 0. Atunci
egalitate echivalent¼
("1 + "2 + "3 + "4 )2 = ("1 "2 "3 "4 )2 + 4("1 "2 + "1 "3 + "1 "4 )
+4("2 "3 +"3 "4 +"4 "2 )+4("1 "2 +"1 "3 +"1 "4 ) = 2("1 +"2 +"3 +"4 )2 2("21 +"22 +"23 +"24 )
de unde rezult¼a 2("21 + "22 + "23 + "24 ) = ("1 + "2 + "3 + "4 )2 :
Cantit¼
aţile "i şi i , i = 1; 4 se numesc numerele lui Beecroft.
Teorema 149 Sunt adev¼arate relaţiile:
i ) "1 + 1 = "2 + 2 = "3 + 3 = "4 + 4;
ii ) "1 1 + "2 2 + "3 3 + "4 4 = 0:

Demonstraţie. i) Avem "1 + "2 + "3 + "4 = 2 1 , deci
1
("1 + "2 + "3 + "4 ) = 1 + "1 = "2 + 2 = "3 + 3 = "4 + 4:
2
ii) Avem:
4 4 4 4
!2 4
X X X 1 X X
"i i = "i ("i + i) "2i = "i + "2i = 0:
2
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1
Teorema lui Pompeiu 111
2.32 Teorema lui Pompeiu
„Dimitrie Pompeiu ştia s¼ a lucrurile vechi cu ochi noi.” –Paul Montel52

a priveasc¼
Teorema 150 (Pompeiu53 ) Fie triunghiul echilateral ABC şi M un punct în planul
s¼au ce nu aparţine cercului circumscris triunghiului. Distanţele M A; M B; M C repre-
zint¼a lungimile laturilor unui triunghi.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M 0 punctul obţinut din M prin rotaţia de centru
A şi unghi de 60 . Atunci M M 0 M A (deoarece triunghiul AM M 0 este echilateral).
Din congruenţa triunghiurilor BAM şi CAM 0 (AM AM 0 , BA CA, m(BAM \) =
\0 ) =60 +m(CAM
m(CAM \ )), rezult¼ 0
a M B CM ; deci lungimile laturilor triunghiului
0
M M C sunt egale cu cele ale segmentelor M A; M B; M C (Fig. 2.58). Dac¼ a punctul
Figura 2.58: Teorema lui Pompeiu
M se a‡a¼ pe centrul cercului circumscris triunghiului echilateral ABC, atunci conform

teoremei lui Schooten segmentul cu cea mai mare lungime dintre segmentele M A; M B,
şi M C au lungimea egal¼a cu suma lungimilor celorlalte dou¼ a.
Soluţia 2. Not¼
am cu litere mici a…xele punctelor corespunz¼ atoare. Plecând de la
relaţia evident¼a:
(m a)(b c) + (m b)(c a) + (m c)(a b) = 0 (1)
rezult¼
a: (m a)(b c) = (m b)(c a) (m c)(a b): Trecând la modul în
egalitatea precedent¼
a obţinem:
j(m a)(b c)j = j(m b)(c a) + (m c)(a b)j
52
Paul Montel (1876-1975) – matematician francez, membru al Academiei Franceze, contribuţii în
analiza matematic¼ a
53
Dimitrie Pompeiu (1873-1954) –matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru
al Academiei Române, contribuţii importante în analiza matematic¼
a
Teorema lui Erdös –Mordell 112
j(m b)(c a)j + j(m c)(a b)j ;

de unde:
j(m a)j j(m b)j + j(m c)j ;
adic¼
a MA M B + M C: Cum M nu aparţine cercului circumscris triunghiului ABC
rezult¼
a
M A < M B + M C:
Din simetria relaţiei (1) rezult¼
a inegalit¼
aţile M B < M C + M A şi M C < M A + M B,
adic¼
a segmentele M A; M B; M C determin¼ a un triunghi.
2.33 Teorema lui Erdös –Mordell
„Nu poate exista un limbaj mai universal şi mai simplu, mai lipsit de greşeli şi de confuzii,
adic¼a mai demn de a exprima raporturile invariabile dintre realit¼ aţile naturale. Matematica
este tot atât de cuprinz¼ atoare ca îns¼
aşi natura. Ea de…neşte toate raporturile sensibile, m¼ asoar¼
a
timpul, spaţiile, forţele şi temperaturile. Ştiinţa aceasta di…cil¼ a se formeaz¼ a cu încetul, dar
p¼astreaz¼
a toate principiile odat¼ a ce şi le-a însuşit. Ea creşte şi se consolideaz¼ a f¼
ar¼
a încetare,
în mijlocul atâtor erori ale spiritului uman.” - Baptiste Joseph Fourier 54
Teorema 151 Dac¼a P este un punct în interiorul unui triunghi ABC, atunci
PA + PB + PC 2(P A1 + P B1 + P C1 );
unde A1 ; B1 ; C1 sunt proiecţiile punctului P pe laturile BC; AC; BA ale triunghiului

ABC.
Demonstraţie. Soluţia 1. Not¼ am cu a0 ; b0 ; c0 lungimile segmentelor P A; P B; P C

şi cu x; y; z lungimile segmentelor P A1 ; P B1 ; P C1 (Fig. 2.59): Din teorema cosinusului
în triunghiul P B1 C1 rezult¼ a:
p
B1 C1 = y 2 + z 2 + 2yz cos A: (1)
Cum patrulaterul AC1 P B1 este inscriptibil, rezult¼

a
ÂB1 C1 = ÂP C1 : (2)
Deoarece sin ÂP C1 = AC1

AP , atunci P A = a0 = B 1 C1
sin A de unde
p
0 y 2 + z 2 + 2yz cos A
a = :
sin A
54
Baptiste Joseph Fourier (1768-1830) – matematician şi …zician francez, membru al Academiei
Franceze, contribuţii în toate domeniile matematicii
Figura 2.59: Teorema lui Erdös –Mordell
p p
x2 +z 2 +2xz cos B x2 +y 2 +2xy cos C
Analog se arat¼ a b0 =
a c¼ sin B ; c0 = sin C , de unde rezult¼
a:
p
0 0 0 (y sin C + z sin B)2 + (y cos C z cos B)2
P A + P B + P C = a +b +c =
sin A
p p
(z sin A + x sin C)2 + (z cos A x cos C)2 (x sin B + y sin A)2 + (x cos B y cos A)2
+ +
sin B sin C
şi de aici avem:
y sin C + z sin B z sin A + x sin C x sin B + y sin A
a0 + b0 + c0 + + ;
sin A sin B sin C
adic¼
a
sin C sin A sin B sin A sin B sin C
a0 + b0 + c0 y + +z + +x + ;
sin A sin C sin A sin B sin C sin B
deci a0 + b0 + c0 2(x + y + z) (unde am utilizat inegalitatea xy + xy 2; 8x; y > 0), cu

egalitate dac¼a triunghiul ABC este echilateral.
Soluţia 2. Fie B2 şi C2 proiecţiile punctelor B şi C pe dreapta B1 C1 : Avem
BC B2 C2 = B2 C1 + C1 B1 + B1 C20 : (1)
Cum ^B2 C1 B = ÂC1 P = ÂP B1 ; rezult¼a c¼

a triunghiurile dreptunghice BB2 C1 şi
AB1 P sunt asemenea, de unde rezult¼
a c¼
a
BC1
B2 C1 = P B1 (2)
AP
şi analog se arat¼a c¼a B1 C2 = P C1 BAP 1C
(3). Cum patrulaterul AC1 P B1 este ins-
criptibil, din inegalitatea lui Ptolemeu rezult¼
a: AC1 P B1 + AB1 P C1 = AP B1 C1 ;
de unde
P B1 P C1
B1 C1 = AC1 + AB1 : (4)
AP AP
Din relaţiile (1); (2); (3) şi (4) rezult¼

a:
P B1 P B1 P C1 P C1
BC BC1 + AC1 + AB1 + B1 C ;
AP AP AP AP
de unde:
BC AP P B1 (BC1 + C1 A) + P C1 (AB1 + B1 C)
inegalitate echivalent¼
a cu BC AP P B1 AB + P C1 AC, deci
AB AC
AP P B1+ P C1 : (5)
BC BC
Urm¼
arind acelaşi raţionament se obţin inegalit¼
aţile:
BA BC
BP P A1 + P C1 ; (6)
AC AC
AC BC
PC P A1 + P B1 : (7)
AB AB
x y
Sumând inegalit¼
aţile (5); (6); (7) şi ţinem cont de inegalitatea y + x 2; 8x; y > 0,
rezult¼
a:
AB AC AB BC AC BC
PA + PB + PC + P A1 + + P B2+ + P C2
AC AB BC AB BC CA
2(P A1 +P B 1 +P C 1 )
Consecinţa 152 Dac¼a triunghiul ABC este ascuţitunghic şi H este ortocentrul triun-
ghiului ABC, atunci
HA + HB + HC 6r;
unde r este raza cercului înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Dac¼ a triunghiul ABC este ascuţitunghic şi P coincide cu orto-
centrul H al triunghiuluiABC din inegalitatea lui Erdös obţinem:
HA + HB + HC 2(HA1 + HB1 + HC1 ): (1)
Dac¼
a ha ; hb ; hc sunt lungimile în¼
alţimilor triunghiului ABC, atunci (1) devine:
HA + HB + HC 2(ha HA + hb HB + hc HC);
adic¼
a
2
HA + HB + HC (ha + hb + hc );
3
de unde se obţine inegalitatea
2 2S 2S 2S 4S 1 1 1
HA + HB + HC + + = + + :
3 a b c 3 a b c
Aplicând inegalitatea mediilor rezult¼
a:
4S 9 12S
HA + HB + HC = = 6r;
3 a+b+c 2p
deci: HA + HB + HC 6r.
Consecinţa 153 Într-un triunghi ascuţitunghic ABC,

3
cos A + cos B + cos C :
2
Demonstraţie. Dac¼ a P coincide cu centrul cercului circumscris (O) al triunghiului
ascuţitunghic ABC, avem:
"r r r #
2
a2 2
b2 2
c2
3R 2(OA1 + OB1 + OC1 ) = 2 R + R + R ;
4 4 4
adic¼
a: p p p
3R 4R2 a2 + 4R2 b2 + 4R2 c2 ;
inegalitate echivalent¼
a cu 3R 2R(cos A + cos B + cos C), de unde rezult¼
a concluzia
(am ţinut cont de a = 2R sin A şi de relaţiile analoage).
Consecinţa 154 Dac¼a triunghiul ABC este ascuţitunghic şi H este ortocentrul tri-
unghiului atunci HA + HB + HC 3R.
Demonstraţie. Avem: HA + HB + HC = 2R(cos A + cos B + cos C) 2R 3=2 =

3R.
Consecinţa 155 În orice triunghi ABC este adev¼ar¼at¼a relaţia: 2r R (Relaţia lui
Euler):
Demonstraţie. Din consecinţele precedente rezult¼

a 6r HA + HB + HC 3R;
de unde obţinem concluzia.
Consecinţa 156 Dac¼a I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci
6r AI + BI + CI 4R 2r:
Demonstraţie. Dac¼ a P coincide cu centrul cercului înscris I al triunghiului ABC,

atunci relaţia lui Erdös devine:
AI + BI + CI 6r: (1)
r
Cu AI = sin A
şi analoagele rezult¼
a
2
!
1 1 1
AI + BI + CI = r A
+ B
+
sin 2 sin 2 sin C2
!
sin A2 sin B2 + sin B2 sin C2 + sin C2 sin A2
= r :
sin A2 sin B2 sin C2
Ţinând cont c¼ a sin A2 sin B2 sin C2 = r

4R şi de inegalitatea xy + yz + zx x2 + y 2 +
z 2 ; 8x; y; z 2 R rezult¼a:
4R A B C
AI + BI + CI r sin2 + sin2 + sin2
r 2 2 2
1 cos A 1 cos B 1 cos C
= 4R + + ;
2 2 2
de unde:
A B C
AI + BI + CI 2R [3 (cos A + cos B + cos C)] = 2R 3 1 4 sin sin sin ;
2 2 2
deci
r
AI + BI + CI 2R 2 = 4R 2r: (2)
R
a concluzia.
Teorema 157 Dac¼a G este centrul de greutate al triunghiului ABC, atunci
GA + GB + GC 6r:
Demonstraţie. Dac¼ a punctul P coincide cu centrul de greutate al triunghiului

ABC, relaţia lui Erdös devine: GA + GB + GC 2(GA1 + GB1 + GC1 ). Ţinând cont
a GA1 = 13 ha şi de relaţiile analoage avem:
de faptul c¼
2 2 2S 2S 2S
GA + GB + GC (ha + hb + hc ) = + + ;
3 3 a b c
adic¼
a:
4S 1 1 1 4S 9 12S
GA + GB + GC + + = = 6r:
3 a b c 3 a+b+c 2p
Consecinţa 158 Dac¼a P este un punct în interiorul unui triunghi ABC, atunci
P Am + P B m + P C m 2(P Am m m
1 + P B1 + P C1 ); 8m 2 N ;
unde A1 ; B1 ; C1 sunt proiecţiile punctului P pe laturile BC; AC; BA ale triunghiului

ABC.
Demonstraţie. Din teorema lui Erdös rezult¼

a: P A y sin C sin B
sin A + z sin A şi analoagele.
Obţinem:
sinm C sinm A sinm C sinm B
P Am + P B m + P C m xm + + ym +
sin A sinm C
m m
sin B sinm C
sinm B sinm A
+z m + 2 (xm + y m + z m ) ; 8m 2 N ;
sin A sinm B
m
unde am aplicat inegalitatea dintre media aritmetic¼

a şi geometric¼
a.
Teorema 159 (Generalizarea teoremei lui Erdös - Mordell) Fie P un punct arbitrar
în planul triunghiului ABC şi a0 ; b0 ; c0 distanţele de la P la vârfurile A; B, respectiv C
şi x; y; z distanţele de la P la laturile BC; CA, respectiv AB. Atunci,
b c c a a b
a0 + b0 + c0 + x+ + y+ + z;
c b a c b a
cu egalitate dac¼a P este centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie h1 lungimea în¼

alţimii duse din A pe latura BC: Avem:
2A[ABC] = a h1 = ax + by + cz:
Evident, a0 + x h1 cu egalitate dac¼
a şi numai dac¼
a punctul P aparţine în¼
alţimii din
A. Avem aa0 + ax ah1 = ax + by + cz, de unde aa0 by + cz (1). Fie AB 0 C 0
simetricul triunghiului ABC faţ¼
a de bisectoarea unghiului A (Fig. 2.60). Atunci,
Figura 2.60: Generalizarea teoremei lui Erdös - Mordell
aplicând inegalitatea (1) pentru triunghiul AB 0 C 0 obţinem: aa0 cy + bz; adic¼

a
c b
a0 y + z; (2)
a a
cu egalitate dac¼
a punctul P aparţine în¼alţimii din A a triunghiului AB 0 C 0 , dreapt¼
a ce
trece prin centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Analog, se obţin relaţiile:
a c
b0 z + x; (3)
b b
b a
c0 x + y: (4)
c c
Sumând inegalit¼
aţile (2), (3) şi (4) rezult¼
a concluzia.
Observaţia 160 Dac¼a P este un punct interior triunghiului ABC, x; y; z > 0, avem:
a0 + b0 + c0 2(x + y + z) (unde am utilizat faptul c¼a ab + ab 2; 8a; b > 0) care este
inegalitatea lui Erdös-Mordell. Egalitatea are loc dac¼a a = b = c, adic¼a dac¼a triunghiul
ABC este echilateral şi P este centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
Teorema 161 (Barrow) Dac¼a P este un punct interior triunghiului ABC, atunci
PA + PB + PC 2(P A0 + P B 0 + P C 0 );
unde P A0 ; P B 0 ; P C 0 sunt bisectoarele unghiurilor ^BP C; ^CP A; ÂP B (A0 2
(BC); B 0 2 (AC); C 0 2 (AB)).
Figura 2.61: Teorema lui Barrow
Demonstraţie. Not¼ am cu a; b; c lungimile segmentelor P A; P B; respectiv P C şi

cu ; ; m¼ asurile unghiurilor ^BP C; ^CP A; respectiv ÂP B (Fig. 2.61). Prin
A[XY Z] înţelegem aria triunghiului XY Z. Din A[P BC] = A[P BA0 ] + A[P CA0 ] rezult¼
a:
P B P C sin = P B P A0 sin + P C P A0 sin ;

2 2
2bc 2 p
deci P A0 = b+c cos 2 . Utilizând inegalitatea 1
+ y1
xy; x; y > 0, rezult¼
a
x
p
P A0 bc cos
2
şi analoagele. Atunci,
p p p
2(P A0 + P B 0 + P C 0 ) 2 bc cos + 2 ca cos + 2 ab cos (*)
2 2 2
R¼
amâne s¼
a demonstr¼
am c¼
a
p p p
a+b+c 2 bc cos + 2 ac cos + 2 bc cos :
2 2 2
Deoarece + + = 2 rezult¼
a
cos = cos + = cos cos + sin sin ;

2 2 2 2 2 2 2
inegalitatea de mai sus …ind echivalent¼

a cu:
p 2 p
p p p
a sin b sin + a cos b cos c 0;
2 2 2 2
ceea ce este adev¼arat. Egalitatea din ( ) se obţine pentru a = b = c, adic¼

a P este
centrul cercului circumscris triunghiului.
Teorema 162 (Generalizare a teoremei lui Erdös55 ) Fie 1 ; 2 ; 3 2 R+ şi t 2 [0; 1] ;

iar P un punct în interiorul triunghiului ABC: Se noteaz¼a distanţele P A; P B; P C cu
x1 ; x2 ; respectiv x3 şi cu d1 ; d2 ; d3 distanţele de la laturile AB; BC; respectiv CA.
Atunci:
p dt1 dt dt
t t t
1 x1 + 2 x2 + 3 x3 2t 1 2 3 p + p2 + p3 ;
1 2 3
cu egalitate dac¼a şi numai dac¼a a2t

1
= 2
b2t
= c2t
3
şi P este centrul cercului circumscris
triunghiului ABC:
Demonstraţie. Se cunoaşte c¼
a
c b a c b b
x1 d1 + d3 ; x2 d 3 + d 1 ; x3 d1 + d2 :
a a b b c a
Pentru 0 < t < 1 rezult¼
a
!t
c c t b t
a d1 + ab d3 dt1 + dt3
xt1 t
2 2t a a
2 2
1
şi analoagele. Utilizând inegalitatea x + x 2 pentru x > 0 rezult¼
a:
t t t
1 x1 + 2 x2 + 3 x3
" #
c t b t a t c t b t a t
2 + 3 +
3 1 1 + 2
2t b c
dt1 + c a
dt2 + a b
dt3
2 2 2
p p p
2t ( 2 3 dt1 + 3 1 dt2 + 1 2 dt3 ):
Observaţia 163 Dac¼a t > 1; atunci,

p dt dt dt
t t t
1 x1 + 2 x2 + 3 x3 2 1 2 3 p1 + p2 + p3 :
1 2 3
Consecinţa 164
1 2 3
p 1 1 1
t + t + t 2t 1 2 3 p t
+p t
+p t
d1 d2 d3 1 x1 2 x2 3 x3
t
p
1 2 3 2 1 2 3 xt1 xt2 xt3
+ + p + p + p
(x1 d1 )t (x2 d2 )t (x3 d3 )t (x1 x2 x3 )t 1 2 3
t t t
p t 1 1 1
1 (x1 d1 ) + 2 (x2 d2 ) + 3 (x3 d3 ) 2t 1 2 3 (d1 d2 d3 ) p t
+p t
+p t
1 d1 2 d2 3 d3
p t 1 1 1
t t t
1 d1 + 2 d2 + 3 d3 2t 1 2 3 (d1 d2 d3 ) p t
+p t
+p t
1 d1 2 d2 3 d3
55
Paul Erdös (1913-1996) –matematician ungur, profesor la Universitatea Notre Dame, contribuţii
importante în teoria numerelor şi matematici discrete
Teorema lui Fagnano 120
Consecinţa 165 Dac¼a P este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci d1 =
d2 = d3 = r şi x1 = r cos A2 ; x2 = r cos B2 ; x3 = r cos C2 : Din consecinţa precedent¼a
pentru t 2 (0; 1] şi utilizând egalitatea sin A2 sin B2 sin C2 = 4R
r
obţinem:
A B C p 2 t
1 A 1 B 1 C
t t t
1 sin + 2 sin + 3 sin 1 2 3 cost + cost + cost :
2 2 2 2R 1 2 2 2 3 2
Consecinţa 166 Dac¼a P este centrul de greutate al triunghiuluiABC, atunci di = h3i

(hi ,i = 1; 3 reprezint¼a în¼alţimile triunghiului ABC) şi x1 = AG = 23 ma ; x2 = 32 mb ;
x3 = 23 mc : Din consecinţa 164 pentru t 2 (0; 1] rezult¼a:
1 2 3 1 1 1
+ + p +p +p :
ht1 ht2 ht3 t
1 ma
t
2 mb
t
3 mc
p t p t p t
t h2 h3 h3 h1 h1 h2
Dac¼a înlocuim i = i obţinem: ma + mb + mc 3:
2.34 Teorema lui Fagnano
„În univers urla un punct de durerea unui cerc care-l înconjoar¼ anescu56
a.” - N. St¼
Teorema 167 (Fagnano57 ) Fiind dat triunghiul ascuţitunghic ABC; s¼a se determine
triunghiul înscris XY Z în triunghiul ABC ce are perimetrul minim.
Demonstraţie.
Figura 2.62: Teorema lui Fagnano (1)
56
Nichita St¼
57
Giovanni Fagnano (1715-1797) – matematician italian, contribuţii în geometrie
Soluţi a 1. Fie X 0 şi X 00 simetricele punctului X 2 (BC) faţ¼

a de laturile AC,
respectiv AB (Fig. 2.62). Atunci, XZ = ZX 00 şi XY = Y X 0 , deci perimetrul tri-
unghiului XY Z este egal cu
XY + Y Z + ZX = X 0 Y + Y Z + ZX 00 :
Dac¼
a X este …xat pe BC, atunci triunghiul cu perimetrul minim înscris în triunghiul
ABC se obţine atunci când punctele Y şi Z aparţin dreptei X 0 X 00 . Deoarece AB şi
AC sunt mediatoarele segmentelor XX 00 , respectiv XX 0 rezult¼
a
Y\
AX 0 \
Y \
AXşiXAZ \00 ;
ZAX
de unde
m(X\ \
0 AX 00 ) = 2[m(Y \ = 2m(BAC):
AX) + m(XAZ)] \
Cum AX 0 = AX = AX 00 rezult¼ a c¼a triunghiul AX 0 X 00 este isoscel. Cum unghiul

X\0 AX 00 este constant pentru orice alegere a lui X rezult¼ a toate triunghiurile AX 0 X 00
a c¼
sunt asemenea. Latura X 0 X 00 are lungimea minim¼ a atunci când latura AX 0 are
lungimea minim¼ 0 00
a. Dar AX = AX = AX care are lungimea minim¼ a atunci când
X este proiecţia lui A pe BC: Analog, Y este proiecţia lui B pe AC şi Z este proiecţia
lui C pe AB. Perimetrul minim al unui triunghi înscris este acela al triunghiului ortic.
Soluţia 2. Fie AHa ,BHb ,CHc în¼ alţimile triunghiului ABC; H ortocentrul s¼ au şi
punctele X 2 (BC), Y 2 (AC), Z 2 (AB); (Fig. 2.63). Avem:
Figura 2.63: Teorema lui Fagnano (2)
Y Z Hb Hc XZ Hc Ha XY Ha Hb
Y Z + ZX + XY = + +
Hb Hc Hc H a Ha H b
! ! ! ! ! !
Y Z Hb Hc XZ Hc Ha XY Ha Hb
+ +
Hb Hc Hc Ha Ha Hb
sau ! ! ! !
(Y Hb + Hb Hc + Hc Z) Hb Hc
Y Z + ZX + XY
Hb Hc
! ! ! ! ! ! ! !
(ZHc + Hc Ha + Ha X) Hc Ha (XHa + Ha Hb + Hb Y ) Ha Hb
+ +
Hc Ha Ha H b
! !!
! Ha Hb H a Hc
= Hb Hc + Hc Ha + Ha Hb + XHa +
Ha Hb Ha Hc
! !! ! !!
! Hb Hc H b Ha ! Hc Ha Hc Hb
+Y Hb + + ZHc + (1)
Hb Hc H b Ha Hc Ha Hc Hb
Deoarece triunghiul ABC este ascuţitunghic, în¼
alţimile sale sunt bisectoarele triunghiu-
lui ortic, deci vectorii
! ! ! ! ! !
Ha Hb Ha Hc Hb Hc Hb Ha Hc Ha H c H b
+ ; + ; +
Ha Hb Ha Hc Hb Hc Hb Ha Hc Ha H c H b
! ! !
sunt perpendiculari pe vectorii XHa , Y Hb , respectiv ZHc , deci din relaţia (1) rezult¼
a
XY + ZX + XY Hb Hc + H c Ha + Ha Hb (2)
! ! ! ! !
Dac¼a vectorii Y X, ZX, XY au aceeaşi direcţie cu vectorii Hb Hc , Hc Ha , respectiv
!
Ha Hb , atunci exist¼
a numerele pozitive ; ; astfel încât
! ! ! ! ! !
Y Z = Hb Hc ; ZX = Hc Ha ; XY = Ha Hb :
Avem
! ! ! !
H b Hc + Hc Ha + Ha Hb = 0
şi
! ! ! !
Hb Hc + Hc Ha + Ha Hb = 0 ;
! ! ! ! ! !
de unde rezult¼
a c¼
a = = , deci Y Z = Hb Hc ; ZX = Hc Ha ; XY = Ha Hb , ceea
ce implic¼
a Y Z = Hb Hc ; ZX = Hc Ha ; XY = Ha Hb : Astfel,
Y Z + ZX + XY = (Hb Hc + Hc Ha + Ha Hb ) (3)
care cu relaţia (2) ne d¼

a = 1. Atunci,
! ! ! ! ! !
Y Z = Hb Hc ; ZX = Hc Ha ; XY = Ha Hb ;
ceea ce înseamn¼a c¼a punctele X; Y; Z coincid cu punctele Ha ; Hb ; respectiv Hc . În

concluzie, cel mai mic perimetru al unui triunghi înscris este cel al triunghiului ortic.
Observaţia 168 Dac¼a m(Â) = 90 , atunci punctele Z şi Y coincid cu A, iar dac¼a
m(^BAC) > 90 , atunci triunghiul XY Z este triunghiul degenerat XAA:
Teorema lui Droz –Farny 123
2.35 Teorema lui Droz –Farny
„Dac¼
a cineva va g¼asi demonstraţia axiomei paralelelor, ar merita un diamant cât P¼ amântul de
mare. Celui care îi va reuşi aceasta, acestuia, muritori, s¼
a-i ridicaţi un monument nepieritor.”
–Farkaş Bolyai58
Teorema 169 (Droz - Farny59 ) Fie d0 şi d00 dou¼a drepte perpendiculare ce trec prin
ortocentrul H al unui triunghi ABC: Fie A0 şi A00 , B 0 şi B 00 ; C 0 şi C 00 punctele de
intersecţie ale dreptelor d0 şi d00 cu laturile BC; AC; respectiv AB. S¼a se arate c¼a
mijloacele segmentelor A0 A00 , B 0 B 00 şi C 0 C 00 sunt trei puncte coliniare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Dac¼ a triunghiul ABC este dreptunghic, teorema este

evident¼
a. Presupunem c¼ a triunghiul ABC este oarecare. Fie { cercul circumscris
triunghiului ABC, ; ; mijloacele segmentelor A0 A00 , B 0 B 00 , respectiv C 0 C 00 (Fig.
2.64). Fie Ca ; Cb ; Cc cercurile circumscrise triunghiurilor HA0 A00 , HB 0 B 00 , respectiv
Figura 2.64: Teorema lui Droz –Farny
HC 0 C 00 şi Ha (respectiv Hb ; Hc ) simetricele punctului H faţ¼

a de dreapta BC (respectiv
CA; AB). Cercurile Ca ; Cb ; Cc au centrele în punctele ; ; respectiv . Cum Ha 2 {,
H 2 Ca şi A0 A00 este diametrul în Ca; rezult¼ a c¼
a punctul Ha 2 Ca; deci punctul Ha
58
Farkaş Bolyai (1775-1856) – matematician român de origine maghiar¼ a, contribuţii fundamentale
în geometrie
59
Arnold Droz -Farny (1856-1912) – matematician elveţian, contribuţii în geometrie
Teorema lui Droz –Farny 124
aparţine cercurilor { şi Ca şi perpendicularei duse din H pe BC. Analog, Hb aparţine
cercurilor { şi Cb precum şi dreptei BH.
Fie punctul Hc simetricul lui H faţ¼ a de AB. Punctul Hc 2 {. Din lem¼ a rezult¼
a
a în punctul N 2 {. Din teorema lui
a dreptele Ha A0 ; Hb B 0 şi Hc C 0 se intersecteaz¼
c¼
Miquel aplicat¼ a triunghiului A0 N B 0 cu Ha 2 A0 N; Hb 2 N B 0 ; H 2 A0 B 0 , rezult¼a c¼
a
cercurile trec printr-un punct comun M . Analog se poate demonstra c¼ a {, Cc şi Cb
conţin punctele H şi M , de unde rezult¼ a c¼
a cercurile sunt coaxiale, deci au centrele
coliniare.
Soluţia 2. Deoarece transversalele sunt ortogonale rezult¼ a:
A0 B 0 B0C 0 C 0 A0
= = (1)
A00 B 00 B 00 C 00 C 00 A00
(vezi „Ortocentrul unui triunghi”[14]). Fie E k A00 B 00 , E 2 A00 B 0 , fDg = B 0 C 00 \ E:
00 00 00 00 0 0 0 0
Avem E = A 2B ; D = B 2C , E = A 2B ; D = B 2C (2). Din relaţiile (1) şi (2)
rezult¼
a c¼
a
E E
= :
D D
Relaţia precedent¼
a arat¼
a c¼a triunghiurile dreptunghice D şi E sunt asemenea,
deci punctele ; ; sunt coliniare.
Dreapta se numeşte dreapta Droz-Farny.
Figura 2.65: Generalizarea teoremei lui Droz - Farny

Teorema lui Steiner - Lehmus 125
Teorema 170 (Generalizarea teoremei lui Droz - Farny) Printr-un punct oarecare
P din planul unui triunghi ABC, se duc dou¼a drepte perpendiculare d0 ; d00 care in-
tersecteaz¼a laturile BC; CA; AB, respectiv în punctele (A0 ; B 0 ; C 0 ); (A00 ; B 00 ; C 00 ). Dac¼a
; ; sunt proiecţiile punctelor A0 ; B 0 ; C 0 pe dreptele P A; P B; P C, iar A1 ; B1 ; C1 sunt
punctele de intersecţie dintre dreapta d00 cu dreptele A0 ; B 0 ; respectiv C 0 , atunci mij-
loacele segmentelor A0 A1 ; B 0 B1 ; C 0 C1 sunt coliniare.
Demonstraţie. Triunghiurile P A1 A0 ; P B1 B 0 ; P C1 C 0 sunt dreptunghice. Fie ! a ;

! b ; ! c mijloacele segmentelor A0 A1 ; B 0 B1 ; C 0 C1 şi a ; b ; c mijloacele segmentelor
P A0 ; P B 0 ; P C 0 (Fig. 2.65). Dreapta A1 a intersecteaz¼ a perpendiculara în A0 pe d0
în punctul A2 şi …e B2 ; C2 punctele analog construite. Patrulaterul P A1 A0 A2 este
paralelogram deoarece laturile opuse sunt paralele şi congruente. Deci P A2 k A1 A0 şi
cum A1 A0 ?P A rezult¼ a P A2 ?P A. Fie A3 ; B3 ; C3 simetricele punctelor A2 ; B2 ; respec-
tiv C2 faţ¼ a de dreapta d0 . Atunci, patrulaterul P A1 A3 A0 este dreptunghi, deoarece
P A1 k A A3 ; P A1 = A0 A2 = A0 A3 ; P A1 ?P A0 , deci cercul circumscris al s¼
0 au este
punctul ! a - mijlocul segmentului A0 A1 : Deoarece punctele A2 ; B2 şi C2 sunt coli-
niare, rezult¼ a şi simetricele lor în raport cu dreapta d0 - punctele A3 ; B3 ; C3 - sunt
a c¼
coliniare, deci şi punctele ! a ; ! b ; ! c sunt coliniare.
Observaţia 171 Dac¼a punctul P este ortocentrul triunghiului ABC, atunci se obţine
teorema lui Droz – Farny.
2.36 Teorema lui Steiner - Lehmus
„Steiner60 este cel mai mare geometru de la Apollonius încoace.” –W. Ball
Teorema 172 (Steiner - Lehmus61 ) Un triunghi care are dou¼a bisectoare interioare
egale (m¼asurate de la vârf la latura opus¼a) este isoscel.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie BE şi CF bisectoarele unghiurilor B, respectiv

C ale ABC (Fig. 2.66). Presupunem c¼ a AB 6= AC şi anume …e AB < AC, atunci
\ \
m(ACB) < m(ABC); de unde rezult¼ a c¼
a
\
m(ACB) \
m(ABC)
< :
2 2
În triunghiurile BEC şi BF C; rezult¼
a CE > BF (1) construim paralelogramul BEGF .
m( [
ABC)
Astfel EG BF , m(F\ GE) = , F G = BE = F C, de unde m(F \ GC) =
2
m(F\ CG). Din
\
m(ABC) \
m(ACB)
\
m(F GE) = > m(F\CE) =
2 2
60
Jakob Steiner (1796 – 1863) – matematician german, profesor la Universitatea din Berlin, con-
tribuţii în geometria proiectiv¼
a
61
Daniel Lehmus (1780 –1863) – matematician german, profesor la Universitatea din Berlin
Figura 2.66: Teorema lui Steiner - Lehmus
rezult¼
a c¼
a
\ < m(ECG);
m(EGC) \
de unde: CE < EG = BF contradicţie cu (1). Deci, presupunerea f¼ acut¼

a c¼
a AB < AC
este fals¼
a. Analog se trateaz¼
a cazul în care AB > AC şi atunci rezult¼ a AB = AC,
adic¼
a triunghiul ABC este isoscel.
2bc
Soluţia 2. Utiliz¼
am faptul c¼
a la = b+c cos A2 (unde la este lungimea bisectoarei
\ Fie c¼
interioare a unghiului BAC). a lb = lc ; adic¼a
cos B2 b(a + c)
C
= :
cos 2
c(a + b)
Presupunem prin absurd c¼

a B > C, adic¼
a b > c şi atunci
c(a + b)
> 1;
b(a + c)
de unde cos B2 > cos C2 , deci B < C absurd. Analog, dac¼

a B < C se ajunge la o
contradicţie. Urmeaz¼
a c¼ \ \
a m(ABC) = m(ACB), adic¼a triunghiul ABC este isoscel.
Observaţia 173 Dac¼a bisectoarea exterioar¼a a unghiului B întâlneşte prelungirea la-

turii AC în punctul F; atunci segmentul BF se numeşte bisectoare extern¼a a lui B.
Fie CG bisectoarea extern¼a a lui C. Este uşor de demonstrat c¼a dac¼a AB = AC;
atunci F B = CG:
Reciproca (dac¼ a doua bisectoare externe ale unui triunghi sunt egale, atunci tri-
unghiul este isoscel) nu este neaparat adevarat¼
a. Un exemplu elocvent în acest sens
Figura 2.67: Triunghiul lui Emmerich
este triunghiul lui Emmerich (Fig. 2.67). Triunghiul lui Emmerich are unghiurile de
masuri egale cu 132 , 36 şi respectiv 12 şi are dou¼
a bisectoare externe egale.
\
Fie triunghiul ABC în care m(ABC) = 132 , m(CAB) \ = 36 ; m(BCA) \ = 12 .
Fie BF şi CG bisectoarele externe ale unghiurilor B, respectiv C. Avem:
\ 132180 \
m(F BA) = = 24 ; m(F BC) = 24 + 132 = 156 ;
2
\) = 12 ; m(BF
m(BCF \ C) = 180 156 12 = 12 ;
adic¼
a triunghiul F BC este isoscel, cu
F B = BC: (1)
În triunghiul BCG avem:
\ = 180 12 \ = 48 ;
m(BCG) = 84 ; m(GBC)
2
\ = 180
m(BGC) 86 48 = 48 ;
de unde rezult¼
a c¼
a triunghiul BCG este isoscel cu
CG = BC: (2)

a c¼
a F B = CG.
Teorema lui Barbilian 128
2.37 Teorema lui Barbilian
„Aleg o sfer¼
a. Centrul ei /îl mut din inim¼ a-n afar¼
a
încep deci luptele de trei,/de cinci şi seria impar¼ anescu62
a.” - Nichita St¼
Teorema 174 (D. Barbilian63 ) Fie ABC şi A0 B 0 C 0 dou¼a triunghiuri echilaterale de
acelaşi centru (O); cu vârfurile notate în acelaşi sens de rotaţie. S¼a se arate c¼a
triunghiurile sunt de trei ori omologice în ordinea: (ABC; C 0 B 0 A0 ); (ABC; B 0 A0 C 0 );
(ABC; A0 C 0 B 0 ):
Demonstraţie. Fie fA1 g = BC \ B 0 C 0 ; fA2 g = A0 C 0 \ BC; fA3 g = A0 B 0 \ BC;

fB1 g = B 0 C 0 \AC; fB2 g = A0 C 0 \AC; fB3 g = A0 B 0 \AC, fC1 g = AB \B 0 C 0 ; fC2 g =
A0 C 0 \ AB; fC3 g = A0 B 0 \ AB (Fig. 2.68): Pentru ca triunghiurile (ABC; C 0 B 0 A0 ) s¼
a
Figura 2.68: Teorema lui Barbilian
…e omologice vom ar¼ a dreptele AC 0 ; BB 0 şi CA0 sunt concurente. Din congruenţa
ata c¼
triunghiurilor OAA0 ; OBB 0 şi OCC 0 rezult¼
a
AA0 BB 0 CC 0 :
Deoarece M C2 AA0 M A3 BB 0 M B1 CC 0 ; rezult¼

a AC2 BA3 CB1 şi de aici
B1 A C2 B A3 C: (1)
62
Nichita St¼ anescu (1933 – 1983) – eseist, poet român, ales postum membru al Academiei Române
63
Dan Barbilian (1895-1961) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, con-
tribuţii în algebr¼
a şi geometrie
Teorema lui Pappus 129
Deoarece M AB2 C2 BA3 C3 CA1 B1 rezult¼

a AB2 BC3 CA1 ; de unde
B2 C C3 A A1 B; (2)
(unde am utilizat faptul c¼ a m(ÂOA0 ) = m(^BOB 0 ) = m(^COC 0 ) = m(ÂB2 A0 ) =

m(^BC3 B 0 ) = m(^CB2 C 0 )). Din teorema lui Menelaus aplicat¼
a în triunghiul ABC
şi transversalei B 0 C 0 rezult¼
a:
A1 B B1 C C1 A
= 1;
A1 C B1 A C1 B
de unde se obţine egalitatea
C1 A A1 C B1 A
= :
C1 B A1 B B1 C
Atunci,
C1 A A3 B B2 C A1 C B1 A B2 C
= =1
C1 B A3 C B2 A A1 B B1 C B2 A
(unde am utilizat relaţiile (1) şi (2)), de unde rezult¼
a c¼
a punctele C1 ; A3 şi B2 sunt
coliniare, adic¼ 0 0 0
a triunghiurile ABC şi C B A sunt omologice. Analog, se arat¼ a omologia
celorlalte perechi de triunghiuri.
2.38 Teorema lui Pappus
„Cea mai neglijat¼a teorem¼ a de existenţ¼

a în matematic¼
a este existenţa oamenilor. Matematica
a fost creat¼
a de oameni şi ea poart¼a amprenta lor.” –Hammer Presten
Teorema 175 (Pappus64 ) Fie triunghiul ABC şi punctele M 2 (BC); N 2 (AC); P 2
(BA) care împart aceste segmente în acelaşi raport. S¼a se arate c¼a triunghiurile ABC
şi M N P au acelaşi centru de greutate.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie Ma mijlocul laturii BC şi M 0 simetricul lui M

faţ¼
a de Ma (Fig. 2.69). Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC, G1 centrul
de greutate al triunghiului M N P şi G2 centrul de greutate al triunghiului M 0 N P:
Cum punctele M; N; P împart laturile triunghiului ABC în acelaşi raport, rezult¼a c¼
a
patrulaterul AP M 0 N este paralelogram de centru Q, de unde rezult¼ a GG2 k Ma M 0
a c¼
şi
3GG2 = 2Ma M 0 = M M 0 :
1
În triunghiul QM M 0 avem: G1 G2 k M M 0 şi G1 G2 = 0
3MM ; de unde rezult¼
a c¼
a
punctele G şi G1 coincid.
64
Pappus din Alexandria (290-350) – matematician grec, contribuţii în geometrie
! !
Soluţia 2 .Fie k raportul în care sunt împ¼
arţite laturile. Atunci, AP = k P B;
! ! ! !
BM = k M C; CN = k N A: Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC. Atunci,
! ! ! ! ! !
! GA + k GB ! GB + k GC ! GC + k GA
GP = ; GM = ; GN = :
1+k 1+k 1+k
! ! ! ! ! ! !
Sumând relaţiile precedente rezult¼ a: GM + GN + GP = GA + GB + GC = 0 , deci
G este şi centrul de greutate al triunghiului M N P:
Teorema 176 (Reciproca teoremei lui Pappus) Dac¼a un triunghi M N P înscris într-
un triunghi ABC are acelaşi centru de greutate ca şi triunghiul ABC, atunci vârfurile
triunghiului M N P împart laturile triunghiului ABC în acelaşi raport.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie Ma ; Mb ; Mc mijloacele laturilor triunghiului ABC,

G centrul de greutate comun triunghiurilor ABC şi M N P , iar P 0 piciorul medianei
P G a triunghiului M N P (Fig. 2.70). Vom demonstra c¼ a PAPB = BM CN
M C = N A : Evident,
Figura 2.70: Reciproca teoremei lui Pappus

PG BG
0
= = 2;
PG Mb G
deci Mb P 0 k BP . Cum Mb Ma k BP rezult¼ a punctele Mb ; P 0 ; Ma sunt coliniare.
a c¼
00 0
Fie fP g = CP \ AB. Deoarece M P 0 N P şi CP 0 P 0 P 00 rezult¼
0 a c¼
a patrulaterul
00
M CEP este paralelogram, deci M P k CE şi EP k BC, de unde M C = BP
00 00 00 BM CN
AP 00 = N A :
BM AP
Analog se arat¼ a c¼a M C = P B , de unde rezult¼a concluzia.
Soluţia 2. Not¼ am a…xele punctelor cu litere mici corespunz¼ atoare, …e PAPB =
b+cy
x; BM CN a+bx c+az
M C = y; N A = z: Atunci, p = 1+x ; m = 1+y ; n = 1+z . Trebuie s¼ a demon-
a+b+c m+n+p
str¼
am c¼ a 3 = 3 dac¼ a şi numai dac¼ a x = y = z. Dac¼ a x = y = z, atunci
evident c¼ a a + b + c = m + n + p. Reciproc, …e a + b + c = m + n + p. Atunci,
1 1 1 1 1 1
a +b +c = 0:
1+x 1+z 1+y 1+x 1+z 1+y
Cum
1 1 1 1 1 1
+ + =0
1+x 1+z 1+y 1+x 1+z 1+y
şi punctele A; B; C nu sunt coliniare, rezult¼
a c¼
a:
1 1 1 1 1 1
= = ;
1+x 1+z 1+y 1+x 1+z 1+y
de unde: x = y = z.
Teorema 177 Fie triunghiul ABC şi punctele M 2 (BC); N 2 (AC); P 2 (BA)
2 +k+1
astfel încât BM CN AP
M C = N A = P B = k; AM = ; BN = ; CP = ; = k(k+1) 2 , s¼
a se
arate c¼a:
a) 2 + 2 + 2 = (a2 + b2 + c2 ),
b) 2 2 + 2 2 + 2 2 = 2 (a2 b2 + b2 c2 + c2 a2 ),
c) 4 + 4 + 4 = 2 (a4 + b4 + c4 ):
ka a
Demonstraţie. a) Deoarece BM = k+1 ; M C = k+1 , din teorema lui Stewart
rezult¼
a
2 ka ka a
a + 2
a = b2 + c2 ;
(k + 1) k+1 k+1
de unde (k + 1)2 2 = k(k + 1)b2 + (k + 1)c2 ka2 (1). Analog,
(k + 1)2 2
= k(k + 1)c2 + (k + 1)a2 kb2 (2)
2 2 2 2 2
(k + 1) = k(k + 1)a + (k + 1)b kc : (3)
Sumând relaţiile precedente rezult¼ a 2+ 2+ 2 = (a2 + b2 + c2 ).

b) Utilizând relaţiile (1), (2) şi (3) rezult¼
a
(k + 1)4 ( 2 2
+ 2 2
+ 2 2
) = (k 2 + k + 1)2 (a2 b2 + b2 c2 + c2 a2 );
de unde 2 2 + 2 2
+ 2 2 = 2
(a2 b2 + b2 c2 + c2 a2 ):
4+ 4 4 2
c) Egalitatea + = (a4 + b4 + c4 ) rezult¼ a imediat utilizând subpunctele
a) şi b).
Teorema lui Lemoine 132
2.39 Teorema lui Lemoine
„O notaţie bun¼
a are o subtilitate şi o sugestivitate care uneori o face s¼
a par¼
a un profesor viu.”
–Bertrand Russell65
Teorema 178 Tangentele la cercul circumscris unui triunghi neisoscel în vârfurile

acestuia intersecteazâ laturile opuse în trei puncte coliniare.
Demonstraţie. Fie A1 ; B1 ; C1 punctele de intersecţie dintre tangentele date cu

laturile opuse ale triunghiului ABC (Figura 2.71). Triunghiurile A1 AB şi A1 AC au
\ \ A1 B
unghiul A1 comun şi m(A 1 AB) = m(A1 CA), deci sunt asemenea. Atunci, A1 A =
Figura 2.71: Teorema lui Lemoine
A1 A A1 B AB 2 BC 2 CA 2
AB
AC = A1 C ; de unde A1 C = AC : Analog, B 1C
B1 A = BA
C1 A
şi C 1B
= CB . Cum
A1 B B1 C C1 A
A1 C B1 A C1 B = 1; din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼
a c¼a punctele A1 ; B1 ; C1
sunt coliniare. Dreapta A1 B1 se numeşte dreapta lui Lemoine66 a triunghiului ABC.
65
Nobel pentru literatur¼
a
66
Emile Lemoine (1840-1912) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
Teorema lui Ţiţeica 133
2.40 Teorema lui Ţiţeica
„Noi vener¼am Grecia antic¼a drept leag¼an al culturii, acolo lumea a asistat pentru prima oar¼ a
la miracolul unui sistem logic în care paşii se succed cu o asemenea precizie încât propoziţiile
areau ca absolul indubitabile –am în vedere geometria lui Euclid.” –Albert Einstein67
lui ap¼
Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi Oa ; Ob ; Oc centrele cercurilor circumscrise

triunghiurilor BCH; ACH; ABH. Oa Ob Oc se numeşte triunghiul Ţiţeica, iar cer-
curile circumscrise triunghiurilor BHC; AHC; AHB se numesc cercurile Ţiţeica 68 -
( a ), ( b ), ( c ).
Teorema 179 Cercurile circumscrise triunghiurilor BHC, AHC şi AHB sunt congru-
ente cu cercul circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AH; BH; CH; Ha ; Hb ; Hc
Figura 2.72: Cercurile lui Ţiţeica
67
al Premiului Nobel
68
Gheorghe Ţiţeica (1873 – 1939) - matematician, membru titular al Academiei Române din 1913.
Teorema lui Ţiţeica 134
picioarele înalţimilor triunghiului ABC; O centrul cercului circumscris triunghiului

0
ABC şi Oa simetricul lui O faţ¼a de BC (Figura 2.72): Atunci,
0 0
AH OOa şi AH k OOa
de unde rezult¼
a c¼
a patrulaterul OOa HA este paralelogram. Deci,
0
HOa OA(= R) (i)
şi cum OCOa B este romb rezult¼

a c¼
a
0 0
Oa C = Oa B = OC = OB(= R): (ii)

a c¼
a
0 0 0
Oa C = Oa B = Oa H (= R);
0
deci Oa este centrul cercului circumscris triunghiului BHC, adic¼
a
0
Oa Oa :
Analog, Ob şi Oc sunt simetricele lui O în raport cu laturile AC, respectiv AB. Cercul
circumscris triunghiului BHC este congruent cu cercul circumscris ABC. Analog, cer-
curile circumscrise triunghiurilor AHC şi AHB sunt congruente cu cercul circumscris
triunghiului ABC.
Observaţia 180
1) Laturile triunghiului Ţiţeica conţin punctele lui Euler (A0 ; B 0 ; C 0 ) ale triunghiu-
lui ABC.
2) Distanţele de la centrul cercului circumscris triunghiului ABC la centrele Oa ; Ob ;
Oc sunt egale cu AH; BH; respectiv CH.
3) Centrele cercurilor Ţiţeica sunt simetricele centrului cercului circumscris (O) al
triunghiului ABC faţ¼ a de laturile triunghiului ABC.
4) Punctul H este centrul cercului circumscris triunghiului Ţiţeica.
Teorema lui Bottema 135
2.41 Teorema lui Bottema
„Geometria este limbajul omului... de la naşterea sa, omul nu a acţionat decât pe fundamentul
geometriei, pe care a p¼
atruns-o cu atâta claritate încât putem admite c¼ a ea este aceea care ne
69
condiţioneaz¼
a.” - Charles le Corbusier
Teorema 181 Pe laturile ABC se construiesc în exterior p¼atratele ABDE şi ACF G.
Fie M mijlocul segmentului DF . S¼a se arate c¼a triunghiurile BM C şi EM G sunt
dreptunghice şi isoscele.
am cu litere mici a…xele punctelor corespunz¼
atoare (Fig.
Figura 2.73: Teorema lui Bottema
2.73). Din D = RB2 (A) rezult¼

a d = b + i(a b) (unde prin RB2 (A) am notat rotaţia de
centru B şi unghi 2 a punctului A), iar F = RC 2 (A), deci f = c i(a c); de unde
b+c+i(c b)
m = d+f
2 = 2 : Atunci
p p
2 2
BM = jm bj = jc bj ; CM = jm cj = jc bj ;
2 2
de unde rezult¼
a c¼
a triunghiul BM C este isoscel. Din
m b
= i2i R ;
m c
rezult¼
a c¼
a BM ?M C; adic¼ a triunghiul BM C este dreptunghic isoscel. Analog, se
demonstreaz¼a c¼
a şi triunghiul EM G este dreptunghic isoscel.
69
Charles le Corbusier (1877-1965) – arhitect, pictor francez de origine elveţian¼
a
Teorema lui Goormaghtigh 136
2.42 Teorema lui Goormaghtigh
„F¼ar¼
a a o baza pe intuiţie, geometria are totuşi un caracter intuitiv. Se pare, c¼ a ideea de
…gur¼a, …gurile elementare: cercul, triunghiul, sfera etc., formate în practica milenar¼
a a omului,
fac parte din zestrea informaţional¼a a celulei nervoase, sunt transmise ereditar şi dau o mare
mobilitate intuiţiei.” –Radu Miron70
Teorema 182 Fie TA TB TC triunghiul tangenţial al triunghiului ABC şi punctele

OX OY
X; Y; Z aparţinând dreptelor OTA ; OTB ; respectiv OTC astfel încât OTA
= OT B
=
OZ
OTC = t. Dreptele AX; BY; CZ sunt concurente în izogonalul conjugat al punctului P
ce aparţine dreptei lui Euler astfel încât POP 1
H = 2t .
a OTA în punctul X 0 . Triunghiu-

Demonstraţie. Izogonala dreptei AX intersecteaz¼
rile OAX şi OX 0 A sunt asemenea, deci OX OA
OA = OX 0 de unde rezult¼a OX OX 0 = OA2 ,
adic¼ 0
a punctele X şi X sunt inverse în cercul circumscris (Fig. 2.74). De asemenea
OX OY OZ
Figura 2.74: OTA = OTB = OTC =t
70
Radu Miron (1927- ) –matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Acade-
miei Române
punctele Ma (mijlocul laturii BC) şi TA sunt inverse. Fie fP g = AX 0 \ OH. Avem,
OP OX 0 OX 0 1 OTA 1
= = = = :
PH AH 2OM 2 OX 2t
Urmând acelaşi raţionament se arat¼
a c¼
a dreptele BTB ; CTC conţin punctul P , adic¼a
izogonalele dreptelor AX; BY; CZ sunt concurente, de unde rezult¼ a c¼
a şi dreptele
AX; BY; CZ sunt concurente.
Observaţia 183 Pentru t = 12 , X; Y; Z sunt centrele cercurilor circumscrise triunghiu-

rilor OBC; OCA, respectiv OAB. Dreptele AX; BY; CZ sunt concurente în punctul
izogonal conjugat al mijlocului segmentului OH (centrul cercului lui Euler al triunghiu-
lui ABC) – punctul de concurenţ¼a se numeşte punctul lui Coşniţ¼a.
Teorema 184 (Goormaghtigh71 [58]) Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi
ABC, punctele A1 ; B1 ; C1 pe dreptele OA; OB, respectiv OC astfel încât OA
OA = OB =
1 OB1
OC1
OC = t: i) Intersecţiile perpendicularelor din A1 pe OA, B1 pe OB şi C1 pe OC cu
laturile BC; CA; respectiv AB se a‡¼a pe o dreapt¼a d. ii) Dac¼a M este proiecţia lui O
pe dreapta d, M 0 un punct pe OM astfel încât OM = t OM 0 , atunci punctul invers
al punctului M 0 în raport cu punctul O este izogonalul conjugat al punctului P de pe
dreapta lui Euler ce are proprietatea POP 1
H = 2t :
Demonstraţie. i) Soluţia 1. Triunghiul XY Z determinat de intersecţiile perpen-
Figura 2.75: Teorema lui Goormaghtigh
71
René Goormaghtigh (1893-1960) – matematician belgian, contribuţii în geometrie şi teoria nu-
merelor
dicularelor în A1 ; B1 ; C1 , se obţine prin omotetia de centru O şi raport t a triunghiului

tangenţial (Fig. 2.75). Vârfurile X; Y; Z aparţin dreptelor OA0 ; OB 0 ; respectiv OC 0 :
Din teorema 182 dreptele AX; BY; CZ sunt concurente în punctul izogonal conjugat
al punctului P de pe dreapta OH pentru care POP 1 0
H = 2t : Fie fX g = BC \ Y Z,
0 0
fY g = CA \ ZX; fZ g = AB \ XY: Vom ar¼ ata c¼a punctele X ; Y ; Z 0 aparţin unei
0 0
drepte d: Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC. Consider¼ am inversiunea

= de centru O şi raport t R2 , iar M 0 = =(M ): Inversiunea transform¼ a punctele A; B; C
în A1 , B1 ; respectiv C1 .
Fie Ma ; Mb ; Mc mijloacele laturilor BC; CA, respectiv AB. Deoarece patrulaterul
BB1 Ma X este inscriptibil rezult¼ a
OMa OX = OB1 OB = t R2 :
Analog, OMb OY = OMc OZ = t R2 ceea ce arat¼ a c¼

a prin inversiunea punctele X; Y; Z
se transform¼a respectiv în Ma ; Mb ; Mc . Imaginea punctului X 0 prin inversiunea este
punctul A2 , al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise triunghiurilor
OMb Mc şi OB1 C1 . Analog, imaginea punctelor Y 0 şi Z 0 prin inversiunea sunt respectiv
punctele B2 (al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise triunghiurilor
OMa Mc şi OA1 C1 şi C2 (al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise
triunghiurilor OMb Ma şi OB1 A1 . Deci, punctele X 0 ; Y 0 ; Z 0 aparţin unei drepte d iar
punctele O; A2 ; B2 ; C2 aparţin unui cerc {:
Figura 2.76: Goormaghtigh (2)
OA1 OB1
Soluţia 2. [P¼
atraşcu, I., Barbu, C. [20]] Cum OA = OB = OC, din OA = OB =
OC1
OC = t, rezult¼
a
OA1 = OB1 = OC1 :
Cum OA1 ; OB1 ; OC1 sunt perpendiculare pe Y Z; ZX; respectiv XY , atunci O este
centrul cercului înscris în triunghiul XY Z: Aplicând teorema lui Kariya în triunghiul
XY Z pentru punctele A; B; C, rezult¼ a c¼a AX; BY şi CZ sunt concurente. Astfel,
triunghiurile ABC şi XY Z sunt omologice. Din teorema lui Desargues rezult¼ a c¼a
punctele de intersecţie dintre dreptele AB şi XY; BC şi Y Z, respectiv CA şi ZX sunt
coliniare.
Soluţia 3. [P¼ am cu X 0 intersecţia dintre dreptele BC
atraşcu, I., Barbu, C. [20]] Not¼
0
şi Y Z; analog se de…nesc punctele Y şi Z : F¼0 ar¼a a restrâge generalitatea presupunem
c¼a \BCA > \ABC. Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC, A0 intersecţia
tangentei în A la cercul circumscris triunghiului ABC cu CB, T şi X 00 proiecţiile
punctelor B şi X 0 pe aceast¼ a, M şi M 0 proiecţiile punctelor A1 şi O; respectiv
a tangent¼
pe BT; iar A00 intersecţia dintre BC şi OM 0 (Figura 2.77). Avem:
X0B Y 0C Z0A
Figura 2.77: X0C Y 0A Z0B =1
\CAA0 = \ABC; \ACA0 = \BAC + \ABC;

\AA0 B = 180 \BAC 2 \ABC = \BCA \ABC;
\COA 00
= 2 \ABC 90 :
Aplicând teorema sinusurilor în triunghiul OCA0 ; obţinem:
A00 C OC
= ;
sin(2B 90 ) sin(C B)
de unde
R cos 2B
A00 C = :
sin(C B)
Cum X 00 X 0 = AA0 = OA OA0 = R(1 t); avem
X 00 X 0 R(1 t)
X 0 A0 = = : (1)
sin(C B) sin(C B)
OA0 A00 X 0
Din OA = A00 A0 = t, rezult¼
a
A00 X 0 t
0 0
= : (2)
XA 1 t
t R(1 t) tR
A00 X 0 = = : (3)
1 t sin(C B) sin(C B)
Astfel,
R(t cos 2B)
X 0 C = X 0 A00 + A00 C = : (4)
sin(C B)
Deoarece \M 0 OB = 2 \ACB 90 ; BM 0 = BO sin(2C 90 ) = R cos 2C;
M M 0 = OA0 = tR; atunci BM = BM 0 + M M 0 = R(t cos 2C): Astfel,
BP R(t cos 2C)

X 0B = = : (5)
sin(C B) sin(C B)
X 0B k cos 2C
0
= :
XC k cos 2B
0 0 0 0 0
Analog se arat¼ a YY 0 C
a c¼ t cos 2A Z A t cos 2B X B Y C Z A
A = t cos 2C şi Z 0 B = t cos 2A : Obţinem X 0 C Y 0 A Z 0 B = 1, iar
din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a punctele X ; Y şi Z 0 sunt coliniare.
a c¼ 0 0
ii) Prin inversiunea =, dreapta AX se transform¼ a în cercul OA1 Ma de diametru

OX 0 şi conţine punctul M , proiecţia lui O pe dreapta d. Analog, imaginile dreptelor
BY şi CZ sunt cercurile de diametru OY 0 şi OZ 0 ce-l conţin şi pe M . Deci punctul
comun dreptelor AX; BY şi CZ este imaginea lui M prin inversiunea =, adic¼ a inter-
secţia dintre OM şi cercul {. Acesta este punctul diametral opus punctului O în cercul
{.
Teorema 185 [P¼atraşcu, I., Barbu, C.[20]] Fie C1 ; C2 ; C3 şi { cercurile circumscrise
triunghiurilor AY 0 Z 0 ; BZ 0 X 0 ; CX 0 Y 0 ; respectiv ABC: Cercurile C1 ; C2 ; C3 şi { au un
punct comun.
Demonstraţie. Demonstraţia rezult¼ a din teorema lui Miquel.

ator patrulaterului complet ABX 0 Y 0 CZ 0 (Figura
Fie P punctul lui Miquel corespunz¼
2.78).
Teorema 186 [P¼atraşcu, I., Barbu, C. [20]] Centrele cercurilor C1 ; C2 ; C3 ; { şi punc-
tul P se a‡¼a pe acelaşi cerc @:
Figura 2.78: Punctul comun cercurilor C1 ; C2 ; C3 şi {
Demonstraţie. Din teorema cercului lui Miquel ("Centrele cercurilor celor patru
triunghiuri ale unui patrulater complet se a‡a¼ pe acelaşi cerc." [71]) şi teorema lui
Steiner ("Punctul lui Miquel al cercurilor determinate de cele patru triunghiuri ale
unui patrulater complet este situat pe cercul lui Miquel." [71]).
Teorema 187 [P¼atraşcu, I., Barbu, C. [20]] Fie C10 ; C20 şi C30 cercurile circumscrise
triunghiurilor XY 0 Z 0 ; Y Z 0 X 0 ; respectiv ZX 0 Y 0 . Cercurile C10 ; C20 şi C30 au un punct
comun.
Demonstraţie. Soluţia este evident¼

a utilizând teorema lui Steiner.
Observaţia 188
Fie Oa ; Ob ; Oc ; Oa0 ; Ob0 ; Oc0 centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor AY 0 Z 0 ; BZ 0 X 0 ;

CX 0 Y 0 ; XY 0 Z 0 ; Y Z 0 X 0 ; respectiv ZX 0 Y 0 , iar Q punctul lui Miquel corespunz¼ ator pa-
trulaterului complet XZX 0 Z 0 Y Y 0 (Figura 2.79).
! !
1) Teorema lui Goormaghtigh este adev¼ a şi pentru t < 0, unde OA0 = tOA;
arat¼
! ! ! !
OB 0 = tOB; OC 0 = tOC; demonstraţia …ind analoag¼ a.
Figura 2.79: Patrulaterul complet XZX 0 Z 0 Y Y 0
2) Dac¼a t = 0 teorema lui Goormaghtigh este adev¼ arat¼ a, …ind un caz special al
teoremei lui Bobillier [10].
3) Pentru t = 12 se obţine teorema lui Ayme.
4) Pentru t = 1 se obţine teorema lui Lemoine, X 0 Y 0 Z 0 …ind dreapta lui Lemoine
a triunghiului ABC.
5) Triunghiurile ABC şi XY Z sunt omologice, X 0 Y 0 Z 0 …ind axa de omologie. Fie
S centrul de omologie al triunghirilor ABC şi XY Z:
Teorema 189 [P¼atraşcu, I., Barbu, C. [20]] Dreptele OS şi XY Z sunt perpendicu-
lare.
Demonstraţie. Din teorema lui Sondat rezult¼

a concluzia.
Teorema 190 [P¼atraşcu, I., Barbu, C. [20]] Conicele ABCSO şi A1 B1 C1 SO sunt
hiperbole echilatere.
Demonstraţie. Cum punctul O este centrul comun de ortologie, din teorema lui
Thébault [104] rezult¼
a concluzia.
Teorema lui Dergiades 143
2.43 Teorema lui Dergiades
„Nu exist¼ a ramur¼

a a matematicii – oricât de abstract¼
a ar … ea – care s¼
a nu se poat¼
a aplica
într-o zi fenomenelor lumii reale.” –Nikolai Lobacevski72
Teorema 191 Fie C1 (O1 ; R1 ); C2 (O2 ; R2 ); C3 (O3 ; R3 ) trei cercuri care trec prin vâr-
furile B şi C; C şi A, respectiv A şi B ale unui triunghi ABC şi D; E; F al doilea punct
de intersecţie dintre cercurile (C2 ) şi (C3 ), (C3 ) şi (C1 ), respectiv (C1 ) şi (C2 ). Perpen-
dicularele duse în D; E; F pe AD; BE; respectiv CF intersecteaz¼a laturile BC; CA; AB
în punctele X; Y , respectiv Z. Punctele X; Y şi Z sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie Ma Mb Mc triunghiul median al triunghiului ABC (Fig.
Figura 2.80: Teorema lui Dergiades
72
Nikolai Lobacevski (1792-1856) – matematician rus, profesor la Universitatea din Kazan, con-
tribuţii fundamentale în geometrie
Teorema lui Salmon 144
2.80). Dreptele O1 Ma ; O2 Mb ; O3 Mc …ind mediatoarele laturilor triunghiului ABC

sunt concurente în centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC, deci tri-
unghiurile Ma Mb Mc şi O1 O2 O3 sunt omologice. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor
AX; BY; respectiv CZ. Deoarece O2 O3 ?AD rezult¼ a O2 O3 k DX şi cum O2 O3 este
mediatoarea segmentului AD rezult¼ a A0 2 O2 O3 : Deoarece Mb Mc k BC rezult¼
a c¼ a c¼
a
0 0
A 2 Mb Mc ; deci fA g = O2 O3 \ Mb Mc : Analog se arat¼ a c¼ 0
a fB g = O1 O3 \ Ma Mc ,
fC 0 g = O1 O2 \ Ma Mb : Conform teoremei lui Desargues punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt colini-
are. Din teorema lui Newton–Gauss aplicat¼ a patrulaterului BCY Z rezult¼ a c¼
a punctele
X; Y şi Z sunt coliniare.
2.44 Teorema lui Salmon
„În larg azur ca S…nxul stau mândr¼ a şi ciudat¼

a.
Mi-i inima de gheaţ¼ a şi trupul cum sunt crinii.
Ur¼ asc tot ce e zbucium, tulbur¼ ator de linii
Şi nu plâng niciodat¼a, şi nu râd niciodat¼ a.” - Charles Baudelaire73
Teorema 192 (Salmon74 ) Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC:
Cercurile de diametre (AM ); (BM ); (CM ) se intersecteaz¼a dou¼a câte dou¼a în trei
puncte coliniare.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 proiecţiile punctului M pe laturile BC; CA; respec-

tiv AB (Fig. 2.81): Punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt punctele de intersecţie dintre cercurile de
Figura 2.81: Teorema lui Salmon
diametre (AM ); (BM ) şi (CM ), iar conform teoremei lui Simson rezult¼
a c¼
a punctele
0 0 0
A ; B ; C sunt coliniare.
73
Charles Baudelaire (1821 – 1867) – poet francez
74
George Salmon (1819-1904) – matematician irlandez, contribuţii în algebr¼
a şi geometrie
Teorema lui Kariya 145
2.45 Teorema lui Kariya
„Matematica este format¼

a din insule de cunoaştere într-un ocean de ignoranţ¼
a.”
Teorema 193 Fie Ca ; Cb ; Cc punctele de contact cu laturile BC; CA; AB ale cercu-
lui înscris triunghiului ABC şi I centrul acestui cerc. Pe dreptele ICa ; ICb ; ICc se
consider¼a în acelaşi sens segmentele congruente IA0 ; IB 0 ; IC 0 . S¼a se arate c¼a dreptele
AA0 ; BB 0 şi CC 0 sunt concurente.
a punctul A0 în A1 pe AC şi în A2 pe AB; punctul

Demonstraţie. Se proiecteaz¼
Figura 2.82: Teorema lui Kariya
B 0 în B1 pe BC şi în B2 pe AB; punctul C 0 în C1 pe AC şi în C2 pe BC. Fie D

punctul de întâlnire al paralelei prin I la AC cu A0 A1 (Figura 2.82). Patrulaterul
A0 A1 CCa este inscriptibil, din C\ 0
a A A1
\ Atunci
ACB.
A0 A1 = Ca D + DA1 = IA0 cos C + OCb :
Analog, se obţin relaţiile:
A0 A2 = IA0 cos B + ICc ; B 0 B1 = IB 0 cos C + ICa ;

B 0 B2 = IB 0 cos A + ICc ; C 0 C1 = IC 0 cos B + ICa ;
C 0 C2 = IC 0 cos A + ICb :
Teorema lui Pedoe 146
Cum ICa = ICb = ICc = r şi IA0 = IB 0 = IC 0 rezult¼

a:
A0 A1 = B 0 B1 ; A0 A2 = C 0 C1 ; B 0 B2 = C 0 C2 (i)
Dac¼a M este punctul comun dreptelor BB 0 şi CC 0 ; iar P; Q; R proiecţiile lui M pe

laturile BC; CA; AB avem:
MP C 0 C1 M R B 0 B2
= 0 ; = 0
MQ C C2 M P B B1
Înmulţind egalit¼
aţile (i) şi (ii) rezult¼
a:
MR C 0 C1 B 0 B2 C 0 C1 A0 A2
= 0 = = ;
MQ C C2 B 0 B1 B 0 B1 A0 A1
ceea ce arat¼ a M 2 AA0 .

a c¼
Observaţia 194 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor AA0 ; BB 0 şi CC 0 este un punct

al lui Kariya.
2.46 Teorema lui Pedoe
„Nici un om nu se înt¼areşte citind un tratat de gimnastic¼ a, ci f¼

acând exerciţii; nici un om nu se
învaţ¼
a a judeca citind judec¼aţile scrise de alţii, ci judecând singur şi dându –şi singur seama
de natura lucrurilor.” –Mihai Eminescu75
Teorema 195 Fie triunghiul ABC şi A0 B 0 C 0 situate în acelaşi plan. Dac¼a laturile
lor au lungimile a; b; c; respectiv a0 ; b0 ; c0 , atunci:
a2 ( a02 + b02 + c02 ) + b2 (a02 b02 + c02 ) + c2 (a02 + b02 c02 ) 16S S 0 ;
cu egalitate dac¼a triunghiurile sunt asemenea (unde cu S şi S 0 am notat ariile tri-
unghiurilor ABC, respectiv A0 B 0 C 0 ).
Demonstraţie. Pe latura BC se construieşte triunghiul A00 BC asemenea cu ABC,

de unde:
BC CA00 A00 B
= = ;
B0C 0 C 0 A0 A0 B 0
a CA00 A00 B ab0
adic¼
a a0 = b0 = c0 , deci: A00 C = a0 (1) (Fig. 2.83). Din teorema cosinusului în
75
Mihai Eminescu (1850-1889) –poet, jurnalist român, considerat cel mai important scriitor roman-
tic din literatura român¼
a
Teorema lui Pedoe 147
Figura 2.83: Teorema lui Pedoe
triunghiul A00 CA rezult¼

a: A00 A2 = b2 + A00 C 2 2b A00 C cos ÂCA00 (2). Din relaţiile
(1) şi (2) rezult¼
a:
2
ab0 ab0
A00 A2 = b2 + 2b cos(A\
0C 0B0 \
ACB)
a0 a0
a cu
h i
a02 A00 A2 = a02 b2 + a2 b02 2aa0 bb0 cos C c0 + sin C
b cos C c0
b sin C 0: (3)
Dar
c0
b a0 b0 sin C
ab sin C
S S0 = 4SS 0 = aa0 bb0 sin C c0 ;
b sin C (4)
2 2
iar
2 2 c2 02 02 c02
b = a +b
cos C c0 = a + b
; cos C : (5)
2ab 2a0 b0
a concluzia. Egalitatea are loc atunci când A00 A2 = 0;
Din relaţiile (3), (4) şi (5) rezult¼
a A A ; deci când triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 sunt asemenea.
adic¼ 00
Observaţia 196
a triunghiul A0 B 0 C 0 este echilateral, atunci inegalitatea devine:

1) Dac¼
p
a2 + b2 + c2 4 3 S:
2) Dac¼a triunghiul A0 B 0 C 0 este CBA, deci a0 = b; b0 = c; c0 = a; atunci S = S 0 şi

inegalitatea devine
a4 + b4 + c4 16S 2 :
a triunghiul A0 B 0 C 0 este dreptunghic în A0 , atunci:
3) Dac¼
b2 c02 + c2 b02 8SS 0 :

Teorema lui Simson 148
2.47 Teorema lui Simson
„De la toţi am înv¼ aţat. M¼

a surprind uneori vorbind olimpian ca Pompeiu, ap¼ asat ca Ţiţeica,
senin şi simplu ca David Emanuel. C¼ aci noi nu suntem numai …ii p¼
arinţilor noştri, ci şi …ii
profesorilor noştri.”- Miron Nicolescu76
Teorema 197 (Simson77 ) Proiecţiile unui punct de pe cercul circumscris unui tri-
unghi, pe laturile acestuia, sunt coliniare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi

ABC şi A0 ; B 0 ; C 0 proiecţiile punctului M pe dreptele BC; CA; respectiv AB (Figura
2.84). Patrulaterele M C 0 AB 0 ; M B 0 A0 C sunt inscriptibile. Avem:
Figura 2.84: Dreapta lui Simson
m(ÂB 0 C 0 ) = m(ÂM C 0 ) = 90 m(^C 0 AM )

= 90 m(^BCM ) = m(Â0 M C)
= m(Â0 B 0 C);
a unghiurile ÂB 0 C 0 şi Â0 B 0 C sunt opuse la vârf, deci punctele A0 ; B 0 şi C 0 sunt
adic¼
coliniare.
Soluţia 2. Not¼am cu litere mici a…xele punctelor corespunz¼ atoare. Pentru ca
0 0 0 b0 a0
punctele A ; B ; C s¼a …e coliniare este su…cient s¼ a ar¼
at¼am c¼a b0 c0 2 R: Patrulaterul
M CA0 B 0 …ind inscriptibil, punctele M; C; A0 ; B 0 sunt conciclice, adic¼a:
b0 a0 c m
2 R: (i)
b0 m c a
76
Miron Nicolescu (1903-1975) – matematician ramân, membru al Academiei Române, contribuţii
în analiza matematic¼ a
77
Robert Simson (1687-1768) – matematician scoţian, profesor la Universitatea din Edinburgh,
contribuţii în geometrie
Teorema lui Simson 149
Patrulaterul M CA0 B 0 este inscriptibil, deci
b0 m a c0
2 R: (ii)
b0 c0 a m
Înmulţind relaţiile (i) şi (ii) rezult¼

a:
b0 a0 c m a c0
2 R: (iii)
b0 c0 c a0 a m
a: aa m
Punctele A; B; C şi M …ind conciclice, rezult¼ c b
b c m 2 R (iv). Înmulţind relaţiile
(iii) şi (iv) rezult¼
a:
b0 a0 a c0 c b
2 R: (v)
b0 c0 a b c a0
0
Punctele A; C 0 ; B …ind coliniare rezult¼ a aa cb 2 R (vi) şi analog punctele B; A0 ; C …ind
0 0
a bb0 ac0 2 R; adic¼
coliniare cc ab0 2 R (vii). Din relaţiile (v), (vi) şi (vii) rezult¼ a punctele
A0 ; B 0 şi C 0 sunt coliniare.
Teorema 198 (Reciproca teoremei lui Simson) Dac¼a M este un punct situat în exte-
riorul triunghiului ABC şi proiecţiile A0 ; B 0 ; C 0 ale punctului M pe dreptele BC; AC;
respectiv AB sunt coliniare, atunci punctul M se a‡¼a pe cercul circumscris triunghiului
ABC:
Demonstraţie. Punctele A0 ; B 0 ; C 0 …ind coliniare rezult¼

a m(ÂB 0 C 0 ) = m(Â0 B 0 C):
Atunci,
m(ÂB 0 C 0 ) = m(ÂM C 0 ) = 90 m(^M AC 0 )
şi
m(Â0 B 0 C) = m(Â0 M C) = 90 m(Â0 CM );
a m(^M AC 0 ) = m(^M CB); adic¼
de unde rezult¼ a patrulaterul M ABC este inscriptibil,
deci punctul M se a‡a¼ pe cercul circumscris triunghiului ABC.
Observaţia 199 Dreapta care conţine punctele A0 ; B 0 ; C 0 se numeşte dreapta lui Sim-
son a punctului M în raport cu triunghiul ABC; iar punctul M se numeşte polul dreptei
lui Simson.
Teorema lui Simson generalizat¼
a 150
2.48 Teorema lui Simson generalizat¼

a
„Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,

Intrat¼
a prin oglind¼
a în mântuit azur,
T¼aind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund mai pur.” - Ion Barbu78
Teorema 200 (Lazare Carnot) Fie M un punct pe cercul circumscris triunghiu-

lui ABC, A0 2 BC; B 0 2 CA; C 0 2 AB. Dac¼a m(^M C 0 A) m(^M B 0 C)
0 0 0 0
m(^M A C) = ' 2 (0; ), atunci punctele A ; B ; C sunt coliniare.
Demonstraţie. Patrulaterele ABM C; AB 0 M C 0 ; A0 B 0 M C sunt inscriptibile (Fig.

2.85). Atunci, ^C 0 B 0 M ^C 0 AM ^M CB de unde rezult¼ a:
Figura 2.85: Teorema lui Simson generalizat¼

a
m(Â0 B 0 M ) + m(^M B 0 C 0 ) = m(Â0 B 0 M ) + m(^M CA0 ) = 180
adic¼
a punctele sunt coliniare.
78
în algebr¼
a şi geometrie
Teorema lui Simson generalizat¼
a 151
Observaţia 201 Dreapta ce conţine punctele se numeşte dreapta lui Simson genera-
lizat¼a de unghi ' a punctului M faţ¼a de triunghiul ABC (notaţie cu dM ). Pentru
a determina de exemplu poziţia punctului M pe cercul circumscris triunghiului ABC
proced¼am astfel: alegem punctele N şi P arbitrar pe cerc, construim dreapta AA1
astfel încât m¼asura unghiului dintre AA1 şi N P s¼a …e egal¼a cu ' (A1 aparţine
cercului circumscris triunghiului ABC), iar din A1 construim dreapta A1 M astfel
încât m(Â1 M; BC) = ' (M aparţinând cercului circumscris triunghiului ABC).
Fie M; N; P puncte pe cercul circumscris al unui triunghi ABC astfel încât unghiul
dintre dreapta lui Simson generalizat¼
a de unghi ' a punctului M şi dreapta N P s¼ a
aib¼
a m¼asura '. Triunghiul M N P se numeşte triunghi ' S faţ¼ a de triunghiul
ABC.
Teorema 202 Dreapta lui Simson generalizat¼a de unghi de m¼asur¼a ' a punctului M
faţ¼a de triunghiul ABC este paralel¼a cu dreapta AA1 .
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 proiecţiile de unghi ' ale punctului M pe dreptele

BC; CA; respectiv AB şi A1 punctul de intersecţie dintre M A0 cu cercul circumscris
triunghiului ABC. Deoarece patrulaterul AB 0 M C 0 este inscriptibil rezult¼ a:
m(ÂC 0 B 0 ) = m(ÂM B 0 ) = ' m(^B 0 AM ) = ' m(^M BC)

= m(^BM A1 ) = m(^BAA1 );
deci AA1 k dM .
Teorema lui Sondat 152
2.49 Teorema lui Sondat
„Pe linie de cercetare, geometria cuprinde domenii abstracte foarte generale, dar geometria
elementar¼a r¼
amâne foarte important¼ a în înv¼
aţ¼
amânt …e prin aplicaţiile ei derecte diverse, …e
ca o verig¼a în înţelegerea problemelor moderne de teoria spaţiilor generalizate.” - Nicolae
Mih¼aileanu79
Teorema 203 Fie triunghiurile ABC; A1 B1 C1 ortologice şi omologice, Q; Q1 centrele

de ortologie şi P centrul de omologie, iar d axa de omologie a acestor dou¼a triunghiuri.
Punctele P; Q şi Q1 aparţin unei drepte perpendiculare pe dreapta d.
Demonstraţie. Punctul Q aparţine perpendicularelor duse din A1 ; B1 ; C1 respec-

tiv pe laturile BC; CA; AB, iar punctul Q1 aparţine perpendicularelor duse din A; B; C
pe laturile B1 C1 ; A1 C1 ; A1 B1 (Fig. 2.86). Fie fB 0 g = CA \ C1 A1 ; fC 0 g = AB \ A1 B1 ;
Figura 2.86: Teorema lui Sondat
79
N. Mih¼
aileanu (1912-1998) – matematician român
Teorema lui Sondat 153
B 0 ; C 0 2 d: Avem
! ! ! ! ! !
A1 P = A1 A; B1 P = B1 B; C1 P = C1 C;
P A2 QA2 = la ; P B 2 QB 2 = lb ; P C 2 QC 2 = lc :
Ar¼
at¼
am c¼
a
B 02 B 02 = C 02 C 02 ; (1)
ceea ce implic¼
a P Q?d. Avem
B0C A1 P C1 C
0
= = :
BA A1 A C1 P
Din teorema lui Leibniz rezult¼
a:
P C2 P A2 = P B 02 ( ) + B0C 2 B 0 A2
şi
QC 2 QA2 = QB 02 ( ) + B0C 2 B 0 A2 ;
iar de aici
lc la
P B 02 QB 02 = :
Relaţia (1) este echivalent¼

a cu
(lb lc ) + (lc la ) + (la lb ) = 0: (2)
Deoarece BC?A1 Q rezult¼

a:
lb lc
BA2 CA2 + CQ2 BQ2 = : (3)
Din relaţia lui Leibniz rezult¼

a:
BA2 BP 2 = BA21 ( 1) + A1 A2 A1 P 2 ; (4)

2 2
CA CP = CA21 ( 1) + A1 A 2
A1 P 2
lb lc
a BA2
Din relaţiile de mai sus rezult¼ CA2 + CQ2 BQ2 = . Analog rezult¼
a c¼
a
lc la
CB 2 AB 2 + AQ2 CQ2 = ;
la lb
AC 2 BC 2 + BQ2 AQ2 = :
Sumând relaţiile precedente rezult¼

a
lb lc lc la la lb
+ + = 0;
adic¼
a tocmai relaţia P Q?d. Analog se arat¼
a c¼
a P Q1 ?d, deci punctele P; Q; Q1 sunt
coliniare.
Teorema lui Maxwell 154
2.50 Teorema lui Maxwell
„Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria S¼ abiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de
atinatul idol El Gahel.” - Ion Barbu80
senin oţel, În necl¼
Teorema 204 (Maxwell81 ) Fie P un punct în planul triunghiului ABC şi A0 B 0 C 0 un

triunghi care are laturile paralele cu cevienele punctului P în raport cu triunghiul ABC.
Cevienele triunghiului A0 B 0 C 0 paralele cu laturile triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Sunt o in…nitate de triunghiuri A0 B 0 C 0 asemenea, deci este su-

…cient s¼
a demonstr¼
am problema pentru unul din aceste triunghiuri (Fig. 2.87). Fie
Figura 2.87: Teorema lui Maxwell
A1 ,B1 ,C1 picioarele cevienelor corespunz¼ atoare punctului P . Fie A0 A2 k AB, B 0 B2 k

BC, C 0 C2 k AC, (A2 2 B 0 C 0 ,B2 2 A0 C 0 ,C2 2 A0 B 0 ). Din asem¼ anarea triunghiurilor
a AC01AB2 = BP0CA12 şi AAC
P C1 B şi B 0 A2 A0 , respectiv P AC1 cu C 0 A0 A2 rezult¼ 0A
1
2
= AP2CC10 ,
0 0 0
de unde: C 1B A2 C B1 A C2 B A1 C B2 A
C1 A = A2 B 0 . Analog, se obţin relaţiile B1 C = C2 A0 şi A1 B = B2 C 0 .
A1 C B1 A C1 B
Deoarece dreptele AA1 ,BB1 şi CC1 sunt concurente, rezult¼ a A 1B B1 C C1 A = 1
B2 A0 C2 B 0 A2 C 0
adic¼
a B2 C 0 C2 A0 A2 B 0 = 1, deci dreptele AA2 ,BB2 şi CC2 sunt concurente.
Teorema 205 Fie P un punct în planul triunghiului ABC şi A0 B 0 C 0 un triunghi

ce are laturile perpendiculare pe cevienele punctului P în raport cu triunghiul ABC.
Cevienele triunghiului A0 B 0 C 0 perpendiculare pe laturile triunghiului ABC sunt con-
curente.
a deoarece triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 sunt ortologi-

Demonstraţia este evident¼
ce.
80
în algebr¼
a şi geometrie
81
James Clerk Maxwell (1831-1879) – matematician şi …zician scoţian, profesor la Cambridge
Teorema trisecţiei 155
2.51 Teorema trisecţiei
„Eram aşa de obosit

şi sufeream.
Eu cred c¼ a sufeream de prea mult su‡et.” - Lucian Blaga82
Teorema 206 În triunghiul ABC …e medianele BB 0 şi CC 0 . Printr-un punct T 2

(BC) se duc paralelele T D şi T E la medianele BB 0 , respectiv CC 0 , (D 2 (AB); E 2
(AC)). Atunci, medianele BB 0 şi CC 0 împart segmentul DE în trei segmente congru-
ente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie fM g = DE \ BB 0 ; fN g = DE \ CC 0 , fGg =

BB 0 \ CC 0 , fKg = DT \ BB 0 ; fLg = T E \ CC 0 (Fig. 2.88):
Figura 2.88: Teorema trisecţiei
Din DT k CC 0 rezult¼ a triunghiurile BKT şi BGC sunt asemenea şi cum C 0 G =
a c¼
1 0 a DK = 31 DT . Din asem¼
3 CC rezult¼ anarea triunghiurilor DKM şi DT E rezult¼
a:
1
DM = DE:
3
Analog, N E = 31 DE; de unde rezult¼
a:
1
DM = M N = N E = DE:
3
Soluţia 2 (Scott Coble [81])
82
Lucian Blaga (1895-1961) –…losof, poet, dramaturg, traduc¼
ator, academician şi diplomat român.
Teoremele lui Harcourt 156
Figura 2.89: Teorema trisecţiei (demonstraţie f¼

ar¼
a cuvinte)
2.52 Teoremele lui Harcourt
„Dac¼
a numai aş avea teoremele! Atunci aş putea destul de uşor s¼
a g¼
asesc demonstraţiile.” -
83
Bernhard Riemann
Teorema 207 Dac¼a distanţele de la vârfurile A; B; C ale unui triunghi ABC la o

tangent¼a dus¼a la cercul înscris în triunghiul ABC au lungimile a1 ; b1 ; respectiv c1 ;
atunci
aa1 + bb1 + cc1 = 2A[ABC]
(a; b; c sunt lungimile laturilor BC; AC, respectiv AB).
Demonstraţie. Fie (x; y; z) coordonatele baricentrice ale unui punct P şi l o

dreapt¼ a ce trece prin P , iar d1 , d2 şi d3 sunt distanţele de la vârfurile A; B; C la
dreapta l (Fig. 2.91). Vom ar¼ ata c¼a d1 x + d2 y + d3 z = 0: Fie fA0 g = AP \ BC
BA0
am d1 negativ iar d2 şi d3 pozitive. Atunci, PAP
şi consider¼ x z
A0 = y+z şi A0 C = y , deci
83
Bernhard Riemann (1826-1866) –matematician german, profesor la Universitatea Göttingen, con-
tribuţii fundamentale în analiza matematic¼
a şi geometria diferenţial¼
a
Teoremele lui Harcourt 157
Figura 2.90: Teorema lui Harcourt (1)
0 yd2 +zd3 d1 AP y+z

distanţa de la A0 la l este egal¼
a cu d1 = y+z , de unde 0 = P A0 = x ; relaţie
d1
echivalent¼ a cu d1 x + d2 y + d3 z = 0. Revenind, presupunem c¼ a dreapta l trece prin
I(a; b; c) şi este paralel¼
a cu tangenta la cercul înscris (Fig. 2.90). Atunci, distanţele
Figura 2.91: Teorema lui Harcourt (2)
de la A la l sunt: d1 = a1 r, d2 = b1 r, d3 = c1 r. Avem:
aa1 + bb1 + cc1 = a(d1 + r) + b(d2 + r) + c(d3 + r)

= (ad1 + bd2 + cd3 ) + (a + b + c)r
= 0 + 2A[ABC] = 2A[ABC] :
Teorema 208 Dac¼a distanţele de la vârfurile A; B; C la o tangent¼a dus¼a la cercul

exînscris corespunz¼ator laturii BC a triunghiului ABC, au lungimile a1 ; b1 respectiv
c1 ; atunci aa1 +bb1 +cc1 = 2AABC (relaţii analoge se obţin prin celelalte dou¼a cercuri
exînscrise).
Teorema lui Viviani 158
Demonstraţie.Prin centrul Ia ( a; b; c) ducem o paralel¼ a la tangenta considerat¼

a
şi …e d1 ,d2 ,d3 distanţele de la A; B; C la aceast¼
a paralel¼
a. Atunci, ad1 + bd2 + cd3 = 0
iar c1 = d3 + ra , b1 = d2 + ra ,c1 = d3 + ra , unde ra este raza cercului A - exînscris.
Avem:
aa1 + bb1 + cc1 = ( ad1 + bd2 + cd3 ) + ra ( a + b + c)

= 0 + 2ra (p a) = 2AABC :
2.53 Teorema lui Viviani
„Matematica este guvernat¼

a de inegalit¼
aţi, egalitatea ar … mai degrab¼
a un caz particular.” -
84
G. Polya
Teorema 209 (Viviani85 ) Suma distanţelor de la un punct, situat în interiorul unui

triunghi echilateral, la laturile triunghiului este egal¼a cu înalţimea triunghiului.
Demonstraţie. Fie P un punct în interiorul ABC şi P1 ; P2 ; P3 proiecţiile lui P pe

laturile BC; AC; respectiv AB (Fig. 2.92). Fie a lungimea laturii AB şi h lungimea
Figura 2.92: Teorema lui Viviani
triunghiului echilateral ABC. Avem:
A[ABC] = A[P BC] + A[P AC] + A[P AB] ;
adic¼
a
a h P P1 a P P2 a P P3 a
= + + ;
2 2 2 2
de unde rezult¼
a h = P P1 + P P2 + P P3 .
84
George Polya (1887-1973) – matematician maghiar, contribuţii în teoria grafurilor
85
Vincenzo Viviani (1622-1703) – inginer italian, contribuţii în …zic¼
a şi geometrie
Teorema lui Zaslavsky 159
2.54 Teorema lui Zaslavsky
„Geometria proiectiv¼ a ne-a deschis cu cea mai mare usurinţ¼

a teritorii noi în ştiinţa noastr¼
a,
a fost şi numit¼a pe bun¼a dreptate un drum regal, conducând în domeniul s¼ au particular de
cunostiinţe.” - Poncelet86
Teorema 210 Fie P un punct în planul triunghiului ABC şi A0 B 0 C 0 simetricul tri-
unghiului ABC faţ¼a de punctul P: Prin punctele A0 ; B 0 ; C 0 ducem trei drepte paralele
care intersecteaz¼a dreptele BC; AC şi AB în punctele X; Y; respectiv Z. S¼a se arate
c¼a punctele X; Y şi Z sunt coliniare.
Demonstraţie. Vom arata c¼ a BX CY AZ

XC AY BZ = 1. Prin punctul C ducem o paralela
0 a de P . Atunci, BZB 0 Z 0
(d) la dreptele paralele date. Fie Z simetricul lui Z faţ¼
Figura 2.93: Teorema lui Zaslavsky
este paralelogram, deci BZ B 0 Z 0 şi BZ k B 0 Z 0 k B 0 A0 de unde rezult¼

a c¼
a punctele
0 0
AZ A Z
B 0 ; A0 ; Z 0 sunt coliniare si AZ A0 Z 0 . Astfel, BZ = B 0 Z 0 (1). Fie fN g = BA0 \ d şi
BX BA0 CY B0K
fKg = AB 0 \ d. Atunci, din teorema lui Thales rezult¼
a: XC = A0 N şi AY = B0A .
Avem,
0 0 0 0 0
BX CY AZ BA BK AZ BK AZ BZ AZ BZ AZ
= 0 = 0 = 0 0 = = 1;
XC AY BZ AN B0 A BZ AN BZ AZ BZ AZ BZ
a triunghiurile A0 N Z 0 şi B 0 KZ 0 sunt asemenea. Din reciproca
unde am utilizat faptul c¼
teoremei lui Menelaus rezult¼ a c¼
a punctele X,Y şi Z sunt coliniare.
86
Jean Poncelet (1788 - 1867) –matematician francez, contribuţii importante în geometria proiectiv¼
a
Teorema lui Zajic 160
2.55 Teorema lui Zajic
„Ne vom aminti de Arhimede când îl vom … uitat pe Eschil, …indc¼ a limbile mor, iar ideile
matematice sunt far¼ a moarte. Nemurirea poate p¼ area un cuvânt inept, dar matematicianul
are, probabil, cea dintâi şans¼
a de a se bucura de binefacerile ei, oricare ar … acelea.” - G.H.
87
Hardy
Teorema 211 În triunghiul ABC, …e X 2 (BC) şi Ca punctul de tangenţ¼a al cercului

înscris în triunghiul ABC cu latura BC: Dac¼a cercurile înscrise în triunghiurile ABX
şi ACX sunt tangente laturii AX în punctele T1 , respectiv T2 , atunci Ca X = T1 T2 .
Demonstraţie. Fie a; b; c lungimile laturilor triunghiurilor ABC şi p; pb ; pc semi-

perimetrele triunghiurilor ABC; ABX; respectiv ACX (Fig. 2.94). În triunghiul ABC
Figura 2.94: Teorema lui Zajic
avem: BX = BCa + Ca X = p b + Ca X şi CX = CCa Ca X = p c Ca X. În

triunghiul ABX, XT1 = pb c şi în triunghiul ACX, XT2 = pc b: Atunci,
T1 T2 = XT1 XT2 = pb pc + b c:
Dar,
2(pb pc ) = 2[(c + AX + BX) (b + AX + CX)] = 2(c b + Ca X);
de unde rezult¼
a c¼
a pb pc = c b + Ca X, deci T1 T2 = c b + Ca X + b c = Ca X:
Consecinţa 212 Dac¼a Ca este punctul de tangenţ¼a al cercului înscris în triunghiul

ABC cu latura BC; atunci cercurile înscrise în triunghiurile ABCa şi ACCa sunt
tangente laturii ACa în acelaşi punct.
Demonstraţia rezult¼
a din teorema lui Zajic pentru X = Ca .
87
G.H. Hardy (1877-1947) – matematician englez, profesor la Universitatea Cambridge, contribuţii
importante în teoria numerelor şi analiza matematic¼
a
Teorema lui Véronèse 161
2.56 Teorema lui Véronèse
„Iubirea nu se d¼aruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine. Iubirea nu st¼

apâneşte şi nu vrea
s¼
a …e st¼
apânit¼
a, …indc¼a iubirii îi este de ajuns iubirea.” - Gibran Kahlil88
Teorema 213 (Véronèse89 ) Fie triunghiurile omologice ABC şi A0 B 0 C 0 ; fA00 g =

BC 0 \ CB 0 ; fB 00 g = CA0 \ AC 0 ; fC 00 g = AB 0 \ BA0 : Triunghiul A00 B 00 C 00 este omologic
cu …ecare din triunghiurile ABC; A0 B 0 C 0 iar cele trei centre de omologie sunt coliniare.
Demonstraţie.Fie fA1 g = BC \B 0 C 0 ; fB1 g = AC \A0 C 0 ; fC1 g = AB \A0 B 0 (Fig.

2.95). Triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 …ind omologice rezult¼
a c¼ a punctele A1 ; B1 ; C1
Figura 2.95: Teorema lui Véronèse
sunt coliniare. Omologia triunghiurilor ABC şi A0 B 0 C 0 implic¼ a omologia triunghiurilor

0 0 0
ABC şi A B C de unde rezult¼ a c¼ 00 00
a punctele C1 ; A ; B sunt coliniare. Analog, punctele
(A1 ; B 00 ; C 00 ) şi (B1 ; C 00 ; A00 ) sunt coliniare, deci triunghiul A00 B 00 C 00 este omologic cu
…ecare din triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 ; având drept ax¼ a de omologie dreapta A1 C1 ;
00
iar cum dreapta AA nu trece prin centrul O de omologie dintre triunghiurile ABC
şi A0 B 0 C 0 rezult¼ a c¼ a centrele de omologie O1 şi O2 - dintre triunghiurile A00 B 00 C 00 şi
ABC; respectiv A B 00 C 00 şi A0 B 0 C 0 - şi punctul O sunt coliniare.
00
88
Gibran Kahlil (1883-1931) – poet, …losof, sculptor libanez
89
Giuseppe Véronµcse (1854-1917) – matematician italian, profesor la Universitatea din Roma, con-
tribuţii importante în geometria proiectiv¼
a
Teorema lui Coşniţ¼
a 162
2.57 Teorema lui Coşniţ¼

a
„Matematica este o ştiinţ¼

a în care nu se ştie niciodat¼
a despre ce se vorbeşte şi nici dac¼
a este
arat ce se vorbeşte.” –Bertrand Russel90
adev¼
Teorema 214 (Coşniţ¼a91 ) Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC şi
X; Y; Z centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor BOC; COA; respectiv AOB:
Dreptele AX; BY şi CZ sunt concurente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie fA1 g = AX \ BC; fB1 g = BY \ CA; fC1 g =

CZ \ AB (Fig. 2.96). Deoarece
Figura 2.96: Teorema lui Coşniţ¼

a
1
m(^BOX) = m(ÔCX) = m(^BOC) = m(Â);
2
rezult¼
a m(ÔBC) = 90 m(^BOX) = 90 m(Â) şi m(^CBX) = m(^BCX) =
m(Â) m(ÔBC) = 2m(Â) 90 = : Analog, m(ÂCY ) = 2m(^B) 90 =
şi m(ÂZB) = 2(^C) 90 = : Avem:
A[ABX] 1
BA1 2 AB BX sin(B + ) AB sin(B + )
= = 1 =
A1 C AACX 2 AC CX sin(C + ) AC sin(C + )
sau
BA1 AB cos(C A)
= :
A1 C AC cos(B A)
90
Nobel pentru literatur¼a
91
Cesar Coaşniţ¼
a (1910-1962) – matematician roman, profesor la Universitatea din Bucureşti
a 163
Analog,
CB1 CB cos(A B) C1 A CA cos(B C)
= şi = :
B1 A BA cos(C B) C1 B CB cos(A C)
Atunci,
BA1 CB1 C1 A
=1
A1 C B1 A C1 B
(unde am ţinut cont c¼ a cos( x) = cos x; 8x 2 R) şi din reciproca teoremei lui Ceva
rezult¼
a c¼a dreptele AX; BY şi CZ sunt concurente.
Soluţia 2. Fie fA g = ZY \ BC; fB g = XZ \ AC şi fC g = XY \ AB: Deoarece
ZY; XZ; XY sunt mediatoarele segmentelor AO; BO, respectiv CO din teorema lui
Ayme rezult¼ a c¼
a punctele A ; B ; C sunt coliniare şi din reciproca teoremei lui De-
sargues aplicat¼a triunghiurilor ABC şi XY Z rezult¼
a c¼ a dreptele AX; BY şi CZ sunt
concurente.
Observaţia 215 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor AX; BY şi CZ se numeşte punc-

tul lui Coşniţ¼a al triunghiului ABC: Triunghiul XY Z se numeşte triunghiul lui Coşniţ¼a
al triunghiului ABC. AX; BY; CZ se numesc dreptele lui Coşniţ¼a.
Teorema 216 Într-un triunghi ABC, punctul lui Coşniţ¼a (O ) şi centrul cercului lui
Euler (O9 ) sunt izogonal conjugate.
Demonstraţie. Fie A0 şi A00 punctele de intersecţie dintre bisectoarele interioar¼

a
a a unghiului Â cu cercul circumscris triunghiului ABC şi Oa centrul cer-
şi exterioar¼
cului circumscris triunghiului BHC. Punctele A; O9 ; Oa sunt coliniare (vezi „Cercurile
R 0
lui Carnot” [14]) (Fig. 2.97). Avem: OX = 2 cos A ; XA = XO R; OOa = AH =
Figura 2.97: O şi O9 sunt izogonal conjugate
2R cos A (vezi „Cercurile lui Carnot” [14]). Atunci,
A00 Oa A0 Oa
= = 2R cos A;
A00 X A0 X
a 164
deci fasciculul (A; N Oa M O1 ) este armonic şi cum m(Â0 AA00 ) = 90 rezult¼ a c¼a
dreptele AA0 şi AA00 sunt bisectoarele unghiurilor ^XAOa ; respectiv Ôa AP; unde
P 2 (BAn[AB]) (vezi „Centrul cercului înscris în triunghi” [14]), deci ^XAA0
Â0 AOa sau ^XAA0 Â0 AO9 (1), adic¼ a dreptele AX şi AO9 sunt izogonale. Ana-
log se arat¼
a c¼
a dreptele BY şi BO9 sunt izogonale, deci punctele lui Coşniţ¼
a (O ) şi
centrul cercului lui Euler (O9 ) sunt izogonal conjugate.
R
Teorema 217 Raza cercului circumscris triunghiului BOC are raza egal¼a cu 2 cos A :
RRa R2 a R
Demonstraţie. Avem XO = 4 A[BOC] = R2 sin 2A
= 2 cos A :
4 2
Teorema 218 Fie A ; B ; C simetricele vârfurilor triunghiului ABC faţ¼a de laturile

opuse şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC: Cercurile circumscrise tri-
unghiurilor AOA ; BOB şi COC se întâlnesc într-un al doilea punct care este in-
versul în cercul circumscris al punctului lui Coşniţ¼a.
a din teorema 184.
Figura 2.98: Teorema lui Yiu
Teorema 219 (Yiu) Fie A ; B ; C simetricele vârfurilor triunghiului ABC faţ¼a de

laturile opuse. Cercurile circumscrise triunghiurilor AB C ; BC A ; CA B trec prin
inversul punctului lui Coşniţ¼a în cercul circumscris triunghiului ABC.
a 165
Demonstraţie. Fie Q inversul punctului lui Coşniţ¼

a (O ) în cercul circumscris
triunghiului ABC: Din teorema lui Musselman Q aparţine cercurilor circumscrise tri-
unghiurilor BOB şi COC (Fig. 2.98). Atunci, ^B QO ^B BO şi ^C QO
^C CO; de unde rezult¼a c¼
a
m(^B QC ) = m(^BQO) + m(^C QO) = m(^B BO) + m(^C CO)

= [m(^CBB ) m(^CBO)] + [m(^BCC ) m(^BCO)]
= [m(^CBB ) + m(^BCC )] [m(^CBO) + m(^BCO)]
= m(^CBB ) + m(^BCC ) (180 m(^BOC)):
Dar m(^CBB ) = 90 m(^C) = 90 m(^B), m(^BOC) = 2m(^BAC): Astfel,
m(^B QC ) = (90 m(^C)) + (90 m(^B)) 180 2m(Â)

= 2m(Â) m(^B) m(^C) = 3m(Â) 180 :
Deci, 180 m(^B QC ) = 2 180 a parte, ^BAC

3m(Â): Pe de alt¼ ^BAC
şi ^CAB ^BAC; de unde rezult¼
a c¼
a
m(^B AC ) = 2 180 [m(^BAC ) + m(^BAC) + m(^CAB )]

= 2 180 3m(^BAC):
Urmeaz¼ a c¼a, m(^B AC ) = 180 m(^B QC ); de unde rezult¼a c¼

a Q aparţine
cercului circumscris triunghiului AB C : Analog, se arat¼
a c¼
a punctul Q aparţine şi
cercurilor circumscrise triunghiurilor BC A şi CA B :
Observaţia 220 În general, dat …ind un triunghi ABC şi punctele A ; B ; C astfel
încât cercurile circumscrise triunghiurilor A BC; B CA şi C AB au un punct comun,
atunci cercurile circumscrise triunghiurilor AB C ; BC A şi CA B au de asemenea
un punct comun.
Figura 2.99: N este mijlocul segmentului OO
Teorema 221 Centrul cercului circumscris triunghiului de simetrie A B C al tri-

unghiului ABC este simetricul centrului cercului circumscris triunghiului ABC faţ¼a
de punctul lui Coşniţ¼a.
Demonstraţie. Centrul cercului circumscris triunghiului podar al unui punct P

este mijlocul segmentului P P (P …ind izogonalul conjugat al lui P ). Fie O centrul
cercului circumscris triunghiului A B C (Fig. 2.99). Cum O9 şi N sunt izogonal
conjugate rezult¼a c¼
a O este imaginea mijlocului segmentului O9 N prin omotetie
H(G; 4) (unde am folosit teorema lui Boutte). Fie T mijlocul segmentului O9 N . Din
teorema lui Menelaus aplicat¼a triunghiului O9 T G avem:
O G OO9 N T 4 3 1
= =1
O T OG O9 N 3 2 2
a punctele O; N şi O sunt coliniare. Cum OT GT = HO

rezult¼ O9 G = 3 rezult¼
9
a O9 T k O H;
adic¼
a O9 N k O H; deci N este mijlocul segmentului OO :
2.58 Teorema lui Gergonne
„In…nitul este numai un fel de a vorbi.” –C. Gauss92
Teorema 222 (Gergonne93 ) Dac¼a cevienele AD; BE şi CE sunt concurente într-un
punct P interior triunghiului ABC, atunci:
PD PE PE
i) + + = 1;
AD BE CF
AP BP CP
ii ) + + = 2;
AD BE CF
AP BP CP AP BP CP
iii ) + + +2 = :
PD PE PF PD PE PF
PD A[BP D] P E A[AP C] PF A[AP B]
Demonstraţie. i) Avem: AD = A[ABC] ; BE = A[ABC] şi CF = A[ABC] , de unde
prin sumare rezult¼
a concluzia.
ii) Cum
PD AP AP AP
= =1 ;
AD AD AD
PE BP P F CP
= 1 ; =1 ;
BE BE CF CF
prin sumare rezult¼
a
AP BP CP
1=3 + + ;
AD BE CF
AP BP CP
adic¼
a AD + BE + CF = 2:
92
Carl Gauss (1777-1855) – matematician, …zician şi astronom german,contribuţii în teoria nu-
a, analiz¼
a matematic¼
a, statistic¼
a
93
Joseph Gegonne (1771-1859) – matematician francez, fondator al revistei Annales de Mathéma-
tiques în 1810
Figura 2.100: Teorema lui Gergonne
AP BP CP
iii) Fie x = PD; y = PE ; z = PF . Egalitatea demonstrat¼
a anterior devine
x y z
+ + = 2;
x+1 y+1 z+1
de unde x + y + z + 2 = xyz:
Teorema 223 Într-un triunghi ABC dreptele care unesc vârfurile triunghiului cu
punctele de contact ale cercului înscris cu laturile opuse sunt concurente.
Demonstraţie. Fie Ca ; Cb ; Cc punctele de tangenţ¼

a dintre cercul înscris în tri-
unghiul ABC şi laturile BC; AC; respectiv AB (Figura 2.101). Cum BCa = BCc ;
Figura 2.101: Punctul lui Gergonne
C b C Cc A
CCa = CCb şi ACb = ACc ; avem: C aB
Ca C Cb A Cc B = 1, iar din reciproca teoremei lui
Ceva rezult¼
a c¼
a dreptele ACa ; BCb şi CCc sunt concurente.
a al dreptelor ACa ; BCb şi CCc se numeşte punctul lui
Gergonne.
Teorema 224 Dac¼a ( ) este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC; iar Ca Cb Cc
triunghiul s¼au de contact, atunci
A a(p a) B b(p b) C c(p c)
= ; = ; = :
Ca (p b)(p c) Cb (p c)(p a) Cc (p a)(p b)
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezult¼
a
A ACc ACb p a p a a(p a)
= + = + = :
Cc Cc B Cb C p b p c (p b)(p c)
Analog se demonstreaz¼
a şi celelalte dou¼
a egalit¼
aţi.
A B C 4R
Teorema 225 Este adev¼arat¼a relaţia: Ca Cb Cc = r .
Demonstraţie.pSoluţia este imediat¼

a ţinând cont de teorema precedent¼
a şi de
formulele A[ABC] = p(p a)(p b)(p c) = abc 4R = pr.
Teorema 226 Dac¼a ( ) este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC; atunci pentru
orice punct M din planul triunghiului ABC este adev¼arat¼a egalitatea:
! 1 1 ! 1 ! 1 !
M = MA + MB + MC ;
s p a p b p c
1 1 1
unde s = p a + p b + p c.
A a(p a)
Demonstraţie. Din Ca = (p b)(p c) rezult¼
a
! a(p a) !
! M A + (p b)(p c) M Ca
M = ; (i)
1 + (pa(p a)
b)(p c)
BCa p b
dar Ca C = p c; de unde
! p b ! ! !
! MB + p cMC (p c)M B + (p b)M C
M Ca = p b
= : (ii)
1+ p c a

a concluzia.
Teorema 227 Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Gergonne sunt:
1 1 1
; ; :
p a p b p c
Demonstraţie. Soluţia rezult¼
a din proprietatea precedent¼
a.
Teorema 228 Fie zA ; zB ; zC sunt a…xele vârfurilor A; B; C ale triunghiului ABC de

laturi a; b; c: A…xul punctului lui Gergonne corespunz¼ator triunghiului ABC este egal
cu
1 1 1
p a zA + p b zB + p c zC
z = 1 1 1 :
p a + p b + p c
Demonstraţie. Procedând la fel ca în teorema 226, rezult¼

a concluzia.
Teorema lui Poncelet 169
2.59 Teorema lui Poncelet
„Dac¼ a natura n-ar … atât de minunat¼ a nici n-ar merita s¼

a o cunoaştem, iar viaţa n-ar merita
s¼
a …e tr¼ait¼
a. Am în vedere nu frumuseţea care îţi sare în ochi, ci acea frumuseţe profund¼ a
care se dezvolt¼ a în armonia componentelor sale şi este accesibil¼ a numai raţiunii. Frumuseţea
intelectual¼a ofer¼ aşi.” –Henri Poincaré94
a satisfacţie prin sine îns¼
Teorema 229 (Poncelet95 ) Dreptele care unesc mijloacele laturilor unui triunghi ABC
cu respectiv mijloacele cevienelor corespunz¼atoare punctului lui Gergonne sunt con-
curente în centrul cercului înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie Ma mijlocul laturii BC, Ca şi Da proiecţiile centrului cercului

înscris I, respectiv a punctului Ia centrului cercului A–exînscris pe BC, iar P pun-
ctul diametral opus lui Ca în cercul înscris în triunghiul ABC (Figura 2.102). Prin
Figura 2.102: Teorema lui Poncelet
omotetia de centru A şi raport AIAI , punctul P se transform¼

a
a în punctul Da , deci
punctele A, P şi Da sunt coliniare. Cum IMa este linie mijlocie în triunghiul Ca P Da
rezult¼a IMa k ADa , deci IMa trece şi prin mijlocul segmentului ACa . Analog se arat¼
a
c¼
a şi celelalte dou¼
a segmente ce unesc mijloacele laturilor triunghiului cu mijloacele
cevienelor punctului lui Gergonne trec prin I.
94
95
Jean V. Poncelet (1788-1867) –matematician francez,contribuţii în domeniul geometriei proiective
Teorema lui Nagel 170
2.60 Teorema lui Nagel
„Se poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cunoştinţe capabil s¼

a formeze
96
omul, bazat îns¼
a pe matematic¼
a? Sunt convins c¼a da.” - Ion Barbu
Fie a ; b ; c punctele de contact dintre cercurile A – exînscris, B – exînscris,

respectiv C –exînscris cu laturile BC; CA; respectiv AB ale triunghiului ABC (Figura
2.103).
Figura 2.103: Punctul lui Nagel
Teorema 230 (Nagel97 ) Dreptele A a; B b; C c sunt concurente.

Demonstraţie. Soluţia 1. Fie a; b; c lungimile laturilor triunghiului ABC şi p
semiperimetrul s¼ au. Fie B a = x şi a C = y: Atunci, x + y = a şi x + c = y + b de
p c bC p a p b
unde x = p c şi y = p b; deci aa B cA
C = p b : Analog, b A = p c şi c B = p a ; de unde
rezult¼a
aB bC cA
=1
aC bA cB
şi din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼a c¼
a dreptele A a ; B b ; C c sunt concurente.
p c
Soluţia 2. Din aa B
C = p b rezult¼
a c¼
a a…xul punctului a este
p c
zB + p b zC (p b)zB + (p c)zC
z = =
+ pp cb
a
1 a
96
în algebr¼
a şi geometrie
97
Christian von Nagel (1803-1882) – matematician german, contribuţii în geometria triunghiului
Teorema lui Kiepert 171
AP
şi analog se obţin relaţii similare pentru punctele b şi c. Dac¼
a P 2 (A a) şi k = P a
zA +kz
atunci zP = 1+k
a
de unde rezult¼
a:
1 1 k k
zP = (p a)zA + (p b)zB + (p c)zC :
1+k p a a a
Se obţine o form¼
a simetric¼
a pentru relaţia din parantez¼ a dac¼ a p 1 a = ka , adic¼
a pentru
a
k = p a şi …e N punctul corespunz¼ ator acestei valori a lui k. Obţinem un punct ce
1
va avea a…xul zN = p [(p a)zA + (p b)zB + (p c)zC ]: Simetria relaţiei precedente
arat¼
a c¼a punctul N aparţine şi dreptelor B b , respectiv C c .
Consecinţa 231 A…xul punctul lui Nagel (N ) al triunghiului ABC este:

1
zN = [(p a)zA + (p b)zB + (p c)zC ]:
p
Observaţia 232 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor A a ; B b ; C c se numeşte pun-

ctul lui Nagel. Triunghiul a b c se numeşte triunghiul lui Nagel (sau triunghiul
cotangentic): Triunghiul cotangentic a b c este triunghiul cevian al punctului lui
Nagel.
2.61 Teorema lui Kiepert
„Cum se face c¼a matematica - produs prin excelenţ¼

a al gândirii umane, independent de expe-
a –poate … atât de admirabil adaptat obiectelor lumii reale?” –A. Einstein98
rienţ¼
Teorema 233 Pe laturile unui triunghi ABC, în exteriorul s¼au, se construiesc tri-
unghiurile isoscele asemenea BA0 C; AB 0 C; BC 0 A. Dreptele AA0 ,BB 0 şi CC 0 sunt con-
curente.
am a…xele punctelor cu litere mici corespunz¼
atoare (Fig. 2.104).
0 00 00 +c sin
Fie Â0 CB = şi A00 mijlocul laturii BC. Avem sin = AA0AC , deci a0 = a 1+sin sau
b + c + 2c sin
a0 =
2(1 + sin )
şi analog se obţin egalit¼

aţile:
a + c + 2a sin b + a + 2b sin
b0 = ; c0 = :
2(1 + sin ) 2(1 + sin )
98
al Premiului Nobel
Teorema lui Catalan 172
Figura 2.104: Teorema lui Kiepert
Ecuaţia dreptei AA0 este urm¼

atoarea:
b + c + 2c sin b + c + 2c sin
a z a z+
2(1 + sin ) 2(1 + sin )
a(b + c + 2 sin c) a(b + c + 2c sin )

+ = 0:
2(1 + sin ) 2(1 + sin )
Sumând ecuaţiile dreptelor AA0 , BB 0 , respectiv CC 0 obţinem o identitate, de unde
rezult¼ a dreptele AA0 ,BB 0 şi CC 0 sunt concurente.
a c¼
2.62 Teorema lui Catalan
„Geometria este cea mai bun¼ a şi mai simpl¼

a dintre toate logicile, cea mai potrivit¼
a s¼
a dea
99
in‡exibilitate judec¼
aţii şi raţiunii.” - Denis Diderot
Teorema 234 (Catalan100 ) Trei antiparalele egale relative la laturile unui triunghi
determin¼a pe laturi puncte conciclice.
Demonstraţie. Fie A0 C 00 ; B 0 A00 ; C 0 B 00 trei antiparalele egale A0 ; A00 2 (BC), B 0 ; B 00 2

(CA), C 0 ; C 00 2 (AB) (Fig. 2.105): Din BA \ 0 C 00 \
BAC \
CA a C\
00 B 0 rezult¼ 00 A0 C
\
BA 0
00 B 0 ; cum A C 00 00 0
A B rezult¼ a c¼ 0 00 0 00
a A A B C este trapez isoscel, deci inscriptibil
99
Denis Diderot (1713-1734) –…losof şi scriitor francez, …gur¼
a central¼
a a iluminismului
100
Éugéne Catalan (1814-1894) – matematician belgian, contribuţii în geometrie, algebr¼ a şi analiz¼
a
Teorema lui Blanchet 173
Figura 2.105: Teorema lui Catalan
(1). Atunci B 0 C 00 k BC, deci dreapta C 0 B 00 este antiparalel¼ a cu B 0 C 00 , de unde rezult¼ a

a patrulaterul B B C C este inscriptibil (2). Analog, patrulaterul A0 C 00 C 0 B 00 este
c¼ 0 00 0 00
inscriptibil (3). Din relaţiile (2) şi (3) rezult¼ a c¼a punctele A0 ; C 00 ; C 0 ; B 00 ; B 0 sunt con-
ciclice (4). Din relaţiile (1) şi (4) rezult¼ a c¼ a punctele A0 ; C 00 ; C 0 ; B 00 ; B 0 C 00 ; C 0 sunt
conciclice.
Cercul ce conţine punctele A0 ; C 00 ; C 0 ; B 00 ; B 0 C 00 ; C 0 se numeşte cercul lui Taylor .
2.63 Teorema lui Blanchet
„exist¼
a matematicieni...care îndr¼aznesc s¼
a viseze c¼
a dou¼ a paralele, care conform teoriei lui
Euclid, nu se pot întâlni niciodat¼
a pe p¼
amânt, se întâlnesc undeva la in…nit. Eu...am ajuns la
concluzia c¼
a, din moment ce nu înţeleg nici m¼acar atâta lucru, cum aş putea s¼
a - l înţeleg pe
Dumnezeu?” –Feodor Dostoievski101
Teorema 235 Fie M un punct oarecare pe înalţimea AD a triunghiului ABC, D 2

(BC) şi fEg 2 BM \ AC, fF g 2 CM \ AB. S¼a se arate c¼a AD este bisectoarea
unghiului ^F DE.
Demonstraţie. Ducem prin A o paralel¼ a d la BC şi …e fP g = DE \ d, fQg =

F D \ d (Fig. 2.106). Din asem¼ anarea triunghiurilor AF Q şi BF D, respectiv AEP şi
AQ
CED rezult¼ a BD = FAFB şi DC
AP AE
= EC ; de unde
AQ BD AF EC
= = 1;
AP DC F B AE
101
Feodor Dostoievski (1821-1881) - scriitor rus
Teorema lui Alasia 174
Figura 2.106: Teorema lui Blanchet
deci AQ = AP . Cum BC k P Q şi AD?BC obţinem AD?P Q: Rezult¼

a c¼
a triunghiul
P DQ este isoscel, deci AD este bisectoarea unghiului ^P DQ:
2.64 Teorema lui Alasia
„Geometria se bazeaz¼ a pe aceast¼

a sintez¼a succesiv¼a a imaginaţiei productive în generarea
…gurilor. Este o baz¼
a a axiomelor care formuleaz¼ a condiţiile intuiţiei sensibile a priori, potrivit
c¼
areia dou¼a drepte nu pot încadra un spaţiu.”- I. Kant102
Teorema 236 (Alasia103 ) Un cerc intersecteaz¼a laturile AB; BC; CA ale unui tri-
unghi ABC în punctele D; D0 ; E; E 0 ;respectiv F; F 0 : Dreptele DE 0 ; EF 0 şi F D0 deter-
min¼a un triunghi A0 B 0 C 0 omologic cu triunghiul ABC:
Demonstraţie. Fie fA0 g = DE 0 \ EF 0 ; fB 0 g = F D0 \ EF 0 ; fC 0 g = F D0 \ DE 0 ;

fA00 g
= B 0 C 0 \ BC; fB 00 g = A0 C 0 \ AC; fC 00 g = A0 B 0 \ AB (Fig. 2.107):
Teorema lui Menelaus aplicat¼ a triunghiului ABC cu transversalele A00 D F; B 00
D E 0 ; respectiv C 00 E F 0 ne d¼ a:
A00 B D0 A FC
= 1;
A00 C D0 B FA
B 00 C E0B DA
= 1;
B 00 A E0C DB
C 00 A F 0C EB
= 1;
C 00 B F 0A EC
102
Immanuel Kant (1724-1804) – …losof german
103
Cristoforo Alasia (1869-1918) –matematician italian
Teorema lui Ayme 175
Figura 2.107: Teorema lui Alasia
de unde rezult¼
a:
A00 B B 00 C C 00 A D0 B F A E 0 C DB F 0 A EC
= =1
A00 C B 00 A C 00 B D0 A F C E 0 B DA F 0 C ED
(cf. th. lui Carnot) şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a c¼a punctele
A00 ; B 00 ; C 00 sunt coliniare, iar din reciproca teoremei lui Desargues rezult¼a c¼
a triunghiu-
rile ABC şi A0 B 0 C 0 sunt omologice.
Din teorem¼ a rezult¼a c¼a dreptele AA0 ; BB 0 şi CC 0 sunt concurente.
2.65 Teorema lui Ayme
„In…nitul? Nici o întrebare nu a mişcat atât de profund spiritul omului.”- D. Hilbert104
Teorema 237 (L. Ayme) Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC
şi X; Y; Z punctele de intersecţie dintre mediatoarele segmentelor OA; OB; OC cu
dreptele BC; CA; respectiv AB:
Demonstraţie. Fie D; E; F mijloacele segmentelor OA; OB; respectiv OC. Deoarece

EF este linie mijlocie în triunghiul isoscel BOC rezult¼ a c¼
a patrulaterul BCF E este
trapez isoscel, deci punctele B; C; F şi E sunt conciclice (Fig. 2.108). Analog, punctele
104
David Hilbert (1962-1943) – matematician german, profesor la Universitatea din Göttingen, con-
tribuţii remarcabile în geometrie şi analiza matematic¼
a
Teorema lui Ayme 176
Figura 2.108: Teorema lui Ayme
C; A; F şi D; respectiv A; B; D şi E sunt conciclice. Conform teoremei lui Dergiades

aplicat¼
a cercurilor precedente rezult¼a c¼
a punctele X; Y şi Z sunt conciclice.
Teorema 238 (Musselman) Fie A ; B ; C simetricele vârfurilor triunghiului ABC

faţ¼a de laturile opuse şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Cercurile
circumscrise triunghiurilor AOA ; BOB ; COC se întâlnesc într-un al doilea punct.
Demonstraţie. Fie X; Y; Z centrele cercurilor considerate. Mediatoarele seg-

mentelor OA; OB; OC trec prin punctele X; Y; respectiv Z şi conform teoremei lui
Ayme punctele X; Y şi Z sunt coliniare. Cum punctul O aparţine cercurilor consid-
erate şi centrele lor sunt coliniare, rezult¼
a c¼
a cercurile se întâlnesc într-un al doilea
punct numit punctul lui Gibert (Gi ) al triunghiului ABC. Cercurile circumscrise tri-
unghiurilor AOA ; BOB ; COC se numesc cercurile lui Musselman.
Teorema lui Bobillier 177
2.66 Teorema lui Bobillier

„Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit in…nitul.” –Lucian Blaga105
Teorema 239 (Bobillier106 ) Fie M un punct în planul triunghiului ABC. Perpen-

dicularele ridicate din punctul M pe dreptele M A; M B; M C intersecteaz¼a laturile
BC; CA; respectiv AB în trei puncte coliniare.
Demonstraţie. Fie N; P şi Q punctele de intersecţie ale dreptelor AC; BC şi
Figura 2.109: Teorema lui Bobillier
AB cu perpendicularele duse din M pe M B; M A; respectiv M C (Fig. 2.109). Avem:

PB A[M BP ] M B M P sin ^BM P M B sin ^BM P
= = =
PC A[M P C] M C M P sin ^P M C M C sin ^P M C
sau
PB M B cos ÂM B
= :
PC M C cos ÂM C
M C cos ^BM C QA M A cos ÂM C P B N C QA
Analog se arat¼ aN
a c¼ C
N A = M A cos ÂM B şi QB = M B cos ^BM C : Deci, P C N A QB = 1
şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼a c¼
a punctele N; P şi Q sunt coliniare.
Dreapta P Q se numeşte ortotransversala punctului M în raport cu triunghiul
ABC:
105
Lucian Blaga (1895-1961) - …lozof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traduc¼
ator, profesor uni-
106
Étienne Bobiller (1898-1940) –geometru francez
Teorema lui Boutin 178
2.67 Teorema lui Boutin
„Matematica e arta de a gândi prin teoreme.” - Ion Barbu107
Teorema 240 Fie Ma Mb Mc triunghiul median corespunz¼ator unui triunghi ABC şi
O centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Pe dreptele OMa , OMb , OMc se
OA1 OB1 OC1
consider¼a punctele A1 ,B1 ,C1 astfel încât OM a
= OM b
= OM c
. Dreptele AA1 ,BB1 ,CC1
sunt concurente într-un punct ce aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
OA1 OB1 OC1
Demonstraţie. Din OMa = OMb = OMc rezult¼
a c¼
a triunghiurile Ma Mb Mc şi
Figura 2.110: Teorema lui Boutin
A1 B1 C1 sunt asemenea, iar cum fOg = A1 Ma \ B1 Mb \ C1 Mc rezult¼ a c¼

a triunghiul
Ma Mb Mc şi A1 B1 C1 sunt omotetice, centrul de omotetie …ind punctul O (Fig. 2.110).
Dar şi triunghiurile Ma Mb Mc şi ABC sunt omotetice, centrul de omotetie …ind punctul
G centrul de greutate al triunghiului ABC. Atunci, rezult¼ a c¼a triunghiurile ABC
şi A1 B1 C1 sunt omotetice, centrul de omotetie aparţinând dreptei determinate de
celelalte dou¼a centre de omotetie - dreapta OG - adic¼ a dreptele AA1 ,BB1 ,CC1 sunt
concurente într-un punct (numit punctul lui Franke) ce aparţine dreptei lui Euler a
triunghiului ABC.
107
în algebr¼a şi geometrie
Teorema lui Cantor 179
2.68 Teorema lui Cantor

„Noi ştim c¼
a unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o par¼a nu ştim cât face. Ştim c¼
a cinci f¼
ar¼
a
patru fac unu, dar un nor far¼a o corabie nu ştim cat face.” –N St¼ anescu108
Teorema 241 (G. Cantor109 ) Perpendicularele duse din mijloacele laturilor unui tri-
unghi pe laturile opuse ale triunghiului tangenţial corespunz¼ator sunt concurente.
Demonstraţie. Alegem ca reper complex cu originea în centrul triunghiului ABC
Figura 2.111: Teorema lui Cantor
şi …e TA TB TC triunghiul s¼au tangenţial (Fig. 2.111). Not¼ am cu litere mici a…xele
punctelor corespunz¼ atoare. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele laturilor BC; AC; respectiv AB.
Avem: a0 = b+c 0 a+c 0 a+b
2 ; b = 2 ; c = 2 : A…xul centrului cercului lui Euler este egal cu
a+b+c
n = 2 : Deoarece
a+b+c b+c
n a0 1
= 2 2
= 2R
o a a 2
rezult¼ a A0 N k AO: Cum AO?TB TC rezult¼
a c¼ a A0 N ?TB TC . Analog, se demon-
a c¼
streaz¼ a şi perpendicularele din B 0 şi C 0 pe laturile TA TC ; respectiv TA TB trec prin
a c¼
punctul O9 (centrul cercului lui lui Euler al triunghiului ABC).
108
Nichita St¼
109
Georg Cantor (1845-1918) – matematician german, contribuţii remarcabile în teoria mulţimilor;
este considerat unul din fondatorii matematicii moderne.
Teoremele lui Carnot 180
2.69 Teoremele lui Carnot
„. . . dac¼
a Dumnezeu exist¼ a cu adev¼arat şi a creat lumea, atunci, dup¼ a cum ştim cu toţii, a
creat-o conform Geometriei Euclidiene şi a înzestrat mintea uman¼ a cu concepţia a numai trei
dimensiuni spaţiale. Cu toate acestea au existat şi mai exist¼ a înc¼
a matematicieni, unii chiar
geniali, care se îndoiesc c¼
a întregul univers a fost creat conform geometriei euclidiene.”–Feodor
Dostoievski110
Teorema 242 (Carnot111 ) Fie triunghiul ABC şi punctele A0 2 BC,B 0 2 AC; res-
pectiv C 0 2 AB. Perpendicularele duse din punctele A0 ; B 0 ; C 0 pe laturile BC; AC;
respectiv AB sunt concurente dac¼a şi numai dac¼a
AC 02 BC 02 + BA02 CA02 + CB 02 AB 02 = 0
Demonstraţie. Presupunem c¼ a perpendicularele se întâlnesc într-un punct P (Fig.

a: AC 02 + C 02 = AP 2 (1), BC 02 + P C 02 = BP 2
2.112). Din teorema lui Pitagora rezult¼
Figura 2.112: Teorema proiecţiilor lui Carnot
(2), BA02 + P A02 = BP 2 (3), CA02 + P A02 = CP 2 (4), CB 02 + P B 02 = CP 2 (5),

AB 02 + P B 02 = AP 2 (6). Din ecuaţiile (1), (3) şi (5), respectiv (2), (4) şi (6) prin
sumare rezult¼ a:
AC 02 + P C 02 + BA02 + P A02 + CB 02 + P B 02 = AP 2 + BP 2 + CP 2 ; (7)
respectiv
BC 02 + P C 02 + CA02 + P A02 + AB 02 + P B 02 = BP 2 + CP 2 + AP 2 ; (8)
de unde rezult¼
a concluzia.
110
Feodor Dostoievski (1821-1881) - scriitor rus
111
Lazare Carnot (1753-1823) – matematician şi inginer francez
Consecinţa 243 Urm¼atoarele relaţii sunt echivalente:
i ) AC 02 BC 02 + BA02 CA02 + CB 02 AB 02 = 0;
ii ) c AC 0 + a BA0 + b CB 0 = c C 0 B + a A0 C + b B 0 A;
iii) 2(c AC 0 + a BA0 + b CB 0 ) = a2 + b2 + c2 ;
iv) AC 0 sin C + BA0 sin A + CB 0 sin B = C 0 B sin C + A0 C sin A + B 0 A sin B:
Demonstraţie. Relaţia (i) este echivalent¼
a cu
(AC 0 C 0 B)(AC 0 + C 0 B) + (BA0 A0 C)(BA0 + A0 C) + (CB 0 B 0 A)(CB 0 + B 0 A) = 0
sau AC 0 c C 0 B c + BA0 a A0 C a + CB 0 b B 0 A b = 0 (adic¼

a relaţia (ii)).
Relaţia (iii) se obţine din relaţia (ii) astfel:
2(c AC 0 + a BA0 + b CB 0 ) = 2(c C 0 B + a A0 C + b B 0 A)

= c C 0 B + a A0 C + b B 0 A + c AC 0
+a BA0 + b CB 02 + a2 + b2 :
Relaţia (iv) este echivalent¼

a cu relaţia (ii) utilizând teorema sinusurilor.
Consecinţa 244 Mediatoarele laturilor unui triunghi sunt concurente.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele laturilor BC; AC; respectiv AB ale tri-
Figura 2.113: Mediatoarele laturilor unui triunghi sunt concurente.
a : AC 02 BC 02 +
unghiului ABC (Fig. 2.113). Din reciproca teoremei lui Carnot rezult¼
BA 02 02
CA + CB 02 AB = 0; deoarece BA = A C; B A = B C şi C 0 A = C 0 B.
02 0 0 0 0
Consecinţa 245 În¼alţimile unui triunghi sunt concurente.
Demonstraţie. Fie AA0 ; BB 0 ; CC 0 în¼alţimile triunghiului ABC (Fig. 2.114).

Avem: AB 2 02
BA = AA = AC 02 2 CA de unde AB 2 AC 2 = BA02 CA02 .
02
Analog se obţin relaţiile: AC 2 BC = AC 02 BC 02 şi BC 2 AB 2 = CB 02 AB 02 :

2
Sumând relaţiile precedente obţinem : AC 02 BC 02 + BA02 CA02 + CB 02 AB 02 = 0,

relaţie care arat¼
a c¼ alţimile AA0 ; BB 0 ; CC 0 sunt concurente.
a în¼
Figura 2.114: În¼

alţimile unui triunghi sunt concurente.
Teorema 246 Într-un triunghi ascuţitunghic ABC suma distanţelor de la centrul cer-
cului circumscris (O) la laturile triunghiului este egal¼a cu suma lungimilor razelor
cercului înscris şi circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Fie A1 ; B1 ; C1 , proiecţiile lui O pe laturile BC; CA, respectiv AB.

Avem de demonstrat faptul c¼a:
OA1 + OB1 + OC1 = r + R:
Not¼
am cu x; y; z lungimile distanţelor OA1 , OB1 , respectiv OC1 . Din teorema lui
Ptolomeu pentru patrulaterul inscriptibil OB1 AC1 rezult¼a:
OB1 AC1 + OC1 AB1 = OA B1 C1 ;
adic¼ a y 2c +z 2b = R a2 , de unde cy +bz = Ra: Analog se demonstreaz¼
a c¼
a ax+cz = Rb
şi bx + ay = Rc. Sumând relaţiile precedente rezult¼a:
2(x + y + z) (ax + by + cz) = 2Rp;
a+b+c
unde p = 2 . Deoarece ax + by + cz = 2A[ABC] = 2rp rezult¼
a
x + y + z = R + r:
Observaţia 247
1) Egalitatea OA1 + OB1 + OC1 = r + R se numeşte relaţia lui Carnot.

2) Dac¼a triunghiul ABC este obtuzunghic (de exemplu …e m(Â) > 90 )), atunci
teorema lui Carnot devine x + y + z = R + r:
3) Cum m(^BOA1 ) = m(^BAC) rezult¼ a x = R cos A şi analog rezult¼
a y =
R cos B; z = R cos C, care înlocuite în relaţia lui Carnot dau:
r
cos A + cos B + cos C = 1 + :
R
Consecinţa 248 O form¼a echivalent¼a a teoremei lui Carnot este:
abc(jcos Aj + jcos Bj + jcos Cj)

x+y+z =
4 A[ABC]
Consecinţa 249 Dac¼a ABCD este un patrulater inscriptibil şi r1 ; r2 ; r3 ; r4 sunt razele
cercurilor înscrise în triunghiurile ABC; BCD; CDA; respectiv DAB s¼a se arate c¼a
r1 + r 3 = r 2 + r4 :
Demonstraţie. Not¼ am cu x; y; z; t; u; şi v distanţele de la centrul cercului circum-

scris patrulaterului (O) la AB; BC; CD; DA; AC; respectiv DB (Fig. 2.115). Fie R
Figura 2.115: r1 + r3 = r2 + r4
raza cercului circumscris patrulaterului. Teorema lui Carnot aplicat¼

a triunghiurilor
ABC; BCD; CDA, şi DAB d¼ a:
x + y + u = R + r; (1)
y + z + v = R + r; (2)
z+t u = R + r; (3)
x+t v = R + r: (4)
Din relaţiile (1) şi (2), respectiv (3) şi (4) rezult¼
a x+y z v = r1 r2 şi z u x+v =
r3 r4 , de unde: r1 r2 + r3 + r4 = 0, adic¼ a r 1 + r3 = r 2 + r 4 .
Teorema 250 Dac¼a un cerc taie laturile unui triunghi în punctele D; M; E; N; F; P

atunci:
DB M B EC N C F A P A
= 1:
DC M C EA N A F B P B
Demonstraţie. Din puterea punctului faţ¼
a de un cerc avem: (A) = AF AP =
AN AE; (B) = BD BM = BP BF; (C) = CM CD = CE CN (Fig. 2.116).
Cum
Teorema lui Soons 184
Figura 2.116: Teorema lui Carnot
(B) (C) (A)

= 1;
(C) (A) (B)
rezult¼
a:
DB M B EC N C F A P A
= 1:
DC M C EA N A F B P B
2.70 Teorema lui Soons
"Exist¼
a matematicieni care îndr¼
aznesc s¼
a viseze c¼
a dou¼
a paralele se întâlnesc la in…nit. Eu ...
am ajuns la concluzia c¼
a, din moment ce nu înţeleg nici m¼
acar atâta lucru, cum aş putea sa-l
înţeleg pe Dumnezeu? "- Feodor Dostoievski112
Teorema 251 (Existenţa ortopolului unei drepte) Vârfurile A; B; C ale triunghiului

ABC se proiecteaz¼a pe o dreapt¼a d oarecare ce nu trece prin vârfurile triunghiului
ABC în L; M respectiv N . Perpendicularele din L pe BC, M pe AC şi N pe AB sunt
concurente într-un punct numit ortopolul dreptei d a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie AL; BM şi CN perpendicularele duse din A; B şi C pe dreapta

d, (L; M; N 2 d). Fie LA0 ?BC; M B 0 ?AC; N C 0 ?AB, A0 2 BC; B 0 2 AC; C 0 2 AB
(Fig. 2.117). Avem:
AM 2 M L2 = AL2 = AN 2 LN 2 ;
de unde rezult¼
a
AM 2 AN 2 = LM 2 LN 2 :
Analog,
BN 2 BL2 = M N 2 LM 2
112
Feodor Dostoievski ( 1821 -1881) – scriitor rus
Teorema lui Soons 185
Figura 2.117: Teorema lui Soons
şi
CL2 CM 2 = LN 2 M N 2:
Sumând relaţiile precedente rezult¼
a
AM 2 AN 2 + BN 2 BL2 + CL2 CM 2 = 0;
adic¼
a
(M B 02 +AB 02 ) (N C 02 +AC 02 ) + (BC 02 +N C 02 )
(BA02 +LA02 ) + (CA02 +LA02 ) (M B 02 +CB 02 ) = 0
a cu:
AB 02 AC 02 + BC 02 BA02 + CA02 CB 02 = 0
şi din reciproca teoremei lui Carnot rezult¼

a concluzia.
Teorema lui Casey 186
2.71 Teorema lui Casey
„Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumit¼a simbolic¼

a pentru reprezentarea formelor
posibile de existenţ¼
a. Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aşa c¼
a, r¼
amânând
poet, nu am p¼ar¼asit niciodat¼
a domeniul divin al geometriei.” –Ion Barbu
Teorema 252 (Casey113 ) Fie cercurile C(O; r); C(O1 ; r1 ); C(O2 ; r2 ); C(O3 ; r3 ); C(O4 ; r4 ).
Dac¼a cercurile C1 ;C2 ;C3 şi C4 sunt tangente interior la cercul C (orientarea …ind în
ordinea numerot¼arii), atunci avem urm¼atoarea relaţie între distanţele tangenţiale din-
tre cercuri:
d12 d34 + d23 d41 = d13 d24
(prin distanţ¼a tangenţial¼a dij dintre cercurile Ci şi Cj înţelegem lungimea tangentei
comune exterioare duse la cele dou¼a cercuri, cele dou¼a cercuri a‡ându-se de aceeaşi
parte a tangentei):
Demonstraţie. Fie T1 ; T2 ; T3 ; T4 punctele de tangenţ¼

a ale cercurilor C1 ; C2 ; C3 şi
respectiv C4 cu cercul C (Fig. 2.118). Din teorema cosinusului în triunghiul Ti OTj şi
Figura 2.118: Teorema lui Casey
Oi OOj obţinem:
2r2 Ti Tj2
cos(^Ti OTj ) =
2r2
şi
Oi Oj2 = (r ri )2 + (r rj )2 2(r ri )(r rj ) cos(^Ti OTj )
113
John Casey (1820-1891) – matematician britanic, profesor la Universitatea Dublin, contribuţii
importante în geometrie
sau
Ti Tj2
Oi Oj2 2
= (ri rj ) + (r ri )(r rj ) 2 :
r
Fie tangenta comun¼ a interioar¼
a cercurilor C(Oi ; ri ) şi C(Oj ; rj ), dij = AB. Din
trapezul dreptunghic ABOj Oi rezult¼a:
Ti Tj2
d2ij = AB 2 = Oi Oj2 (Oi A Oj B)2 = (ri rj )2 + (r ri )(r rj ) (ri rj )2
r2
adic¼
a
Ti Tj2
d2ij = (r ri )(r rj ) 2 ;
r
de unde rezult¼
a q
Ti Tj
dij = (r ri )(r rj ):
r
Egalitatea
d12 d34 + d23 d41 = d13 d24
este echivalent¼
a cu
T1 T2 p T3 T4 p T2 T3 p T4 T1 p
(r r1 )(r r2 ) (r r3 )(r r4 )+ (r r2 )(r r3 ) (r r4 )(r r1 )
r r r r
T1 T3 p T2 T4 p
= (r r1 )(r r3 ) (r r2 )(r r4 );
r r
adic¼
a
T1 T2 T3 T4 + T2 T3 T4 T1 = T1 T3 T2 T4
(teorema lui Ptolemeu).
Consecinţa 253 Fie triunghiul ABC înscris în cercul { şi cercurile C1 ; C2 ; C3 tan-
gente interioare cercului şi laturilor BC; CA, respectiv AB, astfel încât A şi C1 , B
şi C2 , C şi C3 s¼a …e de p¼arţi diferite faţ¼a de BC; CA, respectiv AB. Not¼am cu
l1 ; l2 ; l3 lungimile tangentelor din A; B; C la cercurile C1 ; C2 ; respectiv C3 şi prin dij
lungimea tangentei comune exterioare a cercurilor i şi j; i; j = 1; 3; i 6= j. Atunci:
d12 = d23 = d31 dac¼a şi numai dac¼a
b+c c+a a+b
l1 = ; l2 = ; l3 = :
2 2 2
Demonstraţie. Cercurile C1 ; C2 ; C3 sunt tangente laturilor triunghiului ABC în
mijlocul acestora (Fig. 2.119). Aplicând succesiv teorema lui Casey pentru cercurile:
{ şi A; C2 ; C1 ; C3 ; { şi B; C3 ; C1 ; C2 ; { şi C; C1 ; C3 ; C2 se obţin egalit¼
aţile:
b c
d13 + d12 = l1 d23 ;
2 2
c a
d12 + d23 = l2 d13 ; (*)
2 2
a b
d23 + d13 = l3 d12 ;
2 2
Figura 2.119: d12 = d23 = d31
de unde rezult¼
a
b+c c+a a+b
l1 = ; l2 = ; l3 = :
2 2 2
b+c c+a a+b
Reciproc, dac¼
a l1 = 2 ; l2 = 2 ; l3 = 2 prin înlocuirea acestora în relaţiile ( )
rezult¼
a
b(d13 d23 ) = c(d23 d12 );

c(d12 d13 ) = a(d13 d23 );
a(d23 d12 ) = b(d12 d13 )
şi de aici:
d12 d13 d23 d12 d13 d23 0
= = = ;
a b c a+b+c
de unde d12 = d23 = d31 :
Consecinţa 254 În triunghiul ABC, …e C1 şi C2 dou¼a cercuri tangente exterior în

punctul I; tangente laturii BC şi tangente interior cercului circumscris triunghiului
ABC. S¼a se arate c¼a punctul I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie C1 \ BC = fXg, C2 \ BC = fY g, fDg = AI \ BC (Fig.

2.120). Fie AI = z, BX = x, CY = y, DX = DY = DI = . Din teorema lui Casey
aplicat¼
a cercurilor (A; C1 ; B; C) şi respectiv (A; C2 ; C; B) ne d¼
a:
az + bx = c(2 + y) (1)
şi
az + cy = b(2 + x) (2)
de unde bx cy = (c b) adic¼
a
x+ c
= ;
y+ b
Figura 2.120: Cercuri tangente - Teorema lui Casey
a cu BD
relaţie echivalent¼ AB
DC = AC , ceea ce implic¼
a c¼
a AI este bisectoarea unghiului A şi
ac
BD = b+c . Din (1) şi (2) rezult¼ a az = (b + c), de unde z = b+c a , adic¼
AI
a ID AB
= BD ,
egalitate care arat¼ a BI este bisectoarea ÂBC, deci I este centrul cercului înscris
a c¼
în triunghiul ABC.
Teorema lui Casey (Generalizarea teoremei lui Ptolemeu)

Prin tij vom nota lungimea tangentei comune exterioare cercurilor C1 şi C2 (cele
dou¼a cercuri se a‡a de aceaşi parte a tangentei ). Dac¼a cercurile C1 ,C2 ,C3 şi C4 toate
tangente interior (sau exterior) unui cerc C în ordinea ciclic¼a C1 ,C2 ,C3 ,C4 , atunci
t12 t34 + t23 t41 = t13 t24 :
Mai mult dac¼a exist¼a relaţiile
t12 t34 t14 t23 t13 t24 = 0
pentru o anumit¼a alegere a semnelor + sau - , exist¼a un cerc tangent (interior sau
exterior) tuturor celor 4 cercuri.
Teorema lui Clairaut 190
2.72 Teorema lui Clairaut
„Ajung tot mai mult la concluzia c¼a necesitatea geometriei noastre nu poate …demonstrat¼
a...Poate
c¼
a în alt¼
a viaţ¼
a vom reuşi s¼
a de…nim spaţiul, pentru c¼
a acum este practic imposibil.” - Carl
Gauss114
Pe laturile AB şi AC ale unui triunghi ABC se construiesc în exterior (sau în

interior) paralelogramele AA1 B1 B şi AA2 C1 C. Fie fM g = A1 B1 \ A2 C1 , fA3 g =
M A \ BC; construim punctul A4 astfel încat A3 2 (AA4 ); A3 A4 = AM şi paralelogra-
mul BCC2 B2 cu BB2 k A3 A4 şi BB2 A3 A4 (Fig. 2.121).
Figura 2.121: Teorema lui Clairaut
Teorema 255 (Clairaut115 ) Suma ariilor paralelogramelor AA1 B1 B şi AA2 C1 C este
egal¼a cu aria paralelogramului BCC2 B2 .
Demonstraţie. Fie fB3 g = BB2 \ A1 B1 şi {C3 }= CC2 \ A2 C1 . Din AM =
BB2 = BB3 = CC2 = CC3 ; M B3 = AB şi M C3 = AC rezult¼
a c¼
a:
A[AA1 B1 B] = A[BB3 M A] ; A[AA2 C1 C] = A[CC3 M A] ;
A[BB3 C3 C] = A[BB2 C2 C] ; A[M B3 C3 ] = A[ABC] :
Avem:
A[AA1 B1 B] + A[AA2 C1 C] = A[BB3 M A] + A[CC3 M A] = A[BCC3 M B3 ] A[ABC]
= A[M B3 C3 ] + A[BB3 C3 C] A[ABC]
= A[BB3 C3 C] = A[BB2 C2 C] :
114
Carl Gauss (1777-1855) – matematician, …zician şi astronom german,contribuţii în teoria nu-
a, analiz¼a matematic¼
a, statistic¼
a
115
Claude Clairaut (1713-1765) – matematician, …zician francez, membru al Academiei Franceze,
contribuţii în analiza matematic¼a şi geometrie
Teorema lui Mathieu 191
Observaţia 256 O consecinţ¼a a teoremei lui Clairaut este teorema lui Pitagora. Ast-
fel, dac¼a m(^BAC) = 90 , AA1 B1 B şi AA2 C1 C sunt p¼atrate şi M A = A3 A4 = BC
(F ig: 2.122). Din teorema lui Clairaut avem:
Figura 2.122: Consecinţ¼

a a teoremei lui Clairaut
A[AA1 B1 B] + A[AA2 C1 C] = A[BB2 C2 C]
relaţie echivalent¼a cu: AB 2 + AC 2 = BC 2 .
2.73 Teorema lui Mathieu
„Istoria ne arat¼
a, c¼a viaţa este doar un episod între dou¼ a veşnicii ale morţii şi în acest episod
gândirea conştient¼a dureaz¼ a doar o clip¼
a. Gândirea este doar o explozie de lumin¼ a în mijlocul
unei nopţi lungi, dar aceast¼ a explozie este totul.” - Henri Poincaré116
Teorema 257 (Mathieu117 ) Într-un triunghi izogonalele a trei ceviene concurente sunt
la rândul lor concurente.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC şi cevienele AA0 ; BB 0 ; CC 0 concurente în

punctul M 0 . Fie AA00 ; BB 00 ; CC 00 (A00 2 BC,B 00 2 AC,C 00 2 AB) izogonalele dreptelor
AA0 ; BB 0 , respectiv CC 0 (Fig. 2.123). Atunci, m(BAA \0 ) = m(A \00 AC); m(B\0 BA) =
116
Henri Poincaré ( 1854 -1912) – matematician şi …zician francez, contribuţii importante în toate
117
Claude Mathieu (1783-1875) – matematician francez, profesor la Ecole Polytechnique din Paris
Teorema lui Mathieu 192
Figura 2.123: Teorema lui Mathieu
m(B\ \0 ) = m(C\
00 BC) şi m(ACC 00 CB): Din forma trigonometric¼
a a teoremei lui Ceva
aplicat¼a pentru cevienele concurente în M rezult¼
a:
sin ^BAA0 sin ÂBB 0 sin ÂCC 0

=1
sin Â0 AC sin ^B 0 BC sin ^C 0 CB
sau
sin Â00 AC sin ^B 00 BC sin ^C 00 CB
=1
sin ^BAA" sin ÂBB 00 sin ÂCC 00
a c¼a izogonalele AA00 ; BB 00 ; CC 00 sunt con-
curente într-un punct M : 00
Observaţia 258 Punctele M 0 şi M 00 se numesc puncte izogonale.
Observaţia 259 Izogonala unei mediane a unui triunghi se numeşte simedian¼a.
Consecinţa 260 (Lemoine) Într-un triunghi simedianele sunt concurente.
Demonstraţia este evident¼ a deoarece medianele sunt concurente. Punctul de

concurenţ¼
a al simedianelor se numeşte punctul lui Lemoine corespunz¼
ator triunghiului.
Centrul de greutate al unui triunghi şi punctul lui Lemoine corespunz¼
ator triunghiului
sunt puncte izogonale.
Teorema lui Urquhart - Pedoe 193
2.74 Teorema lui Urquhart - Pedoe
„Matematica va … limba latin¼

a a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţ¼ a, tocmai
pentru c¼a matematica permite accelerarea maxim¼ a a circulaţiei ideilor ştiinţi…ce.” – Grigore
Moisil118
Teorema 261 În triunghiul ABC; …e transversala B 0 D C 0 astfel încât B 2 (B 0 A),

D 2 (BC), C 0 2 (AC). S¼a se arate c¼a AB + BD = AC 0 + C 0 D dac¼a şi numai dac¼a
AB 0 + B 0 D = AC + CD.
Demonstraţie. Vom demonstra mai întîi teorema:
Figura 2.124: Teorema lui Urquhart - Pedoe
c1 ) = 2 1 ,
Lema lui Breusch: Fie triunghiurile A1 B1 C1 şi A2 B2 C2 astfel încât m(A
m(Ac2 ) = 2 2 , m(B c2 ) = 2 2 , m(C
c1 ) = 2 1 , m(B c1 ) = 2 1 , m(C
c2 ) = 2 2 şi B1 C1 =
B2 C2 . Atunci p(A1 B1 C1 ) p(A2 B2 C2 ) dac¼a şi numai dac¼a
tg 1 tg 1 tg 2 tg 2;
unde am notat cu p(XY Z) perimetrul triunghiului XY Z.

118
Academiei Române
Teorema lui Miquel 194
Demonstraţie. Avem:
p(A1 B1 C1 ) A1 B1 + A1 C1 sin 2 1 + sin 2 1

= 1+ =1+
B1 C1 B1 C1 sin 1
2 sin( 1 + 1 ) cos( 1 1)
= 1+
2 sin( 1 + 1 ) cos( 1 + 1 )
2 cos 1 cos 1
=
cos 1 cos 1 sin 1 sin 1
2
=
1 tg 1 tg 1
(Fig. 2.124) şi analog,

p(A2 B2 C2 ) 2
= :
B2 C2 1 tg 2 tg 2
Condiţia p(A1 B1 C1 ) p(A2 B2 C2 ) este echivalent¼
a cu
2 2
;
1 tg 1 tg 1 1 tg 2 tg 2
adic¼
a tg 1 tg 1 tg 2 tg 2 .
\ = 2 0 , m(BDA)
Demonstraţia teoremei. Fie m(BAD) \ = 2 , m(DAC \0 ) = 2 ,
\0 ) = 2 0 . Din lema lui Breusch rezult¼
m(ADC a p(AB 0 D) = p(ACD) dac¼
a c¼ a şi numai
dac¼
a
tg 0 tg(90 0
) = tg tg(90 );
adic¼
a
0 0
tg ctg = tg ctg
sau tg 0 tg = tg tg 0 , condiţie echivalent¼
a cu p(ABD) = p(AC 0 D), ceea ce trebuia
demonstrat.
2.75 Teorema lui Miquel
„O demonstraţie matematic¼ a nu înseamn¼

a o simpl¼
a al¼
aturare de silogisme, ci silogisme aşezate
într-o anumit¼
a ordine, iar ordinea în care sunt aşezate aceste elemente este mai important¼ a
aşi.” - Henri Poincaré119
decât elementele îns¼
Teorema 262 Pe laturile triunghiului ABC se consider¼a punctele necoliniare D; E; F

(D 2 BC; E 2 CA; F 2 AB). S¼a se arate c¼a cercurile circumscrise triunghiurilor
AEF; BF D; CDE au un punct comun P:
Teorema lui Miquel 195
Figura 2.125: Teorema lui Miquel
Demonstraţie. Fie P punctul comun cercurilor circumscrise triunghiurilor BDF

şi DCE (Fig. 2.125). Deoarece patrulaterele F BDP şi CEP D sunt inscriptibile
rezult¼
a:
\
m(F P E) = 360 \
m(F P D) \
m(DP E)
= 360 [180 b
m(B)] [180 b
m(C)]
= 180 b
m(A);
deci patrulaterul F P EA este inscriptibil, adic¼

a punctul P aparţine cercului circumscris
triunghiului AF E:
Observaţia 263
1) Punctul P de concurenţ¼a a celor 3 cercuri se numeşte punctul pivot al triunghiu-

lui DEF: Triunghiul DEF se numeşte triunghiul lui Miquel . Cercurile circumscrise
triunghiurilor AF E; BF D; CDE se numesc cercurile lui Miquel .
2) Din teorema lui Miquel rezult¼ a m(F\ P E) = 180 b m(F
m(A); \ P D) = 180
b m(DP
m(B); \ E) = 180 b
m(C).
3) Fie P un punct şi Pa Pb Pc triunghiul s¼au cevian în raport cu triunghiul ABC:
Cercurile circumscrise triunghiurilor APb Pc , BPa Pc şi CPa Pb se intersecteaz¼a într-un
punct MP numit punctul pivot asociat lui P:
119
Henri Poincaré ( 1854 -1912) – matamatician şi …zician francez, contribuţii importante în toate
Teorema lui Sawayama - Thebault 196
2.76 Teorema lui Sawayama - Thebault
„Dincolo de pamânt şi in…nit

C¼ atam s¼a a‡u cerul unde vine.
Şi-un glas solemn atunci s-a auzit
Şi cerul şi infernul sunt în tine.” - Omar Khayyam120
Teorema 264 Fie D un punct pe latura BC a triunghiului ABC, O0 centrul unui cerc
C 0 tangent dreptelor AD; DC şi cercului { circumscris triunghiului ABC în punctele
M , N; respectiv P: Atunci, centrul cercului înscris (I) în triunghiul ABC aparţine
dreptei M N:
Demonstraţie. Fie M 0 şi N 0 punctele de intersecţie dintre M P şi P N cu cercul

circumscris triunghiului ABC iar fJg = AN 0 \ M N: Fie N 00 punctul de intersecţie
dintre mediatoarea segmentului BC şi dreapta N P , iar O centrul cercului circumscris
triunghiului ABC (Fig. 2.126). Atunci, O0 N k ON 00 de unde rezult¼ a c¼a
Figura 2.126: Cerc tangent la o cevian¼

a
Ô0 N P ÔN 00 P: (1)
Dar Ô0 N P Ô0 P N (2), triunghiul O0 N P …ind isoscel O0 P O0 N . Din relaţiile

(1) şi (2) rezult¼
a
ÔP N ÔN 00 P;
120
Omar Khayyam (1048-1122) –matematician, poet, …losof, astronom persan, contribuţii în algebr¼
a
şi geometrie
Teorema lui Sawayama - Thebault 197
deci triunghiul OP N 00 este isoscel. Atunci ON 00 a punctul N 00

OP (= R); adic¼
00 0
aparţine cercului circumscris triunghiului ABC, deci punctele N şi N coincid. Punc-
tul N 0 este astfel mijlocul arcului BC, deci P N este bisectoarea unghiului ^BP C (3)
şi AN 0 este bisectoarea unghiului ^BAC: Deoarece cercurile { şi C 0 sunt tangente
interior în punctul P , M N k M 0 N 0 ; de unde rezult¼
a c¼
a
1 [
^M JA ^M 0 N 0 A ^M 0 P A ^M P A = m(M 0 A) ;
2
deci patrulaterul M AP J este inscriptibil. Din teorema lui Miquel aplicat¼a triunghiului
AM J (cu M 2 AM; J 2 AJ şi N 2 M J) rezult¼ a c¼
a cercul circumscris triunghiului
N P J este tangent dreptei AJ în J. Cercul cu centrul în N 0 şi raza BN trece prin
centrul cercului înscris (I) în triunghiul ABC (vezi „Cercuri exînscrise”[14]). Deoarece
m(^BP N ) = m(^N 0 AC) = m(^N 0 BC)
rezult¼ a cercul circumscris triunghiului BN P este tangent dreptei BN 0 în B, de unde

a c¼
rezult¼ a cercul }(N 0 ; N 0 B) este ortogonal cercului circumscris triunghiului BN P , în
a c¼
a şi cercului circumscris triunghiului M N P . Cum cercul }(N 0 ; N 0 B) este
consecinţ¼
ortogonal şi cercului circumscris triunghiului JN P rezult¼ a N 0 J = N 0 I; deci J I;
a c¼
adic¼
a I aparţine dreptei M N .
Figura 2.127: Teorema lui Sawayama –Thebault

Teorema lui Schooten 198
Teorema 265 (Sawayama – Thebault) Fie punctul D pe latura BC a triunghiului

ABC, I centrul cercului înscris în acest triunghi, C1 (O1 ; r1 ) un cerc tangent interior
cercului circumscris triunghiului ABC şi segmentelor AD şi BD, iar C2 (O2 ; r2 ) un
cerc tangent interior cercului circumscris triunghiului ABC şi segmentelor AD şi CD.
Punctele O1 ; I şi O2 sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie O1 N ?BC; O2 N 0 ?BC (N; N 0 2 BC) de unde O1 N k O2 N 0 :

Conform teoremei de mai sus dreptele M N şi M 0 N 0 trec prin I (unde M şi M 0 sunt
punctele de tangenţ¼
a ale cercurilor C1 şi C2 cu AD) (Fig. 2.127). Triunghiurile
DM N şi O1 N M …ind isoscele rezult¼a c¼
a DO1 este mediatoarea segmentului M N şi
bisectoarea unghiului ^M DN: Analog DO2 este bisectoarea unghiului N\ 0 DM 0 ; deci
DO1 ?DO2 ;
de unde DO1 k N 0 M 0 şi DO2 k M N: Conform teoremei lui Pappus aplicat¼

a hexagonu-
lui O1 N IO2 DO1 ; punctele O2 ; I şi O1 sunt coliniare.
2.77 Teorema lui Schooten
„Atâtea claile de …re stângi!/G¼ asi-vor gest închis, s¼

a le rezume,
a nege, dreapta, linia ce frângi:/Ochi în virgin triunghi taiat spre lume?” - Ion Barbu121
S¼
_
Teorema 266 (Schooten122 ) Dac¼a M este un punct situat pe arcul BC al cercului
circumscris triunghiului echilateral ABC, atunci
AM = BM + CM:
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie D 2 (AM ) astfel încât M D BD (Fig. 2.128).

Deoarece
\ = m(AM
m(ACB) \ B) = 60
rezult¼
a c¼
a triunghiul M BD este echilateral, deci
MD BM:
Deoarece AB BC; BD \
BM şi ABD \ rezult¼
CBM a c¼
a triunghiurile ABD şi
CBM sunt congruente, de unde AD M C: Atunci,
AM = AD + DM = M C + M B:
Soluţia 2. Din prima teorema a lui Ptolemeu rezult¼

a:
AM BC = AB M C + AC BM;
adic¼
a AM = M C + M B ( deoarece AB BC AC)
121
în algebr¼a şi geometrie
122
1 Frans van Schooten (1615 – 1660) – matematician olandez, promotor al geometriei carteziene
Teorema lui Smarandache 199
Figura 2.128: Teorema lui Schooten
Teorema 267 (Generalizarea teoremei lui Schooten) Fie ABC un triunghi echilateral.
Pentru orice punct M din plan are loc relatia M B M A + M C; cu egalitatea dac¼a
şi numai dac¼a punctul M aparţine cercului circumscris triunghiului ABC:
Demonstraţie. Avem M B M A + M C , M B AC M A BC + M C AB;

care reprezint¼
a inegalitatea lui Ptolemeu .
2.78 Teorema lui Smarandache
„Nu exist¼a pe lume un stadiu care s¼a pun¼a mai armonios în acţiune facult¼ aţile spiritului decât
cel al matematicienilor. Matematicianul tr¼ aieşte mult timp şi totuşi r¼
amâne tân¼ ar; aripile sale
nu se frâng de timpuriu şi porii s¼ai nu-s obturaţi de praful ce se ridic¼ a pe marile drumuri
afuite de vieţi obişnuite.” –James Sylvester123
pr¼
Teorema 268 Fie Ha ; Hb ; Hc picioarele în¼alţimilor unui triunghi ascuţitunghic ABC.

Dac¼a a0 ; b0 ; c0 sunt lungimile laturilor triunghiului podar Ha Hb Hc , atunci
4 a0 b0 + a0 c0 + b0 c0 a2 + b2 + c2 ;
unde a; b; c reprezint¼a lungimile laturilor triunghiului ABC:
Demonstraţie. Lem¼a : Dac¼a p şi p0 sunt semiperimetrele triunghiurilor ABC şi

Ha Hb Hc atunci p0 p2 .
Demonstraţia lemei. Avem: AHc = bcosA; AHb = ccosA; de unde
Hb Hc2 = AHb2 + AHc2 2AHb AHc cos A = a2 cos2 A;

Teorema lui Smarandache 200
Figura 2.129: Teorema lui Smarandache
adic¼
a Hb Hc = a cos A. Analog, Ha Hc = b cos B şi Ha Hb = c cos C (Fig. 2.129). Astfel,
a0 + b0 + c0 a cos A + b cos B + c cos C

p0 = =
2 2
sau
R (sin 2A + sin 2B + sin 2C)
p0 = = 2R sin A sin B sin C
2
(unde am utilizat teorema sinusurilor, R …ind raza cercului circumscris triunghiului
ABC), deci:
a b c A[ABC]
p0 = 2R = ;
2R 2R 2R R
(unde A[ABC] reprezint¼a aria triunghiului ABC). Cum A[ABC] = r p, (r –raza cercului
p
înscris în triunghiul ABC) rezult¼ a: p0 = Rr p 2 (unde am utilizat inegalitatea lui
Euler 2r R).
Demonstraţia teoremei lui Smarandache124 . Utilizând inegalit¼ aţile cunos-
cute:
3(xy + xz + yz) (x + y + z)2 3(x2 + y 2 + z 2 ); 8x; y; z 2 R
rezult¼
a
0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 2 (2p0 )2 p2 (a + b + c)2 1 2 2 2
a b +a c +b c (a +b +c ) = = (a +b +c ):
3 3 3 3 4 4
123
James Sylvester (1814-1897) –matematician englez , professor la Universitatea Oxford, contribuţii
importante în algebr¼ a
124
Florentin Smarandache (1954 - ) - matematician român, profesor la Universitatea New-Mexico
contribuţii în teoria numerelor şi statistic¼
a matematic¼
a
Teorema lui Snapper 201
2.79 Teorema lui Snapper
„...poezia nu este lacrim¼a/ea este însuşi plânsul,

plânsul unui ochi neinventat,/lacrima ochiului
celui care trebuie s¼
a …e frumos,
lacrima celui care trebuie s¼ anescu125
a …e fericit.” - Nichita St¼
Teorema 269 Fie un punct oarecare Q în planul triunghiului ABC, Ma ; Mb ; Mc mij-

loacele laturilor BC; AC; respectiv AB. Fie (a) o dreapt¼a ce trece prin Ma şi este
paralel¼a cu AQ, (b) o dreapt¼a ce trece prin Mb paralel¼a cu BQ şi (c) o dreapt¼a ce
trece prin Mc paralel¼a cu CQ. Atunci: i) dreptele a; b; c sunt concurente într-un punct
P ; ii) centrul de greutate G al triunghiului ABC se a‡¼a pe dreapta P Q astfel încât
2P G = GQ:
1
Demonstraţie.Prin omotetia de centru G şi raport 2 triunghiul ABC se trans-
a în triunghiul Ma Mb Mc (Fig. 2.130). Omotetia H G; 12 transform¼
form¼ a dreptele
Figura 2.130: Teorema lui Snapper
AQ; BQ; CQ în dreptele a; b; c respectiv paralele. Cum dreptele AQ; BQ; CQ sunt
concurente în Q rezult¼
a c¼
a dreptele a; b; c dreptele a; b; c sunt concurente şi …e P acest
1
punct. Cum prin omotetia de centru G şi raport 2 punctul Q se transform¼ a în
! 1 !
punctul P rezult¼
a GP = 2 GQ de unde obţinem concluzia.
125
Nichita St¼
Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic 202
2.80 Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic
„Lumea este o imens¼ a problem¼

a matematic¼a. Dumnezeu este geometrul atotputernic care pune
a.” –Gottfried Leibniz126
problema şi o rezolv¼
Teorema 270 (Teorema în¼alţimii) Într-un triunghi dreptunghic lungimea în¼alţimii

duse din vârful unghiului drept este medie proporţional¼a între lungimile catetelor pe
ipotenuz¼a.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC cu m(BAC)\ = 90 şi D piciorul în¼

alţimii
duse din A pe latura BC (Fig. 2.131). Deoarece ÂDB ÂDC şi BAD ACD
\ \
Figura 2.131: Teorema în¼

alţimii
AD BD
rezult¼
a c¼
a triunghiurile ABD şi CAD s¼
a …e asemenea, de unde DC = AD , adic¼
a
AD2 = BD DC:
Teorema 271 (Reciproca teoremei în¼alţimii) Fie D 2 (BC) proiecţia vârfului A al

triunghiului ABC pe latura BC: Dac¼a AD2 = BD DC; atunci triunghiul ABC este
dreptunghic.
\
Demonstraţie. Deoarece ADB \ şi AD = BD rezult¼
CDA a c¼
a triunghiurile
DC AD
\ DAC
ABD şi CAD sunt asemenea, de unde avem ABD \ şi BAD
\ ACD. \ Dar
\ + m(BAC)
m(ABC) \ + m(ACB)\ = 180 :
h i
Adic¼ \ + m(ACB)
a 2 m(ABC) \ = 180 , de unde rezult¼ \ + m(ACB)
a m(ABC) \ = 90
\ = 180
şi de aici m(BAC) 90 = 90 ; adic¼
a triunghiul ABC este dreptunghic.
Dac¼a D 2 BCn(BC), atunci teorema reciproc¼ a nu mai este adev¼
arat¼
a (Fig. 2.132).
Se observ¼ a c¼
a triunghirile DAB şi DCB sunt asemenea, de unde rezult¼ a AD2 =
a c¼
BD DC; dar triunghiul ABC nu este dreptunghic. Deci, condiţia ca D 2 (BC) este
esenţial¼
a pentru ca triunghiul ABC s¼ a …e dreptunghic.
126
Gottfried Leibniz (1646-1716) –matematician şi …losof german, contribuţii importante în analiza
matematic¼
a şi algebr¼
a
Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic 203
Figura 2.132: Teorema în¼

alţimii D 2 BCn(BC)
Teorema 272 (Teorema catetei) Într-un triunghi dreptunghic lungimea unei catete
este medie proporţional¼a între lungimile ipotenuzei şi a proiecţiei acestei catete pe
ipotenuz¼a.
\ = 90 )
Demonstraţie. Fie D proiecţia vârfului A al triughiului ABC (m(BAC)
\
pe ipotenuza BC. Deoarece BAD \ şi ADB
ACB \ \ rezult¼
BAC a c¼
a triunghiurile
ABD şi CBA sunt asemenea, de unde
BD AB
= ;
AB BC
a AB 2 = BC BD: Analog se arat¼
adic¼ a AC 2 = BC DC:
a c¼
Teorema 273 (Reciproca teoremei catetei) Fie D 2 (BC) proiecţia vârfului A al

triunghiului ABC pe latura BC: Dac¼a AB 2 = BC BD (sau AC 2 = BC DC) atunci
triunghiul ABC este dreptunghic.
\
Demonstraţie. Deoarece ABD \ şi
ABC AB
= BD
rezult¼
a c¼
a triunghiurile
BC AB
ABD şi CAB sunt asemenea, de unde
\
BDA \
BAC: (1)
Analog, din asem¼

anarea triunghiurilor CDA şi CAB rezult¼
a
\
CDA \
CAB: (2)
Din relaţiile (1) şi (2) rezult¼ \

a BDA \ iar m(BDA)
CDA, \ + m(CDA)
\ = 180 , de
\ = 90 şi deci m(BAC)
unde: m(BDA) \ = 90 .
Teorema 274 (Teorema lui Pitagora) Într-un triunghi dreptunghic p¼atratul lungimii
ipotenuzei este egal cu suma p¼atratelor lungimilor catetelor.
Demonstraţie. Fie D proiecţia vârfului A pe ipotenuza BC a triunghiului ABC.

Din teorema catetei obţinem AB 2 = BD BC şi AC 2 = CD BC; de unde AB 2 +AC 2 =
BC(BD + CD) = BC 2 :
Aria unui triunghi 204
Teorema 275 (Reciproca teoremei lui Pitagora) Dac¼a într-un triunghi p¼atratul lungimii
unei laturi este egal cu suma p¼atratelor lungimilor celorlalte dou¼a laturi, atunci tri-
unghiul este dreptunghic.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC în care BC 2 = AB 2 + AC 2 şi triunghiul

dreptunghic A0 B 0 C 0 astfel încât A0 B 0 = AB şi A0 C 0 = AC: Din teorema lui Pitagora
a în triunghiul A0 B 0 C 0 rezult¼
aplicat¼ a
B 0 C 02 = A0 B 02 + A0 C 02 = AB 2 + AC 2 = BC 2 ;
de unde BC = B 0 C 0 : Din congruenţa triunghiurilor ABC şi A0 B 0 C 0 (conform cazului

de congruenţ¼
a LLL) rezult¼a m(Â) = m(Â0 ) = 90 :
2.81 Aria unui triunghi
„Ar … trebuit sa …i un cerc subţire,

dar n-ai fost, n-ai fost asa.
Ar … trebuit s¼a …u un romb subţire,
dar n-am fost, n-am fost aşa..." - Nichita St¼
anescu
În cele ce urmeaz¼
a not¼am cu A[ABC] aria triunghiului ABC, cu a; b; c lungimile
laturilor BC; CA, respectiv AB; iar cu ha ; hb ; hc lungimile în¼alţimilor triunghiului
duse din A; B, respectiv C. Din de…niţia ariei unui triunghi avem:
a ha b hb c hc
A[ABC] = = = :
2 2 2
Teorema 276 Aria unui triunghi este egal¼a cu jum¼atatea produsului a dou¼a laturi
înmulţit cu sinusul unghiului dintre ele.
Demonstraţie. Fie Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului ABC: Din triunghiul

ABHa avem sin B = hca (dac¼ a m(B)b < 90 ), sau sin( B) = hca (dac¼ b > 90 ),
a m(B)
a c sin B
de unde ha = c sin B, deci A[ABC] = 2 .
Prin permut¼ ari circulare obţinem
c b sin A b a sin C
A[ABC] = = :
2 2
Teorema 277 Aria unui triunghi este egal¼a cu
p
A[ABC] = p(p a)(p b)(p c);
a+b+c
unde p = 2 (formula lui Heron):
r r
a b sin C ab C C (p a)(p b) p(p c)
A[ABC] = = 2 sin cos = ab
2 2 2 2 ab ab
p
sau A[ABC] = p(p a)(p b)(p c).
abc
Teorema 278 Aria unui triunghi este egal¼a cu A[ABC] = 4R , unde R este raza cer-
cului circumscris triunghiului ABC:
a c sin B ac ac b abc
Demonstraţie. Avem: A[ABC] = 2 = 2 sin B = 2 2R = 4R .
Teorema 279 Aria unui triunghi ABC este egal¼a cu

p
A[ABC] = pr = (p a)ra = (p b)rb = (p c)rc = rra rb rc ;
unde r este raza cercului înscris, iar ra ; rb ; rc sunt razele cercurilor exînscrise.
Demonstraţie. Aceste formule rezult¼ a imediat din descompunerea triunghiului

ABC. Dac¼
a I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC atunci:
1 1 1
A[ABC] = A[AIB] + A[BIC] + A[CIA] = ar + br + cr = pr
2 2 2
şi
A[ABC] = A[ABIa ] + A[ACIa ] A[BCIa ]

c ra b ra a ra
= +
2 2 2
(b + c a) ra
= = (p a) ra :
2
Ultima formul¼ a se obţine înmulţind primele patru expresii ale ariei triunghiului ABC
şi ţinând seama de formula lui Heron.
Teorema 280 Aria unui triunghi ABC este egal¼a cu

A B C A B C
A[ABC] = r2 ctg ctg ctg = ra2 ctg tg tg :
2 2 2 2 2 2
Demonstraţie. Din p = r ctg A2 ctg B2 ctg C2 : şi A[ABC] = pr rezult¼

a A[ABC] =
2 A B C
r ctg 2 ctg 2 ctg 2 .
Teorema 281 Dac¼a vârfurile A; B; C ale triunghiului ABC au coordonatele carteziene

(xA ; yA ); (xB ; yB ); respectiv (xC ; yC ), atunci aria triunghiului ABC este egal¼a cu:
xA yA 1
A[ABC] = 21 j j, unde = xB yB 1 .
xC yC 1
x y 1
Demonstraţie. Ecuaţia dreptei BC este: xB yB 1 = 0, iar distanţa de la
xC yC 1
j j
a cu: d(A; BC) = p
punctul A la dreapta BCeste egal¼ , deci aria
(xC xB )2 +(yC yB )2
1
triunghiului ABC este egal¼
a cu: A[ABC] = 2 j j.
Teorema 282 Dac¼a vârfurile A; B; C ale triunghiului ABC au a…xele zA ; zB ;respectiv

zC ; atunci aria triunghiului ABC este egal¼a cu: A[ABC] = j j, unde
zA zA 1
i
= z B zB 1 :
4
zC z C 1
zA +zA
a imediat utilizând proprietatea 6) şi faptul c¼
a xA = 2
zA zA
şi yA = 2i .
Teorema 283 Dac¼a Ai ( i ; i

; i ); i + i
+ i = 1 în raport cu triunghiul ABC de
1 1 1
arie S. Atunci, A[A1 B1 C1 ] = S j j, unde = 2 2 2 .
3 3 3
Teorema 284 Sunt adev¼arate urm¼atoarele formule pentru aria unui triunghi ABC:
p
1: A[ABC] = 43 ( ma )( mb )( mc ), unde = ma +m2b +mc .
q
2:A[ABC] = 2r (ra +rb )(rb +r
R
c )(rc +ra )
:
q
3:A[ABC] = Rha2hb hc :
4:A[ABC] = 2R2 sin A sin B sin C:
q rrb rc
q ra r rc
5:A[ABC] = 1
+ 1 + 1
= 1
b
+ 1 + 1
:
ha hb hc ha hb hc
a din propriet¼
aţile precedente.
Teorema 285 Pe laturile triunghiului ABC se consider¼a punctele A1 ; B1 ; C1 astfel

încât BA CB1 AC1
A1 C = p; B1 A = q; C1 B = r. Dac¼
1
a fP g = AA1 \ CC1 ; fRg = BB1 \ CC1 ;
fQg = BB1 \ AA1 , atunci
(1 pqr)2
A[P QR] = A[ABC] :
(1 + p + pq)(1 + q + qr)(1 + r + pr)
Lem¼a. Pe laturile BC şi AC ale unui triunghi ABC se consider¼a punctele A1 ,

respectiv B1 astfel încât BA CB1
A1 C = p; B1 A = q. Dac¼
1
a fQg = AA1 \ BB1 s¼a se arate c¼a
AQ p+1 BQ
QA1 = pq ; QB1 = p(q + 1):
Demonstraţie lemei. Fie B1 B2 k AA1 ; B2 2 (BC). Avem :
BQ BA1 A1 C AC
= =p =p = p(q + 1):
B1 Q A1 B2 A1 B2 AB1
AQ AB1 CB1 p+1
Analog, …eA1 A2 k BB1 ; A2 2 (AC), avem: QA1 = B1 A2 = qB1 A2 = pq (Fig. 2.133).
Figura 2.133: Aria unui triunghi
Din BBQ
1Q
= p(q + 1) rezult¼ BQ
a BB 1
= p+pq
1+p+pq şi din AQ
QA1 = p+1
pq rezult¼
a AQ
AA1 = p+1
1+p+pq .
Demonstraţia teoremei. Avem
A[P QR] QR P R A[RB1 C] B1 C d(R; B1 C) B1 C RB1
= ; = = ;
A[RB1 C] RB1 RC A[ABC] AC d(B; AC) AC BB1
de unde rezult¼
a c¼
a
A[P QR] QR P R B1 C QR P R CC1 B1 C
= = (1)
A[ABC] BB1 RC AC BB1 CC1 RC AC
CR pr CR q+qr
Utilizând lema de mai sus obţinem: CC1 = 1+r+pr ; CC1 = 1+q+qr (2) (Fig. 2.134):
Figura 2.134: Aria unui triunghi determinat de intersecţiile a 3 ceviene

CB1 B1 C q
Din B1 A = q rezult¼
a AC = q+1 (3). Mai mult,
QR BQ BR B1 Q p + pq
=1 =1 =1 (4)
BB1 BB1 BB1 BB1 1 + q + pq
qr (1 + q)(1 pqr)
=
1 + q + qr (1 + q + pq)(1 + q + qr)
şi
PR RC1 PC (1 + r)(1 pqr)
=1 = (5)
CC1 CC1 CC1 (1 + q + qr)(1 + r + pr)
Din relaţiile (1), (2), (3), (4) şi (5) rezult¼
a concluzia.
Bibliogra…e
[1] ADLER, C. F., Modern geometry, Mc. Graw-Hill, New York, 1958.
[2] ALASIA, C., Geometria del triangolo, Citta di Castello, 1900.
[3] ALBU, A.C., ş.a., Geometrie pentru perfecţionarea profesorilor, E.D.P., Bu-
cureşti, 1983.
[4] ANDRICA, D., ANDREESCU, T., Complex number from A to..Z, Birkhauser,
Boston-Basel-Berlin, 2006.
[5] ANDRICA, D., O inegalitate în triunghi şi aplicaţiile acesteia, Gazeta Matem-
atic¼
a, Seria B, Bucureşti, no. 1, 1986, 2-4.
[6] ANDRICA, D., BARBU, C., A geometric proof to Blundon’s inequalities, Journal
of Inequalities and Applications, 15 (2012), No. 2, 361-370.
[7] ANDRICA, D., BARBU, C., PIŞCORAN, L., The geometric proof to a sharp
version of Blundon’s inequalities, Journal of Inequalities and Applications, 10
(4) (2016), 1137-1143.
[8] ANDRICA, D., BARBU, C., MINCULETE, N., A geometric way to generate
Blundon type inequalities, Acta Universitatis Apulensis, 31 (2012), 96-106.
[9] ANDRICA, D., BARBU, C., LUPESCU, A Note on the adjoint Spieker points,
International Journal of Geometry, 6 (2) (2017), 61-66.
[10] ANDRICA, D., BARBU, C., PIŞCORAN, L., The geometry of Blundon’s con-
…guration, Journal of Inequalities and Applications, 2017.
[11] ANDRICA, D., ş.a., A note on the Nagel and Gergonne points, Creative Math.&
Inf., 17 (2008).
[12] ANDRICA, D., Teme pentru perfecţionarea profesorilor de matematic¼a, Ed. Casa
c¼
arţii de ştiinţ¼
a, Cluj-Napoca, 2017.
[13] BARBILIAN, D., Opera didactic¼a, Ed. Tehnic¼

a, Bucureşti, 1958.
[14] BARBU, C., Teoreme fundamentale din geometria triunghiului, Ed. Unique,
Bac¼
au, 2008.
209
BIBLIOGRAFIE 210
[15] BARBU, C., Variations of Coşniţ¼a’s point, Gazeta Matematic¼

a, 4 (2010), 180-
184.
[16] BARBU, C., MINCULETE, N., Cevians of rank (k; l; m) in a triangle, Interna-
tional Journal of Geometry, 1 (2) (2012), 67- 79.
[17] BARBU, C., MINCULETE, N., About the area of triangle determined by cevians
of rank (k; l; m), Scienti…c Studies and Research Bac¼
au, 21 (1) (2011), 139-148.
[18] BARBU, C., Numere complexe, Ed. Gra…t, Bac¼
au, 2005.
¼
[19] BARBU, C., PATRAŞCU, I., Some properties of the Newton-Gauss line, Forum
Geometricorum, 12 (2012), 149-152.
¼
[20] BARBU, C., PATRAŞCU, I., Two new demonstrations of Goormaghtigh’s the-
orem, International Journal of Geometry, 1 (1) (2012), 10-19.
¼
[21] BARBU, C., PATRAŞCU, I., The point of Cosniţ¼a, Octogon Mathematical Mag-
azine, 19 (2) (2011), 379-385.
[22] BARBU, C., Puncte, drepte si puncte remarcabile din geometria triunghiului,
Ed. Cibernet, Bac¼
au, 2017.
[23] BARBU, C., MINCULETE, N., STOICA, E., New aspects of Ionescu–
Weitzenbock’s inequality, Balkan Journal of Geometry and Its Applications, 21
(2) 2016, 95-101.
[24] BARBU, C., MINCULETE, N., Inradii and Diagonals, 11714, American Math-
ematical Monthly, 122 (6) 2016, 607-608.
[25] BLUNDON, W., Inequalities associated with the triangle, Canad. Math. Bull., 8
(1965), 615-626.
¼
[26] BALUN ¼ M., ş.a., Zece lecţii alese de matematic¼a elementar¼a, Ed. S.S.M.,
A,
Bucureşti, 1998.
[27] BECHEANU, M., ş.a., Probleme de algebr¼a, analiz¼a şi geometrie, Ed. Cartea
Româneasc¼
[28] BOTEZ, Şt., Probleme de geometrie, Ed. Tehnic¼
[29] BOTTEMA, O., Topics in elementary geometr y, Springer, New York, 2008
[30] BOTTEMA, O., On the area of a triangle in barycentric coordinates, Crux.
Math., 8 (1982), 228-231.
[31] BRADLEY, C.J., The algebra of geometry: Cartesian, areal and projective co-
ordinates, Bath: Highperception, 2007.
[32] BRÂNZEI, D., Geometrie circumstanţial¼a, Ed. Junimea, Iaşi, 1984.
[33] BRÂNZEI, D., Bazele raţionamentului geometric, Ed. Academiei, Bucureşti,
1983.
BIBLIOGRAFIE 211
[34] BRÂNZEI, D., ş.a., Competenţ¼a şi performanţ¼a în geometri e, Ed. Paralela 45,
Piteşti, 1999 (vol I, II).
[35] BRÂNZEI, D., ş.a., Geometrie, Ed. Paralela 45, Piteşti, 1997.
[36] BRÂNZEI, D., M¼asuri în geometrie, Univ. A.I. Cuza, Iaşi, 2002.
[37] CALVET, R.G., Treatise of plane geometry through geometric algebra, electronic
edition, 2001.
[38] CASEY, J., A., Treatise on the analytical geometry, Ed. Hodges & Figgis, Dublin,
1893.
[39] CINDREA, I., Matematica de drag, Ed. Compania, Bucureşti, 2003.
[40] COANDA, ¼ C., Geometrie analitic¼a în coordonate baricentrice, Ed. Reprograph,

Craiova, 2005.
[41] COCEA, C., 200 de probleme din geometria triunghiului echilateral, Ed. Gh.
Asachi, Iaşi, 1992.
[42] COOLIDGE, D., A Treatise on the circle and the sphere, Clarendon Press, Ox-
ford, 1916.
[43] COURT, N.A., Modern pure solid geometry, Chelsea Publishing Company,
Bronx, New-York, 1964.
¼ C., Coordonnées barycentriques, Librairie Vuibert, Paris, 1941.
[44] COŞNIŢA,
[45] COXETER, H., Introduction to geometry, 2nd ed., Willey & Sons, New York
1969.
[46] COXETER, H., Geometry revisited, Random House, New York 1967.
[47] CUCOANEŞ, M., A new proof to the theorem of Coşniţ¼a, IJG, Vol 6 (2017), No.
1, 24-26.
[48] DEAU, R., Compléments de géométrie plane, Maison d’Edition A De Boeck 265,
Bruxelles, 1945.
[49] DEAUX, R., Introduction to the geometry of complex numbers, Dover Publica-
tions, New York, 2008.
[50] DOSPINESCU, G., LASCU, M., ş. a., An Elementary proof of Blundon’s In-
equality, JIPAM, 9 (2008).
[51] DUPUIS, F., Elementary synthetic geometry of the point, line and circle in the
plane, Mac Millan and Co., New York, 1889.
[52] DURELL, C., Modern geometry, London, 1920.
[53] EFREMOV, D., A new geometry of triangle, Odesa, 1902.

BIBLIOGRAFIE 212
[54] EULER, L., Solutio facilis problematum quorundam geometricorum di¢ cillimo-
rum, Novi Comm. Acad. Scie. Petropolitanae, 11 (1765), 139-157.
[55] FLOREA, C., Abordare global¼a a geometriei triunghiului cu implicaţii creative,

Ed. ALL, Bucureşti, 1996.
[56] GALLATY, W., Modern geometry of the triangle, Ed. Francis Hosgson, Londra,
1889.
[57] GODFREY, Ch., Modern geometry, University Press, Cambridge, 1908.
[58] MUSSELMAN, J., GOORMAGHTIGH, R., Advanced Problem 3928, Amer.

Math. Monthly, 46 (1939), 601; solution, 48 (1941), 281 - 283.
[59] GUICHARD, C., Traité de géométrie, Librairie Vuibert, Paris, 1923.
[60] HADAMARD, J., Lecţii de geometrie plan¼a, Ed. Tehnic¼

[61] HAHN, L., Complex numbers and geometry, Library of Congress, Washinton,
1994.
[62] HARDY, G., A course of pure mathematics, Ed. University Press, Cambridge,
1921.
[63] HONSBERGER, R., Episodes in nineteenth and twentieth century Euclidean

geometry, Washinton, 1995.
[64] IANUŞ, S., Probleme de geometrie şi trigonometrie, E.D.P., Bucureşti, 1983.
[65] JOHNSON, R., Advanced Euclidian geometry, Dover, 1971.
[66] KIMBERLING, C., Encyclopedia of triangle center, 2008.
[67] LALESCU, T., Geometria triunghiului, Ed, Tineretului, Bucureşti, 1958.
[68] LEGENDRE, M., Eléménts de géométrie, Librairie de Firmin, Paris, 1849.
[69] LONEY, S.L., The elements of coordinate geometry, London, Macmillan, 1962.
[70] MICULIŢA, M., ş.a., Analogii triunghi – tetraedru, Ed. Paralela 45, Piteşti,
2000.
[71] MIHALESCU, C., Geometria elementelor remarcabile, Ed. Tehnic¼

a, Bucureşti,
1959.
¼
[72] MIHAILEANU, N.N., Complemente de geometrie sintetic¼a, E.D.P., Bucureşti,
1965.
¼
[73] MIHAILEANU, N.N., Lecţii complementare de geometrie, E.D.P., Bucureşti,
1970.
¼
[74] MIHAILEANU, N.N., Utilizarea numerelor complexe în geometrie, Ed. Tehnic¼
a,
Bucureşti, 1968
BIBLIOGRAFIE 213
[75] MINCULETE, N., Teoreme şi probleme speci…ce de geometrie, Editura Euro-
carpatica, Sfântu Gheorghe, 2007.
[76] MIRON, R., ş. a., Fundamentele aritmeticii şi geometriei, Ed. Academiei, Bu-
cureşti, 1983.
[77] MITRINOVIC, D., PECARIC, J., VOLONEC, V., Recent advances in geometric
inequalities, Kluver Acad. Publ.. Amsterdam, 1989.
[78] MOISE, E., Geometrie elementar¼a din punct de vedere superior, E.D.P., Bu-
cureşti, 1980.
[79] MORTICI, C., Sfaturi matematice, Ed. Minus, Târgovişte, 2007.
[80] NEAGU, Gh., Metode de rezolvare a problemelor de matematic¼a şcolar¼a, Ed.

Plumb, Bac¼
au, 1997.
[81] NELSON, R., Proof without words, The Mathematical Association of America,
1993.
[82] NICOLESCU, L., ş. a., Probleme practice de geometrie, Ed. Tehnic¼
a, Bucureşti,
1990.
[83] NICULESCU, C.P., A new look at Newton’s inequality, Journal of Inequalities

in Pure and Applied Mathematics, 1 (2), article 17, 2000.
[84] NICULESCU, C.P., On the algebraic character of Blundon’s inequality, Inequal-

ity Theory and Applications, 3 (2003), 139-144.
[85] NICULA, V., Geometrie plan¼a, Ed. Gil, Zal¼

au, 2002.
[86] NICULA, V., ş.a., Diviziune armonic¼a, Ed. Gil, Zal¼

au, 2007.
[87] ONISORU, I, Omotetia şi inversiunea, 2008.
[88] PANAITOPOL, M., ş. a., Probleme de geometrie rezolvate trigonometric, Ed.
Gil, Zal¼
au, 1994.
[89] PANAITOPOL, L., Probleme calitative de geometrie plan¼a, Ed. Gil, Zal¼
au, 1996.
¼
[90] PATRAŞCU, E., Probleme de concurenţ¼a şi coliniaritate, Ed. Neuron, Focşani,
1995.
[91] PEDOE, D., A course of geometry, Univ. Press, Cambridge, 1970.
[92] PRASOLOV, V., Problems in plane and solid geometry, Nauka, Moscow, 2001
[93] ROUCHÉ, E., Elements de géométrie, Gauthier-Villars, Paris, 1912.
[94] RUSU, E., Vectori, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976.
[95] SASTRY, K., A Gergonne analogue of Steiner - Lehmus theorem, Forum Geo-
metricorum, 5 (2005), 191-195.
BIBLIOGRAFIE 214
[96] SATNOIANU, R.A., General power inequalities between the sides and the crum-
scribed and inscribed radii related to the fundamental triangle inequality, Math.
Inequal. Appl., 5 (4), 2002, 747-751.
[97] SCIMEMI, B., Paper-folding and Euler’s theorem revisited, Forum Geom. 2,
(2002), 93-104.
[98] SCOTT, J.A., Some examples of the use of areal coordinates in triangle geometry,
The Mathematical Gazette, 11 (1999), 472-477.
[99] SIMIONESCU,Gh., Probleme de sintez¼a de geometrie plan¼a şi în spaţiu, Ed.

Tehnic¼
[100] SMARANDA, D., ş. a., Transform¼ari geometrice, Ed. Academiei, Bucureşti,
1988.
[101] SMITH, W., Introductory modern geometry of point, ray, and circle, Ed. Macmil-
lan, New York, 1892.
[102] SONDAT, P., L’intermédiaire des mathématiciens, 1894, 10 [question 38, solved
by Sollerstinsky, 94].
[103] TANNER, H.W., Areal coordinates, The Mathematical Gazette, 28 (1901).
[104] THEBAULT, V., Perspective and orthologic triangles and tetrahedrons, Amer.
Math. Monthly, 59 (1952), 24-28.
[105] ŢIŢEICA, Gh., Culegere de probleme de geometrie, Ed. Tehnic¼

a, Bucureşti,
1965.
[106] ŢIU, C.I., Aplicaţii în trigonometrie, Ed. Academiei, Bucureşti, 1992.

¼ Gh., Triunghiul cu trei colţuri, Ed. Albatros, Bucureşti, 1979.
[107] VODA,
¼ Gh., Vraja geometriei demodate, Ed. Albatros, Bucureşti, 1983.
[108] VODA,
[109] WU, S., A sharpened version of the fundamental triangle inequality, Math. In-
equalities Appl., 11 (3), 2008, 477-482.
[110] WU, S., CHU, Y., Geometric interpretation of Blundon’s inequality and Ciamber-
lini’s inequality, Journal of Inequalities and Applications (2014), 381.
[111] YIU, P., Introduction to the geometry of the triangle, Florida University, 2001.
[112] YIU, P., The uses of homogeneous barycentric coordinates in plane Euclidean
geometry, Internat. J. Math. Ed. Sci. Tech., 31(2000), 569-578.
[113] * * * - Gazeta matematic¼

a, Bucureşti.
[114] * * * - American Mathematical Monthly.
[115] * * * - Revista matematic¼

a din Timişoara.
BIBLIOGRAFIE 215
[116] * * * - Recreaţii matematice, Iaşi.
[117] * * * - Cardinal, Craiova.
[118] * * * - S¼
a înţelegem matematica, Bac¼
au.
[119] * * * - Forum Geometricorum
[120] * * * - Crux Mathematicorum
[121] * * * - Bulletin de la S. M. F.
[122] * * * - Mathesis
[123] http:// pagesperso-orange.fr

Teoreme Fundamentale Din Geometria Triunghiului PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teoreme Fundamentale Din Geometria Triunghiului PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 INEGALITATEA FUNDAMENTALA ¼ A TRIUNGHIULUI 12

2 TEOREME FUNDAMENTALE DIN GEOMETRIA TRIUNGHIU-

2.25 Teorema lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

2.70 Teorema lui Soons . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184

2.1 Teorema bisectoarei interioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

2.29 Generalizarea teoremei lui Toricelli - Fermat . . . . . . . . . . . . . . . 71

2.73 Teorema lui Bottema . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

2.118Teorema lui Casey . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186

„Uşor nu e nici cântecul. Zi

Într-un triunghi ABC; …e O centrul cercului circumscris, I centrul cercului în-

sunt laturile unui triunghi dac¼ a şi numai dac¼a, urm¼

O demonstraţie standard a acestei relaţii g¼

a2 + b2 + c2 = 2(p2 r2 4Rr): (1.4)

Demonstraţia aceastei formule se g¼aseşte, de exemplu, în [77]. Rezultatele ce urmeaz¼ a

Demonstraţie. Este cunoscut faptul c¼

Aplicând teorema cosinusului în triunghiul ION şi ţinând seama de egalitatea N I 2 =

Teorema 2 (Blundon Rouché) Condiţia necesar¼a şi su…cient¼a pentru a exista un

Demonstraţie. Dac¼ a R = 2r; atunci triunghiul este echilateral şi inegalit¼aţile

Figura 1.1: Inegalit¼

cazuri extreme. În concordanţ¼a cu teorema de închidere a lui Poncelet, aceste triun-

1.2 O ra…nare a inegalit¼

„Geometria reprezint¼a eterna sclipire în mintea lui Dumnezeu. Împ¼

Demonstraţie. În cele ce urmeaz¼

Figura 1.2: N se "mişc¼

Figura 1.3: O reprezentare geometric¼

3) punctul N este în acelaşi semiplan cu punctul A faţ¼

Dac¼ [ < 90 ; atunci inegalitatea (1.12) este trivial¼

Observaţia 7 Num¼arul împarte triunghiurile familiei T (R; r) în funcţie de poziţia

Apelând la inegalitatea lui Gerretsen [7]:

16Rr 5r2 p2 4R2 + 4Rr + 3r2 : (1.13)

jp2 2R2 10Rr + r2 j 2(R2 3Rr + 2r2 ): (1.14)

jp2 2R2 10Rr + r2 j R r

Calcule elementare conduc la o îmbun¼

1.3 Forma dual¼

„Am fost un lucr¼

În aceast¼ a secţiune consider¼

OIa2 = R2 + 2Rra ; OIb2 = R2 + 2Rrb ; OIc2 = R2 + 2Rrc (1.16)

Teorema 9 (D. Andrica, C. Barbu [6]) Urm¼atoarea relaţie este adev¼arat¼a:

Demonstraţie. Aplicând relaţia lui Stewart în triunghiul Ia ONa , obţinem:

ONa2 GIa + OIa2 Na G OG2 Na Ia = GIa GNa Na Ia ;

Aplicând teorema cosinusului în triunghiul Ia ONa obţinem:

ONa2 + OIa2 Na Ia2 R2 + 2Rra + (R + 2ra )2 Na Ia2

Teorema 10 (D. Andrica, C. Barbu [6]) Urm¼atoarele inegalit¼aţi sunt adev¼arate:

Observaţia 11 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) Not¼am cu T (R; ra ) familia triunghiurilor

Figura 1.4: Forma dual¼

A A 2 sin A2 cos A2 2 tan A2 2 rpa 2ra p

iar de aici obţinem:

4 = a2 + b2 + c2 = (a + b + c)2 2(ab + bc + ca)

Formula (1:21) ne d¼a o expresie complicat¼a a lui în funcţie de p; R; ra . Din a2 +

1.4 aţi cu p; R şi ra

„Gândirea este o pas¼are a în¼

În aceast¼a secţiune vom obţine câteva consecinţe ale Teoremei 9 ce implic¼

Teorema 14 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) În orice triunghi având semiperimetrul p

Teorema 16 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) În orice triunghi având semiperimetrul p

Demonstraţie. Utilizând relaţia (1.24) putem scrie

Expresii similare se pot obţine pentru rb şi rc .

Consecinţa 17 (Andrica, D., Barbu, C. [7]) În orice triunghi urm¼atoarele inegalit¼aţi

Demonstraţie. Din Teorema 10 obţinem

Observaţia 21 Deoarece 2 R2 + 2Rrp

1.5 Con…guraţia lui Blundon

„Geometria este arta de a raţiona corect pe …guri incorecte.” –Henri Poincaré5

Triunghiurile familiei T (R; r) având aceeaşi raz¼a R şi aceeaşi raz¼