Profir Adrian

GEOMETRIE - CERCUL
Noțiuni teoretice despre cerc

Bârlad, 2020
Redactor: Profir Adrian
Grafician: Profir Adrian,
E-mail: profir1adrian@yahoo.com

ISBN 978-973-0-32474-7

2
 GEOMETRIE - CERCUL

Cartea aceasta este scrisă pentru cei de toate vârstele; chiar și pentru cei
cărora nu le place matematica.
Aici veți găsi câteva noțiuni teoretice despre cerc. Când rezolvați teste cu
probleme de matematică, ar fi bine să vă adăugaţi și câteva noțiuni de teorie.
Toată lumea (sau aproape) știe schema simplistă care împarte matematica
în pură (teoretică) și aplicată; este foarte greu astăzi să se facă o distincție
absolută între teorie și aplicativ.
Ghidul este structurat pe capitole, începând cu noțiuni introductive despre
cerc: Definiții, Coarde. Arce. Unghiuri la centru; Unghiuri înscrise în cerc; Cerc
şi patrulater; Razele cerculurilor înscris şi circumscris; Poziția relativă a două
cercuri; Aplicații; Puterea unui punct faţă de un cerc; Axa radicală a două
cercuri; Centrul radical a trei cercuri; Cercuri ortrogonale; Fascicule de cercuri;
Lungimea cercului; Aria cercului; Cercul în geometria analitică.
Cartea este utilă de aceea vă sfătuiesc să accesați materialul și să-l citiți
cu atenție, învățând totul despre cerc .
Vă mulțumesc pentru răbdarea și curajul cu care vă veți afunda în paginile
care urmează.
Prof. Profir Adrian

3
4
 CUVĂNT ÎNAINTE

Lucrarea se adresează tuturor celor care doresc să se autocunoască, să-și

evalueze obiectiv posibilitățile intelectuale si să-și perfecționeze
comportamentul.
Cartea oferă, tinerilor cititori(dar nu numai lor !) câteva clipe de plăcută
scunfundare în lumea vrăjită de simboluri și formule, dar totuși plină de viață a
matematicii elementare.
Deși abstractă, matematica e făcută tot de oameni și drumul de la
inspirație și muncă la realizarea cuprinsă în haina formulelor e presărată cu
întâmplări la fel de fascinate ca orice călătorie în necunoscut.
Matematica, în general, și geometria, în special, s-a născut și a evoluat
odată cu omul de odinioară și societatea de mai târziu. Având rădăcini adânc
înfipte în nevoile omului de rând și a evoluției societății omenești, geometria a
atins un înalt nivel teoretic, elaborându-și atât metode specifice de raționament,
dând astfel posibilitatea apariției de noi aplicații importante ale geometriei
la problemele practice deja existente sau apărute în timp.
O lume fără matematică este o lume moartă, fără culoare, fără viaţă. O
întâlneşti în tot ce faci: fie că o găseşti scrisă pe o foaie de hârtie sau când
socoteşti restul la magazin tot matematică se numeşte. Apare la orice pas, în
orice formă, în orice corp, în fiecare secundă a vieţii tale.Te-ai gândit vreodată
că atunci când pui călcâiul pe pământ pentru a călca talpa piciorului tău
formează un unghi ascuţit cu pământul? Sau că acel creion pe care-l tot ascuţi e
format dintr-un cilindru cu un con în vârf? Fiecare problemă este o provocare,
este o săgeată aruncată pentru a ajunge la ţintă, însă că nu e deloc uşor. Este ca
un instrument muzical: o trădezi, te trădează. Pe de altă parte aduce satisfacţii
celor care ştiu să o preţuiască, celor care o apreciează pentru ceea ce este.
Matematica te învață să fii realist, să nu visezi la unicorni, în matematică
e albă sau neagră, nu este vorba de alte culori.
5
 Cartea este deosebit de utilă atât elevilor cât şi cadrelor didactice. Pe elevi
îi ajută la înţelegerea acestui important segment al geometriei, iar pentru
profesori, reprezintă un valoros instrument în predarea asistată a noţiunilor
teoretice.
Lucrarea a fost proiectată astfel încât să ofere atât informaţiile teoretice
complete, bazate pe demonstraţii, cât şi posibilitatea de a „proba”, „verifica”
aceste informaţii, punând figura geometrică sau elemente ale acesteia în diverse
ipostaze şi comparând rezultatele teoretice posibile cu cele provenite din
calculele efective.
„Să-ţi placă mai mult geometria decât aritmetica. Aritmetica este ştiinţa
poporului care nu vrea altceva decât să se înmulţească, ori a negustorului dornic
de câştig. Geometria este ştiinţa filosofului prieten al egalităţii, care chibzuieşte
la noi rânduieli politice.”
Pitagora

6
 CUPRINS

Cuvânt înainte
Cercul
§ 1.Definiții
§ 2. Coarde . Arce .Unghiuri la centru
§ 3.Unghiuri înscrise în cerc
§ 4. Cerc şi patrulater
§ 5. Razele cerculurilor înscris şi circumscris
§ 6. Poziția relativă a două cercuri
§ 7. Aplicații
1 Puterea unu unui punct faţă de un cerc
2 Axa radicală a două cercuri
3 Centrul radical a trei cercuri
4 Cercuri ortrogonale
5 Fascicule de cercuri
§ 8. Lungimea cercului
§ 9.Aria cercului
§ 10.Cercul în geometria analitică
Bibliografie

7
8
 CAPITOLUL I

În cele ce urmează se presupun cunoscute axiomele geometriei şi toate

celelalte cunoştinţe geometrice care pot fi obţinute pe cale deductivă din
acestea.

CERCUL

§ 1. Definiţii

Definiţie: Fie r  R, r  0, şi O un punct din plan. Se numeşte cerc de

centru O şi raza r locul geometric al punctelor M din plan pentru care OM = r.
Cercul de centru O şi rază r se notează C (O; r), deci C (O; r) = {M OM = r}
(figura I.1).
Dacă M C (O; r) atunci pentru segmentul (OM) se va folosi denumirea
de raza (OM). Deci cuvântul „raza” are două semnificaţii: poate fi un număr r, r
 0, sau un segment (OM).

Figura I.1 Figura I.2

9
 Definiţie. Se numeşte mulţime convexă o mulţime M de puncte, care are
următoarea proprietate: dacă P, Q sunt două puncte distincte oarecare ale
mulţimii M, atunci M conţine toate punctele segmentului (PQ): () P, Q  M
 (PQ)  M

Definiţie. Fiind dat cercul C (O; r), mulţimea punctelor P din plan
pentru care OP r se numeşte interiorul cercului.
Se notează Int C (O; r) ={POP  r} = (C (O; r)) = (C ).
Se defineşte şi exteriorul unui cerc şi anume: Ext C (O; r)= {QOQ  r}.
Teorema 1. Interiorul unui cerc este o mulţime convexă.
Demonstraţie: Fie C (O; r) şi A  Int C (O; r), B  Int C (O; r) deci
OAr, OB  r (figura I.2). Fie P  (AB). Unul din unghiurile ∢ APO, ∢BPO

este obtuz sau drept. Dacă acesta este ∢APO, atunci din triunghiul APO

obţinem OP  OA  r.
În celălalt caz OP  OB  r. Deci P  Int C (O, r).
Definiţie. Se numeşte disc de centru O şi raza r, r  0, mulţimea
C (O; r), Int C (O; r), Se observă că C (O; r), Int C (O; r) = { M | OM ≤ r}.
Teorema 2. Fie cercul C (O; r), r > 0 şi dreapta h.
Dacă d (O; h) < r, atunci dreapta h şi cercul C (O; r) au exact două puncte
comune.
Dacă d (O, h) = r, atunci dreapta h şi cercul C (O; r) au exact un punct comun.
Dacă d (O, h) > r, atunci dreapta h şi cercul C (O; r) nu au puncte comune.
Demonstraţie: Dacă d (O, h) = 0 deci O  h, atunci pe cele două
semidrepte h` şi h`` determinate de O pe h, există câte un singur punct A h`,
B h``, astfel că OA = OB = r (figura I.3).

10
 Figura I.3 Figura I.4

Dacă 0 < d (O, h) = r1 < r, atunci se notează O` = prhO (figura I.4) şi pe

semidreptele h` şi h`` determinate de O` pe h, există punctele unice A h`, şi B
h``, astfel încât lungimile segmentelor (O`A) şi (O`B) să fie de o anumită

valoare, de exemplu O`A = O`B = . Triunghiurile OO`A şi OO`B

fiind dreptunghice, din teorema lui Pitagora se determină OA = OB =
= r, deci punctele A şi B aparţin cercului C (O; r). Oricare ar fi
punctul M, M h, astfel încât OM > , atunci OM > r şi M Ext
C (O; r).
Dacă d (O, h) = r, fie O` = prhO, deci OO` = r, adică O` C (O; r).
Dacă M h, M ≠ O`, atunci OM > OO` = r, deci M Ext C (O; r)
(figura I.5)
Dacă d (O, h) > r, atunci pentru orice punct M, M h, OM d (O, h) >
r, deci M Ext C (O; r) (figura I.6)

11
 Figura I.5 Figura I.6

Definiţie. Dreapta h se numeşte tangenta cercului C (O; r) dacă există

un singur punct comun cercului C (O; r) şi dreptei h.
O dreaptă h se numeşte secanta unui cerc dacă dreapta h şi cercul au
două puncte distincte comune, deci d (O, h) < r.
Din teorema 2 rezultă că dreapta h este tangentă la cercul C (O; r) dacă
şi numai dacă d (O, h) = r. Punctul O` comun tangentei h şi cercului C (O, r) se
numeşte punct de tangentă. Din demonstraţia punctului b) a teoremei 2 rezultă
că raza (OO`) este perpendiculară pe tangenta prin O`.
Dreapta h se numeşte exterioară unui cerc dacă dreapta h şi cercul nu au
nici un punct comun, şi deci d (O, h) > r.

12
 § 2. Coarde. Arce. Unghiuri la centru

Definiţie. Segmentul determinat de două puncte ale unui cerc se

numeşte coardă. Dacă coarda conţine centrul cercului atunci ea se numeşte
diametru, iar capetele unui diametru se numesc puncte diametral opuse.
Teoremă. Lungimea unei coarde ce nu conţine centrul cercului este mai
mică decât 2r (r fiind raza cercului).
Demonstraţie. În triunghiul AOB, care are vârful O în centrul cercului şi
OA = OB = r (fig I.11), lungimea laturii [AB] este mai mică decât suma
lungimilor celorlalte două:
AB<OA+OB.
Cum OA = OB = r, rezultă că AB < r + r sau AB<2r.
Observaţie . Cum OA=OM (ca raze în cerc), rezultă că relaţia
AB < OA+OB mai poate fi scrisă AB<OB+OM. Cum B;O;M sunt puncte
coliniare, putem scrie AB<BM, de unde putem formula:
Teoremă. Într-un cerc, diametrul este cea mai mare dintre coarde.
Pentru un cerc de rază r, lungimea unui diametru este 2r şi este mai mare sau
egală decât lungimea oricărei coarde.
Definiţie. Un unghi cu vârful în centrul unui cerc se numeşte unghi la
centru pentru acel cerc.
Fie cercul C (O; r) şi punctele A C (O; r), B C (O; r); dacă A şi B
nu sunt diametral opuse atunci ele determină unghiul la centru propriu ∢AOB

(figura I.7). Dacă A şi B sunt diametral opuse atunci unghiul ∢AOB este un

unghi alungit.

13
 Figura I.7 Figura I.8

Definiţie. Fie A şi B două puncte distincte ale cercului C (O; r) care nu

sunt diametral opuse. Se numeşte arc mic mulţimea formată din A, B şi
punctele cercului C (O; r) care aparţin interiorului unghiului ∢AOB. Se

numeşte arc mare mulţimea punctelor cercului C (O; r) care nu aparţin

interiorului unghiului ∢AOB. A şi B se numesc capetele celor două arce (figura

I.8).
Reuniunea punctelor unui arc mic cu cele ale unui arc mare cu aceleaşi
capete este cercul din care fac parte cele două arce de cerc.
Se introduce o notaţie a arcului folosind încă un punct M al lui, diferit
de capete: este arcul cu capetele A, B căruia îi aparţine şi punctul M. Dacă
nu este pericol de confuzie, arcul poate fi notat . De exemplu, dacă se
precizează arc mic, arc mare.
Punctele A, B ale unui cerc sunt extremităţi atât pentru arcul cât şi
pentru coarda [AB]. Se spune în acest caz că „arcul este subîntins de coarda
[AB]”, iar „coarda [AB] subîntinde arcul ”.
Dacă A şi B sunt puncte diametral opuse ale cercului C (O; r) şi M un
punct al cercului diferit de acestea, atunci arcul este mulţimea punctelor

14
cercului situate în semiplanul închis determinat de dreapta AB căreia îi aparţine
punctul M şi se numeşte semicercul .
Într-un cerc de centrul O, între arcul de cerc şi unghiul la centru
∢AOB există o strânsă legătură. Se spune că unghiul la centru ∢AOB

determină pe cerc arcul ; de asemenea, arcul corespunde unghiului la

centru ∢AOB.

Evident, orice diametre determină două semicercuri.

Cu ajutorul măsurii unghiurilor vom defini „măsura unui arc de cerc”.
Definiţie. Fie A şi B două puncte ale cercului C (O; r).
Dacă A şi B sunt diametral opuse, măsura semicercului este 1800,
adică m( ) = 1800.
Dacă A şi B nu sunt diametral opuse, măsura arcului mic este egală
cu măsura unghiului la centru , adică m ( )=m( ).

Dacă A şi B nu sunt diametral opuse, măsura arcului mare ( este

egală cu 3600 minus măsura unghiului la centru , adică m ( ) = 3600 -
m( ).
Se poate considera convenţional că un cerc este arc mare ale cărui
capete A şi B coincid, deci m ( ) = 00 şi măsura arcului este conform
definiţiei egală cu 3600.
Definiţie. Două arce ale aceluiaşi cerc (sau din două cercuri cu raze
egale) se numesc congruente dacă au aceeaşi măsură.
În multe probleme teoretice şi practice se pune problema determinării
măsurii unui arc când acesta poate fi considerat ca reuniune de două arce având
comun doar unul din capete. Pentru o rezolvare corectă a problemelor de acest
fel, reprezentarea intuitivă nefiind o justificare, se va stabili următoarea
teoremă.

15
 Teorema 1. Fie C (O; r), un arc al cercului şi M un punct diferit de
A şi B al arcului . Atunci, m ( )=m( )+m( ), unde B  şi

A (figura I.9, 10, 11).

Figura I.9 Figura I.10 Figura I.11

Demonstraţie:
1. Dacă este un arc mic, deoarece (OB)  ( AOB) (figura I.9) are loc

m ( AOB) = m ( AOM) + m ( MOB), adică m ( )=m( )+m( ).

2. Dacă este un semicerc (Figura I.10), atunci m ( ) = 1800. AOM
şi BOM sunt suplementare, m ( AOM) + m ( BOM) = 1800, adică

m( ) = m( )+m( ) = 1800.
3. Dacă este un arc mare, M şi B (sau M şi A) fiind diametral opuse
(figura I.11),
m( ) = 1800, m ( MOA) = 1800 - m ( AOB), deci

m( )+m( ) = 1800 - m ( AOB) + 1800 = 3600- m ( AOB) = m( ).

Punctul M se numeşte mijlocul arcului dacă aparţine arcului şi

arcele mici şi sunt cogruente. Existenţa mijlocului unui arc rezultă din:
Teorema 2 Dacă A şi B sunt puncte distincte ale unui cerc, atunci
diametrul perpendicular pe coarda (AB) conţine mijlocul coardei (AB) şi
mijloacele arcelor (arcul mic şi arcul mare).

16
 Demonstraţie: Dacă A şi B nu sunt diametral opuse se notează O`
= prABO (Figura I.12). Fie {C} = C (O; r) (OO` şi D punctul diametral opus
lui C.
AOO` BOO` (C.I.), deci (AO`) (BO`), AOC BOC
şi AOD BOD (având suplementele congruente) din care rezultă că C este
mijlocul arcului mic şi D este mijlocul arcului mare . Evident, teorema
este adevărată şi dacă A şi B sunt diametral opuse.

Figura I.12 Figura I.13

Teorema 3. Dacă două coarde (AB) şi (CD) din acelaşi cerc C (O; r)
sunt congruente, atunci arcele mici şi sunt congruente, şi reciproc, dacă
arcele mici şi ale unui cerc sunt congruente, atunci coardele (AB) şi
(CD) sunt congruente.
Demonstraţie: a) Dacă (AB) (CD), (AB), (CD) fiind coarde
ale cercului C (O; r), atunci AOB COD (L.L.L.), deci AOB COD,
deci  (figura I.13).
b) Dacă  , atunci AOB COD
(L.U.L.), deci (AB) (CD).

17
 Teorema 4. Dacă două coarde ale unui cerc sunt congruente, atunci
distanţele de la centrul cercului la coarde sunt egale.
Demonstraţie: Dacă (AB) (CD), (AB), (CD) fiind coarde ale
cercului C (O; r), atunci AOB COD şi înălţimile din O ale acestor
triunghiuri sunt congruente (Figura I.14).
Teoremele 3 şi 4 sunt adevărate şi dacă cele două coarde aparţin la două
cercuri congruente.

Figura I.14 Figura I.15

Teorema 5. Dacă două coarde (AB) şi (CD) ale cercului C (O; r) sunt
paralele, A şi C fiind situate în acelaşi semiplan faţă de diametrul perpendicular
pe cele două coarde, atunci arcele mici şi sunt congruente şi coardele
(AC) şi (BD) sunt congruente.
Demonstraţie: Fie (MN) diametrul perpendicular pe coarda (AB), M şi
N aparţinând cercului astfel ca M şi A să fie de aceeaşi parte a dreptei CD
(Figura I.15).
Atunci , ; folosind teorema 1 se obţine:
m( ) = 180° - [m( ) + m( )] = 180° - [m( ) + m( )] = m( ).
Deci şi (AC) (BD).
Teorema 5 poate fi formulată într-un enunţ mai uşor de memorat, dar nu
suficient de precis: „arcele situate între două coarde paralele sunt congruente”.

18
 § 3. Unghi înscris în cerc

Definiţie. Unghiul AMB se numeşte unghi înscris în cercul C (O;

r) dacă A, M, B sunt puncte ale cercului C (O, r).
Definiţie. Unghiul AMB se numeşte unghi cu vârful în interiorul
unui cerc C (O; r) dacă M Int C (O; r), iar A şi B sunt puncte ale cercului C
(O; r).
Dacă AMB este un unghi cu vârful în interiorul unui cerc (figura I.21),
dreptele MA şi MB având un punct în interiorul cercului vor avea câte două
puncte comune cu cercul, A, A` respectiv B, B`. Unghiul A`MB` este de
asemenea un unghi cu vârful în interiorul cercului şi AMB A`MB` ca
unghiuri opuse la vârf.
Definiţie. Unghiul AMB se numeşte unghi cu vârful în exteriorul
unui cerc dacă vârful său aparţine exteriorului cercului, iar semidreptele (MA şi
(MP sunt tangente sau secante cercului (figura I.22, 23, 24).
Teorema 1: Măsura unui unghi înscris în cerc este jumătate din
măsura arcului cuprins între laturile sale.
Demonstraţie: Se consideră unghiul AMB înscris în cercul C (O; r),
Cazul I: Una din laturile unghiului conţine centrul cercului, de exemplu
O (AM) (figura I.16); atunci AOB este exterior triunghiului isoscel OMB şi

m ( AMB) = m ( AOB) = m ( ).

Cazul II: Centrul cercului este în interiorul unghiului AMB (Figura

I.17); atunci M` fiind diametral opus lui M, din cazul I şi teorema 1, § 2, rezultă

m ( AMB) = m ( AMM`) + m ( M`MB) = m ( )+ m( )= m( ).

19
 Figura I.16 Figura I.17 Figura I.18

Cazul III: Centrul cercului nu aparţine interiorului unghiului AMB

(figura I.18). Punctul M` fiind diametral opus lui M şi (MB Int ( AMM`)
prin aplicarea cazului I se obţine:

m ( AMB) = m ( AMM’) – m ( BMM`) = m ( )- m( )= m( ).

Din teorema 1 rezultă că fiind date două puncte fixe A şi B ale unui cerc
şi un punct M variabil pe arcul mare , diferit de A şi B, unghiurile AMB au

aceeaşi măsură, egală cu m ( AOB), iar dacă M aparţine arcului mic ,

măsura unghiurilor AMB este de asemenea constantă egală cu (360° - m

( AOB)). Dacă este semicerc, m ( AMB) = 90°.

Teorema 2: Măsura unui unghi cu vârful pe cerc, una din laturi fiind
secantă cercului, iar cealaltă tangentă cercului este din măsura arcului de cerc

inclus în interiorul unghiului.

Demonstraţie: Fie unghiul AMB, M C (O; r), B C (O; r), MA
tangenta cercului.
Cazul I: (Figura I.19) AMB este unghi ascuţit: M` fiind punctul
diametral opus lui M, ţinând seama că B şi M` sunt de aceeaşi parte a tangentei,
rezultă (MB ( AMM`), deci BM`M = AMB (având acelaşi complement

20
 BMM`), iar BM`M este un unghi înscris. Atunci m ( AMB) = m ( BM`M)

= m( ), arcul fiind un arc mic.

Figura I.19 Figura I.20

Cazul II: (Figura I.20) AMB este un unghi obtuz. Fie C AM, M
(AC), iar D un punct al arcului mare . Unghiurile CMB şi AMB sunt
suplementare; CMB fiind un unghi ascuţit, conform cazului I, m ( CMB) =

m( ) (arcul mic ). Atunci m ( AMB) = 180° - m ( CMB) = [360° -

2m ( CMB)] = m ( ).

Cazul III: Dacă AMB este unghi drept, atunci M, B sunt diametral

opuse şi este semicerc, deci m ( AMB) = 90° = m ( ).

Toate unghiurile înscrise într-un semicerc sunt unghiuri drepte.

Generalizare. Toate unghiurile care au vârful pe un arc de cerc şi ale
căror laturi conţin capetele arcului sunt congruente.

21
 Teorema 3: Măsura unui unghi cu vârful în interiorul unui cerc este

din suma măsurilor arcului cuprins între laturile unghiului şi a arcului cuprins
între prelungirile acestora.
Demonstraţie: Fie unghiul AMB cu M Int C (O; r) şi A`MB` opus
la vârf cu AMB, A` AM, B` BM, A` şi B` fiind pe cercul C (O; r) (figura
I.21).
Unghiurile A`AB` şi AB`B fiind unghiuri înscrise în cerc, m( A`AB`)=

m( ) şi m ( AB`B) = m ( ). Unghiul AMB este un unghi exterior

pentru triunghiul AMB` şi deci m ( AMB) = m ( A`AB`) + m ( AB`B) =

[m ( )+m( )].

Figura I.21

Teorema 4: Măsura unui unghi cu vârful în exteriorul unui cerc este

egală cu jumătate din valoarea absolută a diferenţei măsurilor arcelor cuprinse
între laturile sale.
Demonstraţie: Fie hk un unghi cu vârful în M, M C (O; r).
Cazul I: Laturile h şi k sunt secante cercului în punctele A, C respectiv
B, D, A h, C h, A (MC), B k, D k, B (MD) (Figura I.23)

22
 Figura I.22 Figura I.23 Figura I.24

Unghiurile CAD şi ADB fiind unghiuri înscrise în cercul C (O; r), m

( CAD) = , m ( ADB) = . Unghiul CAD este un unghi

exterior triunghiului AMD, deci m ( CAD) = m ( ADM) + m ( CMD), de

unde rezultă că m ( CMD) = m ( CAD) – m ( ADM) = .

Cazul II: Latura h este tangentă cercului în A, iar k este secanta cercului
C (O; r), B şi D fiind puncte comune cercului şi secantei, B (MD) (figura
I.22).
Se alege un punct C, C h, A (CM); CAD fiind unghi exterior
triunghiului AMD, m ( CAD) = m ( AMD)+m ( ADM).

Dar, m ( ADM) = şi m ( CAD) = . Rezultă că m

( AMD) = m ( CAD) – m ( ADM) = - =

Cazul III: Laturile h şi k sunt tangente cercului în punctele A şi B, A

h, B k, (Figura I.24). Se alege punctul C, C h, A (CM) şi un punct D al
arcului mare .
23
 Unghiul CAB este exterior triunghiului ABM, deci
m( CAB) = m( AMB)+m( MBA) şi

m ( CAB) = , m ( MBA) = .

Atunci m ( AMB) = m ( CAB) – m ( MBA) =

Aplicaţie: Arc capabil de unghi dat.

Se consideră punctele fixe A şi B şi un număr real ,  (0, 180). Să se
determine locul geometric al punctelor M situate într-unul din semiplanele
limitate de dreapta AB, pentru care m ( AMB) = °.
Rezolvare: Se consideră punctele A, B, A B şi S unul din semiplanele
limitate de dreapta AB (figura I.25).

Figura I.25

Fie semidreapta (AC în semiplanul opus lui S astfel încât m ( CAB) =

° şi O punctul de intersecţie al mediatoarei segmentului (AB) cu
perpendiculara prin A pe AC. Pe cercul de centru O şi rază r = OA, punctele A
şi B determină arcul situat în semiplanul S. Se va arăta că acest arc, fără
capetele A, B este locul geometric căutat. Fie M un punct al arcului din
semiplanul S şi N un punct al cercului care nu aparţine semiplanului S.

24
 Atunci, m ( AMB) = . Deoarece AC este tangenta

cercului (AC AO), rezultă că m ( CAB) = ; deci m ( AMB) = m

( CAB) = °.
Rămâne de arătat că pentru orice punct Q al semiplanului S nesituat pe arcul
, m( AQB) °.
Într-adevăr, dacă Q Int C (O; r) S, rezultă că m ( AQB) >
= °, deoarece AQB este un unghi cu vârful în interiorul cercului,

iar dacă Q Ext C (O; r) S rezultă că m ( AQB) < = °.

Arcul deschis din semiplanul S astfel construit este locul

geometric al punctelor M pentru care m ( AMB) = ° şi se numeşte arc capabil

de ° faţă de segmentul [AB]. Arcul deschis din semiplanul opus este

arcul capabil de 180° - ° faţă de segmentul [AB].

§ 4. Cerc si patrulater

Definiţii. Un patrulater se numeşte înscris într-un cerc dacă vârfurile

sale aparţin cercului. Despre cerc se spune, în acest caz, este circumscris
patrulaterului.
Un patrulater se numeşte circumscris unui cerc dacă laturile sale sunt
tangente la cerc. În acest caz, despre cerc se spune că este înscris în patrulater.

25
 a) - patrulater înscris b) – patrulater circumscris
Observaţie. Patrulaterul înscris într-un cerc este patrulater convex.

Teoremă. Dacă un patrulater convex este înscris într-un cerc, atunci

diagonalele sale formează unghiuri congruente cu două laturi opuse ale
patrulaterului.
Într-adevăr, fie ABCD patrulaterul înscris în cercul de centru O (figura
I.26). Unghiurile BAC şi BDC sunt congruente fiind înscrise în cerc şi
cuprinzând între laturile lor acelaşi arc BC. De asemenea,
, etc.

Teoremă. Un patrulater convex înscris într-un cerc are unghiurile opuse

suplementare.
Într-adevăr, fie ABCD patrulaterul înscris în cercul de centru O (figura
I.27). Unghiurile BAD şi BCD fiind înscrise în cerc ,avem:
şi . Adunând, membru

cu membru, aceste două relaţii, obţinem:

26
 .Cum arcele

şi dau prin însumare întregul cerc, rezultă că:

Evident, vom avea şi

Figura I.26 Figura I.27

Puncte conciclice. Patrulater inscriptibil.

Definiţie. Patru puncte (sau mai multe)se numesc conciclice, dacă se
găsesc pe un cerc.
Definiţie. Un patrulater se numeşte inscriptibil dacă cele patru vârfuri
ale sale sunt conciclice.
Teoremă reciprocă. Un patrulater în care unghiurile formate de
diagonale cu două laturi opuse ale lui sunt congruente este un patrulater
inscriptibil.
Fie patrulaterul ABCD, în care BAC BDC (figura I.28a ). Sunt de
analizat trei situaţii:

27
 Figura I.28a Figura I.28b Figura I.28c

1) Când vârful D ar fi un punct exterior cercului circumscris triunghiului

ABC (Figura I.28a. Acest lucru este imposibil pentru că unghiul ∢BDC, ca

unghi cu vârful în exteriorul cercului, ar avea o măsură mai mică decât

jumătatea măsurii arcului (m( BDC) < m( ) ), în timp ce măsura

unghiului înscris ∢BAC este egală cu jumătate din măsura arcului . Cum

unghiurile ∢BAC şi ∢BDC sunt congruente, din ipoteză, rezultă că trebuie să

aibă aceeaşi măsură.

2) Când vârful D ar fi un punct interior cercului circumscris triunghiului
ABC (figura I.28b). Nici acest lucru nu este posibil întrucât unghiul BDC, ca
unghi cu vârful în interiorul cercului, ar avea o măsură mai mare decât
jumătatea măsurii arcului (m( BDC) > m( ) ) şi deci mai mare decât cea

a unghiului ∢BAC cu care este congruent – din ipoteză.

3) Când vârful D este un punct ce aparţine cercului circumscris

triunghiului ∢ABC (figura I.28c). În acest caz, măsurile unghiurilor în discuţie

sunt egale, ceea ce corespunde condiţiei din ipoteză ( că unghiurile sunt

congruente).

28
 O condiţie necesară şi suficientă ca un patrulater să fie inscriptibil este
ca unghiul format de o diagonală cu o latură să fie congruent cu unghiul format
de cealaltă diagonală cu latura opusă primei laturi.

Teoremă reciprocă. Un patrulater în care unghiurile opuse sunt

suplimentare este un patrulater inscriptibil.
Fie patrulaterul ABCD în care m( ABC) + m ( ADC) = 1800
Considerând cercul circumscris triunghiului ABC, sunt de analizat trei situaţii:
1. Când vârful D ar fi un punct exterior cercului. Acest lucru este
imposibil pentru că unghiul ADC, ca un unghi cu vârful în exteriorul cercului,
ar avea măsura mai mică decât jumătatea măsurii arcului
( ), iar m( ABC)+m( ADC)<1800, ceea ce contrazice

ipoteza.
2. Când vârful D ar fi un punct interior cercului. Nici acest lucru nu este
posibil, întrucât unghiul ADC, ca unghi cu vârful în interiorul cercului, ar avea
o măsură mai mare decât jumătatea măsurii arcului ABC
( ), iar m( ABC)+m( ADC)>1800, ceea ce ar

contraveni ipotezei.
3. Când vârful D este un punct ce aparţine cercului. In acest caz, într-
adevăr m( ABC)+ m( ADC) = 1800.
Teorema directă cu cea reciprocă pot fi formulate astfel:
Un patrulater convex este inscriptibil dacă şi numai dacă unghiurile lui
opuse sunt suplementare.

29
 § 5. Razele cercurilor înscris şi circumscris unui triunghi

Ştim că oricărui triunghi i se poate înscrie şi circumscrie câte un singur

cerc; raza fiecăruia depinde (funcţie) de lungimile laturilor triunghiului.
Aceste dependenţe dintre raze şi laturi sunt exprimate de următoarele
teoreme:
Teoremă. Raza cercului înscris în triunghi este egală cu câtul dintre aria
triunghiului şi semiperimetrul lui: r = .

Notăm cu r raza cercului înscris şi cu S aria ABC. ( figura I.29)

Unind centrul cercului înscris cu vârfurile triunghiului dat, acesta se
descompune în alte trei triunghiuri, a căror sumă a ariilor este egală cu aria
triunghiului dat.
Luând ca baze laturile triunghiului dat înălţimea fiecărui triunghi astfel
format este raza cercului înscris în triunghiul dat.
Aria ABC = Aria AOB + Aria BOC + Aria COA.

Deci S = + + , sau S = .

Notând AB+BC+CA = 2p, obţinem: S = , de unde r =

Această formulă scrisă sub forma S = rp permite calculul ariei

triunghiului când se cunosc perimetrul şi raza cercului înscris.

Figura I.29 Figura I.30

30
 Teoremă. Raza cercului circumscris unui triunghi este egală cu câtul
dintre produsul laturilor şi de patru ori aria triunghiului: R = .

Pentru a pune în evidenţă raza cercului circumscris şi pentru a calcula

aria triunghiului, construim auxiliar diametrul AA’ şi înălţimea AD BC.
Notăm AD cu ha (Figura I.30)

ABA’ ~ ADC , sau

Rezultă: R = ; dar ha = , deci R =

Teorema lui Euler:

1) Teoremă. În orice triunghi ABC ortocentrul, centrul de greutate şi

centrul cercului circumscris triunghiului sunt situate pe o aceeaşi dreaptă
(numită dreapta lui Euler).
Demonstraţie: (figura I.31).
Fie A’ mijlocul segmentului [BC] şi A’’ punctul diametral opus lui A, iar O
centrul cercului circumscris.
Deoarece BH CA’’ şi CH BA’’ rezultă că patrulaterul BHCA’’ este
paralelogram; A’ este mijlocul segmentului [HA’’], deci OA’ AH şi OA’ =

AH. Fie {G}=HO AA’. Este evident că triunghiurile AHG şi A’OG sunt

asemenea, raportul de asemănare fiind =2. Rezultă că AG=2GA’ ceea ce ne

arată că G este tocmai centrul de greutate al triunghiului ABC. Prin urmare

punctele H,G şi O sunt coliniare şi HG=2GO.

31
 2) Teoremă. Mijloacele laturilor unui triunghi, picioarele înălţimilor şi
mijloacele segmentelor ce unesc fiecare vârf cu ortocentrul triunghiului sunt
situate pe un acelaşi cerc, numit cercul lui Euler.
Demonstraţia 1: Se analizează cazul unui triunghi ascuţitunghic. Fie A’,
B’,C’ mijloacele laturilor BC, CA, AB şi fie A1 = prBCA, B1 = prACB, C1 =
prABC ( Figura I.32).
Se arată că punctul A1 aparţine cercului ce trece prin A’, B’,C’. Deoarece
B’C’ A1A’ , rezultă că patrulaterul A’B’C’A1 este trapez. Din faptul că A’ B’

este linie mijlocie în triunghiul ABC, rezultă că A’ B’ =

În triunghiul dreptunghic AA1B, A1C’ este mediană, deci, A1C’ = .

Rezultă
A1C’ = A’B’, adică A’B’C’A1 este trapez isoscel. Prin urmare A1 aparţine
cercului determinat de punctele A’, B’,C’. Analog se arată că punctele B1, şi C1
aparţin cercului ce trece prin punctele A’, B’,C’.

Figura I.31 Figura I.32

Se demonstrează în continuare că punctul A1’, mijlocul segmentului AH,

aparţine cercului determinat de punctele A’,B’,C’. Pentru aceasta se
demonstrează că patrulaterul A1’C’A’B’ este inscriptibil. Este suficient să se
arate că m( ) = 900, analog dovedindu-se că m( ) = 900. Este uşor

32
de văzut că C’A1’ este linie mijlocie în triunghiul ABH, deci, C’A1’ BH. Cum
BH AC şi A’C’ AC, rezultă C’A1’ A’C’ . Prin urmare patrulaterul A1’C’A’B’
este inscriptibil, adică A1’ se află pe cercul ce trece prin punctele A’, B’,C’.
Analog se arată că mijloacele B1’ şi C1’ ale segmentelor BH şi CH se
află pe cercul determinat de punctele A’, B’,C’.
Observaţie. Din demonstraţie rezultă că A1’A’ este diametru în cercul lui
Euler. Rezultă că dreptele A1’A’, B1’B’, C1’C’ sunt concurente.
Se prezintă o altă demonstraţie a teoremei de mai sus, folosind trei leme:
Lema 1 : Locul geometric al mijlocului N al segmentului HM, unde H
este un punct fix, iar M descrie un cerc C(O, R) este un cerc.
Demonstraţie:(figura I.33) Deoarece punctele O şi H sunt fixe, rezultă că
şi mijlocul ω al segmentului OH este un punct fix. În plus, ωN = = =

constant. Rezultă că punctul N descrie cercul C (ω, ).

Figura I.33

Lema 2 : Simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de

mijlocul unei laturi se află pe cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie: Fie A’ mijlocul segmentului BC şi A’’ punctul diametral
opus lui A. (figura I.34)
Deoarece HB CA’’ şi HC BA’’ rezultă că patrulaterul BHCA’’ este
paralelogram, deci simetricul lui H faţă de mijlocul A’ al laturii BC se află pe
cercul circumscris triunghiului.

33
 Figura I.34

Lema 3 : Simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de una din

laturi se află pe cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie: Notăm cu A2 punctul în care înălţimea AA1 intersectează
cercul circumscris triunghiului ABC(figura 35).
Deoarece m( ) = 900-m( ) = 900-m( ) = m( ) rezultă
HA1 = A1A2

Figura I.35 Figura I.36

Altă demonstraţie:
Se folosesc lemele de mai sus . Se ştie că locul geometric al mijlocului
segmentului HM, unde H este ortocentrul triunghiului, iar M un punct variabil

34
pe cercul C (O,R) este C (ω, ), unde ω este mijlocul segmentului OH (figura

I.36).
Fie A1’ mijlocul segmentului AH. Se consideră M în poziţiile A1, A2, A’’
(şi analoagele). Se obţine că mijloacele segmentelor HA, HA2 şi HA’’ aparţin
cercului C (ω, ). Prin urmare cele nouă puncte ( A’, A1, A1’ şi analoagele) sunt

situate pe un acelaşi cerc numit cercul lui Euler (sau cercul celor nouă puncte).

§ 6. Poziţii relative a două cercuri

Fiind date două cercuri C (O1; r1) şi C (O2; r2), O1 ≠ O2 se pune

problema dacă există puncte comune cercurilor şi câte sunt acestea. Stabilirea
exactă a numărului de puncte comune a două cercuri se face prin următoarea
teoremă:

Teorema 1: Fie cercurile C (O1; r1), C (O2; r2), O1 ≠ O2, şi d = O1O2.

Dacă: 1) d > r1 + r2, cercurile nu au puncte comune;
2) d = r1 + r2, cercurile au un singur punct comun;
3) d < r1 + r2 şi d > |r2 – r1|, cercurile au două şi numai două
puncte comune;
4) d = |r1 – r2|, cercurile au un singur punct comun;
5) d < |r1 – r2|, cercurile nu au puncte comune.

Demonstraţie: 1) Presupunând prin absurd că M este un punct comun

celor două cercuri, adică O1M = r1 şi O2M = r2, atunci are loc O1O2 O1M +
O2M sau d r1 + r2, ceea ce contrazice ipoteza (Figura I.37).

35
 Figura I.37 Figura I.38

2) Pe semidreapta (O1O2 se construieşte punctul unic M, astfel încât

O1M = r1 (Figura I.38). Deoarece d > r1, rezultă că M (O1O2), deci O2M = d –
r1 = r2; aşadar M aparţine celor două cercuri. Pentru orice alt punct C, C
(O1O2) are loc inegalitatea O1C + O2C > O1O2 = r1 + r2, deci C nu poate fi
comun celor două cercuri.

3) Să presupunem, de exemplu, că r2 r1. Din d > |r2 – r1| rezultă d > r2

– r1 sau r2 < d + r1; deoarece sunt verificate şi inegalităţile d < r1 + r2 şi r1 < r2 +
d, rezultă că există un triunghi ABC cu AB = r1, BC = r2, AC = d = O1O2
(figura I.39, 40).
Într-unul din semiplanele determinate de semidreapta O1O2 se
construiesc semidreptele (O1M şi (O2N astfel încât O2O1M CAB şi
O1O2N BCA. Se notează cu P punctul de intersecţie al semidreptelor
(O1M şi (O2N. O1O2P ACB, deci O1P = r1 şi O2P = r2. Fie P` simetricul
lui P faţă de O1O2.

36
 Figura I.39 Figura I.40

Atunci O1P` = O1P = r1, deci P şi P` aparţin cercului C (O1, r1) şi O2P` =
O2P = r2, deci P şi P` aparţin cercului C (O2; r2). Cele două cercuri nu pot avea
şi alte puncte comune deoarece atunci ar coincide, contrar ipotezei. Dacă r1 > r2
se face un raţionament analog.

Figura I.41 Figura I.42

4) Să presupunem că r2 > r1, deci r2 = d + r1 (Figura I.41). Pe

semidreapta (O2O1 există punctul unic M astfel încât O2M = r2. Atunci O1
(O2M) şi O1M = r1, deci M aparţine celor două cercuri. Să arătăm că cercurile

37
nu au nici un alt punct comun. Dacă M` este diametral opus lui M în cercul
C(O2, r2), atunci M`O1 = r2 + d > r1, deci pe dreapta O1O2 nu poate exista alt
punct comun celor două cercuri. Fie P un punct pe cercul C(O2,r2), P O1O2.
Atunci O1P > O2P – O1O2 = r2 – d = r1, deci P nu poate aparţine şi cercului
C(O1,r1),
5) Presupunând că M este un punct comun celor două cercuri (Figura
I.42), adică
O1M = r1 şi O2M = r2, are loc O1O2 |O1M – O2M| sau d |r1 – r2|, ceea ce
contrazice ipoteza.

Definiţie: Două cercuri se numesc tangente dacă au un singur punct

comun şi se numesc secante dacă au două puncte distincte comune.
Dacă d > r1 + r2, atunci cercurile nu au puncte comune şi nici
interioarele celor două cercuri nu au puncte comune (figura I.37). Despre astfel
de cercuri obişnuim să spunem că sunt fiecare în exteriorul celuilalt sau că sunt
cercuri exterioare.
Dacă d < |r1 – r2|, cercurile nu au puncte comune, dar toate punctele
interioare cercului cu raza mai mică aparţin interiorului cercului cu raza mai
mare (figura I.42). Numim aceste cercuri, cercuri unul în interiorul celuilalt sau
cercuri interioare.
În teorema precedentă s-a studiat cazul cercurilor cu centre diferite.
Dacă centrele a două cercuri coincid, cercurile se vor numi concentrice. Este
uşor de verificat că două cercuri concentrice sau coincid sau nu au nici un punct
comun.
Teorema 2: Prin orice punct exterior unui cerc trec două tangente la
cerc.

38
 Figura I.43

Demonstraţie: Se consideră cercul C (O, r), şi un punct M Ext

C (O, r). Fie O1 mijlocul segmentului (OM) şi r1 = . Deoarece O1O = r1 şi

OM > r rezultă că r, r1, OO1 verifică condiţiile de la punctul 3) al teoremei 1,

deci cercurile C (O, r) şi C (O1, r1) sunt secante în punctele A şi B (Figura I.
43). m ( OAM) = m ( OBM) = 90° fiind înscrise în semicercurile şi
; rezultă că OA AM şi OB BM, deci AM şi BM sunt tangente din M
la cercul C (O, r).

§ 7. Aplicaţii

1. Puterea unui punct faţă de un cerc

Teorema 1: Fie cercul C (O, r) şi M Int C (O, r). Atunci pentru

orice coardă (AB) care conţine punctul M, produsul este constant.
Demonstraţie: În cercul C (O, r) se consideră coardele (AB) şi
(CD) care conţin punctul M (Figura I.44).

39
 Figura I.44

MAC MDB deoarece CMA BMD (opuse la vârf) şi CAB

CDB (cuprind acelaşi arc între laturi). Atunci şi deci

.
Definiţie: Valoarea constantă a acestui produs înmulţită cu (-1) se
notează C(M) şi se numeşte puterea punctului M, interior cercului, faţă de cerc.

Teorema 2: Fie cercul C (O, r) şi M Ext C (O, r). Atunci pentru

orice secantă AB, A C (O, r), B C (O, r) care conţine punctul M, produsul
este constant.
Demonstraţie: În cercul C (O, r) se consideră coardele (AB) şi (CD) care
conţin punctul M (Figura I.45). A, B, C, D fiind pe cercul C (O, r), A (BM) şi
C (DM), MBC MDA deoarece BMC DMA şi MBC MDA

(cuprind acelaşi arc între laturi). Atunci , deci .

Definiţie: Valoarea constantă a acestui produs se notează cu C(M)

şi se numeşte puterea punctului M, exterior cercului, faţă de cerc.

40
 Expresia puterii unui punct faţă de cerc când se cunoaşte raza cercului r
şi distanţa d de la punct la centrul cercului:
a) M Int C (O, r) (Figura I.46). Fie (EF) diametrul prin M. Atunci
C (M) =

Figura I.45 Figura I.46 Figura I.47

b) M Ext C (O, r) (Figura I.47), (EF) fiind un diametru şi E

(MF), are loc: C (M) = .
Dacă MT este tangenta la cerc, T fiind punctul de tangenţă, TM2= OM2 – r2 =
C (M).
În cazul în care punctul M este interior cercului C (O, r), fie (AB) OM,
semicoarda minimă care trece prin punctul M. C (M) = .
În mod convenţional, dacă punctul M aparţine cercului C (O, r), C(M)
= 0. În concluzie, oricare ar fi punctul M din planul cercului C (O, r), avem:
C (M) = OM2 – r2 = d2 – r2.

41
 2. Axa radicală a două cercuri

Teorema axei radicale a două cercuri: Fie cercurile C (O1, r1) şi C

(O2, r2). Dacă aceste cercuri sunt neconcentrice, (adică O1 O2), mulţimea
punctelor M care satisfac relaţia MO12 – r12 = MO22 – r22 este o dreaptă (numită
axa radicală a cercurilor C (O1, r1) şi C (O2, r2)) perpendiculară pe O1O2.
Demonstraţie: Fie M un punct arbitrar, şi fie P proiecţia sa pe O1O2
(figura I.48).
Aplicăm teorema lui Pitagora generalizată în triunghiul MO1O2 şi
obţinem: . Înlocuim în relaţia MO12 – r12 =
MO22 – r22 şi obţinem: , relaţie ce este
îndeplinită dacă şi numai dacă M d. Dar în această nouă formulare punctul M
nu mai intervine explicit ci doar prin proiecţia sa, P, şi atunci relaţia
este satisfăcută când P coincide cu un singur
punct E al dreptei O1O2. Acest punct E este caracterizat prin egalitatea
. Constatăm că apartenenţa M d este
echivalentă cu ME O1O2, adică d este perpendiculara prin punctul E pe
dreapta O1O2.

Figura I.48

42
 Interpretarea axei radicale ca loc geometric

Locul geometric al punctelor care au aceeaşi putere faţă de două cercuri

neconcentrice este o dreaptă perpendiculară pe linia centrelor, numită axa
radicală a celor două cercuri.
Demonstraţie: Fie cele două cercuri C (O1, r1). şi C (O2, r2), O1 O2 (Figura
I.49). Trebuie să aflăm locul geometric al punctelor M pentru care O 1M2 – r12 =
O2M2 – r22. Dacă r1 > r2, atunci se poate nota k2 = r12 – r22 şi condiţia se scrie
O1M2 – O2M2 = k2. Deci trebuie găsit locul geometric al punctelor pentru care
diferenţa pătratelor distanţelor la două puncte fixe este constantă.
Fie O mijlocul segmentului (O1O2) şi N proiecţia punctului M pe O1O2.
Presupunând k > 0, avem MO2 > MO1. Aplicând teorema lui Pitagora
generalizată în triunghiurile O2MO şi O1MO, deducem: MO22 – MO12 =

, , deci NO este constant şi locul geometric este

perpendiculara pe O1O2, dusă prin punctul fix N.

Figura I.49

43
 Construcţia axei radicale: Dacă două cercuri au un punct comun, axa
lor radicală trece prin acest punct (deoarece are puterea zero faţă de ambele
cercuri). Aşadar: în cazul cercurilor secante, axa radicală este secanta comună
(figura I.50). Dacă cele două cercuri sunt tangente, axa radicală este tangenta
comună (fiind perpendiculara pe linia centrelor) (figura I.51)

Figura I.50 Figura I.51

În cazul a două cercuri C (O1,

r1). şi C (O2, r2) fără puncte comune, axa
radicală se construieşte în felul următor:
se trasează un cerc ajutător C (O, r)
secant cu C (O1, r1) şi C (O2, r2) (figura
I.52). Construim axele radicale ale
perechilor de cercuri C, C (O1, r1) şi C,
C (O2, r2) şi le intersectăm în P.
Perpendiculara din P pe O1O2 este axa Figura I.52

radicală a cercurilor date.

44
 3. Centrul radical a trei cercuri

Teoremă: Fiind date trei cercuri cu centrele necoliniare, axele lor

radicale, luate două câte două, sunt concurente într-un punct care se numeşte
centrul radical al celor trei cercuri.
Demonstraţie: Fie C (O1, r1), C (O2, r2), C (O3, r3) cele trei cercuri
şi următoarele trei axe radicale: d1 a lui C (O2, r2) şi C (O3, r3), d2 a lui C (O1, r1)
şi C (O3, r3), d3 a lui C (O1, r1) şi C (O2, r2) (figura I.53)

Figura I.53

Ştim că d3 O1O2, d1 O2O3 şi d2 O1O3. Dacă am avea d3 d1, ar rezulta

că dreptele O1O2 = O2O3, ceea ce nu e posibil, O1, O2, O3 nefiind coliniare.
Rezultă că d3 şi d1 se intersectează într-un punct P. Deoarece P se găseşte pe d3,
are aceeaşi putere faţă
de C (O1, r1) şi C (O2, r2) şi deci au loc egalităţile:
PO12 – r12 = PO22 – r22 şi PO22 – r22 = PO32 – r32.

45
 Rezultă imediat că PO12 – r12 = PO32 – r32 şi deci P aparţine lui d2.
Punctul P este comun dreptelor d1, d2, d3 şi se numeşte centrul radical al celor
trei cercuri considerate.

4. Cercuri ortogonale

Spunem că cercurile C (O1, r1) şi C (O2, r2) sunt ortogonale dacă au în

comun un punct M astfel încât măsura unghiului m( O1MO2) = 900 ( adică
tangentele în punctele comune celor două cercuri sunt perpendiculare).
Teoremă: Condiţia necesară şi suficientă ca C (O1, r1) şi C (O2, r2) să fie
ortogonale este O1O22 = r12 + r22
Demonstraţie: Fie cercurile C (O1, r1) şi C (O2, r2) şi punctul M un
punct comun al lor, O1  O2 ( Figura I.54)
Necesitatea: În ipoteza ca C (O1, r1) şi C (O2, r2) sunt ortogonale aplicăm
teorema lui Pitagora în triunghiul dreptunghic MO1O2: O1O22 = MO12 + MO22 =
r12 + r22

Figura I.54

Suficienta : Egalitatea O1O22 = r12 + r22 implică inegalităţile:

46
O1O22  ( r2 – r1)2 şi O1O22  ( r2 + r1)2. Prin urmare cele două cercuri sunt
secante; punctul M este comun celor două cercuri şi aplicând reciproca teoremei
lui Pitagora găsim O1M O2M.
Deci dacă două cercuri sunt ortogonale, tangenta unuia în punctul
comun trece prin centrul celuilalt şi reciproc.
În acest mod, putem să construim cercuri ortogonale, luând centrul celui
de-al doilea cerc situat pe tangentă în M la primul cerc. Rezultă că centrele
cercurilor ortogonale sunt fiecare exterioare celuilalt.
Dacă notăm cu d distanţa O1O2 , r1 şi r2 cele două raze avem relaţia: d2 =
r12 + r22 care exprimă condiţia ca două cercuri să fie ortogonale. ( relaţia a fost
stabilită de Gaultier în 1813)
Scriind această relaţie sub forma: r12 = d2 - r22 = C (O1, r1) , rezultă că
dacă două cercuri sunt ortogonale, puterea centrului primului cerc faţă de al
doilea cerc este pătratul razei primului cerc şi reciproc.
5. Fascicul de cercuri
Definiţie: Numim fascicul de cercuri, mulţimea cercurilor care au
aceeaşi axă radicală.
Există trei tipuri de fascicule de cercuri:
1. Dacă axa radicală este exterioară cercurilor atunci cercurile
fasciculului nu au puncte comune.
2. Dacă axa radicală este secantă cercurilor atunci cercurile
fasciculului trec prin două puncte fixe.
3. Dacă axa radicală este tangentă cercurilor atunci cercurile sunt
tangente unei drepte date într-un punct dat.
Din definiţie rezultă că centrele cercurilor unui fascicul sunt coliniare.
Într-adevăr, dacă O1 şi O2 sunt două centre, iar O un al treilea, dreptele
O1O şi O2O

47
sunt perpendiculare pe aceeaşi dreaptă, axa radicală, deci coincid. Numim
această dreaptă, linie a centrelor, baza fasciculului.

§ 8. Lungimea cercului

Lungimea unui segment a fost considerată ca noţiune fundamentală, însă

lungimea unui arc de cerc sau a unui cerc sunt noţiuni care se definesc.
Fie un arc de cerc; să încercăm să elaborăm un concept de
„lungime” a acestui arc care să corespundă cât mai fidel intuiţiei noastre. Dacă
am avea la îndemână un fir perfect maleabil şi complet inextensibil l-am aşeza
pe arcul şi apoi l-am întinde comparându-l cu o anumită riglă. Din punct de
vedere geometric această operaţie este „ilegală” întrucât nici firul şi nici rigla
gradată nu sunt instrumente „permise”. Dar dacă C1, C2, … , Cn sunt puncte pe
arcul în „ordinea numerotării lor”, atunci lungimile măsurate pe fir de la A
la C1, de la C1 la C2, … , de la Cn la B vor însuma evident lungimea arcului
(figura I.55)

Figura I.55

Definiţie: Lungimea unui arc de cerc este un număr real pozitiv mai
mare decât perimetrul oricărei linii poligonale înscrise în cerc şi mai mic decât

48
perimetrul oricărei linii poligonale circumscrise cercului şi având aceleaşi
extremităţi cu arcul.
Calcularea lungimii unui arc se face ţinând cont de faptul că arcele
congruente au lungimi egale şi dacă un arc este reuniunea a două arce care au
un singur punct comun, atunci lungimea sa este suma lungimilor celor două
arce. În acest mod va rezulta că:

a) lungimea unui arc pentru care m( )=p ,n N* este l

=p

b) dacă m( ) = α0, α [0, 180], atunci l =

c) lungimea unui arc mare pentru care m( ) = 3600 - α0 este:

l =2 r- = ( 3600 - α0)

Astfel rezultă:

Teoremă: Pentru orice arc ,l = , α0 = m( ).

Din această teoremă rezultă că raportul dintre lungimea unui arc de cerc
şi raza cercului nu depinde decât de măsura arcului respectiv. Aceasta face
posibilă introducerea unei noi măsuri pentru arce şi unghiuri.
Definiţie: Măsura în radiani a unui arc , al cercului C (O, r), notată

μ( ) este μ( )= = , = m( ).

Măsura în radiani a unui unghi este lungimea arcului de pe cercul de rază 1 şi

cu centrul în vârful unghiului, aparţinând interiorului unghiului.
Se observă că de fapt măsura în radiani a unui unghi este măsura în
radiani a unui arc de pe un cerc de rază r cu centrul în vârful unghiului,
aparţinând interiorului unghiului. Măsura notată m( ) este măsura în grade a
unghiului.
Consideraţiile făcute se extind acum uşor şi la arce mari ,
descompunându-le de exemplu în arce mici. În aceste condiţii, punând cap la

49
cap m arce ce au aceeaşi măsură şi aceeaşi lungime ca şi , vom acoperi
întregul cerc C (O, r). A apărut deci posibilitatea de a estima şi lungimea
întregului cerc C (O, r) ( nu numai a unor arce deschise) .
Extinzând definiţia lungimii unui arc al unui cerc C (O, r) vom
desprinde pentru lungimea unui cerc următoarele:
Definiţie: Lungimea unui cerc este un număr real pozitiv mai mare
decât perimetrul oricărui poligon înscris în cerc şi mai mic decât perimetrul
oricărui poligon circumscris cercului.
Admitem că acest număr există şi este unic.
O proprietate importantă a lungimii cercului este dată de:
Teorema: Raportul dintre lungimea unui cerc şi lungimea razei este
acelaşi pentru toate cercurile.
Numărul care reprezintă raportul dintre lungimea unui cerc oarecare şi
lungimea diametrului său se notează cu . Deci apare ca un raport de
lungimi: lungimea cercului / lungimea diametrului său.
Iată o metodă de estimare a lui π ca un număr real.
Se consideră cercul C (O, r) împărţit într-un număr n de părţi egale prin
punctele A1, A2, … , An (în Figura I.56, n = 6). Trasând şi tangentele la C (O, r)
în punctele Ai găsim prin intermediul lor punctele Bi.. Apar astfel două
poligoane
P = A1A2…An şi Q = B1B2…Bn .

Figura I.56

50
 Oricare dintre aceste două poligoane este regulat ( orice două laturi sunt
congruente şi orice două unghiuri sunt congruente); P se numeşte poligon
regulat înscris în cercul C (O, r), Q poligon regulat circumscris cercului C (O,
r). Se folosesc notaţiile ln = A1A2 şi Ln = B1B2. Perimetrele poligoanelor P şi Q
vor fi în mod evident n ln şi respectiv n Ln . Având în vedere că lungimea 2 r
a cercului este cuprinsă între aceste perimetre deducem formula:
< <

Dând lui n valorile 3, 4, 6, 8, 12, … găsim intervale tot mai restrânse în care
este .
În viaţa cotidiană este suficientă aproximarea ≈ 3,14 . O modalitate comodă
pentru memorarea primelor cifre zecimale ale lui este furnizată de fraza
următoare unde, sub fiecare cuvânt am notat numărul literelor sale:
AŞA E UŞOR A SCRIE RENUMITUL ŞI UTILUL NUMĂR
314159265
ce permite estimarea π = 3,14159265

§ 9. Aria cercului

Noţiunea de arie a unei figuri plane ca şi aceea de lungime a unui

segment, îşi are originea în necesitatea practică de a compara mulţimi plane.
Noţiunea de lungime a permis compararea segmentelor în sensul de a decide
dacă un segment este „mai mare” decât alt segment. Aria va permite
compararea (măsurarea) unor alte tipuri de mulţimi plane, numite uneori şi
suprafeţe, în acelaşi sens, adică de a decide că o suprafaţă plană este „mai
mare” decât alta.

51
 Deoarece aflarea ariei unei mulţimi de puncte este o operaţie de
măsurare, este necesară introducerea unei unităţi de măsură.
O suprafaţă pătrată de latură 1 se va numi unitate de suprafaţă.
Se poate măsura în mod direct o suprafaţă poligonală E, dacă E se
descompune într-un număr finit de unităţi de măsurare.
Vom asocia acum câte o arie şi unor mulţimi care nu sunt suprafeţe
poligonale. Cu alte cuvinte: vom prelungi funcţia – arie la o mulţime de figuri (
o figură este o mulţime de puncte din plan) această mulţime conţinând
mulţimea suprafeţelor poligonale precum şi alte mulţimi de figuri ca discurile,
sectoarele şi segmentele de cerc, etc.
Definiţie: O mulţime M se numeşte suprafaţă măsurabilă dacă există un
număr unic A (M) mai mare sau egal cu aria oricărei suprafeţe poligonale
incluse în M şi mai mic
sau egal cu aria oricărei suprafeţe poligonale care include pe M (Figura I.57) .
Numărul A (M) se numeşte aria lui M. Se va nota cu S* mulţimea suprafeţelor
măsurabile.

Figura I.57

Teorema: Un disc [C (O, r)] este o suprafaţă măsurabilă, a cărei

arie se calculează astfel: A[C (O, r)] = r2

52
 Figura I.58 Figura I.59

Demonstraţie: Fie A1A2…An un poligon înscris în cercul C (O, r)

şi B1B2…Bm un poligon circumscris aceluiaşi cerc (Figura I.58). Se notează li =
, hi = d( 0, AiAi+1) pentru i {1, 2, … n-1}, ln = , hn = d( 0,
AnA1) , si = pentru i {1, 2, … m-1} şi sm = . Atunci:

A[A1A2…An] = A[OA1A2] + A[OA2A3] + A[OAnA1] =

Deoarece hi < r, A[A1A2…An] < , iar din modul de definire a

lungimii cercului < 2 r, deci A[A1A2…An] < r2

În mod asemănător şi ţinând cont că d(O, BiBi+1) = r, rezultă
A[B1B2…Bm] = > , deci A[B1B2…Bm] > r2

Numărul r2 verifică condiţiile din definiţia unei suprafeţe măsurabile.

Numărul r2 este singurul număr care verifică aceste condiţii şi anume:
A1A2…An, B1B2…Bm sunt poligoane regulate şi n = 2m ( figura I.59)
În acest caz avem:
A[A1A2…A2m] = 2mA[OA1A2] = mA[OA1A2A3] = m( ) =

m ,

53
A[B1B2…Bm] = mA[OB1B2] = , unde Pm, Pm sunt perimetrele poligoanelor

A1A3..A2n-1, B1B2…Bm. Prin urmare, din , m N*, deducem x =

r2, de aici pm< < Pm, m N*

Ştim din definiţia lungimii cercului, că l este singurul număr mai mare
decât perimetrul oricărui poligon înscris în cerc şi mai mic decât perimetrul
oricărui poligon circumscris cercului. Această caracterizare a lui l rămâne
valabilă dacă înlocuim poligoanele de mai sus cu poligoane regulate oarecare,
înscrise în cerc respectiv circumscrise cercului, deci = l, deci x = =

r2

§ 10. Cercul în geometria analitică

Fie xoy reperul cartezian în plan şi Mi(xi, yi), i = 1,2 două puncte.
Distanţa M1M2 =
Definiţie: Fie Mo(xo,yo) un punct fixat şi r un număr real strict pozitiv fixat.
Cercul C de centru Mo şi raza r este mulţimea punctelor M(x,y) cu proprietatea
MoM = r (Figura I.60)
Teorema: Punctul M(x,y) aparţine cercului C de centru Mo(xo,yo) şi
raza r dacă şi numai dacă (x-xo)2 + (y-yo)2 = r
Demonstraţie: M C MoM = r

=r (x-xo)2 + (y-yo)2 = r2 .
Astfel C = { M(x,y)| (x,y) R2, (x-xo)2 + (y-yo)2 = r2} sau
mai scurt C : (x-xo)2 + (y-yo)2 = r2. Ecuaţia (x-xo)2 + (y-yo)2 = r2, (x,y) R2,
se numeşte ecuaţia carteziană implicită a cercului C de centru Mo(xo,yo) şi
raza r. Această ecuaţie este echivalentă cu două ecuaţii parametrice în R2. (
Figura I.61)

54
 Figura I.60 Figura I.61

Se observă că (x-xo)2 + (y-yo)2 este un polinom de gradul doi în x şi y,

termenul de gradul doi fiind x2 + y2. Aceasta sugerează că studiem mulţimea
: x2 + y2 + 2ax + 2by + c = 0
Deoarece ecuaţia din se transcrie (x + a)2 + (y + b)2 = a2 + b2 – c rezultă:
1. dacă a2 + b2 – c > 0, atunci este un cerc cu centrul în x0 = - a, y0 = -
b şi de rază r = ;
2. dacă a2 + b2 – c = 0, atunci = {( -a, -b)};
3. dacă a2 + b2 – c < 0, atunci = .
Ecuaţia x2 + y2 + 2ax + 2by + c = 0, a2 + b2 – c > 0, (x,y) R2, se
numeşte ecuaţia carteziană generală a cercului. Evident această ecuaţie este
echivalentă cu d(x2+y2)+2a1x+2b1y+c1= 0, d ≠ 0, a12 + b12 – dc1 > 0.
Un cerc C: (x-xo)2 + (y-yo)2 = r2 separă planul în două submulţimi
disjuncte: interiorul lui C notat int(C) şi exteriorul lui C notat ext(C). Dacă f:
R2 R, f(x,y)=(xxo)2+(y-yo)2-r2, atunci int(C) = { M(x,y)| f(x,y) < 0 }, C = {

55
M(x,y)| f(x,y) = 0}, ext(C)={M(x,y)| f(x,y) > 0 }. Evident int(C) ext(C) = ,
int(C) C(O,r) = D(O,r)

Teorema:

1) Mulţimile int(C) şi int(C) C sunt convexe.

2) M1 int(C), M2 ext(C), segmentul [M1M2]
intersectează cercul C.

Demonstraţie: Presupunem x0 = y0 = 0. Fie Mi(xi,yi), i = 1, 2, două

puncte din plan. Segmentul [ M1M2] este caracterizat prin ecuaţiile parametrice
x = (1- t)x1 + tx2, y = (1- t) y1 + ty2, t [0,1].
1) Dacă M1, M2 int(C), adică f(xi, yi) = xi2 + yi2 – r2 < 0, atunci
f(x,y) =f((1–t)x1+tx2, (1 – t)y1 + ty2) = ((1-t)x1 + tx2)2 + ((1 – t)y1 + ty2)2 – r2 =
(1-t)2x12 + 2(1 – t)tx1x2 + t2x22 + (1-t)2y12 + 2(1-t)ty1y2 + t2y22 – r2 (1-t)(x12 +
y12 – r2) + t(x22 + y22 – r2) = (1-t)f(x1,y1) + tf(x2,y2) < 0, t [0,1].
Cu alte cuvinte [M1M2] int(C).
2) Fie M1 int(C), adică f(x1,y1) < 0 şi M2 ext(C), adică f(x2,y2) > 0.
Rezultă că funcţia continuă φ : [0,1] R, φ(t) = f((1 – t)x1 + tx2, (1 – t)y1 + ty2)
= ((1-t)x1 + tx2)2 + ((1 – t)y1 + ty2)2 – r2, are proprietăţile φ(0) = f(x1,y1) < 0 şi
φ(1) = f(x2,y2) > 0. De aceea există o valoare t0 [0,1] astfel încât 0 = φ(t0) =
((1-t0)x1 +t0x2)2 + ((1 – t0)y1 +t0y2)2 – r2 şi deci M0((1-t0)x1 + t0x2, (1-t0)y1 +
t0y2) C.

56
 Intersecţia dintre o dreaptă şi un cerc (Figura I.62)

Fie dreapta h : αx + βy+ = 0 şi cercul C : (x-x0)2 + (y-y0)2 = r2, de centru

M0(x0,y0) şi rază r. Poziţia dreptei h faţă de cercul C se poate stabili calculând

distanţa de la punctul M0 la dreapta h: d(M0, h) =

Figura I.62

Intersecţia h C este caracterizată de soluţiile în R2 ale sistemului:

Presupunem β ≠ 0, x0 = 0, y0 = 0 şi notăm m = - , n = - . Rezultă

sistemul (echivalent): Înlocuind pe y în a doua ecuaţie obţinem

ecuaţia de gradul al doilea (1+ m2)x2 + 2mnx + n2 – r2 = 0, cu discriminantul

= 4(1+ m2)(r2 - ) = 4(1+m2)(r2 – d2(0,h))

Dacă > 0, adică r > d(0,h), atunci ecuaţia în x are soluţiile x1, x2 care
sunt abscisele punctelor de intersecţie M1, M2. Ordonatele acestor puncte sunt
y1 = mx1 + n şi y2 = mx2 + n şi h C= .

57
 Dacă = 0, adică r = d(0,h), atunci x1= x2 şi dreapta h este tangenta
cercului în punctul M1(x1, mx1+ n), adică h C= .
Dacă < 0, adică r < d(0,h), atunci ecuaţia de gradul al doilea în x nu
are rădăcini reale şi deci h C= .
Situaţia α ≠ 0 , β = 0, x0 = 0, y0 = 0 se discută analog, iar în cazul (x0, y0)
≠ (0,0) se reduce la precedentul prin translaţia x’ = x – x0, y’ = y – y0.
Prin dedublări înţelegem substituirile x2 → xx1, y2 → yy1, xy → (xy1 +

x1y) , x → (x + x1), y → (y + y1).

Prin dedublata ecuaţiei de gradul al doilea a11x2 + 2a12xy + a22y2 + 2a10x + 2a20y
+ a00 = 0 în punctul M1(x1, y1) înţelegem ecuaţia a11x1x + a12(y1x + x1y) + a22y1y
+ a10(x+x1) + a20(y+y1) + a00 = 0 care are cel mult gradul întâi.
Fie cercul C : (x-x0)2 + (y-y0)2 = r2, cu centrul M0(x0, y0) şi raza r, iar
M1(x1, y1) un punct fixat pe cercul C. Dedublata ecuaţiei cercului C în punctul
M1(x1, y1), adică ecuaţia de gradul întâi (x1- x0)(x-x0) + (y1-y0)(y-y0) = r2,
reprezintă ecuaţia tangentei la cercul C în punctul M1.
Dreapta M0M1 : se numeşte normala la cercul C în punctul

M1, întrucât este perpendiculară pe tangenta în M1 (figura I.62)

Tangente dintr-un punct exterior la cerc

Fie M0(x0, y0) centrul cercului C de rază r şi P1(x1, y1) un punct exterior
cercului . Atunci există două tangente la cerc duse din acel punct. Punctele de
tangenţă vor fi P2(x2,y2) şi P3(x3, y3). Ecuaţiile :(x-x0)(x2-x0) + (y-y0)(y2-y0) = r2
şi
(x-x0)(x3-x0) + (y-y0)(y3-y0) = r2 sunt verificate de coordonatele
punctului P1(x1,y1),
(x1-x0)(x2-x0) + (y1-y0)(y2-y0) = r2 şi (x1-x0)(x3-x0) + (y1-y0)(y3-y0) = r2.

58
Ecuaţia (x1- x0)(x-x0) + (y1-y0)(y-y0) = r2 este verificată şi de coordonatele
punctului P2(x2, y2) şi de cele ale lui P3(x3, y3). Ecuaţia aceasta reprezintă
dreapta care trece prin cele două puncte şi se numeşte polara punctului P 1(x1,
y1) faţă de cerc, şi este determinată de raza r, polul P 1(x1, y1) şi coordonatele
M0(x0, y0) ale centrului cercului. Punctele de intersecţie ale polarei cu cercul
sunt punctele de tangenţă a două tangente duse din P1(x1,y1) la cerc. Cunoscând
coordonatele polului P1(x1, y1) şi ale unui punct de tangenţă şi bazându-ne pe
ecuaţia dreptei care trece prin două puncte, putem scrie ecuaţia tangentei (figura
I.63)

Figura I. 63

Intersecţia a două cercuri

Două cercuri cu centrele în M1(x1, y1) şi respectiv M2(x2, y2) şi de raze r1

şi respectiv r2, ale căror ecuaţii sunt (x-x1)2 + (y-y1)2 = r12 şi (x-x2)2 + (y-y2)2 =
r22 pot avea două puncte sau un punct sau nici un punct comun.

59
 Pentru aflarea eventualelor puncte de intersecţie, trebuie să rezolvăm
sistemul:

unde xon, yon sunt coordonatele punctelor de intersecţie.

În cazul în care sistemul are două soluţii reale (x01, y01) şi (x02, y02)
atunci punctele cu aceste coordonate sunt punctele de intersecţie ale celor două
cercuri.
Dacă sistemul are o singură soluţie, atunci cercurile sunt tangente în
punctul respectiv.
În cazul în care sistemul nu are soluţii reale, cercurile nu au nici un
punct comun.
Unghiul sub care se intersectează cele două cercuri este unghiul pe care-
l formează tangentele la cele două cercuri în punctul de intersecţie al cercurilor.

60
 BIBLIOGRAFIE

1. Antohi G., Barna A. – Fundamentele şi teoria educaţiei, Editura Logos,

Galaţi, 2001
2. Bontaş S., N. Codău – Algebra liniară, Geometrie analitică şi
diferenţială, Universitatea din Galaţi, 1988
3. Brânzei D. – Bazele raţionamentului geometric, Editura Academiei
RSR, Bucureşti, 1983
4. Albu A. C. – Geometrie pentru perfecţionarea profesorilor, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
5. Brânzei D. – Planul şi spaţiul euclidian, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1986
6. Cota A. – Matematica (Geometrie şi Trigonometrie / manuale pt. cl.a
IX-a, a X-a), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994
7. Cuculescu I., O. Costin, Popescu O. – Manual de geometrie pentru clasa
a VIII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
8. Duican L. – Prin labirintul geometriei, Editura Albatros, Bucureşti, 1990
9. Mihăileanu N. N. – Istoria matematicii, Editura Enciclopedică Română,
Bucureşti 1974
10. Mihăileanu N. N. – Lecţii complementare de geometrie, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
11. Miron R., Brânzei D. – Fundamentele aritmeticii şi geometriei, Editura
Academiei RSR, Bucureşti, 1983
12. Nicolescu L. – Probleme practice de geometrie, Editura Tehnică,
Bucureşti 1990
13. Ottescu C. Gaiu I. – Manual de geometrie clasa a VIII-a, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
14. Simionescu Gh. – Probleme de sinteză de geometrie plană şi în spaţiu,
Editura Tehnică, Bucureşti 1978

61
15. Simionescu Gh., Cosniţa C., - Geometrie , manual pentru clasa a IX-a ,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1960
16. Ţiţeica Gh. – Probleme de geometrie, Editura Tehnică, Bucureşti 1981
17. Udrişte C., Tomuleanu V. – Geometrie analitică, manual pentru clasa a
IX-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994

62