Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

Motto:”Mai întâi te ignoră.

Apoi râd de tine.
Apoi se lupta cu tine.
Şi apoi tu invingi”
Gandi

UN DISCURS CU TEMĂ IMPUSĂ, ŢINUT ABSOLVENŢILOR DESPRE…

SUPERMATEMATICĂ
Sâmbătă, 29 septembrie 2012, Amfiteatrul 150 “Traian Vuia”

Fig1 Ceea ce vedeţi sunt coperţile celor două ediţii ale SUPERMATEMATICII:
Prima ediţie, într-un singur volum, color, de 268 de pagini, din 2007, epuizată instantaneu,
A doua ediţie, în două volume, cu cca. 1.000 pagini, sub tipar de peste un an şi jumatate,
la două edituri, la una în alb-negru şi la alta color.
Eu sunt propriul meu sponsor. Şi totuşi..

STIMAŢI ABSOLVENŢI, DRAGI COLEGI - INGINERI,

Ȋnainte de toate vă spun bine aţi revenit la alma mater, la universitatea care v-a fost ca o
mamă şi v-a dat hrană spirituală şi tehnică necesare propăşirii voastre în viaţă şi, în special, în
industrie, pentru rezolvarea problemelor şi învingerea tuturor obstacolelor ivite. Toţi cei care sunteţi
astăzi aici, sunteţi invingători. Vă felicit şi vă urez succese şi mai mari în continuare. Ȋnvinşii nu
îndrăznesc să vină la o întălnire !
Vă privesc şi-mi dau seama ca v-aţi maturizat, n-aţi îmbătrânit. Aveţi privirile agere dar

1
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

încărcate de griji, pentru părinţi, pentru copii, pentru soţii, pentru nepoţi. Şi, cu siguranţă, şi pentru
Romania, ţara în care v-aţi născut, unii şi v-aţi format ca ingineri atât românii, cât şi numeroşii
studenţi greci şi cei africani care au hotărât atunci, cu 25 de ani în urmă, să studieze aici, în România şi
au ales Institutul Politehnic “Traian Vuia”, atunci, acum Universitatea “Politehnica” din Timişoara.
Cu privire la SUPERMATEMATICĂ, încep prin a vă spune ceea ce ştie toată lumea, dintr-
un domeniu nou, dar divers, care a devenit vast, că noile complemente de Matematică reunite sub
denumirea de SUPERMATEMATICA este şi va fi Matematica Mileniului III.
Pentru cotribuţiile aduse la dezvoltarea Matematicii, autorul Noii Matematici a fost distins cu
o Diplomă de Apreciere a Universităţii Gallup din USA, care să certifice caest fapt. Iat-o:

Iar pentru realizarea şi introducerea în (super)matematică a noilor noţiuni / entităţi, aparent

paradoxale, precum cono-piramida, sfera-cub, cercul-pătrat, cercul-triunghi, elipsa-dreptunghi ş.m.a.,
sau, mai precis, pentru transformarea continuă a unora în celelalte, a fost declarat membru de onoare a
Asociaţiei Internaţionale de Paradoxism, aşa cum se poate observa în tabloul anterior, cu fundal în
culorile echipei pe care aţi iubit-o atât de mult în studenţie, “POLITEHNICA” din Timişoara, care,
acum, … ştiţi cu toţii, poate mai puţin grecii şi africanii, nu vă mai spun !
Închei acest paragraf cu ceea ce se ştie mai puţin, că oricare dintre noi şi de aiurea, putea fi
descoperitorul acesteia. A SuperMatematicii. Condiţia era să aibă nevoie de noi funcţii periodice într-
o aplicaţie anume, aşa cum am avut eu, pentru descrierea unor vibraţii neliniare, la Universitatea din
Stuttgart, în grupa de “Vibraţii la Maşini-Unelte” în care am lucrat / cercetat în anii 1969 -1970.
Funcţii a căror alură grafică, de sinusoidă deformată, cu primul maxim deplasat în stânga sau
în dreapta, faţă de sinusul obişnuit cu un prim maxim la α = π/2, sinus obişnuit pe care, acum, suntem
nevoiţi să-l denumim sinus centric. Alura curbei mi-a devenit cunoscută prin metode grafice,
matematice şi / sau mecanice, domeniu în care mă consider imbatabil.
Vă mai amintiţi cu ce desene umpleam în anul IV şi V tablele Politehnicii ? Mă mândresc şi
acuma, când îmi amintesc, că desenam un cap multiax universal cu braţe turnante într-o oră de curs,
demneavoastră în cele 2 ore ! Mai ştiţi ? Fiecare din cei n arbori port sculă, n = 2, 3, 4, 6, 8, se putea
roti în jurul unei axe plasate excentric şi, astfel, rezultau o sumedenie de scheme posibile de burghiere
simultană. Pe lângă suprapunerea celor n operaţii, care conducea la reducerea substanţială a timpilor
de prelucrare şi, implicit, la creşterea spectaculoasă a productivităţii muncii. Ȋn loc să se poată realiza
un singur orificiu, plasat în axa centrică O(0,0) a maşinii-unelte de găurit monoax, se puteau realiza
simultan n orificii, plasate excentric, cu axele situate în cele n puncte excentrice de coordonate
polare Ei(ei, εi).
Noi inginerii trebuie sa fim mândri că aici, în acest domeniu, tehnica a luat-o înaintea
matematicii centrice (MC), care este echivalentă maşinii-unelte monoax, iar supermatematica este
echivalenta unei maşinii monoax asociată sau echipată cu un cap multiax universal cu un singur braţ
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

( n = 1). Care, numai aparent, n-ar avea sens, deoarece arbore port sculă se poate rotii în jurul singurei
axe plasate excentric, în punctul denumit excentru E(e, ε), de coordonate polare e, ε constante şi / sau
variabile, după dorinţă sau, mai precis exprimat, după datele problemei, constituind sau, mai precis,
simulând ceea ce am numit matematică excentrică (ME).
Introducerea excentricităţilor liniare e şi s, constante, ca o a treia dimensiune a spaţiului
bidimensional şi ca a 4-a dimensiune a celui tridimensional, numite dimensiuni de formare şi de
deformare a spaţiului, are o importanţa matematică, dar mai ales fizică, colosală, greu de estimat
corect în prezent. Dacă excentricităţile sunt variabile, adică excentrul este un punct mobil în plan,
coordonatele lui, excentricităţile liniara e(e1(e2(e3… en(θ)… ))) şi unghiulară ε(ε 1(ε 2(ε 3… ε n(θ)… ))),
pot constitui a n-a dimensiune a spaţiului, n având valoarea dorită a spaţiului, spaţiu pe care savanţii îl
tot măresc continuu. Şi nici noi nu ne lăsăm mai prejos … !
Ȋn Matematică, excentricitatea este aceea care a făcut posibilă naşterea unei noi trigonometrii
denumită, acum, Trigonometrie Excentrică (TE), şi, totodată, prin mijlocirea / intermediul ei, a unei
noi matematici denumită Matematică Excentrică (ME).

Fig. 1 Schiţă explicativă pentru funcţii supermatematice (FSM)

circulare excentrice (CE) de variabilă excentrică θ

Acum ştim şi cu cât se deplasează, pe direcţia axei abscisei θ, maximele ca şi toate celelalte
puncte ale funcţiei căutate, denumită sinus excentric, botezată atrăgător, mai ales pentru cei tineri,
copiii şi / sau nepoţii voştri, sexθ. Cu β(θ) = bex θ (Fig.1).
El, maximul, se deplasează cu valoarea funcţie beta excentrice – n-am găsit altă denumire mai
bună / potrivită  β(θ) = α – θ = bex[θ,S(s,ε)] = arcsin[s.sin(θ – ε)], ca funcţie de noua variabilă
unghiulară excentrică θ, unghi θ pe care-l face dreapta excentrică d, turnantă în jurul unui punct
oarecare din planul cercului unitate (Fig.1), plasat în punctele de coordonate polare s şi ε, denumit
excentru S(s,ε), în care s = este raza polară excentrică sau, mai precis excentricitatea liniară

3
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

numerică, pentru o excentricitate liniară reală e a unui cerc oarecare de rază R, iar ε este
excentricitatea unghiulară.

cexθ = cos[α(θ)] = cos{θ - arcsin[e.sin(θ-ε)]} sexθ= sin[α(θ)] = sin{θ-arcsin[e.sin(θ-ε)]}

Fig.2 Cosinusuri excentrice cexθ ▲ şi sinusuri excentrice sexθ ▼
www.Supermathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.Supermatematica.ro

α–ε α–ε α–ε

Sau cu β(α) = Bex[α, S(s,ε)] = arctan α–ε α
,
α–ε
dacă dorim să exprimăm această deplasare prin variabila centrică sau prin unghiul α, la centrul O(0,
0) al cercului trigonometric / unitate, unghi şi variabilă cunoscute nouă din trigonometria clasică,
veche, ordinară, denumită trigonometrie centrică (TC) şi care aparţine vechii matematici denumită,
acum, Matematică Centrică (MC).
Este evident, pentru oricine, că excentru S(s,ε) revine în centru O(0,0) pentru o excentricitate
liniară s = 0, de aceea, Matematică Centrică (MC) este un caz particular de s = 0 al Matematicii
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

Excentrice (ME). Ȋn consecinţă, se poate afirma că reuniunea celor două matematici este, ceea ce s-a
denumit, Supermatematică (SM), adică
SM = MC ME.
Cu 300 de ani, inaintea erei noastre (!), vechii greci au protestat vehement când Apollonius
din Perga le-a arătat cum se poate transforma CERCUL în elipsă, parabolă şi / sau hiperbolă.
Vă amintiţi cum ? Totul depinde unde infigeţi ţăruşii în pământ. Ei spuneau că, în acest fel,
Apollonius distruge imaginea divină asupra perfecţiunii: CERCUL. Şi grecii, ca în multe alte cazuri,
chiar şi în zilele noastre, aveau dreptate. Ca să-l parafrazez pe Arhimede din Siracusa aş spune
„Lasaţi cercurile în pace !”sau “Nu vă atingeti de cercurile mele” ("Noli turbare circulos meos") şi o
spun din experienţă. Ȋn încercarile mele nereuşite, de a găsi un fel de sinus cu maximele şi toate
punctele deplasabile cu excepţia celor de nul, paralel cu axa absciselor, am încercat definirea
sinusului pe o serie de curbe închise.  Eşec total !
El, sinusul, ca şi alte funcţii au mai fost definite, de foarte mult timp, pe variate curbe închise:
 pe un triunghi oarecare / scalen de Dr. August Biehringer (1877) denumite de
el funcţii trigonometrice înclinate;
 pe elipsă  ca funcţii eliptice Jacobi
 pe hiperbolă  ca funcţii hiperbolice (1760), introduse în Matematică,
independent, de Vincenzo Riccati şi Johann Heinrich Lambert,
 pe pătrat şi pe romb (1938)  ca funcţii trigonometrice pătratice şi rombice ale
profesorului de Matematică a Facultăţii noastre de Mecanică Prof. Dr. Valeriu Alaci;
 pe poligonul cu n laturi,  ca funcţii poligonale ale profesorului M.O.Vişa;
 pe lemniscată (v. Marcuşevici, Sinusuri remarcabile, Ed Tehnică, Buc.), evident, ca
funcţii lemniscate;
 pe pseudohiperbolă, sau, mai precis, pe asimptotele unei hiperbole echilaterale de
Eugen Vişa, sub denumirea de funcţii pseudohiperbolice;
 pe evolventă de savantul român de renume mondial George (Gogu) Constantinescu
 denumite de el funcţii trigonometrice româneşti (! ! !) notate, tot de el, prin Corα  cosinus
românesc şi Sirα  sinus românesc, despre care românii încă n-au auzit.
Aşa de bine poate fi păstrat de “nu ştiu cine”, “ de nu ştiu unde “ un secret în România. De
aceea Vă zic, toate armele de distrugere în masă ca bombe atomice, bombe cu hiodrogen, bombe cu
neutroni şi celelalte viitoare “bombe”, ar trebui descoperite exclusiv în România. Tot e ea, România,
ţara tuturor posibilităţilor, în care vorba savantului american de origine română, Prof. Dr. Math.
Florentin Smarandache, şeful Departamentului de Matematică şi Ştiinţe a Universităţii New -
Mexico UNM - Gallup din USA, ” Nimic nu este imposibil, totul este posibil”. Numai aşa, nimeni nu
va auzi de ele, de bombe, ca şi de toate celelalte realizări ale românilor şi lupta pentru pace n-ar mai
avea sens, spre binele intergii omeniri !
Ȋntrerup acum şirul funcţiilor exprimate pe diferite curbe închise şi profit de ocazie pentru a vă
comunica părerile acestui mare savant despre SuperMatematică.
Autorul se poate laudă, vorbindu-Vă de realizările lui. Nu şi un ins neutru, mai mult, un
specialist, ba, chiar şi mai mult, un savant. Dacă încă n-aţi auzit de el, de vină-s “nu ştiu cine”, “ de nu
ştiu unde “ .
Iată-i parerea lui:
“ Arta Tehnică a Funcţiilor SuperMatematice Şelariu
Am fost surprins, de la primele schimburi epistolare (electronice) avute cu Prof. univ. Mircea
Eugen Şelariu, vreme de aproape un an de zile, de felul cum - prin simpla schimbare a cercului
trigonometric cu diverse curbe, precum şi prin deplasarea centrului de coordonate sau a polului -
dădea naştere unor noi domenii matematice.
M-au atras aşa de mult figurile sale în spaţiul tri-dimensional, dar şi bidimensional, încât i-
am solicitat vreo o sută de asemenea “imagini” pentru a le incorpora într-un minunat album de artă
… tehnică, pe care l-am şi pus pe Internet şi se poate descărca gratuit din situl:

5
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/SelariuFunctions.pdf [12.9 MB].

Apoi, urmărind statisticile electronice de la Universitatea New Mexico, m-am bucurat să aflu
că grafurile, devenite artă … ştiinţifică (deşi pare, cumva, paradoxist!), ale Funcţiilor Super-
Matematice Şelariu, au devenit ‘populare’ la nivel internaţional, fiind încărcate (hits) de mii de ori în
fiecare lună.
Magna est veritas, et praevalet !
Adevărul este măreţ, şi triumfă ! (n.a. Ceea ce spunea şi Gandi – v. Motto)
Prof. univ. dr. Florentin Smarandache, Şeful Departamentului de Matematică şi Ştiinţe,
Universitatea New- Mexico UNM - Gallup, SUA”
Acum pot continua:
 pe curbele închise cuprinse între cercul unitate / trigonometric şi pătratul Alaci, pătrat
rotit, cu colţurile pe cele două axe de coordonate ale unui reper cartezian drept, funcţii denumite de
Prof Dr. Math. Malvina Baica de la Universitatea Wisconsin USA şi Dr.Ing. Mircea Cârdu funcţii
periodice transtrigonometrice şi recent, de aceiaşi autori
 pe astroide ca funcţii astroidale.
Timişoara este denumită şi ORAŞUL PARCURILOR. Este, poate, singurul oraş din lume în
care coexistau pe lângă Parcul Central, Parcul Botanic, Parcul Rozelor, parcuri de maşini şi multe,
foarte multe alte alte parcuri propriu-zise, un PARC al MATEMATICII !
N-ar fi exclus să mai existe şi acum, dacă edilii oraşului nu l-au distrus !?
Probabil că, existenţa acestui PARC al MATEMATICII în TIMIŞOARA, nu e intâmplătoare,
deoarece:
 La 3 nov. 1823 Janoş BOLYAI scria la Timişoara „Din nimic am creat o nouă lume” şi a
CREAT… GEOMETRIA NEEUCLIDIANĂ;
 În 1938 Prof. dr. math. ALACI Valeriu a creat, aşa cum s-a amintit anterior, Trigonometria
Pătratică şi, caţiva ani mai tarziu, a creat Trigonometria Rombică;
 La scurt timp, Prof. math. O.M. Enulescu a creat Trigonometria Poligonală, înlocuind cercul
cu un poligon cu n laturi;
 Prof. math. Eugen Vişa a creat Funcţiile Pseudohiperbolice înlocuind hiperbola cu două
drepte care se intersectează în origine, adică cu asiptotele ei;
 De curând, Prof dr. math Malvina Baica, de la Universitatea Wisconsin (SUA), timişoreanca
care a rezolvat corect, enigma care a contrariat cele mai luminate minţi ale lumii, MAREA
TEOREMA A LUI FERMAT, împreuna cu Mircea Cârdu au CREAT TRANSTRIGONOMETRIA
sau FUNCŢIILE TRANSTRIGONOMETRICE;
 Şi, în fine, prin anul 1978, au fost communicate şi astfel puse bazele SuperMatematicii prin
publicarea lucrării „FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE”, şi a primului volum al lucrării
„SUPERMATEMATICA. Fundamente” în anul 2007, a cărei copertă am avut plăcerea să
v-o prezint.
Design-ul îmi aparţine !V-am mai spus şi ştiţi că am talent în acest domeniu. Talent artistic.
Majotitatea acestora sunt, sau, mai precis, unii au fost şi alţii mai sunt timişoreni.
Dacă în antichitate, funcţiile trigonometrice erau definite numai pe un triunghi dreptunghic,
Euler a fost acela care le-a definit pe cerc şi le-a denumit funcţii circulare directe, acum numite
funcţii circulare centrice (FCC) directe. Apoi au apărut şi funcţiile circulare centrice inverse.
MAREA TRAGEDIE, care a sărăcit matematica, reducând-o la dimensiunea topologică zero, a
unui singur punct dintr-o suprafaţă şi la numai câte o singură funcţie cosα, o singură funcţie sinα, o
singură funcţie tanα, câte o singură entitate din toate entităţile matematice cunoscute, a avut loc, tot
atunci, cănd Euler a ales, la definirea FCC, TREI PUNCTE CONFUNDATE:
O(0,0) ≡ C(0,0) ≡ P(0,0)
1. O(0,0) – ORIGINEA unui sistem (reper);
2. C(0,0) – CENTRUL CERCULUI unitate, fost trigonometric;
3. P(0,0) – POLUL unei semidrepte D+.
Şi, cum un rău nu vine niciodată singur, în plus, aşa cum a demonstrat prestigiosul Prof. math.
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

Octavian VOINOIU, pe lângă alte multe entităţi introduse greşit în matematică (v. MATEMATICA
SIGNADFORASICĂ, Ed. Nemira, Buc.) se numără şi tangenta, tanα sau tgα, care, în cadranele 1 şi 3
este definită corect, de semidreapta pozitiva D+, iar în cadranele 2 şi 4 este definită greşit –
inconsecvent – de semidreapta negativă D–.
Istoria ne învaţă că “nu se învaţă nimic din istorie”, altfel ea nu s-ar repeta. Şi nu numai
din istorie, după cum se poate constata în ultimii 20 de ani. Şi nici din viaţă. Să mă explic.
Istoria numerelor este fascinantă. La început au fost cunoscute doar numerele naturale sau
numerele întregi strict pozitive. Se spune că omenirea a ştiut să numere înainte de a ştii să scrie.

Transformarea sferei în cub De la cilindrului circular în cilindru pătrat

Transformarea conului în piramidă Transformarea cilindrului în prismă

Fig.3,a Metamorfozarea obiectelor matematice centrice
www.Supermathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.Supermatematica.ro

Se afirmă că primele numere, scrijelite pe un os din Congo, au o vechime de 20.000 (!) de ani
î.e.n. Se mai zice ca “Dumnezeu a creat numerele naturale, restul este opera omului “, iar Descartes,
cel care a combinat algebra cu geometria, afirmă că “Dumnezeu a facut lumea în acord cu principiile
Matematicii”. Dar eu nu cred: matematica-i bună pe când lumea …
Mii de ani, omenirea s-a ocupat cu studiul numerelor naturale întregi: cardinale, ordinale,
distributive, pare şi împare, prime, gemene, prietene, perfecte şi imperfecte ş.m.a., fără să sesizeze că
între două numere întregi oarecare consecuitive, evident unul par şi celălalt, următorul sau
anteriorul, impar, sau invers, există o infinitate de alte numere reale, raţionale, complexe ş.m.a.
Mii de ani nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a intrebat oare între 1 şi 2, sau între 9 şi 10 nu mai
este / există ceva ? De ce aceste numere sunt în trepte / salturi, sunt discontinue, când se cunosc în
natură atâtea fenomene liniare, continue.
Istoria se repetă acum în Geometrie şi în Matematică, în general. Toată lumea ştie ce-i un cerc,
ce-i un pătrat, ce-i un triunghi ş.a.m.d. şi le studiaza pe îndelete. Dar nimeni, absolut nimeni, în afară
7
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

de mine (un exemplu de modestie), nu s-a gândit oare ce-i între cerc şi pătrat, ce-i între cerc şi triungi,
ce-i între sferă şi cub ş.a.m.d. Cum se poate ajunge de la o figura la alta ? Cum se poate transforma
continuu cercul în pătrat perfect sau invers, sfera în cub, sau invers, conul în prismă, sau invers.
Ei bine, la toate acestea a dat un răspuns precis, simplu şi categoric SuperMatematica.

Transformări ale tetraedrelor în conuri : TETRAEDRE-CON

Transformări ale cercului în triunghi, pătrat şi cilindrul din Pisa

Piramida, conopiramida sau piramida-con şi conul

Fig.3,b Hibridarea matematică : obiectelor matematice HIBRIDE
www.Supermathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.Supermatematica.ro
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

Şi nu în ultimul rând, artistic ! Figura 3 vine să susţina această afirmaţie. Numai obiectele 3D
extreme, din cele 4 figuri, aparţin MC, cel din mijloc, inexistent în MC, aparţin noii Matematici 
ME, aceea care face posibile trecerile de la sferă la cub, de la con la prismă, de la cilindru circular la
cilindrul pătrat, de la cilindru la prismă ş.m.a. De aceea excentricitatea a fost denumită ca dimensiune
de deformare şi formare sau de reformare a spaţiului.
Şi cât de simplu ! Pur şi simplu s = e = 0 cât şi s = ± 1 sau e = ± R generează obiectele
cunoscute, care există deja şi aparţin MC. Restul valorilor, cuprinse în intervalele deschise s  (–1, 0)
şi / sau s  (0, +1), generează obiecte inexistente anterior în Matematica Centrică (MC), care
aparţin ME.
Păi, e exact ca la numere: între două numere întregi 0 şi 1 sau între -1 şi 0 există o infinitate
de alte numere zecimale, a căror valoare generează diversele obiecte de trecere din MC în MC prin
ME; între două obiecte ale MC existând o infinitate de obiecte ale ME care fac această trecere /
transformare / metamorfozare continuă a cercului în pătrat, a sferei în cub ş.a.m.d.
Aceste obiecte intermediare le-am numit, în spaţiul plan 2D, lobe: bilobe, trilobe,
cvadrilobe (qadrilobes, cum mi s-a comunicat că au fost incluse / introduse în dicţioarul de
matematică), n-lobe sau polilobe, n-am gasit alta denumire mai bună, în funţie de numărul de lobi sau
vârfuri ale poligonului perfect în care evoluează. De la cerc, pentru s = 0, care aparţine MC, spre
poligonul perfect de s = ± 1, pentru s = ± 1, care şi el aparţine, din nou MC, trecând prin spaţiul ME.
În concluzie, la un cerc şi la un pătrat perfect din MC îi corespund o infinitate de cvadrilobe
(quadrilobes) şi, în general, deoarece lobele se obţin pentru s  [-1, +1] \ 0, fiecare tip de lobă are o
infinitate de membri !
Cum pot fi denumite aceste entităţi din spaţiul 3D al Matematicii Excentrice (ME) ?
Dacă, de la elipsă în 2D  elipsoid în 3D ; de la hiperbolă  hiperboloid, de la parabolă 
paraboloid, atunci de la LOBA din 2D  la LOBOID în 3D. Astfel rezultă bilobă  biloboid,
trilobă  triloboid, cvadrilobă  cvadriloboid ş.a.m.d. N-am găsit alte soluţii..! Şelaroizi ar fi
“sunat” şi mai sinistru.
Ce înseamnă acest lucru ? Nu mă refer la şelaroizi în 3D şi şelariobe în 2D.
Ceva colosal, nemaiauzit şi nemaivăzut în Matematică:
1) Multiplicarea la infinit a tuturor entităţilor matematice din MC şi obţinerea nelimitată a
noi entităţi matematice în ME şi, mai precis, ambele tipuri de entităţi în SuperMatematică (SM).
Descoperirea trecerii de la centric la excentric în Matematică este, fără exagerare, similară
trecerii de la geocentric la heliocentric în cosmologie; ambele domenii beneficiind de saltul uriaş de la
unu la infinit. Galileo Galilei este, poate, primul care a afirmat răspicat că legile naturii sunt
matematice. În Il Saggiatore, el scria „Filosofia este scrisă în această mare carte, universul ... este
scris în limba matematicii, iar personajele sunt triunghiuri, cercuri și alte figuri geometrice; ...
2) Dacă trecerea din centric în excentric este continuă, şi aşa este, însemna că între MC şi
ME nu mai există nicio graniţă, cum nu exista nicio graniţă între numărul 0 şi numărul 1, ci numai
cifre zecimale, care pot evolua continuu de la 0 spre 1, dacă numărul zecimalelor tinde spre infinit;
3) Ȋn aşa – zisa “Matematică atomică”, concepută de mine, în ideea de-a beneficia de
denumirile existente daja în Fizica Atomică şi nu de-a o imita sau concura, cea ce-i absurd, numerele
întregi şi, mai precis, cifrele părţii întregi ale unui număr real aparţin la ceea ce s-a denumi “nucleul
matematic“. Aceasta-i MC, iar cifrele consecutive zecimale ale aceluiaşi număr, dacă ele există, sunt
denumite “electroni matematici”. Zecimile, sutimile, miimile sunt orbitele numărului, iar cifrele
respective de pe fiecare orbită (a zecimilor, a sutimilor, a miimilor) exprimă “ numărul de electroni
matematicii” de pe fiecare orbită.
Straturile de electroni matematici, cu electronii / cifrele de pe fiecare strat /orbită, astfel
privite, constituie / alcătuiesc ME. Impreună, “nucleul matematic”  (MC) cu alectronii de pe
diversele orbite  (ME) constituie “atomul matematic”  adică SUPERMATEMATICA.
Iată de ce, trecerea de la Matematică la SuperMatematică este similara trecerii în fizică de la
fizica clasică, veche, la fizica atomică şi/sau nucleară. Cum fizica modernă trateaza atât aspectele

9
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

fizicii macro cât şi pe cele micro sau atomice, tot aşa SM înglobează / conţine atât MC cât şi ME într-
un singur TOT. Ca urmare
4) MC este un caz particular al SM, de excentricitate liniară numerică s sau reală e nule,
adică MC = SM (e = s = 0). Realizaţi ce însemna acest lucru ? ME întroduce o infinitate (!) de entităţi
matematice noi ! Funcţii ca aexθ, Aexα, bexθ, Bexα, rexθ, Rexα, dexθ, Dexα ş.m.a. sunt inexistente
în MC. Deşi sunt cu mult mai importante decât cele existente, ca de exemplu, cosα şi sinα, considerate
elementare, sau de bază, la definirea altor funcţii. Ele şi-au pierdut acum acest atribut, odată cu
descoperirea funcţiilor SM anterior amintite.
Intuiţi unde se va ajunge în Matematică, DACĂ ar fi cunoscută, studiată şi utilizată, în viitor,
pe scară largă SM? Şi nu numai în Matematica, ci în ştiinţă, în general şi în fizică în special. Spunând
ştiinţă, am inclus aici şi TCM-ul nostru. Din păcate există şi acest DACĂ !
SM survolează spaţiile superioare ale tuturor disciplinelor ştiinţifice şi tehnice / tehnologice şi
produce la baza lor un tzunami (solitoni) care sfidează şi spulberă graniţele dintre ele. SM ne apropie
cel mai mult de acceptarea cercului şi a sferei ca simbol al plenitudinii desăvârşirii. Ca să nu mai
vorbesc de facilităţile extraordinare pe care le oferă SM în domeniul nostru de preocupare, TCM,
privitor la prelucrarea suprefeţelor complexe pe maşini-unelte CNC !
Piesa, cu care aveţi de-a face în meseria Dv., după cum vă este cunoscut, este o realizare a
geniului uman, a voastră, a tuturor, anterior inexistentă în natură, ca atare, căreia i se cere, acum, să
îndeplinească cât mai multe funcţii tehnice, pentru reducerea numărului de piese dintr-un sistem, în
scopul creşterii fiabilităţii sistemului.
De aceea, numărul pieselor mărginite de suprafeţe complexe nematematice este în continuă
creştere. Ei bine, SM este aceea care face trecerea suprafeţelor nematematice în rândul suprafeţelor
(super)matematice. Programarea maşinilor-unelte CNC nemaiîntâmpinând greutăţile şi problemele,
uneori insurmontabile, ale generării acestor suprafeţe nematematice. E mult ? E puţin ?
E enorm ! Imaginaţivă un sistem tehnologic de tipul “Rapid prototyping”. Cu funcţiile SM
(FSM) puteţi genera orice piesă 3D imaginabilă, simplu şi exterm de rapid. Daţi ecuaţiile respective
sistemului şi piesa apare ca prin farmec !
Dar degeaba ai sisteme performante de acest tip, dacă n-ai şi cunoştinţele necesare despre
posibilităţile nelimitate ale SM. Dacă nici măcar n-ai auzit de ea ! N-am dreptate ? Am ! Pentru că,
deocamdată, numai eu ştiu ce posibilităţi inimaginabile oferă noua matematică ! (Şi ca să merit pe
deplin diploma de paradoxist, zic “numai eu îmi pot imagina ce nu se poate imagina” !).
Iar cârcotaşii.. ? Ei cu dezinformarea.
Matematicienii ?.. Cu matematica veche, ordinara, clasică şi cu credinţa că ea, MC, le poate
aduce rezolvarea tuturor problemelor. Cum ? Se caută, … se caută, … se caută, …..
Se caută şi materia invizibilă. Ăsta da paradoxism ! Cum să cauţi să vezi ce-i invizibil,
nemaivăzut, nepalpabil, neinflamabil, nedetectabil, neidentificabil, neluminat, neţărmurit, nelimitat ?
Cu lumânarea ? De ce să cauţi în MC rezolvarea problemele care se pot rezolva doar în ME ?
În SuperMatematică, acum, e invers ca în univers : materia şi universul invizibile, sau
deocamdată, aproape invizibile (ME), se află presată de jur-împrejur, în interiorul materiei sau a
universului vizibile (MC).
Aici, acum, materia invizibilă se dilată şi devine din ce în ce mai vizibilă şi mai voluminoasă,
înclusiv datorită acestui discurs / articol de “popularizare a ştiinţelor matematice”, în interiorul
materiei acum vizibile, Matematica Centrică, până când se va ajunge la limita “universului
matematic” complet vizibil, fără materie invizibilă, care, sperăm că se va transforma complet în
materie vizibilă, moment în care se va exclama: Exista o singură ştiinţă Matematică, mai departe
nu-i nimic !
Ştiţi unde-i materia vizibilă sau universul real vizibil ? Ȋn interiorul materiei sau universului
invizibil ! Graniţele universului vizibil se măresc continuu, prin transformarea materiei invizibile în
materie vizibilă, tot aşa cum nisipul s-a transforma în cristal, sau, mai precis, invers, cristalul în
cioburi şi acestea în nisipul din care s-a format cristalul !
Vă mai amintiţi de la cursul Dispozitive de Automatizarea Proceselor Tehnologice, din
capitolul de “Ordonarea obiectelor de lucru“ în vederea alimentatrii automate cu piese / semifabricate
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

a sistemelor tehnologice că ordinea maximă şi dezordinea maximă, sau haosul absolut, sunt unul şi
acelaşi obiect matematic: o sferă perfect transparentă, invizibilă deci şi nelimitată, care are centrul O
peste tot, deci e de fapt un excentru E, şi circumferinţă nicăieri, adică de rază infinită !
Ei bine, la graniţele universul vizibil, cât şi în interiorul lui, are loc o trecere de la ordinea
absolută spre dezordinea absolută. Dar poate fi şi invers, de la dezordine absolută spre ordine absolută.
Să avem răbdare şi o să vedem.
DACĂ, iar dacă, viteza de perfecţionare a mijloacele de investigare a universului depăşeşte
viteza de expansiune a universului vizibil, în cel invizibil, atunci va veni un moment în care vom
exclama : Dincolo nu mai e nimic ! Am ajuns la limitele universului. Vizibil ! Pentru că invizibilul tot
invizibil ramâne ! Nu-i cum sperăm noi să fie, vizibil, cât de curând, în viitorul cât mai apropiat, în
Universul Matematic ! Dar DACĂ, din nou dacă, s-ar inventa mijloacele de vizualizare a invizibilului,
am putea privi în viitor şi am şti ceea ce ne aşteaptă ! DACĂ…
Iată o relaţie logică, posibilă, dintre spaţiu şi timp ! Coexistenţa nu exista în timp şi
succesiunea nu exista în spaţiu. Timpul este perceput numai dacă este ocupat şi trecerea lui este
sesizabilă numai prin schimbarea a ceeea ce îl ocupă. Remanenţa unui obiect poate fi observata numai
prin comparaţie cu cele care se schimbă şi alaturi de care coexistă; imaginea coexistenţei în timpul pur
ne fiind posibilă. Ȋn spaţiul pur, invizibil, nu există schimbare, pentru că orice schimbare sau
modificare presupune o succesiune, care este posibilă numai în timp. Cele două forme, de timp şi
spaţiu, sunt fundamental diferite: ceea ce este important pentru unu, este lipsit de valoare pentru
celălalt. Intersecţia lor, dacă se poate vorbi de aşa ceva, este o mulţime vidă. Timpul şi spaţiul, ca
actori, sunt acelea care dezvoltă universul în haos. Cum? Ne spune M. Drăgănescu : " Spaţiul se
extinde, din interiorul lui, din informaterie. La fiecare " tact" spaţiul se extinde cu 10 -16 cm şi cu mai
mult nu este posibil. Exista o viteza ortoexistenţiala limită de constituire a spaţiului, şi anume, o
coantă de spaţii pe tact, ca vecinatate extinsă, care se manifestă cu viteză limită într-un univers ".
Aceasta este, poate, viteza cu care universul vizibil cucereşte, de fapt, haosul absolut,
perfect, adică universul invizibil, ca spaţiu şi timp simultan. Ȋn natură. Dar în Matematică ? Care-i
viteza cu care ME cucereşte MC şi devine SM VIZIBILĂ sau Matematica Unică ? Deşi am declarat
în repetate rânduri, în scris, că SuperMatematică este o denumire provizorie, atunci nimeni nu–mi va
mai cere să-i schimb numele. Va fi de Matematică, pur şi simplu ! Sper ! Speranţa moare ultima
5) MC fiind adecvată sitemelor liniare, iar ME celor neliniare, rezultă că SM poate şterge
graniţele, atât de deranjante, existente până în prezent, dintre liniar şi neliniar. Nu şi dintre vizibil şi
invizibil în natură, ci doar în Matemtică, spre Matematica Unică ! Sper, din nou !
6) Dacă SM nu face distincţiile anterioare, atunci nu face distincţie nici dintre siste-
mele considerate perfecte şi sistemele reale, deoarece perfecţiune nu există în natură, decât în
Matematică. Ȋn consecinţă, ME ne aporopie mult mai mult de realitate, de adevăr, decât o
poate face MC, cu posibilităţile ei limitate. SuperMatematica s-a născut şi din efortul milenar şi
disperat al omului de-a modela lumea aşa cum este ea: complexă şi neliniară şi nu liniară şi
simplistă.
7) SM este implinirea visul matematicienilor de-a avea o infinitate de matematici şi de-a
opera cât mai simplu cu ele. Pentru fiecare punct din plan în care poate fi plasat un excentru, se obţine
câte o nouă matematică excentrică (ME). Şi, dacă este posibil, de-a renunţa la sistemele de referinţă.
Şi cu SM acest lucru este parţial posibil, în sensul că exista o serie de FSM-CE (aex, bex, dex, rex
ş.a) care nu se modifică cu nimic la schimbarea originii sistemului de referinţă, numit acum, modern,
reper ! De, astfel, s-au făcut paşi şi în MC. Ȋnainte ? Ȋnapoi ? Se va vedea ! Viitorul va decide !
8) Toate funcţiile supermatematice circulare excentrice (FSM-CE) au expresii / ecuaţii inva-
riante, de aceea ele nu necesită tabelarea lor. Tabelate sunt deja funcţiile circulare centrice (FCC), prin
care se exprimă şi care stau la bază şi pe care se sprijină, ME. Ceea ce arată ca evoluţia / dezvoltarea
în Matematică, şi nu numai, se face într-un sistem piramidal: ME se sprijină pe MC. Ce Matematică
se va sprijini, la rândul ei, pe ME vom trăi şi vom vedea !
La 3 noiembrie 1823 Janos Bolyay scria la Timişoara : " Din nimic am creat o nouă lume ".
Cu aceste cuvinte a anunţat descoperirea formulei fundamentale a primei geometrii neeuclidiene. Cel
11
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

puţin aşa este inscripţionat pe o placă de pe frotispiciu unei clădiri, în care a locuit autorul, din oraşul
nostru. Mulţi dintre dumneavoastră cu siguranţa aţi vazut-o. Sesizaţi că istoria se repetă ? ME şi SM
tot din nimic s-au născut ! Cine aşează o nouă placă în acest sens în Timişoara ? Pe strada Harniciei la
nr. 10 ?
9) SM a făcut posibilă studierea mişcării circulare excentrice (MCE), adică a rotirii unui
punct mobil pe cerc, ca urmare a rotirii unei drepte în jurul unui punct excentric cu o viteză unghiulară
oarecere Ω, constantă sau variabilă, de excentru E punct fix sau punct mobil sau variabil în plan, după
diverse legi.
Această mişcare a fost descoperită de fapt, de mult, de Johannis Kepler, în acord cu mişcarea
Pământului în jurul Soarelui, descrisă de el: ” planetele se rotesc în jurul Soarelui pe cercuri, dar
Soarele nu se află în centrul cercurilor” ! după afirmaţiile reputatului matematician american de
origine rusă, Vladimir Igorovici Arnold din METODE MATEMATICE ALE MECANICII CLASICE,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc, 1980, pag.54. Pe baza acestei mişcari a fost, apoi, definite
mişcarile pendulului matematic. De aceea am afirmat şi spre deosebire de Galileo Galilei, am
precizat că legile din cadrul sistemului solar sunt scrise în ME de excentru punct fix (Soarele) iar
cele din Univers în SM cu ME de excentre multiple, unele excentre puncte fixe şi altele variabile în
Universul vizibil.
10) Ȋnşiruirea veleităţilor oferite de SM se apropie de final, nu înainte de-a evidenţia şi câteva
aplicaţii tehnice de răsunet. Nu-i vina mea că sunt atât de numeroase. Să ne bucurăm !
SM readuce în domeniul Matematicii, din care s-a desprins, toată Teoria Mecanismelor, ale
noaste, mecanice, nu politice şi nici economice, deocamdată a celor plane. Deoarece, FSM-CE radial
excentrică (rexθ şi Rexα), denumită de regretatul Dvs. profesor de Geomatrie Analitică, din anul II şi
de Matematici Speciale din anul III, Octav Em. Gheorghiu “o adevărată funcţie rege”, nu datorită
denumirii ei, ci faptului că ea, singură, poate descrie toate curbele plane cunoscute şi multe, foarte
multe, alte curbe noi, inexistente anterior în MC. Şi asta, pentru că ea exprimă distanţa în plan, dintre
două puncte, S sau E şi W1,2, în coordonate polare şi / sau combinate.
Totodată, ea poate reprezenta funcţia de transfer a poziţiei, de ordinul 0, a tuturor
mecanismelor plane. Derivata ei, FSM-CE derivată excentrică (dexθ şi Dexα) reprezintă funcţia de
transmitere de ordinul 1, a mişcărilor (vitezelor şi/sau a turaţiilor), tuturor mecanismelor plane
cunoscute. Şi are numai doi termeni, care este numărul maxim al termenilor tuturor FSM-CE:
dexθ = 1 – , fiind şi cea mai frumoasă funcţie epriodică, după părerea
autorului. De gustibus non est disputandum. Admiraţi-le, în figurile următoare 4,a şi 4,b

2.0

1.5

1.0

0.5

6 4 2 2 4 6
Fig. 4, a FSM-CE derivată excentrică dexθ de excentru S(s, ε)  dex[θ, S(s, ε)], s  [-1, +1]
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

2.0

1.5

1.0

0.5

6 4 2 2 4 6

Fig4,b FSM-CE derivată excentrică dexθ de excentru S(s, ε)  dex[θ, S(s, ε)], s = s0cos2θ
www.Supermathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.Supermatematica.ro

Nici Mecanica Teoretică n-a scăpat de influenţa SM. Metoda separării momentelor
(MSM) şi se subîntelege că, totodată, şi a forţelor, în forţe principale şi secundare, a permis rezolvarea
tuturor problemelor de echilibru a corpurilor sub influenţa unui sitem de forţe plane, sau reductibil la
acesta, prin simple metode / soluţii geometrice elementare, ocolind scrierea şi rezolvarea ecuaţiilor de
echilibru ale metodei d’Alambert, altfel necesare. Incredibil, dar adevărat !
Şi în această metodă există un punct S care, deşi este un excentru, a fost denumit punt
secundar, în care se intersectează dreptele suport a celor maximum două forţe rezultante secundare,
(R3 şi R4) posibile într-un sistem plan de acest gen, cele care nu ne interesează, în primul moment. Din
cele maximul 4 forţe rezultante, posibile într-un sistem de forţe plane sau reductibile la acesta, luat
acum ca de exemplu, una trebuie dată / cunoscută, să o notăm cu R1 şi împreună cu cea pe care dorim
să o aflăm R2 şi care se cere, în primul moment, sunt denumite forte rezultante principale. Din
ecuaţia de momente, scrisă în jurul punctului secundar S, rezultă imediat că
: R1.d1 – R2d2 = 0  iR = =  R2 = R1 , în care d1 şi d2 sunt braţele forţelor R1 şi R2.
La ce s-a redus problema de Mecanică? La determinarea punctului S de intersecţie a două
drepte suport (R3 şi R4) şi la determinarea distanţelor d1 şi d2 (braţele forţelor principale) de la acesta
la alte două drepte suport (R1 şi R2). Adică, o problemă de geometrie pură !
Vă mai amintiţi, MSM a fost aplicată cu 25 de ani în urmă, şi la seria dvs., la rezolvarea unor
probleme de la cursurile de Proiectarea Dispozitivelor, Dispozitive de Manipulare Automată şi
Roboţi Industriali, ca şi la cel de Mecatronică, după cum ştiţi Dvs. nu şi restul omenirii, primul curs
de acest gen predat la prima specializare de Mecatronică din România !
Un tub de carton, cu un carton făcut sul în el, fără niciun leu, acesta este “Premiul “ Traian
Vuia” al Academiei României, acordat mie precum şi unui colectiv mai larg, de la două facultăţi
(Mecanică şi Electrotehnică) pentru primul robot didactic din Laboratorul de Dispozitive şi pentru
concepţia, proiectarea şi realizarea primului robot industrial din România, botezat de mine “REMT-1”
 “(Robot ElectroMotor Timişoare sau Robot Economist Marin Tănase, directorul de atunci al
intreprinderii)”, tub înmânat în anul 1983, pentru anul 1981 (!).
Înainte de-a arăta cum SUPERMATEMATICA transformă suprafeţele complexe considerate
până în prezent NEMATEMATICE, în suprafeţe complexe MATEMATICE şi, astfel, poate lărgi
nedefinit posibilitaţiile de exprimare, reprezentare, descriere şi, prin acestea, de simplificare şi

13
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

îmbunătăţire a generării suprafeţelor complexe, din ce în ce mai numeroase, e necesar să spunem ce

este SUPERMATEMATICA ?
Dar, înainte de asta, e necesar să ştim ce este MATEMATICA ?
Conform declaraţiei, de acum cateva luni, de la televizor, făcută de matematicianul de
prestigiu Acad. Solomon Marcus, nimeni n-a reuşit să dea o definiţie acceptabilă matematicii. „Nu
putem spune ce este matematica, dar putem spune ce nu este matematica”, declara domnia sa.
În aceste circumstanţe, definiţia SUPERMATEMATICII este posibilă şi uşor de stabilit:
SUPERMATEMATICA este o extensie nelimitată, infinită în cel putin 3 direcţii (SM excentrică, SM
elevată şi SM exotică) şi deosebit de utilă a ceea ce nu ştim ce este, adică a Matematicii.
Este incredibil, dar adevarat, că SUPERMATEMATICA s-a născut, iniţial (pentru că are
naşteri consecutive), prin simpla expulzare a unui singur punct, a polului P, din originea O(0,0), în
oricare alt punct din planul cercului, şi care pol P a fost denumit ex-centru E(e, ε) sau S (s, ε). Şi, în
acest mod, toate funcţiile trigonometrice centrice au fost multiplicate de la unu la infinit,
corespunzator numărului infinit de puncte în care poate fi plasat în planul cercului unitate excentrul S.
De abea acum putem înţelege cu adevărat, importanţa spuselor lui Archimede din Siracuza :
“Daţi-mi un punct (de sprijin) şi răstorn Pământul ” Cu siguranţă acesta este un punct excentric,
deoarece nu a specificat locul din spaţiu în care-l vrea şi, ca urmare, poate fi oriunde, ca şi punctul
denumit excentru, cel care a “răsturnat” Matematica Centrică (MC) ! Mai bine răsturna carul cu ….
Şi, mult mai important, au apărut o pleiadă de funcţii noi, deosebit de utile în ştiinţă şi în
tehnologie (Fig 5,a şi b ca şi Fig.6,a şi b).
Situaţia actuală a SM şi a FSM-CE este prezentată într-o figură la începutul volumului II al
lucrării amintite, a cărei copertă seamănă izbitor cu coperta primului volum, dar poate fi accesată,
impreună cu lucrarea, pe web-site-ul www.supermatematica.ro.

Fig.5,a FSM-CE cosinus excentric cexθ de excentru S(s, ε)  cex[θ, S(s, ε)]
S(s = e/R , ε = π) sau S(s = -e/R , ε = 0) S(s = e/R , ε = 0)
1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

Fig.5,b FSM-CE sinus excentric sexθ de excentru S(s, ε)  sex[θ, S(s, ε)]
1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

www.Supermathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.Supermatematica.ro

Noi, tehnologii şi specialiştii în maşini-unelte, ştim cel mai bine, ce însemnă ca, în loc de o
singură sculă de prelucrare, să ai o mulţime (infinită) de scule diferite de prelucrare.
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

Ei bine, noile FSM-CE cosinus – cexθ, sinus – sexθ, tangentă – texθ, excentrice, de variabilă
excentrică θ (Fig. 5), ca şi cele de variabilă centrică α : Cexα, Sexα, Texα, ş.a. care degenereaza în
cele CENTRICE, pentru excentricitatea reală e şi numerică s = e = 0, şi altele, ca aexθ, bexθ, rexθ,
dexθ, .. Aexα, Bexα, Rexα, Dexα ş.a. complet noi, au un număr nelimitat / infinit de forme / grafice la
o singură expresie, invariantă, de definire, prin care se evită necesitatea tabelarii lor; tabelate find FCC
cu ajutorul cărora se exprimă.
Spre exemplu, FSM-CE sinus excentric sex θ are expresia invariantă
sex θ = sinα(θ) = sin(aex θ) = sin{θ – arcsin(S sin(θ - ε))},
cu graficele din figurile anterioare, pentru un excentru S fix pa axa x, adică pentru o excentricitate
unghiulară nulă (ε = 0).
Dacă, excentrul fix S(s, ε = 1) este plasat pe o dreptă înclinată cu ε = 1 radian, faţă de axa x,
atunci în θ = 0 + ε şi în θ = π +ε apar aşa-zisele puncte atractor şi, respectiv, punct repulsiv prin care
trec toata funcţii din familia de FSM-CE, aşa cum se poate observa în figurile 6,a şi 6,b.

s =s0 sin3θ s = s0Cos3θ

Fig.6,a FSM-CE cosinus excentric cexθ de excentru S(s, ε)  cex[θ, S(s, ε)]
1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

Fig.6,b FSM-CE sinus excentric sexθ de excentru S(s, ε)  sex[θ, S(s, ε)]
1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

www.Supermathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.Supermatematica.ro

Dacă, excentrul S(s, ε) este un punct mobil în planul cercului unitate, atunci graficele
funcţiilor devin şi mai variate şi, dece nu, şi mai frumoase (Fig.6).
În toate cazurile, pentru excentricitate nulă (e = 0) FSM-CE degenerează în FCC, aşa cum
rezultă din toate graficele familiilor de FSM-CE.
Iar, dacă excentricitatea reala e = ± R sau cea numerica s = ± 1, atunci, într-o jumatate de
perioadă, sex1,2(θ, s = ± 1) = 0 iar, în cealaltă jumatate, este egală cu sex1,2 (θ, s = ±1) = sin2θ, aşa cum
se poate observa şi din graficele anterioare.

15
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

Această proprietate a FSM-CE de-a exprima două FCC, pentru valorile extreme ale
excentricităţii (0 şi ±1) şi o altă infinitate de funcţii ce nu figurează printre FCC, pentru valorile
intermediare ale excentricităţii, este COLOSALĂ.

Fig.7 Obiecte realizate cu FSM-CE

Să explicăm de ce.
Pentru aproximarea funcţiilor, deci pentru aproximarea curbelor şi a suprafeţelor matematice
şi nematematice şi prin aceasta a programării prelucrării suprafeţelor compexe pe m-u CNC, există o
serie de funcţii cunoscute, cu care se poate opera şi care constitue aşa-zisa BAZĂ (de funcţii).
De exemplu, baza sistemului trigonometric CENTRIC (STC) este formată din mulţimea
infinită a funcţiilor sinα asociate / reunite cu cosα de multiplii de arce, adică
● BAZA STC:{sinnα  cosnα}= 2n funcţii, n [–∞,+∞], dintre care, în mod practic se
folosesc doar primele 12 funcţii din bază. Utilizarea, în continuare, a altora nu îmbunătăţeşte precizia
de aproximare, din varii motive.
Cu noile FSM-CE se obţine următoarea BAZĂ a SISTEMULUI TRIGONOMETRIC SM
◙ BAZA STSM : {sex1,2 nθ  cex1,2 nθ}
BAZA STC este ce avem şi cu ce putem opera, practic 12 funcţii CC iar de BAZA STSM este
ce am putem avea, dacă am utiliza-o, adică o infinitate de funcţii FSM-CE !
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

În BAZA STSM se regăseşte tot ceea ce am avut, adica BAZA STC, plus o infinitate de funcţii,
între oricare două dintre funcţiile bazei STC.
Rezultă că baza STC este discretă, în timp ce BAZA STSM este CONTINUĂ !
Situaţia este asemănătoare cu cea din istoria NUMERELOR ! La început, început pierdut în
negura istoriei, se cunoşteau numai numerele ÎNTREGI (1, 2, 3, …).
s=1 s  [0, 1]
2.0

1.0
1.5

1.0

0.5
0.5

6 4 2 2 4 6
1.0
1.0 0.5 0.5 1.0

0.5

6 4 2 2 4 6 0.5

0.5

1.0
1.0

Fig8,a FSM-CE dexθ ▲ şi siqθ+coqθ ▼ Fig8,b FSM-CE dexθ - 1

Fig.7,b FSM-CE dexθ împreună cu funcţiile cvadrilobe

cosinus cvadrilob coqθ şi sinus cvadrilob siqθ suprapuse

Repetăm, pentru că repetiţia este mama invăţăturii, omenirii i-au trebuit mii de ani să realizeze
că, între două numere întregi, mai există o infinitate de alte numere, care umplu continuu spaţiul dintre
ele ! Şi cu mult mai mult ca să sesizeze ca între cerc şi pătrat mai sunt o infinitate de cvadrilobe.
Să medităm porofund şi nu prea îndelungat, la acest fapt, creat de apariţia SM!
Nicio FCC periodică cunoscută nu este la fel de frumoasă şi de utilă, ca FSM-CE darivată
excentrică de θ, dexθ, cu graficele prezentate anterior. Este şi utilă, pentru că pot genera şi reprezenta
obiecte ca cele din figura anterioară.
17
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

Priviţi la torul SM, pătrat în secţiune şi patrat ca formă ! Sunt sigur că n-aţi mai văzut astfel de
obiecte şi funcţii, care se curbează domol, aproape pe nesimţite şi, totuşi, să ajungă să formeze
unghiuri perfect drepte (Fig.7) !!
Aceasta este familia funcţiilor derivată excentrică dexθ, de excentru S punct fix [S(s [0,1], ε
= 0), pentru θ  [0, 3π], sus şi S punct mobil (jos).
Vă rog să observaţi că, pentru s = 0, FSM-CE dexθ degenerează în dreapta y = 1, iar restul
FSM-CE dexθ oscilează în jurul acestei drepte, paralelă cu axa x, iar pentru s = ± 1 se obţin funcţii
dreptunghiulare perfecte, fără dezvoltări în serii Fourier şi fară „mustăţile” care apar în acest caz. În
care, peste FSM-CE dexθ, a fost suprapusă şi FSM-CE sinus cvadrilobic siqθ.
Funcţia siq θ oscilează în jurul dreptei y = 0, adică a axei x.
V-am spus, succint, ce pot să facă FSM-CE!.
A venit momentul să vă spun un mare secret cu privire la ce NU FAC FSM-CE?
 Nu fac DISTINCŢIA dintre liniar şi neliniar!
 Nu fac DISTINCŢIA dintre cerc şi pătrat, dintre sferă şi cub, dintre elipsă şi dreptunghi,ş.m.a.
 De exemplu, ecuaţiile parametrice exprimă un cerc, pentru s = 0 şi un pătrat perfect (!) pentru
s = ±1, aşa cum s-a putut observa în figura anterioară.
Care este concluzia?

CONCLUZIA este că matematica veche, CENTRICĂ, este proprie sistemelor liniare, în timp ce
matematica nouă, SUPERMATEMATICA, este proprie tuturor sistemelor, liniare şi neliniare!
Neştiind să facă distincţia dintre cerc şi pătrat, SM poate crea noi obiecte /entităţi matematice
 Mircea Eugen ŞELARIU, UN DISCURS DESPRE SUPERMATEMATICĂ

HIBRIDE, cum ar fi, de exemplu, CONOPIRAMIDA din figura 3,b sau un TOR SM circular şi pătrat
în secţiune sau invers, pătrat şi circular în secţiune, şi câte şi mai câte dar.. SPAŢIUL… şi….
TIMPUL acordat mie, atât de generois de organizatori, tinde să se epuizeze ! Ca şi atentia Dvs.
Şi chiar un avion, cu aripile din profile aerodinamice asimetrice şi coada cu profile simetrice,
cu corpul în oricare secţiune dorim, între circular şi pătrat, sau triunghiular, romb etc. şi.. cu sau fără
bombe şi multe altele… dar…
În speranţă că am reuşit, în acest “scurt” timp, să vă arăt luminiţa de la capătul tunelului SM, cu
privire la noile posibilităţi de generare a suprafeţelor complexe, închei
MULŢUMINDU–VĂ PENTRUATENŢIA ACORDATĂ!
Vă doresc, totodată, S U C C E S în aplicarea noii matematici şi vă stau oricând la dispoziţie,
cu cea mai mare plăcere, pentru alte informaţii, cu privire la noile complemente de matematică,
reunite sub denumire de SUPERMATEMATICĂ.

Mircea Eugen ŞELARIU

www.supermatematica.ro
www.supermathematica.com
www.eng.upt.ro/~mselariu
Vezi şi: http://www.romanianvip.com/2010/09/mircea-eugen-selariu-un-discurs/

19