www.matemation.

ro
www.matemation.ro
Functii, ecuatii si inecuatii.


1. O functie este o relatie intre 2 multimi care asociaza fiecarui element din domeniul de
definitie un element si numai unu din codomeniu.

Exemple:

- functia liniara, f: RR, f(x) = ax + b, a= 0,
- functia de gradul II , f: RR, f(x) = ax
2
+ bx + c, a, b, ceR, a= 0,
- functia logaritmica, f: (0, + ) R, f(x) = log
a
x = b, a > 0, a= 1.
- etc.

La adresa http://www.matematicon.ro/definitii-formule-matematice/128-functii-elementare-
proprietati-grafic aveti toate functiile elementare, proprietatile si graficele acestora.

f
m
RR, meR definite printr-o expresie: de exemplu f
m
(x) = 2mx
2
+ 5x + (m+1) unde m este
parametru, reprezinta o familie de functii. In functie de valorile parametrului m vom avea diferite
functii. De exemplu:

- daca m = 0 atunci f
0
(x) = 5x +1 functie liniara
- daca m = 1 atunci f
1
(x) = 2x
2
+ 5x + 2 o functie de gradul II.
- daca m = 2 atunci f
2
(x) = 4x
2
+ 5x + 3 o alta functie de gradul II.
- daca m = -1 atunci f
1
(x) = -2x
2
+ 5x o alta functie de gradul II.
- etc.

Observatie:
Diferenta dintre a rezolva un exercitiu legat de o familie de functii si unul legat de o functie este
faptul ca in primul caz, pe langa aplicarea formulei, trebuie sa tinem seama si valorile pe care le ia
parametrul m.


2. Ecuatiile sunt egalitati dependente de una sau mai multe necunoscute care sunt adevarate
numai pentru anumite valori ale necunoscutelor respective. Valorile pentru care egalitatile
sunt adevarate se numesc solutiile ecuatiilor. A rezolva o ecuatie inseamna a-i gasi toate
solutiile.

Exemple:

- ecuatii de gradul I cu o necunoscuta: ax + b = 0, a 0
- ecuatii de gradul I cu doua necunoscute: ax + by + c = 0, a 0, b 0
- ecuatii de gradul II: ax
2
+ bx + c = 0 , a 0
- ecuatii de gradul n : a
n
x
n
+ a
1 n
x
1 n
+ + a
1
x + a
0
= 0 , a
n
0

Aceste tipuri de ecuatii se numesc ecuatii algebrice.
Cand x parcurge multimea R, membru stang al unei ecuatii algebrice este o functie
polinomiala.
www.matemation.ro
www.matemation.ro
Rezolvarea ecuatiei de gradul I : ax + b = 0 , a 0 se face pe baza proprietatilor relatiei de
egalitate definita pe R.
Rezolvarea ecuatiilor de grad superior (gradul II, gradul III, etc. ) se face cu ajutorul unor
formule ce contin radicali . Din aceasta cauza solutiile acestor ecuatii se numesc si radacinii.

- ecuatii irationale: b ax + = cx +d, etc.,
- ecuatii logaritmice: log
a
(bx + c) = d, etc.,
- ecuatii si inecuatii explonentiale: a
x
= b, etc,
- ecuatii si inecuatii trigonometrice: sin x = a, cos x = a, tg x = a, ctg x = a , arcsin x = a,
arccos x = a, arctg x = a, arcctg x = a, etc..

Expresiile din membrul stang al acestor ecuatii sunt functii: radical, logaritmice, exponentiale,
trigonometrice. Rezolvarea acestor ecuatii se bazeaza pe proprietatile de injectivitate si
surjectivitate al acestor functii pe domeniul lor de definitie sau o parte a domeniului lor de
definitie.

- ecuatii matriciale : AX = B, unde A, B, X sunt matrice de ordinul n, nN
*
.

Rezolvare acestei ecuatii se face utilizand inversa matricei A

In general in cazul ecuatiilor avem una, mai multe sau nici o solutie.

3. Inecuatiile sunt inegalitati (<, > , s sau > ) intre expresii care depind de una sau mai multe
necunoscute, adevarate pentru anumite valori ale necunoscutelor din domeniul de definitie
al inecuatiei.

Exemple:

- inecuatii de gradul I: ax - b > 0, a 0
- inecuatii de gradul II: ax
2
+ bx + c > 0 , a 0
- inecuatii irationale: b ax + > cx + d, etc.,
- inecuatii logaritmice: log
a
(bx + c) >d, log
a
f(x) < log
a
f(x), etc.,
- inecuatii explonentiale: a
x
> b, etc.,
- inecuatii trigonometrice: sin x < a, etc..

In general, expresiile din membrul stang al inecuatiilor sunt functii studiate anterior. Pentru
rezolvarea inecuatiilor se folosesc proprietatile de monotonie si semnul acestor functii.

In cazul inecuatiilor, in general avem ca solutie un interval sau nici o solutie.


3. Daca avem o functie f: DR, D_ R rezolvarea ecuatiei de forma f(x) = a (f(x) > a)
inseamna sa determinam valorile lui xeD pentru care f(x) = a (f(x) >a).


4. Pentru rezolvarea ecuatiilor si a inecuatiilor trebuie sa tinem cont de conditiile de existenta a
expresiei respective, daca este cazul, acestea rezultand de fapt din domeniul de definitie al
functiei corespunzatoare.
www.matemation.ro
www.matemation.ro

De exemplu:

a) A rezolva ecuatia b ax + = c este echivalent cu a rezolva ecuatia f(x) = c unde
f(x) = b ax + .
Stim ca functia radical de ordin par f(x) = x este definita pe [0, ) cu valori in [0, )
(f: [0, ) [0, )).
Deci revenind la exemplul nostru trebuie ca ax + b > 0 si c > 0.

b) A rezolva ecuatia
3
b ax + =c este echivalent cu a rezolva ecuatia f(x)=c unde
f(x) =
3
b ax + .
Stim ca functia radical de ordin impar este definita pe R cu valori R (f: R R).
Deci in cazul exemplului nostru nu mai trebuie sa punem conditii (R este domeniul maxim de
definitie al unei functii reale).


5. Fie functia f: DR, D_ R. Solutiile ecuatiei f(x) = 0 in D se numesc radacinile functiei f si
reprezinta punctele in care graficul functiei f intersecteaza axa XX sau este tangenta la axa XX.


6. In cazul functiei de gradul II, f: RR,
Stim ca pentru rezolvarea ecuatiei de gradul II este necesar sa calculam discriminantul A
si in functie de valorile acestuia ecuatia are sau nu solutii reale.
Functiei de gradul II, i se poate atasa un discriminant care este de fapt discriminantul
ecuatiei f(x) = 0.
Astfel in functie de de valorile lui A ecuatia are sau nu radacini reale.

De retinut ca ecuatia de gradul II are intotdeauna 2 solutii in C.