LICEUL TEHNOLOGIC VERNESTI

PROPRIETATILE RADICALULUI
DE ORDIN 2 SI 3

DISCIPLINA MATEMATICA
ELEV: VASILE ARINA
CLASA A X-A D
 PROPRIETATILE RADICALULUI DE ORDIN 2 SI 3
Radicalul unui numar: se defineste ca fiind un alt numar cu proprietatea ca la
puterea ordinului radicalului face cat valoarea de sub radical. Se desprind doua
situatii:
 pentru radicalul de ordin par: 2,4,6... cand sub radical se pot insera doar
valori pozitive
 radicalul de ordin impar: 3,5,7.. cand sub radical se pot plasa si valori
negative
In caz particular, pentru ordinul 2, cel mai mic posibil in cazul unui
radical avem:   (numit si radacina patrata) se disting trei situatii:
 Daca sub radical avem patrate perfecte: 0;1;4;9;25... si in aceste situatii
radical din aceste numere sunt tot numere naturale. 
Ex:  , deoarece 102=100.
  Ex:  Daca sub radical sunt numere pozitive care
nu sunt patrate pefecte, dar se pot descompune in factori primi. Acolo
unde acesti factori sunt cate 2, acest numar prim iese de sub radical.
 In cazul in care valoarea de sub radical nu se poate descompune (este
numar prim) sau se descompune, dar termenii se regasesc o singura data,
radicalii raman asa cum sunt. 
Ex:   sau 

RADICALI de ordinul n natural, mai mare sau egal cu 2:

  
1) Daca n este un numar par, mai mare sau egal cu 2 si a nenegativ (mai mare
sau egal cu zero), se numeste radacina de ordinul n din a (sau radacina
aritmetica de ordinul n din a), numarul nenegativ, notat prin astfel incat:

2) Daca n este impar, mai mare sau egal cu 3 si a un numar real oarecare,
se numeste radacina de ordinul n a lui a (sau radacina aritmetica de ordinul n a
lui a)  numarul real notat prin  astfel incat: 

Extragerea radicalului

Daca ar trebui sa aflam a2−−√a2 atunci rezultatul ar fi aa, nu? Adevarul

este ca rezultatul este |a||a|, pentru ca ceea ce rezulta dintr-un radical trebuie sa
fie mereu pozitiv.
De exemplu, daca avem de calculat (1−3√)2−−−−−−−−√(1-3)2 atunci
rezultatul ar fi |1−3√||1-3|care de fapt inseamna 3√−13-1, pentru ca 3√>13>1.
Asa ca desi avem o ridicare la puterea a doua sub radical, si prin radical o
anulam de fapt, noi tot trebuie sa obtinem o expresie care este mai mare ca 00.
Extragerea radicalului de ordin 33 a aparut cand s-a vrut aflarea laturii unui cub.
 Pentru ca volumul cubului este l3l3, era nevoie de o metoda de a afla un numar
care ridicat la puterea a treia sa dea volumul.
Radicalul de ordin 33 este numarul care ridicat la puterea a treia ne da
numarul de sub radical:
a√3=xa3=x daca x3=ax3=a cu a,x∈Ra,x∈ℝ
De exemplu:
1. 27−−√3=3273=3 pentru ca 33=2733=27
2. 8√3=283=2
Diferenta de radicalul de ordin 22 este ca rezultatul nu trebuie sa fie un
numar pozitiv. Pentru ca da, nu numar pozitiv ridicat la puterea a treia ne da un
numar pozitiv, 43=6443=64 dar unul negativ ne va da tot unul
negativ −43=−4⋅−4⋅−4=−64-43=-4⋅-4⋅-4=-64. Asa ca nu mai avem
constrangerea ca la radicalul de ordin 22. Aici xx si aa (din definitie) pot fi si
mai mici ca 00.

Proprietatile radicalilor

La fel ca in cazul puterilor, avem cateva proprietati de care sa ne folosim

in operatiile cu radicali. Lucrurile se schimba un pic atunci cand ordinul
radicalului este par, vom vedea cum. Radicalul produsului este egal cu produsul
radicalilor
Daca nn este par:
a⋅b−−−−√n=a√n⋅b√na⋅bn=an⋅bn, pentru ∀a,b≥0∀a,b≥0
a⋅b−−−−√n=|a|−−√n⋅|b|−−√na⋅bn=|a|n⋅|b|n, daca a⋅b≥0a⋅b≥0
Daca nn este impar, avem mai simplu:
a⋅b−−−−√n=a√n⋅b√na⋅bn=an⋅bn, pentru ∀a,b∈R∀a,b∈ℝ
Asadar, cand avem nn este par trebuie sa avem intodeauna un numar
pozitiv sub radical, de aceea cand despartim expresia de sub radical trebuie sa
folosim modulul.
Radicalul catului este egal cu catul radicalilor
Daca nn este par:
ab−−√n=a√nb√nabn=anbn, pentru ∀a,b≥0∀a,b≥0, b≠0b≠0
ab−−√n=|a|−−√n|b|−−√nabn=|a|n|b|n, daca a⋅b≥0a⋅b≥0 cu b≠0b≠0
Daca nn este impar avem :
ab−−√n=a√nb√nabn=anbn, pentru ∀a,b∈R∀a,b∈ℝ, b≠0b≠0
Ridicarea la putere a unui radical
(a√n)m=am−−−√n(an)m=amn
m∈N∗m∈ℕ∗, daca nn este par atunci a≥0a≥0 si daca este impar a∈Ra∈ℝ
Cateva exemple:
1. (2√)4=24−−√=(22−−√)2=22=4(2)4=24=(22)2=22=4
2. (−4−−−√3)4=−44−−−−√3(-43)4=-443
3. (x+1−−−−−√)3=(x+1)3−−−−−−−√(x+1)3=(x+1)3
 Simplificarea ordinului radicalului
am−−−√m⋅n=a√namm⋅n=an
Daca nn este par atunci va trebuie sa avem din start a>0a>0, dar daca
si nn si mmsunt pare, atunci dupa simplificare va trebui sa avem |a|−−√n|a|n
Exemple:
1. 56−−√3=52⋅3−−−√3=52=25563=52⋅33=52=25
In acest exemplu, am despartit puterea numarului de sub radical in doi factori si
apoi am simplificat cu ordinul radicalului.
2. 26−−√8=22⋅3−−−√2⋅4=23−−√4268=22⋅32⋅4=234
3. (−3)10−−−−−−√12=(−3)2⋅5−−−−−−−√6⋅2=|−3|5−−−−−√6=35−−√6(-
3)1012=(-3)2⋅56⋅2=|-3|56=356
Extragerea unui radical din alt radical
a√m−−−√n=a√n⋅mamn=an⋅m
Exemple:
1. 2√−−−√=2√2⋅2=2√42=22⋅2=24
2. −3−−−√3−−−−√3=−3−−−√3⋅3=−3−−−√9-333=-33⋅3=-39
3. 5√−−−√−−−−−√=5√2⋅2−−−√=5√4−−−√=5√65=52⋅2=54=56
Aducerea mai multor radicali la acelasi ordin. In acest caz ne vom folosi de a
patra proprietata, in sens invers, pentru a ajunge la acelasi ordin intre cei doi
radicali. Am spus in sens invers, pentru ca nu vom simplifica ordinul radicalului,
ci il vom creste pentru a ajunge la cel mai mic multiple comun dintre cei doi
radicali. Aceasta proprietate este folositoare cand avem o operatie cu doi radicali
care au ordin diferit. De exemplu:
2√⋅3√34=23−−√2⋅3⋅32−−√2⋅34=8√6⋅9√64=72−
−√642⋅334=232⋅3⋅322⋅34=86⋅964=7264
In acest caz cel mai mic multiple comun este 66. Daca ne uitam de la dreapta la
stanga seamana cu simplificare ordinului unui radical.