Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Fuziunea nucleară reprezintă combinația a două nuclee ușoare într-un nucleu mai
greu. Fuziunea, sau reacția termonucleară a elementelor ușoare sunt reacții tipice care
au loc în Soare și în alte stele. Într-adevăr, în Soare, în fiecare secundă, 657 milioane de
tone de hidrogen sunt transformate în 653 milioane de tone de heliu. Cele 4 milioane de
tone lipsă sunt apoi convertite în radiații – acest fenomen asigurând strălucirea Soarelui.
Temperaturile extreme și de presiune înaltă creează o stare a materiei, puternic ionizată,
numită plasmă și care este menținută în volumul respectiv prin intermediul forțelor
gravitaționale.
O reacție de fuziune în care este eliberată o cantitate relativ mare de energie (27,7
MeV) este una în care patru protoni interacționează ducând la formarea unui nucleu de
heliu (o particulă alfa). Deoarece izotopii de hidrogen sunt utilizați în acest proces, iar
hidrogenul este practic peste tot în jurul nostru, ideea de a obține energie din fuziunea
acestuia este extrem de atractivă: oferă de principiu o sursă nelimitată de energie pentru
generațiile viitoare!
Reacțiile de fuziune, cu toate acestea, nu sunt ușor de realizat pe Pământ. Trebuie
să se țină cont de faptul că temperaturile necesare sunt extrem de mari, în general de
ordinul a sute de milioane de grade Kelvin. și odată plasma fierbinte creată rămâne
problema menținerii ei care nu e una tocmai ușoară.
Mai jos sunt trecute reacțiile de fuziune ale nucleelor ușoare care ar putea fi
considerate pentru aplicațiile practice:
Cel mai mare stelarator este Dispozitivul Elicoidal Mare (LHD), care a început să
funcționeze în anul 1998, la Institutul Național de Cercetare a Fuziunii din Japonia.
Deoarece în stelaratoare niciun curent nu este indus în plasmă, încălzirea trebuie să fie
obținută prin alte mijloace, de exemplu, prin radiații electromagnetice. O astfel de
tehnică a fost concepută în Grefswald, Germania. Aceste dispozitive sunt similare cu
tokamak-urile in ceea ce privește câmpurile toroidale și poloidale. Curenții sunt însă
mult mai puternici și în același timp direcția câmpului toroidal în plasma este inversată
la marginea plasmei. Acest tip de sistem funcționează de exemplu în Padova, Italia.
Confinare inerțială
Tehnica fuziunii prin confinare inerțială constă în pregătirea unei pastile D-T
care este apoi încălzită rapid pentru a atinge o temperatură și o presiune care să asigure
atingerea stării de plasmă.
Acest lucru este realizat atunci când pastilele sunt comprimate prin bombardarea
cu pulsuri laser puternice și focalizate. În aceste condiții suprafața pastilelor se evapora
și formează o plasmă în forma de coroană. Plasma se extinde și generează un front de
compresie interioară care provoacă implozia pastilelor creând o reacție de fuziune
instantanee.
Sistemul de fuziune cel mai avansat cu privire la confinarea inerțială este NOVA
de la Laboratorul Lawrence Livermore din Statele Unite ale Americii. Cercetătorii de la
NOVA au demonstrat că se pot atinge densități de 600 de ori mai mari decât cea a
lichidului D-T și de 20 de ori mai mari decât densitatea plumbului.
JET and ITER
Comunitatea Europeana a început programul Joint European Torus (JET) în anul
1978. Scopul principal al JET a fost de a face teste asupra fuziunii, în fizica plasmei și a
condițiilor de stabilitate. Culham din Marea Britanie a fost ales ca sediu al JET-ului.
Dispozitivul, cel mai mare tokamak produs până acum, a fost pus în funcțiune în
anul 1983, iar prima fuziune controlată a fost produsă în noiembrie 1991. În 1997 o
putere record de 16 MW a fost obținută timp de o secundă cu un combustibil deuteriu-
tritiu. Experiența JET a arătat faptul că fuziunea în mod controlat este posibilă.
Urmașul său este ITER - International Tokamak Experimental Reactor, un
proiect științific și ingineresc internațional care construiește cel mai mare reactor
nuclear de fuziune tokamak la Cadarache, Franța. Proiectul ITER își propune să facă
tranziția de la studiile experimentale de fizică a plasmei la producerea de energie pe
scară largă în centrale de fuziune.
NIF
National Ignition Facility (NIF) situată în California, USA este facilitatea cea
deține cel mai mare și mai puternic laser din lume. Unul din obiectivele ei este de a
realiza pentru prima dată fuziunea nucleară și un balanț energetic pozitiv - în esență își
propune să realizeze pe Pământ o stea în miniatură.