Sunteți pe pagina 1din 24

Virusul Rabic

-Generalitati-
-Transmiterea post transplant-
Nicolae Ion Flavius
Teodor Stancu

-Grupa 16-
-Seria 3-
Despre Rabie
Rabia este o zoonoza si este viroza cu cea mai mare letalitate.
Omul se infecteaza prin muscatura unui animal bolnav sau in incubatie.
Incubatia variaza intre 10 zile si peste 6 luni (in medie 3-8 saptamani) in
functie de caracterele plagii muscate si specia animalului rabid.
In evolutia clinica a encefalomielitei rabice se descriu trei stadii:
melancolic (primele 24 zile)
de excitatie (6-l2 zile)
paralitic

Simptomele prodromale includ febra moderata, pierderea apetitului,


anxietate, hiperestezie in jurul ranii muscate.
Simptomele propriu-zise constau in hiperexciilitate, acrofobie, fotofobie.
Hipercxcitabilitatea simpaticului se traduce prin hipersalivatie, lacrimare,
transpiratii. Contracturile musculare dureroase in cursul deglutitiei
determina simptomul caracteristic - hidrofobia.
Moartea poate surveni abrupt prin stop cardiac, prin coma, sau dupa o
perioada paralitica, prin insuficienta respiratorie.
Factorii epidemiologici principali
1. Rezervorul de infecie
animale domestice: cini, pisici;
animale slbatice: vulpi, lupi, coioi, lilieci
2. Transmiterea
muctur, prin saliv (animalele elimin virusul cu
10-14 zile nainte de debutul clinic);
transplacentar;
transplant de cornee;
Virusul rabic este un virus neurotrop din
genul Lyssavirus, familia Rhabdoviridae.
Morfologia particulelor virale este alungita cu aspect
de "glont" mai mult sau mai putin trunchiat. Prezinta
o nucleocapsida helicoidala si anvelopa care sunt
asemanatoare morfologic paramixovirusurilor.
Are genomul ARNss nesegmentat, cu polaritate
negativa.
Genomul codifica pentru 5 proteine:nucleoproteina
(N), phosphoproteina (P), proteina matrixului(de
asamblare) (M), glicoproteina (G) si polimeraza virala
(L)
In patogenia infectiei rabice tropismul pentru celula gazda este
determinant. Localizarea specifica a replicarii virale in diferite
tesuturi si, in acestea, in diferite celule determina clinica
infectiei.

Virusul rabic este neurotrop prin excelenta si are o afinitate


speciala pentru receptorul Ach din jonctiunea neuromusculara.
Alterarile morfologice determinate de replicarea virusului rabic
intereseaza atat elementele presinaptice (nervoase) cat si cele
postsinaptice (musculare).

Infectia rabica are capacitatea de a altera antigenitatea


receptorilor Ach acesta fiind un mecanism comun si altor infectii
virale. Astfel s-ar initia procese imunopatologice care pot
conduce la boli autoimune cum ar fi myastenia gravis.
Leziunile citopatice sunt exclusiv
intracitoplasmatice si au aspectul unor incluzii
granulare numite corpii Babes Negri. Tulpinile
de virus fix dau incluzii mici. Corpii Babes Negri
predomina in neuronii din comul Ammon din
hipocamp si in celulele Purkinje din cerebel.
Aceste leziuni corespund situsurilor replicarii
virale.
In celulele glandelor salivare virusul se replica si
se elibereaza prin inmugurire la nivelul
membranei celulare ceea ce reprezinta o
adaptare eficienta pentru promovarea infectiei
la o noua gazda. In afara neuronilor si celulelor
glandelor salivare antigenul rabic mai poate fi
evidentiat in cornee, piele si mucoasa bucala
PATOGENIA INFECTIEI RABICE
Patogenia infeciei rabice este legata de diseminarea septinevritica a virusului.
Virusul se replica iniial la nivelul plgii muscate, in celulele musculare striate, unde
rmne cantonat in cursul incubaiei. Traversnd jonciunea neuromusculara
virusul se propaga axonal, centripet, ctre sistemul nervos central. in maduva, apoi
in creier, unde se replica abundent.

Propagarea centrifuga, tot axonala, favorizeaza infectia organelor periferice: glande


salivare, cornee, piele. Comportamentul non-citocid al virusului rabic in culturi se
suprapune leziunilor constatate in vivo. Neuronoliza si neuronofagia sunt limitate,
in contrast cu amploarea semnelor neurologice. Afectarea functiilor specializate ale
anumitor grupe neuronale determina, in mare masura, simptomatologia.

Sinteza anticorpilor specifici debuteaza tardiv ca o consecinta a izolarii SNC in


raport cu celulele imunocompetente.
Diagnosticul de laborator in rabie este o urgenta. EI se refera
in primul rand la diagnosticul bolii la animalul bnuit a fi rabid.
Diagnosticul se face prin:
- examinarea creierului pentru incluzii (diagnostic in cate ore):
- inocularea animalelor de laborator (diagnostic in 4-21 zile):
- diagnostic rapid prin imunofluorescenta pentru identificare(3
ore).
- -Rt. PCR + Microscopie electronica
De regula, incluziile Babes Negri trebuiesc confirmate prin
imunofluorescenta, inoculari la animale, identificari
serologice. Soarecele sugar este animalul cel mai susceptibil.
Desi incubatia poate dura pana la 3 saptamani, prezenta
Diagnostic antigenului rabic in creier poate fi confirmata mai devreme
prin imunofluorescenta. De asemenea, exista alte incluzii care
pot mima corpii Babes Negri.
La om, diagnosticul in cursul bolii se poate face prin
identificarea antigenului prin imunofluorescenta pe amprente
corneene sau pe biopsii din mucoasa bucala sau din piele.
Diagnosticul postmortem vizeaza, ca si la animal, evidentierea
incluziilor Babes Negri, izolarea la soarece si examenele de
imunofluorescenta pe sectiuni din creier.
Diagnosticul diferential se face cu encefalite de alte etiologii
(herpetice, arbovirale. etc), cu poliomielita s.a. in Africa, unde
exista si alte virusuri asemanatoare virusului rabic, trebuie
facuta si reactia de seroneutralizare pentru ca
imunofluorescenta da reactii incrucisate intre diversii agenti
din genul Rhabdovirus.
Vaccinare
Tratamentul rabiei comporta doua alternative: tratamentul
inaintea expunerii si dupa expunere.

Imunizarea in scop profilactic se practica la persoanele cu


risc profesional: ingrijitori de animale, personal de laborator,
veterinari, vinatori. Testarea raspunsului in anticorpi se face
la doua - trei saptamani de la ultima inoculare.
Imunizarea in scop terapeutic este insotita de ingrijirea
imediata a ranilor (spalare cu apa. sapun, detergenti
anionici), administrare de Ig antirabice (Rlg) sau ser antirabic
de cal.
Schema de vaccinare cu vaccin produs pe creier de oarece
nou-nscut:
-fr ser: 7 injecii subcutanate de 2 ml (1ml la copii sub 12
ani), administrate zilnic n regiunea periombilical, urmate de 4
administrri a 0,25ml, intradermic, pe faa anterioar a
antebraului, n zilele10, 14, 30 i 90.
-cu administrare de ser: 14 injecii a 2ml, administrate zilnic,
subcutanat, n regiunea periombilical, urmate de 3 rapeluri a
0,25ml, administrate intradermic pe faa anterioar a
antebraului, n zilele 24, 34 i 90.
Doza de ser antirabic este de 40UI/kg, iar de imunoglobuline
specifice de 20UI/kg administrate intramuscular, imediat dup
agresiune, vaccinarea ncepndu-se la 24h dupa aceasta.
Schema de vaccinare cu vaccin produs pe celule diploide
umane (Verorab):
4 inoculri a 0,25ml, subcutanat, n zilele 0, 3, 7, 14, urmate de
rapeluri n zilele 30 i 90.
1. Dac animalul este sntos i poate fi inut sub observaie (2 sptmni):
- tratamentul plgii (splare cu ap i spun, cu ap oxigenat, cu sol1/1000 compui
cuaternari de amoniu, fr suturare), vaccinare sau revaccinare antitetanic i
vaccinare antirabic numai dac apare boala la animal; dac plaga survine la cap,
organe genitale sau mucturile sunt profunde, multiple, se administreaz ser
antirabic sau imunoglobuline specifice antirabie, dup care se continu vaccinarea
numai dac survine boala la animal.

2. Dac animalul este suspect, se ncepe imediat vaccinarea; dac nu apare boala,
dup 5 zile se ntrerupe; n plus la mucturile grave situate la cap, sau la cele
profunde sau multiple aflate la trunchi sau membre, se administreaz ser antirabic
sau imunoglobuline specifice.

3. Dac animalul este turbat, mort neexaminat sau disprut, se ncepe imediat
vaccinarea complet; n plus la mucturile grave situate la cap, la cele profunde
sau multiple aflate la trunchi sau membre i la cele produse de animale slbatice, se
administreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice.

4. La mucturile profunde, multiple sau cu localizare periculoas, produse de un


animal turbat, sau la cele produse de animale slbatice, se fac infiltraii n jurul plgii
cu ser antirabic.
In mai 2004 a fost diagnosticata
encefalita la trei pacienti in urma unui
Prezentare de caz transplant de ficat si 2 rinichi si ulterior
si la alt pacient care a primit un graft
vascular .
-Transmiterea rabiei post-transplant-
Starea tuturor s-a agravat ,au intrat in
coma si in 50 de zile au decedat in urma
acelei encefalite apparent fara cauza.
La toti cei trei pacienti La analiza LCR s-a gasit
simptomele au aparut in decursul pleiocitoza cu o medie de 18
a 30 de zile de la realizarea celule/mm3 si proteine crescute
transplantului.Pe parcursul Imagistica CT nu a aratat o
acestora s-a observat o alterare evidenta clara a unui proces
mentala semnificativa (delir si cerebral acut .La RMN s-au gasit
convulsii) in contextul encefalitei. o serie de abnormalitati difuze in
Suplimentar ,dupa primele 48 de lobii temporali,ganglioni bazali si
ore de la aparitia manifestarilor in hipocamp
neurologice cei 3 au intrat in Pacientii au decedat in termen
detresa respiratorie ce a de 13 zile de la aparitia
necesitat respiratia asistata a simptomelor neurologice.
acestora.
Cu patru zile nainte de moarte, donatorul de organe
s-a prezentat de doua ori la serviciul de urgen
pentru grea, vrsturi, i dificultate la nghiire. El
a fost ulterior admisa la un alt spital cu stare
mentala a status care a necesitat intubarea.
Examenul fizic a aratat o temperature de 38.1C cu
tensiune arterial fluctuanta si o presiune sistolica de
Donatorul peste 200 mmHG
La internare, examenul de urin a fost pozitiv pentru
cocain i marijuana, si la un examen de CT s-a
demonstrat o hemoragie subarahnoidian.Aceasta a
progresat iar simptomele neurologice (convulsii si
coma ) s-au inrautatit .
Moartea cerebrala a pacientului a fost declarata la 4
zile
S-a trecut la prelevarea tesuturi post-mortem si s-au realizat sectiuni ce au fost colorate HE si au
fost examinate.
Analiza histopatologica a tesutorilor celor 4 pacienti a demonstrat existenta unui infiltrat
inflamator limfohistocitar cat si prezenta unor noduli microgliali in emisferele cerebrale,cerebel si
maduva spinal cat si infiltrat limfohistocitar in nervii perifierici ,inima si in rinichi.

De asemenea au fost gasiti corpii Babes-Negri in intregul SNC mai ales in celulele Purkinje din
cerebel si neuronii cortexului prefrontal.
O parte din ele au fost incubate cu seruri de iepure sau cu lichid ascitic de la soareci si apoi a
urmat realizarea analizelor de imunofluorescenta.Antigene intracitoplasmatice ale virusului rabic
in celulele SNC detectate imunohistochimic cat si in nervii perifeirici din rinichi ,ficat si graftul
arterial .

Anticorpii (IgG si IgM ) reactivi la virusulu rabic au fost prezenti in sangele donatorului la
momentul mortii .La cei ce au primit rinichii si ficatul s-au detectat atat IgM cat si IgG iar la ce ce a
primit graftul vascular s-au detectat doar IgG.
01 02
S-au realizat inoculari pe S-o observat un diagnostic
culturi celulare Vero E6 care pozitiv al virusului in urma
au fost inoculate cu LCR si cu examenului de
suspensie de celule din imunofluorescenta.
tesuturile infectate.
Linia celulara Vero

Celulele ce aparin unei astfel de


culturi sunt izolate din rinichiul de
maimu
Caracteristici:
-sunt aneuploide
-nu devin senescente
-nu secreta interferon, dei au receptori
pentru acesta

Folosite pentru:
-screening-ul toxinei de E. Coli shiga like
-pentru creterea virusului rabic
-ca si gazda pentru paraziii eucarioti -
Trypanosoma
02
Au fost inoculati soareci de laborator Toti soarecii de laborator au avut
intracranial si intraperitoneal cu LCR si prezente anormalitati la nivel de system
suspensii omogene cu celule din rinichi si nervos central sau au murit in decursul a
SNC .Atat acestia cat si culturile celulare 7 zile de la inoculare.
au fost supravegheate zilnic in Microscopia electronica a demonstrat
eventualitatea aparitiei efectelor prezenta particulelor ale virusului iar la
citopatice si eventualelor simptome testele de imunohistochimie prezenta
antigenelor rabice
In ceea ce-i priveste pe cei 3 primitori ,in cazul
diagnosticului de encefalita ,rabia este rareori
inclusa in diagnosticul diferential in absenta unui
istoric bine documentat.Simptomele asociate cu
aceasta care au constat in febra,stare mentala
alterata si disfunctii ale sistemului vegetativ sunt in
fapt in legatura cu diagnosticul de rabie dar dat fiind
faptul ca nu exista un istoric foarte precis cat si
starea de imunodepresie a acestora, puteau intra in
calcul o lunga serie de boli posibile .
Simptomatologia rabiei a fost observata la cei 3 in
Discutie decursul a 30 de zile ,iar agravarea foarte rapida a
acestora a fost pusa pe seama imunodepresiei iar
legatura intre aceasta si expunerea la virusul rabic
inca nu este pe deplin inteleasa,doar se presupune
ca aceasta conduce la o perioada de incubare mult
mai scurta .
A fost documentat un caz de supravietuire al unui
pacient asupra caruia nu s-au luat masuri de
profilaxie pre- si post-expunere.Totusi s-a observat
ca profilaxia postexpunere primita de un pacient in
urma unui transplant de cornee de la un donator
infectat cu acest virus a reusit sa opreasca infectia.
In cadrul actualei proceduri de teste de
screening si de istoric ce implica realizarea
transplantului nu se regasesc intrebari
referitoare la expunerea donatorului la virusul
rabic.
De asemenea se pot preleva organe de la
Despre pacienti febrili atat timp cat se dovedeste ca
febra nu a fost determinata de un agent capabil
transplant sa produca un risc eventualilor primitori.
In prezent exista numeroase programe in care
sunt implicate atat CDC cat si OPTN privind
expansiunea listei referitoare la anumiti agenti
patogeni care ar putea sa compromita acest act
cat si masuri mai drastice in determinarea daca
un donator este eligibil sau nu .
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/
2361061
"Rabies complete
genome". NCBI Nucleotide Database.
Retrieved 29 May 2013
https://www.cdc.gov/rabies
Bibliografie www.who.int/mediacentre/factsheets/f
s099/en/
www.nhs.uk/Conditions/Rabies/
http://www.mayoclinic.org/diseases-
conditions/rabies/symptoms-
causes/dxc-20263328