16.2.

Convecţia naturală şi cea forţantă

În lichide sau gaze transmiterea căldurii se efectuează nu numai prin

conductibilitate (pe nivel molecular),dar şi prin convecţie pe contul mişcării
lichidului sau gazului.

Un schimb de căldura efectuat prin doua procese reciproce:convecţia şi

conductibilitatea ,se numeşte schimb de căldură prin convecţie.

La determinarea legilor principale a procesului de conductibilitate au fost discutate

legea conservării energiei termice si lege lui Fourier.

Legile principale a schimbului de căldură prin convecţie sânt determinate pe baza

legilor excluse şi a legilor,care sunt prevăzute pentru mişcarea lichidului. Atunci se
întrebuinţează: legea 2 lui Newton şi legea păstrării masei.
 Conform acestuia vectorul densităţii fluxului termic se determină nu numai cu
gradientul de temperatură,dar şi cu formula care exprimă mişcare lichidului
(convecţia).

⃗= ⃗ +⃗ =− + ;

q=α(t1-t2)

Unde: − ℎ ;

− (
;
∗ )

t-temperatura lichidului ;

− , .

În afară celor spuse lichidul se caracterizează prin vâscozitate. La mişcarea lichidului

sau a gazului mai reacţionează şi forţele de frecare interne. Cum arată experienţa
forţa aplicată plăcii T şi împărţită la aria ei F(forţele de frecare interioare ) este
direct proporţională vitezei ∆ şi invers proporţional distanţei ∆ :
∆ ∗ ∗
= = ∗ ≈ ; ; ,
∆

− î

Cum a determinat Reynolds se poate deosebi fără regim de mişcarea a lichidului:

1.laminară

2.turbulentă

În regimul laminar toate particulele a lichidului se mişca după traiectorii paralele şi

nu se amesteca unu cu altul. Fluxul de căldura de la un fluxul la altul se efectuează nu
mai prin conductibilitate.

În regimul turbulent particulele se mişca dezordonat. Aici se efectuează un transport

de căldura din regiune cu o temperatura mai ridicată în regiunea cu temperatura
scăzută.

Transmiterea căldurii în aşa caz este foarte complicată şi în practica studierea

procesului se efectuează pe modele nu prea mari. Dar aici e necesar ca modelele să
fie deosebite similitudine

Condiţiile proceselor fizice

1.Procesele de similitudine e necesar să aibă o natura fizică şi să fie supuse unor si
acelaşi parametri fizice.

2.Procesele de asemănare e necesar să aibă unele şi aceleaşi parametri fizici

3. De respectat asemănarea de limită a condiţiilor

4.Pentru procesele de asemănare e necesar să fie egale criterii de asemănare

Studiem procese de mişcare a unor particule a lichidului, care se supune legii 2 a

dinamicii

Forţa de vâscozitate se determina după legile vâscozităţii de frecare ale lui Newton

Mărimile schimbătoare se înlocuiesc cu cele caracteristice, iar diferenţialele cu

raportul lor.

Numărul Reynolds (Re) imaginează raportul forţelor de inerţie la forţele de frecare

vâscoasă

Numărul Reynolds este raportul dintre forţele de inerţie şi forţele de frecare

vâscoasă. Expresia sa matematică este:

unde:

 - este viteza fluidului, în [m/s],

 - este dimensiunea caracteristică, în [m],
 - este masa volumică a fluidului, în [kg/m³],
 - este viscozitatea dinamică a fluidului, în [Pa.s],
 - este viscozitatea cinematică a fluidului, în [m²/s] ( ).

Unităţile indicate (în SI) sunt informative, deoarece numărul Reynolds fiind
adimensional, valoarea sa este aceeaşi în orice sistem de unităţi coerent.
Calitativ, numărul Reynolds poate caracteriza raportul dintre transportul momentului
forţei prin convecţie şi cel prin difuzie.

Curgerile la care numărul Reynolds este mare decurg turbulent, iar cele la care este
mic decurg laminar. Pentru curgeri în ţevi, un număr Reynolds peste 4000 indică o
curgere turbulentă, iar unul sub 2300 o curgere laminară. Domeniul care corespunde
curgerilor cu număr Reynolds între 2300 şi 4000 este considerat de tranziţie.

Procesele de schimb de căldura prin convecţie este compus din două fluxuri
conductibilitatea şi convecţia

=− ; =

Atunci → →

imaginează relaţiile între fluxul termic prin convecţie şi conductibilitate.

= * = *

Criteriu exprimă o caracteristică complectă a substanţei între vâscozitate

coeficientul de conductibilitate λ.

Cel mai des în practica e necesar de calculat coeficientul coef. de transfer care
poate fi determinat din criteriu lui Nusselt

La rândul său = ( ∗ ∗ ) liberă convecţie naturală

Forţată = f( , )

Nu este funcţia, iar ceilalţi parametric-necunoscuţi.

= ∗ = ∗ = ∗ ∗

− ţa acţi. pe părţi

=
T= ∗

− ţ

∗ ∗ ∗
∗ → → =
∗

P=m = ∗

= =

= ∗

∗ ∗ ∗
→ → =
∗

= + + +

1)Q=
∗ ∗

R= (1)
∗

( ) (2)
 1 1
+ =0
2

∗ − ∗ =0 − =0

− = 0; = ⇒ =