Legatura Ionica

Legatura ionica este definita ca fiind atractia electrostatica dintre ioni cu sarcini opuse. Se formeaza prin transferul de electroni dintre metale si nemetale. Astfel, elementele din grupele I si a II-a principala, avand mai putini electroni pe ultimul strat ii cedeaza cu usurinta transformandu-se in ioni pozitiv, in timp ce elementele din grupa a -VIa, respectiv a VII-a principala accepta aceesti electroni formand ioni negativi. Se formeza astfel o molecula a carei legatura ionica se bazeaza pe atractia electrostatica exercitata intre atomii ionizati pozitiv sau negativ. Compusii ionici formati sunt electroneutri, suma sarcinilor pozitive fiind egala cu suma sarcinilor negative dintr-o cantitate data de compus ionic. In starea solida, compusii ionici formeaza retele ionice, astfel ionii pozitivi alterneaza cu ionii negativi,ocupand pozitii bine determinate si intre ioni se exercita forte de atractie electrostatice. Legatura ionica nu este orientata in spatiu, fortele de atractie electrostatica actioneaza in toate directiile si se formeaza un macroagregat ionic.Proprietatile substantelor ionice starea de agregare - in conditii normale de temperatura, substantele ionice sunt solide, cristalizate;punctele de topire si de fierbere ale compusilor ionici au valori mari, deoarece legatura ionica este o legatura puternica. Punctul de topire este influentat de dimensiunile atomilor si de marimea sarcinii ionului pozitiv.

Solubilitate - substantele ionice sunt solubile numai in solventi polari (energie de retea mare);proprietati mecanice - cristalele ionice sunt casante, ca urmare a deplasarii "straturilor" cu ioni pozitivi si negativi in alternanta, astfel ca ioni cu aceea si sarcina ajung in contact, se resping si cristalul se sparge proprietati electrice - cristalele ionice nu conduc curentul electric in stare solida, deoarece ionii ocupa pozitii fixe in reteaua cristalina. Ionii sunt mentinuti in aceste pozitii datorita legaturii ionice puternice. In stare lichida sau in solutie, ionii devin mobili, iar sub actiunea unei diferente de potential, ionii se pot deplasa spre electrozi, facand posibila trecerea curentului electric. Substantele care permit trecerea curentului electric prin solutie sau topitura poarta numele de electroliti.