Mineralele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent

substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura

mineralogiei, cristalografia.
Exemple de
minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS2), calcitul (C
aCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică,
sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul și diamantul.
Determinarea unui mineral se face prin cunoașterea proprietăților lui fizice: - culoare - luciu -
spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică,
proprietăți magnetice și radioactive etc.
Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta determinând forma de exploatare a
zăcământului).