Legatura

ionică
 Legatura ionica sau electrovalenta este
legatura chimica rezultata prin transfer de
electroni.
Elementele din grupele I A, II A, III A si toate
grupele secundare, cedeaza electroni
transformandu-se in ioni pozitivi.
Elementele din grupele V A, VI A, VII A accepta
electroni transformandu-se in ioni negativi.
 Legătura ionică este un tip de legătură chimică
 formată datorită existenței unor forțe electrostatice
dintre doi ioni încărcați cu sarcini opuse. 
Ionii pot fi monoatomici:
si poliatomici:
 Legăturile ionice sunt adesea formate între un cation
(care este adesea un metal), și un anion (care este adesea un nemetal).
Legătura ionică pură nu poate exista, toți compușii ionici au un mic grad
de legătură covalentă. Astfel, o legătură ionică este considerată o
legătură în care caracterul ionic este mai proeminent decât caracterul covalent.
Cu cât este mai mare diferența de electronegativitate între cei doi
atomi care-și formează legătura, cu atât legătura este mai polară (mai ionică).
 Cristalul de clorura de
sodiu NaCl
Clorura de sodiu sau sarea gema (NaCl) este o
substanta ionica. Substantele ionice au structuri
cristaline ionice, adica in nodurile retelei sunt ioni
retinuti prin forte electrostatice.
Reteaua clorurii de sodiu este cubica avand fete
centrate si centrata intern. Adica, ionii de Na+ ocupa
colturile si centrul fetelor unui cub, iar ionii de Cl─
ocupa muchiile si centrul cubului.
 Retelele ionice sunt constituite din ioni pozitivi si
negativi, coeziunea dintre acestia fiind data de atractia
electrostatica de natura columbiana. Substantele care
formeaza retele ionice la temperatura obisnuita sunt
solide, in general incolore si transparente.
Cristalele ionice sunt solubile in apa (si alti solventi
polari); ionii trec in solutie in stare hidratata (solvatata).
Substantele ionice conduc curentul electric numai in
stare topita sau in solutie apoasa; sunt electroliti.
 Solvatul (NaCl) fiind un compus ionic este alcatuit din ioni
de semn contrar. Apa este formata din molecule covalent polare
(dipoli). Apa este un solvent polar. Intre ionii solvatului se
manifesta forte puternice de atractie electrostatica. Intre
moleculele polare de apa se exercita interactii slabe,legaturi de
hidrogen. La dizolvarea substantelor ionice in apa, moleculele
solventului polar se orienteaza cu polii de semn contrar spre
ionii cristalului.
 Interactiile dintre solvat si solventsunt de tip ion-
dipol; rezulta ioni hidratati, mobili. Existenta ionilor
mobili explica de ce solutiile apoase ale compusilor
ionici conduc curentul electric (sunt electroliti). In
clorura de sodiu solida, ionii ocupa pozitii fixe si de
aceea ea nu conduce curentul electric. Solutia apoasa
de clorura de sodiu contine ioni solvatati mobili; ea
este buna conducatoare de electricitate.
 Clorura de sodiu
se utilizeaza in
-alimentatie (sare de bucatarie) si in industria
alimentara;
-materie prima in obtinerea: clorului, acidului
clorhidric, hidroxidului de sodiu, sodei de rufe;
-industria sapunului si colorantilor;
-medicina (serul fiziologic contine 0,9 g NaCl la
100 mL de apa );
-lentile si prisme pentru razele infrarosii.