Lucrarea 3

DETERMINAREA CĂLDURII SPECIFICE A UNUI MATERIAL SOLID

Scopul lucrării

Determinarea căldurii specifice a materialul din care este alcătuit un corp metalic ce se răcește lent, cu
ajutorul unui calorimetru, prin metoda amestecurilor.

Considerații teoretice
Căldura specifică este cantitatea de căldură necesară unității de masă dintr-un material pentru a-și varia
temperatura cu un grad.

FORMULA 1 𝑐 = 𝑄/ 𝑚∆𝑡 . (1)

În scopul determinării căldurii specifice a unui material solid se poate utiliza metoda amestecurilor.
Aceasta e bazată pe punerea în comun a corpului din materialul studiat, aflat la o temperatură mai
ridicată, cu un calorimetru aflat initial în echilibru termic cu o cantitate de apă la o temperatură mai
scăzută decât a corpului (de regulă la temperatura camerei). În funcție de geometria corpului, atingerea
echilibrului termic poate dura mai puțin sau mai mult, caz în care trebuie ținut și cont de pierderile de
căldură.
Punctul de pornire în metoda amestecurilor îl reprezintă ecuația calorimetrică:
FORMULA 2 |𝑄𝐶𝐸𝐷| = 𝑄𝐴𝐵𝑆. (2)
Corpul de studiat de masă 𝑚, aflat la temperatura 𝑡𝑖 , confecționat dintr-un material de căldură specifică
𝑐 va ceda căldură, până în momentul atingerii temperaturii de echilibru 𝑡𝑒 :
FORMULA 3 𝑄𝐶𝐸𝐷 = 𝑚𝑐(𝑡𝑒 − 𝑡𝑖 ) . (3)
Calorimetrul de capacitate calorică 𝐶, împreună cu masa de apă 𝑚𝑜 și căldură specifică 𝑐𝑜 pe care o
conține, aflate ambele în echilibru la temperatura inițială 𝑡𝑜 vor ajunge și ele tot la temperatura de
echilibru 𝑡𝑒 , absorbind cantitatea de căldură:
FORMULA 4 𝑄𝐴𝐵𝑆 = (𝐶 + 𝑚𝑜𝑐𝑜 )(𝑡𝑒 − 𝑡𝑜 ) . (4)
Din egalarea celor două expresii (3) și (4), și cu ajutorul ecuației calorimetrice (2), se poate exprima
căldura specifică 𝑐 a materialului solid:
FORMULA 5 𝑐 = (𝐶 + 𝑚𝑜𝑐𝑜 )(𝑡𝑒 − 𝑡𝑜 )/ 𝑚(𝑡𝑖 − 𝑡𝑒 ) , (5)
unde:
• 𝑐 = căldura specifică (medie) a materialului din care este alcătuit corpului de studiat;
• 𝑚 = masa corpului de studiat;
• 𝑡𝑖 = temperatura inițială a corpului de studiat;
• 𝐶 = capacitatea calorică a calorimetrului;
• 𝑐𝑜 = căldura specifică a apei; •
𝑚𝑜 = masa inițială a apei din calorimetru;
• 𝑡𝑜 = temperatura inițială a calorimetrului și a apei aflate la echilibru;
• 𝑡𝑒 = temperatura de echilibru a sistemului. În caz că procesul de ajungere la echilibru este lent, trebuie
ținut cont de pierderile de căldură.
Masa de apă 𝑚𝑜 se va determina prin diferență din masa 𝑚𝑣+𝑜 a unui vas plin cu cantitatea de apă,
respectiv 𝑚𝑣 a vasului gol:
FORMULA 6 𝑚𝑜 = 𝑚𝑣+𝑜 − 𝑚𝑣 . (6)

Materiale si montaj experimental

•Corpul de masă 𝑚 va fi încălzit într-un vas cu apă adusă la fierbere pe un reșou electric.
• Pentru verificarea / citirea temperaturii fierberii apei, se va folosi un termometru cu scala până la 100℃.
• Un cântar electronic este necesar pentru cântărirea maselor.
• Pentru absorbția căldurii se folosește un calorimetru. Acest dispozitiv este alcătuit din 3 vase de
aluminiu, prevăzute cu suporți izolatori între ele. Are un capac prin care trece un agitator și un
termometru.
• Vasul calorimetric se așază pe un suport de lemn.
• Stative și cleme se vor folosi pentru a prinde instrumentele, acolo unde e necesar.
Calorimetrul folosit are capacitatea calorică 𝐶 = 150 J/K, iar pentru căldura specifică a apei se va lua
valoarea 𝑐 = 4180 J/kgK.
Ca termometru folosit pentru a măsura temperatura în vasul calorimetric se va alege unul cu precizie de
0,1 grade, iar pentru cel folosit la baia de apă, de 0,5 grade. Cântarul electronic are o precizie de 0,1 g.

Calcul erori experimentale

Datorită faptului că se realizează o singură determinare, nu se poate realiza un calcul statistic al erorilor.
În acest caz, erorile sistematice se vor exprima astfel:
FORMULA 10
unde:
• ∆𝑚𝑜 și ∆𝑚 sunt preciziile cu care s-a măsurat masa apei și a corpului (valoarea pentru ∆𝑚𝑜 = 2∆𝑚,
deoarece măsurarea cantității apei s-a făcut prin diferență, necesitând două măsurători, ambele cu
precizia aceluiași cântar - ∆𝑚);
• ∆𝑡𝑜 și ∆𝑡𝑒 sunt preciziile cu care s-au măsurat temperatura inițială a calorimetrului și a apei, respectiv
temperatura de echilibru a sistemului (cele două valori sunt egale dacă s-a folosit același termometru -
∆𝑡);
• ∆𝑡𝑖 este precizia cu care s-a măsurat temperatura inițială a corpului.

Tabelul 3. Preciziile de măsurare ale instrumentelor și erorile relativă și absolută

În acest caz, eroarea sistematică relativă va fi: FORMULA (11)

Eroarea sistematică absolută este atunci:
FORMULA 12 ∆𝑐𝑠𝑖𝑠𝑡 = ∆𝑐 /𝑐 ∙ 𝑐 , (12)

iar rezultatul final se va exprima (în J/kgK) ca:

𝑐 = 𝑐 ± ∆𝑐𝑠𝑖𝑠𝑡.