15.

Elemente de dinamică relativistă (relațiile: masă - viteză,

forță – accelerație, masă - energie, energie - impuls).
Deoarece în TR viteza se transformă altfel decît în mecanica clasică newtoniană,
dacă am considera masa independentă de SR, legea conservării impulsul care ar
fi definit prin produsul m ⃗v nu ar fi valabilă în orice SR inerţial.
Prin urmare, dacă păstrăm această definiţie a impulsului şi cerem valabilitatea
legii conservării impulsului pentru sisteme izolate în orice SR inerţial conform
transformărilor Lorentz, trebuie să admitem că masa depinde de SR față de care
o măsurăm, analog lungimilor şi duratelor. Masa corpului măsurată în SR
propriu, adică în SC legat rigid de corp, faţă de care corpul este în repaus, se
numeşte masa de repaus m0. Atunci faţă de alte SR masa va fi diferită,
dependentă de viteza corpului față de acele SR. Masa de mişcare trebuie să
depindă de modulul vitezei, altfel SR n-ar fi echivalente şi s-ar evidenția o
direcție privilegiată.

Relația masă - viteză

Fie un SR ( S’) inerțial ce se deplasează cu viteza ⃗
v ' față de un alt SR inerțial ( S).
Considerăm ciocnirea inelastică a două bile identice, care au deci aceeași masă
de repaus m0.
Înainte de ciocnire, bilele identice se mişcă cu vitezele ⃗ v ' egale în modul şi de
sens opus în raport cu SR ( S’), așadar după ciocnirea inelastică vor rămâne în
repaus față de S’ și prin urmare se vor deplasa cu viteza ⃗ v ' față de ( S).
În raport cu S legea conservării impulsului se scrie

m1 v 1 + m2 v 2 = (m1 + m2) v '

Masele corpurilor vor fi diferite în raport cu S deoarece vitezele lor sunt diferite.
 ' ' ' ' '
v +v 2v v −v
v1 = v
1+ 2
'2
= v
1+ 2
'2
v2 = v
1+ 2
'2
=0
c c c

2m 1 v ' 2
−1
1+
v'2
= (m 1 + m 2) v '  m 1( v
1+ 2
'2
) =m =m 2 0 deoarece v 2 = 0
c2 c
'2
v
1−
c2
 m0 =m· 1
v
'2
1+ 2
c
căutăm să exprimăm acum raportul în funcție de viteza v1 a corpului m1
4 v' 2 v '2 2 4 v '2
−4 v
'2
− (1+ )− 2
−v 21 c
2
c
2
c
1
c2
= 1 c 2( 1+ v '2 )2 = 1 v'2 2 = v
'2 2 =
c2 (1+ 2 ) (1+ 2 )
c c

( )
v '2 2 v '2 2
v'2
(1− ) 1− 1−
c2 c2 c2
√
2
v1
= v '2 2
= v'2  v '2
= 1−
c
2
(1+ 2 ) 1+ 2 1+ 2
c c c

√
2
v1
 m0 =m 1 1−
c
2

Deci în cazul în care un corp de masă de repaus m0 se deplasează cu viteza v față

m0
de un SR inerțial, masa sa are expresia =
√
m v
2
1− 2
c

Relația forță – accelerație

Principiul al 2-lea al dinamicii trebuie să fie scris sub forma generală

d m 0 ⃗v m0
d ⃗v
( )
2 −1
d ⃗p d (m ⃗v ) d v
= =
√ =
√ + =
⃗
F = dt v
2
v dt
2 m0 ⃗v 1− 2 2
dt dt 1− 1− 2 dt c
c2 c

m0 ⃗a

( ) ( )
2 −3
−1 v 2 −1 d 2
=
√ v 2 m0 ⃗v · 1− 2 · 2 dt ( v ) =
2
1− 2 c c
c

( )
2 −3
m0 v 2 d
= m ⃗a + 2 c2 · 1− c2 · ⃗v dt ( ⃗v · ⃗v ) =
 m0 1
· ⃗v · 2 ⃗v · ⃗v˙
=m ⃗a +
( )√ =
2
2c v
2
v
2
1− 2
1− 2
c c

m ⃗v (⃗v · ⃗a) m(⃗v · ⃗a) m∨⃗v ∨·∨⃗a ∨cos ≮ (⃗v , ⃗a )

= m ⃗a + c 2−v 2 = m ⃗a + c 2−v 2
⃗v = m ⃗a + c2−v 2
v v^ =

m v2 m v2
= m ⃗a + 2
c −v
2
∨⃗a ∨ ^v = m ⃗a + 2
c −v
⃗a
2 t =

= m ⃗an + m ⃗at +
m v2
2
c −v
⃗a
2 t = m ⃗an + m 1+
[ 2
v2
c −v
2 ]
⃗at =

m
mc
2 ⃗a
= m ⃗an + 2
c −v
⃗a
2 t = m ⃗an + v
1− 2
2 t
= ⃗F + ⃗F n t
c

m
⃗at < ¿
Pentru viteze relativiste ⃗
F = m ⃗a + n v2
1− 2
m ⃗an + m ⃗a = m ⃗a
t

v2
v→c  1−
c2
→0  ⃗
F→⃗
Fn

Forţa ⃗F aplicată particulei produce o accelerație mai mică decât în cazul clasic şi
deviată spre normală Ia traiectorie, deci accelerația nu mai este riguros coliniară
cu forţa (pe măsură ce viteza crește este din ce în ce mai greu de modificat
modulul vitezei în comparaţie cu direcția vitezei).

Relația masă – energie

Teorema variației energiei cinetice δL = d Ec
 d (m ⃗v )
δL = ⃗F d r⃗ = ⃗F ⃗v dt = dt ·
⃗v dt = d (m ⃗v ) ⃗v = ( ⃗v ⃗v ¿ dm + m ⃗v d ⃗v =

1 1
= v 2 dm + 2 ( )
md ⃗v ⃗v = v 2 dm + 2 ( )
md v 2 = v 2 dm + mvdv

 δL = v dm + mvdv
2

m0 m0
=( )· c
−1 mvdv
m =
√ v2
1− 2
c
 dm
2 2
( )√
v2
1− 2
c
v2
1− 2
c
·(−2 vdv ) = c −v 2 2

 δL = v dm + mvdv =
2
v dm
2
+ (c 2−v 2)dm = c 2 dm = d Ec 
Ec m

 ∫dE = 0
c
c 2∫ dm
m0
 Ec = m c −m c = E−E
2
0
2
0

E = m c 2 = energia totală relativistă asociată masei de mișcare

E0 = m 0 c 2 = energia totală relativistă asociată masei de repaus

Relația energie - impuls

m0
= m c2 = mv =
√
E p m v
2
1− 2
c

m0 c 2 m0 m20 c 4 m20 c 4 m20 c 4

=
√ =
√  = 1− = 1− p = 1− p c 
E v2 p
2
E
2
p2 2 2
c 2 2
1− 1−
c2
2 2
mc m2 c 2 2 4
m c E2
2 2 4
E m0 c
 E 2
= 2
E −p c
2 2  E2− p 2 c 2 = m0 c
2 4


 E
2
= 2
p c
2
+ (m 0
2 2
c)